Relația dintre fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu și numele Său

(1) Semnificația faptului că Dumnezeu a luat numele de Iahve în Epoca Legii

Versete din Biblie pentru referințe:

„În plus, Dumnezeu i-a spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui Israel: Iahve, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la tine: acesta este numele Meu pentru totdeauna, iar acesta este memoriul Meu pentru toate generațiile” (Exodul 3:15).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

„Iahve” este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. […] Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou. […] Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. „Iahve” reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel.

Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, lucrarea de îndrumare a omenirii a fost făcută sub numele de Iahve, iar prima etapă a lucrării a fost inițiată pe pământ. În această etapă, lucrarea a constat în construirea templului și a altarului și utilizarea legii pentru a ghida poporul lui Israel și a lucra în mijlocul său. Prin îndrumarea poporului lui Israel, El a lansat o bază pentru lucrarea Sa pe pământ. De la această bază, El Și-a extins lucrarea dincolo de Israel, ceea ce înseamnă că, începând din Israel, El Și-a extins lucrarea în afară, astfel încât următoarele generații au ajuns să cunoască treptat faptul că Iahve era Dumnezeu și că Iahve a fost Cel care a creat cerurile și pământul și toate lucrurile și că Iahve a fost Cel care a făcut toate făpturile. El Și-a răspândit lucrarea prin poporul lui Israel în afară, dincolo de el. Ținutul lui Israel a fost primul loc sfânt al lucrării lui Iahve pe pământ și a fost locul unde Dumnezeu a mers să lucreze mai întâi pe pământ. Aceea a fost lucrarea Epocii Legii.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Legii, Iahve i-a dat lui Moise multe porunci pe care să le transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. Aceste porunci au fost date israeliților de către Iahve și nu au avut nicio legătură cu egiptenii; ele au fost menite să-i înfrâneze pe israeliți. El a folosit poruncile ca să le ceară socoteală. Fie că era vorba de observarea Sabatului, de respectul față de părinți, de închinarea la idoli și așa mai departe, acestea erau principiile după care erau judecați ca fiind păcătoși sau drepți. Printre ei, au fost unii loviți de focul lui Iahve, unii care au fost uciși cu pietre și alții care au primit binecuvântarea lui Iahve, toate acestea fiind determinate de respectarea sau nerespectarea acestor porunci. Cei care nu respectau Sabatul, erau uciși cu pietre. Preoții care nu respectau Sabatul erau loviți de focul lui Iahve. Cei care nu-și respectau părinții erau, de asemenea, uciși cu pietre. Toate acestea au fost poruncite de Iahve. Iahve a stabilit poruncile și legile Sale astfel încât, călăuzindu-le viața, oamenii să-L asculte, să I se supună și să nu se răzvrătească împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control neamul omenesc proaspăt născut și pentru a pune mai bine temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel, pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima perioadă a fost numită Epoca Legii.

Fragment din „Lucrarea în Epoca Legii” în Cuvântul Se arată în trup

Toţi oamenii din Israel Îi spuneau Iahve Domnului lor. La acea vreme, ei Îl considerau capul familiei lor și întregul Israel a devenit o mare familie în care toți oamenii I se închinau Domnului lor Iahve. Duhul lui Iahve le-a apărut deseori și El le-a vorbit și Și-a făcut auzită vocea în fața lor și a folosit un stâlp de nori și sunet pentru a le călăuzi viețile. La acea vreme, Duhul Și-a oferit călăuzirea în Israel în mod direct și Și-a făcut auzită vocea în prezența oamenilor, iar ei au privit norii și au auzit bubuiturile tunetului și, în acest mod, El le-a îndrumat viețile timp de câteva mii de ani. Astfel, doar poporul lui Israel I s-a închinat lui Iahve mereu.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Iahve, după ce a creat omenirea, n-a învățat-o și n-a călăuzit-o de la Adam până la Noe. De fapt, abia după ce potopul a distrus lumea, El a început să-i călăuzească în mod oficial pe israeliți, care erau urmașii lui Noe și, de asemenea, ai lui Adam. Lucrarea și cuvântările Sale din Israel au oferit îndrumare întregului popor al lui Israel care trăia pe acel pământ și, astfel, omenirea a văzut că Iahve nu numai că a putut da omului suflare ca acesta să primească viață de la El și să devină din țărână o ființă umană creată, dar și că poate distruge omenirea, o poate blestema și Își poate folosi toiagul pentru a o conduce. De asemenea, au văzut că Iahve putea călăuzi viața omului pe pământ și putea vorbi și lucra printre oameni, în funcție de orele zilei și ale nopții. El a făcut lucrarea numai pentru ca ale Sale creaturi să știe că omul a apărut din țărâna culeasă de El și, în plus, că omul a fost făcut de El. Și nu doar acest lucru, ci și faptul că lucrarea pe care a început-o în Israel a fost menită pentru ca alte popoare și națiuni (care, de fapt, nu erau diferite de Israel, ci mai degrabă se trăgeau din israeliți dar erau toți descendenți ai lui Adam și ai Evei) să primească Evanghelia lui Iahve din Israel, pentru ca toate ființele create din univers să-L poată onora pe Iahve, recunoscându-I măreția.

