Capitolul 4 Adevărurile lucrării lui Dumnezeu din zilele de pe urmă

2. Semnificația lucrării de cucerire a lui Dumnezeu

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Omenirea, prea coruptă de Satana, nu știe că există un Dumnezeu și s-a oprit din a se închina lui Dumnezeu. La început, când Adam și Eva au fost creați, slava și mărturia lui Iahve au fost mereu prezente. Dar, după ce a fost corupt, omul și-a pierdut slava și mărturia pentru că toți s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și s-au oprit cu totul din a-L slăvi. Lucrarea de cucerire de astăzi este de a recupera toate mărturiile și toată gloria și de a face ca toți oamenii să se închine lui Dumnezeu, astfel încât să existe mărturie printre cei creați.
Acest lucru trebuie făcut în această etapă a lucrării. Cum anume va fi cucerită omenirea? Se va face prin folosirea acestei lucrări a cuvintelor pentru a-l convinge pe om pe deplin; prin folosirea dezvăluirii, a judecății, a mustrării și a blestemului nemilos pentru a-l subjuga complet; și prin dezvăluirea răzvrătirii omului și a judecării opoziţiei sale, astfel încât să poată cunoaște nedreptatea și ticăloşia omenirii, care vor fi folosite pentru a releva firea dreaptă a lui Dumnezeu. În special, folosirea acestor cuvinte va cuceri omul și îl va convinge pe deplin. Cuvintele sunt mijloacele pentru cucerirea finală a omenirii, iar toți cei care acceptă cucerirea trebuie să accepte lovitura puternică și judecata cuvintelor. Procesul actual de vorbire este procesul de cucerire. Cum anume ar trebui oamenii să coopereze? Prin a mânca și a bea aceste cuvinte în mod eficient și a le înţelege. Oamenii nu pot deveni cuceriți de unii singuri. Tu trebuie, prin a mânca și a bea aceste cuvinte, să ajungi să-ți cunoști stricăciunea și murdăria, răzvrătirea și nedreptatea ta, și să cazi înaintea lui Dumnezeu. Dacă poţi să înţelegi voia lui Dumnezeu și apoi să o pui în practică și, mai mult, dacă ai viziunea și poţi să asculţi în întregime aceste cuvinte și să nu îţi exerciţi niciuna dintre alegerile proprii, atunci vei fi cucerit. Și aceste cuvinte vor fi cele care te-au cucerit. De ce a pierdut omenirea mărturia? Pentru că nimeni nu are încredere în Dumnezeu și nu-L mai păstrează deloc pe Dumnezeu în inima lui. Cucerirea omenirii înseamnă a le reda oamenilor această credinţă. Oamenii tind mereu spre lume, nutrind prea multe speranțe, dorind prea multe pentru viitorul lor, și având prea multe cereri extravagante. Ei întotdeauna se gândesc la trupul lor și fac planuri pentru acesta și nu sunt niciodată interesați să caute calea credinței în Dumnezeu. Inimile lor au fost capturate de Satana, și-au pierdut respectul față de Dumnezeu și își dedică inima Satanei. Dar omul a fost creat de Dumnezeu. Astfel, omul a pierdut mărturia, adică a pierdut slava lui Dumnezeu. Scopul cuceririi omenirii este de a folosi din nou de gloria respectului omului pentru Dumnezeu.

