Introducere

Această parte a cuvintelor lui Dumnezeu cuprinde un total de patru secțiuni; ele au fost exprimate de Hristos în perioada dintre sfârșitul anului 1992 și anul 2005. Cele mai multe dintre ele se bazează pe relatările din predicile Sale și din părtășia Lui în timp ce mergea prin biserici. Textul nu a suferit nicio modificare și nici Hristos nu a făcut vreo modificare. Restul este alcătuit din scrierile proprii ale lui Hristos. (Când Hristos scrie, totul se face dintr-o suflare, fără pauze de gândire; acest lucru nu a presupus niciodată nici cele mai mici modificări și este, în întregime, expresia Duhului. Acest fapt nu poate fi pus la îndoială.) Noi nu le-am aranjat separat, ci, în schimb, le-am inclus în ordinea inițială în care au fost exprimate. În felul acesta vom putea vedea pașii lucrării lui Dumnezeu din ceea ce a spus El și vom înțelege cum lucrează El în timpul fiecărei faze. Această ordine aduce, de asemenea, un mai mare beneficiu pentru înțelegerea, de către omenire, a pașilor lucrării lui Dumnezeu și pentru cunoașterea înțelepciunii Lui.

 Primele opt capitole „Calea” „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)” sunt o mică parte a cuvintelor lui Hristos, în timp ce El era egal între oameni. Ele aproape că par plictisitoare, însă conțin, de fapt, un sentiment al iubirii și al aprecierii lui Dumnezeu pentru omenire. Înainte de aceasta, Dumnezeu a vorbit din perspectiva celui de-al treilea cer, astfel că distanța dintre om și Dumnezeu a devenit foarte mare, iar oamenii nu au îndrăznit să se apropie de Dumnezeu, cu atât mai puțin să ceară îngrijirea lui Dumnezeu pentru viețile lor. Astfel, în „Calea” Dumnezeu i-a vorbit omului de la egal la egal și a arătat direcția de urmat, astfel încât relația dintre om și Dumnezeu și-a recâștigat starea ei inițială, omul nu a mai stat la îndoială dacă Dumnezeu folosea încă, sau nu, o metodă de a vorbi, și nu a mai existat spectrul încercării morții. Dumnezeu a coborât din al treilea cer pe pământ; omul a venit înaintea tronului lui Dumnezeu, din iazul de foc și pucioasă, răspândind umbra de a fi făcător de servicii și a acceptat, în mod oficial, botezul cuvintelor lui Dumnezeu, întocmai ca un vițel nou-născut. Numai în felul acesta Dumnezeu a putut să stea alături de oameni, să vorbească cu ei și să realizeze mai multă lucrare de susținere a vieții. Scopul lui Dumnezeu de a Se smeri pe Sine ca persoană este acela de a deveni mai apropiat de omenire, de a reduce distanța dintre om și Dumnezeu, de a câștiga recunoașterea și încrederea oamenilor și de a le inspira încredere în căutarea vieții și în urmarea lui Dumnezeu. Până la urmă, cele opt capitole din „Calea” sunt cheile lui Dumnezeu care deschid ușile inimilor oamenilor; ele sunt pastila Lui învelită cu zahăr. Doar în felul acesta pot oamenii să asculte cu atenție învățăturile și mustrările repetate ale lui Dumnezeu. S-ar putea spune că, doar după aceea, Dumnezeu Și-a început, în mod oficial, lucrarea de aprovizionare cu viață și de exprimare a adevărului, în această etapă actuală a lucrării, și a continuat să vorbească: „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii” și „Despre pașii lucrării lui Dumnezeu”. Nu arată, oare, această manieră înțelepciunea lui Dumnezeu și cele mai serioase intenții ale Lui? Aceasta este tocmai prima aprovizionare cu viață întreprinsă de Hristos, așa că, în comparație cu următoarele câteva secțiuni, adevărurile sunt, oarecum, de suprafață. Principiul din spatele acestui lucru este foarte simplu: Dumnezeu lucrează potrivit nevoilor omenirii. El nu acționează, nici nu vorbește orbește; doar Dumnezeu înțelege pe deplin nevoile omenirii și numai El este cel care are cea mai mare apreciere și iubire față de om.