Fragment din „Lucrarea în Epoca Legii” în Cuvântul Se arată în trup

Numele Iahve nu poate reprezenta întreaga fire a lui Dumnezeu. Faptul că El Și-a desfășurat lucrarea în Epoca Legii nu dovedește că El poate fi doar Dumnezeu în temeiul legii. Iahve i-a expus omului legi și i-a lăsat moștenire porunci, cerându-i omului să zidească templul și altarele; lucrarea pe care a făcut-o El reprezintă doar Epoca Legii. Această lucrare pe care El a făcut-o nu dovedește că El este doar un Dumnezeu care îi cere omului să păzească legea, sau că El este Dumnezeul din templu sau dinaintea altarului. Ar fi neadevărat să spui acest lucru. Lucrarea făcută în temeiul legii nu poate reprezenta decât o singură epocă.

Fragment din „Taina Întrupării (4)” în Cuvântul Se arată în trup

(2) Semnificația faptului că Dumnezeu a luat numele de Isus în Epoca Harului

Versete din Biblie pentru referințe:

„Dar în timp ce se gândea el la aceste lucruri, iată că un înger al Domnului i s-a arătat în vis şi i-a zis: «Iosif, fiu al lui David, nu te teme s-o iei pe Maria de soţie, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus, pentru că El Îşi va mântui poporul de păcatele lui!»” (Matei 1:20-21)

„Îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi numit «Fiul Celui Preaînalt», iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!” (Luca 1:30-33)

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Epoca Harului a început cu numele lui Isus. Când Isus a început să Își desfășoare lucrarea de slujire, Duhul Sfânt a început să mărturisească numele lui Isus, iar de numele Iahve nu s-a mai vorbit; în schimb, Duhul Sfânt a preluat noua lucrare în principal sub numele de Isus. Mărturia acelora care credeau în El s-a născut pentru Isus Hristos, iar lucrarea pe care ei au făcut-o a fost, de asemenea, pentru Isus Hristos. Încheierea Epocii Legii a Vechiului Testament a însemnat că lucrarea condusă în principal sub numele de Iahve ajunsese la final. Din acest moment, numele lui Dumnezeu nu a mai fost Iahve; în schimb, a fost numit Isus și, de aici înainte, Duhul Sfânt a început lucrarea în principal sub numele de Isus.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

„Isusˮ este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire şi de compasiune şi care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). […] Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi a existat datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie mântuiţi şi este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare şi înseamnă Epoca Harului. […] „Isusˮ reprezintă Epoca Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca Harului.

Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Harului, numele lui Dumnezeu era Isus, adică, Dumnezeu era un Dumnezeu care a mântuit omul și El era un Dumnezeu milos și iubitor. Dumnezeu era cu omul. Iubirea Sa, mila Sa și mântuirea Sa însoțeau absolut fiecare persoană. Doar prin acceptarea numelui de Isus și a prezenței Sale a putut omul să câștige pace și bucurie, să primească binecuvântarea Sa, harurile Sale vaste și numeroase și mântuirea Sa. Prin răstignirea lui Isus, toți aceia care L-au urmat au primit mântuire și li s-au iertat păcatele.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Când a venit Isus, El a făcut, de asemenea, parte din lucrarea lui Dumnezeu și a rostit câteva cuvinte – dar care a fost lucrarea principală pe care a realizat-o? Ceea ce a realizat în principal a fost lucrarea răstignirii. El a devenit asemenea trupului păcătos pentru a finaliza lucrarea răstignirii și pentru a răscumpăra întreaga omenire și a fost pentru binele păcatului întregii omeniri că a slujit ca jertfă de păcat. Aceasta este lucrarea principală pe care El a realizat-o. În cele din urmă, El a oferit calea crucii pentru a ghida pe cei care au venit mai târziu. Când Isus a venit, a fost în primul rând pentru a finaliza lucrarea de răscumpărare. El a răscumpărat toată omenirea și a adus omului Evanghelia împărăției cerului și, în plus, a adus calea către Împărăția cerurilor. Drept urmare, cei care au venit după, au spus cu toții: „Ar trebui să mergem pe calea crucii și să ne sacrificăm pentru cruce”. Desigur, la început, Isus a mai făcut o altă lucrare și a rostit câteva cuvinte pentru a-l face pe om să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele. Dar lucrarea Lui de slujire a rămas tot răstignirea, iar cei trei ani și jumătate pe care El Și i-a petrecut predicând calea au fost pentru a-L pregăti pentru răstignirea care a urmat. Diversele dăți în care Isus S-a rugat au fost, de asemenea, de dragul răstignirii. Viața unui om normal pe care a dus-o și cei treizeci și trei de ani și jumătate pe care El i-a trăit pe pământ erau, în primul rând, pentru binele finalizării lucrării răstignirii, trebuiau să-I dea putere să Își asume această lucrare, ca urmare a căreia Dumnezeu I-a încredințat lucrarea crucificării.

Fragment din „Totul se împlinește prin cuvântul lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Cât despre lucrarea Epocii Harului, Isus a fost Dumnezeul care a mântuit omul. Ceea ce El era și avea era har, iubire, milă, indulgență, răbdare, umilință, grijă și toleranță, și o mare parte din lucrarea pe care a făcut-o El a fost de dragul răscumpărării omului. Cât despre firea Sa, aceasta era una plină de milă și iubire și, deoarece El era milos și iubitor, El a trebuit să fie răstignit pe cruce pentru om, pentru a arăta că Dumnezeu îl iubea pe om ca pe Sine Însuși, atât de mult încât S-a oferit pe Sine în totalitatea Sa. Satana a spus: „Din moment ce îl iubești pe om, atunci trebuie să îl iubești până la limita absolută: trebuie să fii răstignit pe cruce, să îl scapi pe om de cruce, de păcat și Te vei oferi în schimbul întregii omeniri.” Satana a făcut următorul pariu: „Din moment ce ești un Dumnezeu iubitor și milos, trebuie să îl iubești pe om până la limita absolută: ar trebui să Te oferi apoi pentru cruce.” Isus a răspuns: „Atât timp cât este pentru omenire, sunt dispus să dau tot ceea am.” Și, atunci, El a mers spre cruce fără nicio urmă de grijă pentru Sine și a răscumpărat întreaga omenire.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Atunci, în timpul Epocii Harului, Isus a venit pentru a răscumpăra întreaga omenire căzută (și nu doar pe israeliți). El a arătat milă și bunătate iubitoare omului. Isus pe care omul L-a văzut în Epoca Harului era plin de bunătate iubitoare și era mereu iubitor față de om deoarece El venise să mântuiască omenirea de păcat. A putut să-l ierte pe om de păcate până când răstignirea Sa a răscumpărat omenirea complet din păcat. În acea perioadă, Dumnezeu S-a arătat omului cu milă și bunătate iubitoare; adică, El a devenit o jertfă de păcat pentru om și a fost răstignit pentru păcatele omului pentru ca acestea să fie iertate pentru totdeauna. A fost milos, plin de compasiune, răbdător și iubitor. Iar toți cei care L-au urmat pe Isus în Epoca Harului au căutat să fie la fel de răbdători și iubitori în toate lucrurile. Erau îndelung răbdători și nu au ripostat chiar când au fost bătuți, blestemați sau loviți cu pietre.