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea actuală de cucerire este o lucrare menită să clarifice cum va fi sfârșitul omului. De ce spun că mustrarea și judecata de astăzi sunt hotărârea în fața marelui tron alb al zilelor de pe urmă? Nu vezi asta? De ce lucrarea de cucerire este ultima etapă? Nu este tocmai pentru a face să se manifeste modul în care va sfârşi fiecare clasă de oameni? Nu este pentru a permite tuturor, în cursul lucrării de cucerire, mustrare şi judecată, să-și arate adevăratele feţe și apoi să fie clasificaţi după fel, în cele din urmă? Decât să spunem că acest lucru este cucerirea omenirii, ar fi mai bine să spunem că arată modul în care va sfârși fiecare clasă de oameni. Adică, aceasta înseamnă a le judeca păcatele și apoi a arata diferitele clase de oameni, hotărând astfel dacă sunt rele sau drepte. După lucrarea de cucerire vine lucrarea de recompensare a binelui și de pedepsire a răului: oamenii care se supun cu totul, adică cei cuceriți profund, vor fi plasați în următoarea etapă de răspândire a lucrării în întregul univers; cei necuceriți vor fi așezați în întuneric și vor întâlni cu nenorociri. Astfel, omul va fi clasificat în funcție de tip, răufăcătorii grupați cu răul, ca să nu revadă niciodată lumina soarelui și cei drepți grupați cu binele, pentru a primi lumina și a trăi pentru totdeauna în lumină. Sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile, sfârșitul omului i-a fost clar arătat în faţa ochilor, și toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de tip. Cum pot atunci oamenii să scape de a îndura această clasificare? Dezvăluirea sfârșitului pentru fiecare clasă de oameni se va face atunci când sfârșitul va fi aproape pentru toate lucrurile și în timpul lucrării de cucerire a întregului univers (inclusiv toată lucrarea de cucerire, începând cu lucrarea actuală). Această dezvăluire a sfârșitului întregii omeniri se va face înaintea scaunului de judecată, în timpul mustrării și al lucrărilor de cucerire din zilele de pe urmă. […] Etapa finală a cuceririi este menită să salveze oamenii și, de asemenea, să dezvăluie sfârșitul oamenilor. Este pentru a dezvălui degenerarea oamenilor prin judecată și, prin aceasta, să-i facă să se pocăiască, să se ridice și să urmeze viața și calea cea dreaptă a vieții umane. Este pentru a trezi inimile oamenilor amorțiți și obtuzi și a le arăta, prin judecată, răzvrătirea lor interioară. Cu toate acestea, dacă oamenii tot vor fi incapabili să se pocăiască, incapabili să urmeze calea cea dreaptă a vieții umane, și neputincioşi în a respinge aceste corupții, atunci ei vor deveni obiecte de nesalvat pentru ca Satana să-i înghită. Aceasta este semnificația cuceririi – de a salva oamenii și, de asemenea, de a le arăta sfârșitul lor. Sfârșituri bune, sfârșituri rele – toate sunt dezvăluite de lucrarea de cucerire. Fie că oamenii vor fi salvați sau blestemați, totul va fi dezvăluit în timpul lucrării de cucerire.

Zilele de pe urmă sunt când toate lucrurile vor fi clasificate în funcție de fel, prin cucerire. Cucerirea este lucrarea din zilele de pe urmă; cu alte cuvinte, judecarea păcatelor fiecărei persoane este lucrarea zilelor de pe urmă. Altfel, cum ar putea fi clasificați oamenii? Lucrarea de clasificare care se face printre voi este începutul unei astfel de lucrări în întregul univers. După aceasta, oameni de toate naționalitățile de pretutindeni vor fi, de asemenea, supuși lucrării de cucerire. Aceasta înseamnă că fiecare persoană a creaţiei va fi clasificată în funcție de fel, venind înaintea scaunului de judecată pentru a fi judecată. Nicio persoană și niciun lucru nu pot scăpa de suferința acestei mustrări și judecăți, și nicio persoană și niciun lucru nu pot ocoli această clasificare după fel; toată lumea va fi sortată în clase. Aceasta pentru că sfârșitul este aproape pentru toate lucrurile și toate cerurile și pământul ajung la concluzia lor. Cum poate omul să scape de sfârșitul existenței sale?