 „Lucrarea și intrarea” (de la 1 la 10) sunt cuvintele lui Dumnezeu care intră într-o altă fază nouă, astfel că am început cu aceste zece capitole și, după aceea, am creat „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (II)”. În acea fază, Dumnezeu a adresat cerințe mai detaliate grupului Său de adepți, care au inclus cunoștințe despre stilurile de viață ale oamenilor, cerințe cu privire la calibrul lor, și așa mai departe. Și, datorită faptului că acei oameni își puseseră deja ferm inimile în urmarea lui Dumnezeu și nu se mai îndoiseră de identitatea și substanța lui Dumnezeu, El a început, în mod oficial, să-I trateze pe cei care-L urmau ca pe propria Sa familie și a împărtășit cu ei adevărul interior cu privire la lucrarea lui Dumnezeu de la facerea lumii până acum. El a revelat, de asemenea, adevărul despre Biblie și, chiar mai mult, le-a permis să înțeleagă adevărata semnificație a întrupării lui Dumnezeu. Oamenii pot înțelege mai bine substanța lui Dumnezeu și esența lucrării Lui din aceste cuvinte și, mai mult, ei vor realiza că, ceea ce oamenii au câștigat prin mântuirea înfăptuită de Dumnezeu, a depășit ceea ce a fost câștigat de profeți și apostoli de-a lungul veacurilor. Din fiecare rând al cuvintelor lui Dumnezeu, poți experimenta fiecare fărâmă a înțelepciunii Lui, precum și a iubirii și îngrijirii Lui meticuloase. În timp ce a exprimat aceste cuvinte, El le-a și dezvăluit, în mod deschis, oamenilor, noțiunile, erorile și lucrurile lor anterioare pe care ei nu și le mai imaginaseră vreodată, și chiar și căile lor viitoare, una câte una. Poate că acesta este sentimentul îngust al iubirii pe care oamenii pot să o simtă! La urma urmei, Dumnezeu i-a dat deja omului ce are nevoie și ceea ce a cerut - El nu a păstrat pentru sine și nici nu a făcut cereri în mod deosebit.

 Câteva capitole speciale din această secțiune sunt cuvintele Lui cu privire la Biblie. Acest lucru se datorează faptului că Biblia a urmat câteva mii de ani de istorie umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo, încât, în zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este ceva ce Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să clarifice povestea interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea să-I ia, în continuare, locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să condamne și să măsoare acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie. Explicația lui Dumnezeu despre esența, construcția și defectele Bibliei nu neagă, în niciun fel, existența acesteia, și nici nu condamnă Biblia. Mai degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație rezonabilă și potrivită, pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta neînțelegerile pe care le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o viziune corectă despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod eronat, consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și punctele ei slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va putea s-o dea la o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul, pe care Dumnezeu vrea să-l spună oamenilor, aici, este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui actuala lucrare a lui Dumnezeu sau cuvintele Lui actuale și că nu există nimic care să poată înlocui poziția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să se lepede de capcana Bibliei, ei nu vor putea veni niciodată în fața lui Dumnezeu. Dacă ei vor să vină dinaintea lui Dumnezeu, ei trebuie, mai întâi, să-și curețe inimile de orice ar putea să-L înlocuiască – în felul acesta, Dumnezeu va fi mulțumit. Cu toate că Dumnezeu doar explică Biblia aici, nu uita că există multe alte lucruri eronate la care oamenii se închină cu adevărat, în afara Bibliei, și singurele lucruri la care ei nu se închină sunt cele care vin, cu adevărat, de la Dumnezeu. Dumnezeu folosește Biblia doar ca pe un exemplu, pentru a le reaminti tuturor să nu apuce pe calea greșită și să nu meargă, din nou, la extreme și să cadă în confuzie atunci, când cred în Dumnezeu și acceptă cuvintele Lui.

 Cuvintele pe care le oferă Dumnezeu merg dinspre suprafață spre adâncime. Așadar, ceea ce spune El continuă să se adâncească, de la comportamentele și acțiunile exterioare ale oamenilor, la firea lor stricată și, de acolo, mai departe, pentru a lumina cele mai profunde cotloane ale sufletelor oamenilor – natura lor. În timpul în care au fost rostite „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)”, cuvântările lui Dumnezeu accentuează esența și identitatea omului, precum și ceea ce înseamnă un om adevărat – cele mai profunde adevăruri și chestiunile esențiale cu privire la intrarea oamenilor în viață. Desigur, gândindu-ne din nou la adevărul pe care Dumnezeu îl oferă omului în „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)”, „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)” este, prin comparație, pur și simplu, prea profund. Această secțiune abordează calea viitoare a oamenilor și modul cum pot fi ei desăvârșiți; ea abordează destinația viitoare a omenirii, precum și cuvintele despre intrarea lui Dumnezeu și a omului în odihnă, împreună. (S-ar putea spune că, până în prezent, acestea sunt cuvintele, pe care Dumnezeu le-a spus oamenilor, cu privire la natura, misiunea și destinația lor, care sunt cel mai ușor de înțeles). Dumnezeu speră că aceia care citesc aceste cuvinte sunt cei care au ieșit din noțiunile și imaginațiile umane și care sunt capabili să aibă o înțelegere pură a fiecărui cuvânt al Lui, adânc în inimile lor. El speră, chiar mai mult, ca toți cei care citesc aceste cuvinte să poată socoti cuvintele Lui ca fiind adevărul, calea și viața, și să nu-L trateze pe Dumnezeu în chip ușuratic sau să-L înșele. Dacă oamenii vor citi aceste cuvinte cu o atitudine de examinare sau de cercetare a lui Dumnezeu, atunci întreaga lor semnificație va fi pierdută pentru ei. Numai cei, care caută adevărul, care și-au pus inima să-L urmeze pe Dumnezeu și sunt fără nici cea mai mică îndoială față de El, sunt calificați să accepte aceste cuvinte.