Fragment din „Cele două întrupări încheie semnificația întrupării” în Cuvântul Se arată în trup

În timpul Epocii Harului, Isus era numele lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, lucrarea Epocii Harului era făcută în principal sub numele de Isus. În timpul Epocii Harului, Dumnezeu era numit Isus. El a preluat o etapă de lucrare nouă dincolo de Vechiul Testament și lucrarea Sa s-a încheiat cu răstignirea. Aceasta a fost totalitatea lucrării Sale.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

(3) Semnificația faptului că Dumnezeu a luat numele de Dumnezeu Atotputernic în Epoca Împărăției

Versete din Biblie pentru referințe:

„Ţie ţi se va pune un nume nou, care va fi hotărât de gura lui Iahve” (Isaia 62:2).

„Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume” (Apocalipsa 3:12).

„Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul, Dumnezeu, Cel Care este, Care era şi Care vine, Cel Atotputernic!” (Apocalipsa 1:8).

„Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Care eşti şi Care erai, pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti!” (Apocalipsa 11:17).

„Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15:3).

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

De vreme ce Dumnezeu Atotputernic – Regele Împărăției – a fost mărturisit, sfera gestionării lui Dumnezeu s-a desfășurat, pe deplin, în întregul univers. Nu numai că arătarea lui Dumnezeu a fost mărturisită în China, dar numele lui Dumnezeu Atotputernic a fost mărturisit în toate națiunile și toate ținuturile. Toți cheamă acest nume sfânt, căutând să aibă părtășie cu Dumnezeu prin toate mijloacele posibile, îmbrățișând voia lui Dumnezeu Atotputernic și slujind în coordonare în biserică. Duhul Sfânt lucrează în acest mod minunat.

Fragment din „Capitolul 8” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Deşi Iahve, Isus şi Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale planului Meu de gestionare (planul mântuirii) şi nu Mă reprezintă pe Mine pe deplin. Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot să exprime clar întreaga Mea fire şi tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur şi simplu nume diferite după care sunt numit în diferite epoci. Şi astfel, când ultima epocă – epoca zilelor de pe urmă – va sosi, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai puţin Mesia, ci Însuşi Mărețul și Atoputernicul Dumnezeu şi, sub numele acesta, voi aduce sfârşitul întregii epoci. Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări.

Fragment din „Mântuitorul S-a întors deja pe un «nor alb»” în Cuvântul Se arată în trup