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” în Cuvântul Se arată în trup

Rezultatul care trebuie obținut din lucrarea de cucerire este, în primul rând, ca trupul omului să înceteze să se răzvrătească, adică, mintea omului să dobândească o nouă înțelegere a lui Dumnezeu, inima lui să-L asculte, în totalitate, iar el să se hotărască să fie pentru Dumnezeu. Modul cum se schimbă temperamentul sau trupul unui om nu stabilește dacă acesta a fost sau nu cucerit. Mai degrabă, când gândirea, conștiința și rațiunea omului se schimbă – adică, atunci când se schimbă întreaga ta atitudine mentală – atunci ai fost cucerit de Dumnezeu. Când te-ai hotărât să asculți și ai adoptat o nouă mentalitate, când nu mai aduci niciuna dintre propriile tale noțiuni sau intenții cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu și când creierul tău poate gândi în mod normal, adică, atunci când poți depune efort pentru Dumnezeu cu toată inima ta – o astfel de persoană este cineva care este pe deplin cucerit. Pe tărâmul religiei, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor, supunându-și corpul sau purtându-și crucea, chiar suferind și îndurând până la ultima lor suflare! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea bună și îmbrăcămintea frumoasă, punând accentul doar pe suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se lepede de trup. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură – niciuna dintre acestea nu a fost deloc tratată. Ei nu au o înțelegere adevărată despre ei înșiși. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu abstract și nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și din natura lor pozitivă. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg, nici nu cunosc voia Lui. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Ei nu pun niciun fel de preț asupra faptului de a fi pătrunzători și nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, voia lui Dumnezeu. Ei știu chiar mai puțin cum să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inițial, ci Unul pe care ei înșiși L-au evocat, un Dumnezeu despre care au auzit sau Unul legendar aflat în scrieri. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și inimile evlavioase ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia pentru El lucrarea pe care Acesta vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, nu există nimeni care-L slujește cu adevărat pe Dumnezeu într-un mod care să-I împlinească voia. Indiferent de cât sunt de dispuși să sufere, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu îndurat judecata și mustrarea Lui, rafinamentul și desăvârșirea Lui și pentru că nimeni nu i-a condus cu adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar prin legendă și zvonuri. Astfel, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care îl slujește pe propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, prin acest tip de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc niciodată. Ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe ceea ce ei înșiși iubesc. Ce recompensă ar putea culege acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească într-un mod care să împlinească voia lui Dumnezeu. Abia la sfârșit, când era bătrân, a ajuns să înțeleagă. Ce spune acest lucru despre acei orbi care nu au experimentat niciun fel de tratare sau emondare și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este ca cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și tratare și nu s-au schimbat – nu sunt ei cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, înțelegerea vieții și înțelegerea ta despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și nu rezultă nici măcar într-un mic câștig real, nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și fără o nouă înțelegere a lucrării lui Dumnezeu, nu poți fi o persoană cucerită. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi ca modul celor care pătimesc și postesc – va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă, petrec timp în închisoare și, în fiecare moment, îndură, pun accentul pe dragoste și bunătate și își poartă crucea. Sunt defăimați și respinși de lume și au experimentat toate greutățile. Ei ascultă până la capăt, dar, totuși, ei nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei nu au suferit puțin, însă, în interiorul lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost tratate niciuna dintre vechile lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, înțelegeri făcute de om și idei umane. Nu există absolut nicio înțelegere nouă în ele. Nici măcar o parte din ceea ce înțeleg ei despre Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit voia lui Dumnezeu. Poate aceasta să fie pentru slujirea lui Dumnezeu? Cu toate că L-ai înțeles pe Dumnezeu în trecut, astăzi presupui că păstrezi și continui să-ți bazezi înțelegerea despre Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El. Adică, presupui că nu posezi nicio înțelegere nouă, adevărată despre Dumnezeu și că eșuezi să cunoști chipul real și firea adevărată ale lui Dumnezeu. Presupui că înțelegerea ta despre Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din închipuirile și noțiunile umane. Dacă acesta este cazul, atunci nu ai fost cucerit. Scopul Meu acum, când îți spun toate aceste cuvinte, este să-ți permită să înțelegi și să folosești aceste cunoștințe pentru a te conduce la o înțelegere corectă și nouă. Ele vizează, de asemenea, eliminarea acelor vechi noțiuni și cunoștințe vechi pe care le porți în tine, astfel încât să poți avea o nouă înțelegere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci înțelegerea ta se va schimba în mod considerabil. Atâta timp cât îți păstrezi o inimă ascultătoare pe măsură ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, perspectiva ta va fi reconsiderată. Atâta timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atâta timp cât vechea mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai țintită, din ce în ce mai capabilă să împlinească voia lui Dumnezeu. Dacă îți poți schimba viața, înțelegerea ta despre aceasta și multe dintre noțiunile tale despre Dumnezeu, atunci puritatea ta se va diminua treptat. Acest lucru și nimic altceva decât acesta, este rezultatul după ce Dumnezeu cucerește omul; aceasta este schimbarea care va fi văzută în om.