 „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (IV)” sunt un alt fel de cuvinte divine care urmează după „Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers”. Această secțiune include îndemnurile, învățăturile și revelațiile lui Dumnezeu pentru toți oamenii din cultele și comunitățile creștine, cum ar fi: „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”, „Cei incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță oponenți ai lui Dumnezeu”. De asemenea, aceasta include cerințele cele mai specifice pe care Dumnezeu le are pentru omenire, cum ar fi: „Ar trebui să pregătești o cantitate suficientă de fapte bune pentru destinația ta”, „Trei avertismente”, „Greșelile vor duce omul în iad”. Se vorbește despre multe aspecte, cum ar fi revelații și judecăți pentru tot felul de oameni, precum și despre cum să-L cunoști pe Dumnezeu. S-ar putea spune că această secțiune este nucleul judecății lui Dumnezeu pentru omenire. Ceea ce nu se poate uita nicidecum este că, atunci când Dumnezeu era pe punctul de a trage cortina asupra lucrării Sale, El a expus ce se află în oasele oamenilor – trădarea. Ținta Lui este ca oamenii să știe acest lucru, în cele din urmă, și să-l ardă în cele mai adânci colțuri ale inimilor lor: nu contează cât timp L-ai urmat – natura ta este încă aceea de a-L trăda pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este în natura oamenilor să-L trădeze pe Dumnezeu, pentru că oamenii nu au maturitate absolută în viețile lor, ei au doar schimbări relative ale firii. Cu toate că aceste două capitole, „Trădarea (1)” și „Trădarea (2)”, dau o lovitură oamenilor, ele sunt, cu adevărat, cele mai loiale și mai binevoitoare avertismente pentru oameni. Cel puțin, când oamenii sunt mulțumiți de ei înșiși și îngâmfați, după ce vor citi aceste două capitole, propria lor răutate va fi înăbușită și se vor liniști. Prin intermediul acestor două capitole, Dumnezeu le reamintește tuturor oamenilor că, indiferent de cât de matură este viața ta, de cât de profundă este experiența ta, de cât de mare este încrederea ta, indiferent unde te-ai născut și unde mergi, natura ta de a-L trăda pe Dumnezeu poate ieși la iveală oricând și oriunde. Ceea ce Dumnezeu vrea să spună absolut fiecărei persoane este aceasta: trădarea lui Dumnezeu face parte din natura umană. Desigur, intenția lui Dumnezeu în exprimarea acestor două capitole nu este de a-Și găsi scuze pentru a elimina sau condamna omenirea, ci de-a o face mai conștientă de propria ei natură, pentru ca, astfel, să trăiască foarte atent înaintea lui Dumnezeu, tot timpul, pentru a obține călăuzirea Lui, evitând, astfel, pierderea prezenței Lui și pășirea pe calea fără întoarcere. Aceste două capitole sunt un semnal de alarmă pentru toți cei care-L urmează pe Dumnezeu. Cu toată speranța, oamenii pot înțelege intențiile cele mai serioase ale lui Dumnezeu. La urma urmei, aceste cuvinte sunt, toate, fapte incontestabile, așa că de ce se ciorovăiește omul cu privire la când și cum au fost exprimate ele de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar păstra toate aceste lucruri pentru Sine și nu le-ar spune, ci ar aștepta până când oamenii ar crede că ar fi momentul potrivit, nu ar fi, oare, prea târziu? Când ar fi momentul cel mai potrivit?

 În aceste patru secțiuni, Dumnezeu folosește metode și perspective multiple. De exemplu, uneori El folosește satira, iar, uneori, folosește metoda povățuirii sau a învățăturii directe; uneori folosește exemple, iar, uneori, folosește mustrări aspre. Per ansamblu, există tot felul de metode diferite și scopul este acela de a satisface stările și gusturile diferite ale oamenilor. Perspectiva din care vorbește El se schimbă în conformitate cu diferitele metode sau cu conținutul a ceea ce spune. De exemplu, uneori El spune „Eu” sau „Mie”, adică le vorbește oamenilor din perspectiva de Dumnezeu Însuși. Uneori, vorbește la persoana a treia, spunând „Dumnezeu” este acesta sau acela, și există și alte momente în care vorbește din perspectiva unei ființe omenești. Indiferent de perspectiva din care vorbește, aceasta nu-I poate schimba substanța. Acest lucru se întâmplă pentru că, indiferent de cum vorbește, ceea ce exprimă El este toată substanța proprie a lui Dumnezeu – este tot adevărul, este ceea ce are nevoie omenirea.