În lucrarea Sa finală de a încheia epoca, firea lui Dumnezeu este una de mustrare și judecată, în care El dezvăluie tot ceea ce este nedrept, pentru a judeca în mod public toate popoarele și pentru a-i desăvârși pe aceia care Îl iubesc cu o inimă sinceră. Doar o fire ca aceasta poate finaliza o epocă. Zilele de pe urmă deja au sosit. Toate lucrurile din creație vor fi clasificate conform tipului lor și separate în diferite categorii pe baza naturii lor. Acesta este momentul când Dumnezeu dezvăluie rezultatul omenirii și destinația fiecăruia. Dacă oamenii nu ar trece prin mustrare și judecată, atunci nu ar fi niciun mod de a le dezvălui neascultarea și nedreptatea. Doar prin mustrare și judecată poate fi dezvăluit rezultatul întregii creații. Omul își arată adevăratul fel doar când este mustrat și judecat. Răul va fi pus cu răul, binele cu binele și, întreaga omenire va fi clasificată conform tipului său. Prin mustrare și judecată va fi dezvăluit rezultatul întregii creații, astfel încât răul să poată fi pedepsit și binele răsplătit și toți oamenii să fie sub stăpânirea lui Dumnezeu. Toată această lucrare trebuie obținută prin mustrare și pedeapsă dreaptă. Deoarece corupția omului a atins apogeul și neascultarea sa devine extrem de gravă, doar firea dreaptă a lui Dumnezeu, una care este în principal compusă din mustrare și judecată și care este dezvăluită în timpul zilelor de pe urmă, poate transforma și îl poate întregi pe om. Doar această fire poate expune răul și, astfel, îi poate pedepsi sever pe toți cei nedrepți. De aceea, o fire precum aceasta este impregnată cu semnificația epocii, iar revelația și arătarea firii Sale se manifestă pentru lucrarea fiecărei noi epoci. Dumnezeu nu Își dezvăluie firea Sa în mod arbitrar și fără semnificație. Presupunând că, în dezvăluirea rezultatului omului în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu încă ar acorda omului infinită milă și iubire și ar continua să fie iubitor față de el, și nu l-ar supune pe om judecății drepte, ci i-ar arăta mai degrabă toleranță, răbdare și iertare, și ar ierta omul indiferent cât de grave ar fi păcatele sale, fără nicio urmă de dreaptă judecată: atunci, când ar putea fi încheiată întreaga gestionare a lui Dumnezeu? Când ar putea o fire ca aceasta să poată să conducă oamenii către destinația corespunzătoare omenirii? Luați, spre exemplu, un judecător care este întotdeauna iubitor, un judecător cu o față binevoitoare și o inimă blândă. El îi iubește pe oameni indiferent de infracțiunile pe care le-ar fi comis și este iubitor și indulgent cu ei indiferent cine ar fi. În acel caz, când ar putea el să ajungă la un verdict drept? În timpul zilelor de pe urmă, doar judecata dreaptă poate clasifica omul conform tipului său și poate aduce omul într-un nou ținut. În acest mod, întreaga epocă este finalizată prin firea dreaptă a lui Dumnezeu de judecată și mustrare.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.

Fragment din „Prefață” la Cuvântul Se arată în trup

Când vine bubuitul celor șapte tunete, există mântuire pentru cei care Mă iubesc, pentru cei care Mă doresc cu inimi sincere. Aceia care Îmi aparțin și pe care i-am predestinat și ales sunt cu toții în stare să vină sub numele Meu. Ei Îmi pot auzi glasul, care este chemarea lui Dumnezeu. Fie ca aceia de la marginile pământului să vadă că Eu sunt drept, Eu sunt credincios, Eu sunt iubire, Eu sunt compasiune, Eu sunt măreție, Eu dezlănțui focul și, în cele din urmă, Eu sunt judecată neîndurătoare.

Fie ca toți cei de pe lume să știe că Eu sunt Dumnezeu Însuși adevărat și complet. Toți oamenii sunt sincer convinși și nimeni nu îndrăznește să Îmi opună rezistență din nou, să Mă judece sau să Mă defăimeze din nou. Altfel, aceștia vor fi imediat blestemați și dezastrul va veni peste ei. Aceștia doar vor plânge și vor scrâșni din dinți și vor aduce propria distrugere asupra lor.

Fie ca toate popoarele să știe, să se știe până la marginile universului și fie ca fiecare persoană în parte să știe: Dumnezeu Atotputernic este unicul Dumnezeu adevărat. Toți, unul după altul, vor îngenunchea să Îl venereze pe El, și chiar și copiii care abia au început să vorbească vor striga: „Dumnezeu Atotputernic!”

Fragment din „Capitolul 35” din „Cuvântări ale lui Hristos la început” în Cuvântul Se arată în trup

Astfel, în această epocă din urmă, numele Meu va fi mărit printre națiunile Neamurilor încât faptele Mele vor fi văzute de Neamuri, și Mă vor numi Cel Atotputernic datorită faptelor Mele și Cuvintele Mele să se împlinească curând. Voi face cunoscut tuturor oamenilor că nu sunt numai Dumnezeul israeliților, ci și Dumnezeul tuturor națiunilor Neamurilor, chiar și al acelora pe care le-am blestemat. Voi lăsa pe toți oamenii să vadă că Eu sunt Dumnezeul întregii creații. Aceasta este lucrarea Mea cea mai mare, scopul planului Meu de lucru pentru zilele de pe urmă și singura lucrare care trebuie îndeplinită în acele zile.

Fragment din „Lucrarea de răspândire a Evangheliei este și lucrarea de mântuire a omului” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Citiți mai multe articole cu mărturii creștine.