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea lui Iahve a fost facerea lumii, a fost începutul; această etapă a lucrării este finalul lucrării și încheierea. La început, lucrarea lui Dumnezeu a fost îndeplinită printre cei aleși ai Israelului și a reprezentat începutul unei noi epoci în cel mai sfânt dintre toate locurile. Ultima etapă a lucrării este îndeplinită în cea mai necurată dintre țări, pentru a judeca lumea și pentru a încheia epoca. În prima etapă, lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută în cel mai strălucitor dintre locuri, iar ultima etapă este îndeplinită în cel mai întunecat dintre toate locurile, iar acest întuneric va fi izgonit, lumina va fi adusă, iar toți oamenii vor fi cuceriți. După ce vor fi cuceriți oamenii din cel mai necurat și întunecat loc dintre toate și după ce întreaga populație va recunoaște că există un Dumnezeu, care este adevăratul Dumnezeu și fiecare persoană a fost convinsă pe deplin, atunci acest fapt va fi folosit pentru a îndeplini lucrarea de cucerire dintr-un capăt în celălalt al întregului univers. Această etapă a lucrării este simbolică: odată ce lucrarea acestei epoci se va încheia, lucrarea de 6000 de ani de gestionare va ajunge pe deplin la final. Odată ce aceia din cel mai întunecat dintre toate locurile vor fi cuceriți, se înțelege de la sine că va fi la fel peste tot. Astfel, doar lucrarea de cucerire din China are un simbolism semnificativ. China întrupează toate forțele întunericului, iar oamenii din China îi reprezintă pe toți cei care aparțin trupului, Satanei din carne şi oase. Poporul chinez este cel care a fost cel mai mult corupt de marele balaur roșu, care se opune cel mai puternic lui Dumnezeu, a cărui umanitate este cea mai josnică și necurată și, astfel, reprezintă arhetipul întregii omeniri corupte. Aceasta nu înseamnă că alte țări nu au probleme deloc; concepțiile omului sunt toate la fel și, deși oamenii acestor țări pot avea o bună valoare, dacă nu Îl cunosc pe Dumnezeu, atunci înseamnă că I se opun Lui. De ce evreii I s-au opus și, de asemenea, L-au sfidat pe Dumnezeu? De ce I s-au opus şi fariseii? De ce L-a trădat Iuda pe Isus? La acea vreme, mulți dintre ucenici nu Îl cunoșteau pe Isus. De ce, după ce Isus a fost răstignit și a înviat, oamenii tot nu credeau în El? Nu este la fel neascultarea oamenilor? Doar că oamenii din China sunt daț‏i ca exemplu și când ei vor fi cuceriți, vor deveni un model și exemplu și vor servi ca referință pentru alții. De ce am spus întotdeauna că voi sunteți accesorii ale planului Meu de gestionare? În poporul chinez corupţia, impuritatea, nedreptatea, opoziţia şi răzvrătirea se manifestă cel mai pe deplin şi sunt dezvăluite în toate diferitele lor forme. Pe de o parte, ei sunt de un calibru slab şi, pe de altă parte, viețile și mentalitatea lor sunt înapoiate, iar obiceiurile lor, mediul social, originea familiei – toate sunt cele mai înapoiate și slabe. Statutul lor, de asemenea, este umil. Lucrarea din acest loc este simbolică și, după ce această lucrare de testare va fi îndeplinită în întregime, lucrarea Sa ulterioară se va desfășura mult mai bine. Dacă poate fi finalizată această etapă a lucrării, atunci lucrarea ulterioară e de la sine înțeleasă. Odată ce această etapă a lucrării va fi îndeplinită, marele succes va fi complet realizat, iar lucrarea de cucerire din întregul univers va ajunge la o încheiere totală. De fapt, odată ce lucrarea printre voi va avea succes, aceasta va fi echivalentul succesului pretutindeni în întreg universul. Aceasta este semnificația motivului pentru care vă fac să fiți model și exemplu. Răzvrătirea, opoziția, necurăţenia, nedreptatea – toate se găsesc în acești oameni și în ei este reprezentată toată răzvrătirea omenirii. Ei sunt cu adevărat ceva de groază. Astfel, ei sunt considerați drept întruchiparea cuceririi și, odată ce vor fi cuceriți, ei vor deveni în mod natural un exemplu și un model pentru alții.

Fragment din „Viziunea lucrării lui Dumnezeu (2)” în Cuvântul Se arată în trup

Omului nu-i pasă de nimic altceva decât de viitorul final, de destinația finală și dacă există ceva bun la care să spere. Dacă omului i s-ar da o speranță frumoasă în timpul lucrării de cucerire și dacă, înainte de cucerirea omului, lui i s-ar da o destinație bună de urmărit, atunci nu numai că cucerirea omului nu și-ar atinge efectul, ci și efectul lucrării de cucerire ar fi, de asemenea, influențat. Adică, lucrarea de cucerire își atinge efectul înlăturând soarta și perspectivele omului și judecând și mustrând firea răzvrătită a omului. Nu se realizează făcând o înțelegere cu omul, adică, oferind omului binecuvântare și har, ci dezvăluind loialitatea omului prin deposedarea lui de „libertatea” sa și eradicarea perspectivelor lui. Aceasta este esența lucrării de cucerire. Dacă omului i s-ar oferi o speranță frumoasă chiar de la bun început, iar lucrarea de mustrare și cea de judecată ar fi făcute ulterior, atunci omul ar accepta această mustrare și judecată pe baza faptului că are perspective, iar în final, închinarea și ascultarea necondiționată față de Creator, de către toate făpturile Sale, nu ar fi realizate; ar exista doar o ascultare oarbă, ignorantă, sau omul ar face cereri oarbe către Dumnezeu și, astfel, ar fi imposibil de cucerit complet inima omului. În consecință, o astfel de lucrare de cucerire nu ar fi capabilă de a cuceri omul, ba, mai mult decât atât, de a sta mărturie pentru Dumnezeu. Astfel de făpturi nu ar putea să își îndeplinească datoria, și doar ar face înțelegeri cu Dumnezeu; aceasta nu ar fi cucerire, ci milă și binecuvântare. Cea mai mare problemă cu omul este faptul că el nu se gândește la nimic, decât la soarta și la perspectivele sale, pe care le idolatrizează. Omul Îl caută pe Dumnezeu de dragul sorții și perspectivelor sale; el nu I se închină lui Dumnezeu datorită iubirii sale pentru El. Și astfel, în cucerirea omului, egoismul omului, lăcomia și lucrurile care îl împiedică cel mai mult în venerarea lui Dumnezeu, toate trebuie eliminate. Făcând acest lucru, vor fi obținute efectele cuceririi omului. Drept rezultat, în perioada de început a cuceririi omului este necesar mai întâi să fie purificat de ambițiile fantastice și de cele mai cumplite slăbiciuni ale sale și, prin aceasta, să fie dezvăluită iubirea omului față de Dumnezeu și să fie schimbată cunoașterea lui despre viața umană, modul în care Îl vede pe Dumnezeu și semnificația existenței sale. În acest mod, iubirea omului față de Dumnezeu este curățată, adică, inima omului este cucerită. Dar, în atitudinea Sa față de toate făpturile, Dumnezeu nu cucerește doar de dragul cuceririi; în schimb, El cucerește pentru a-l câștiga pe om, pentru propria Sa slavă și pentru a recupera cea mai timpurie, inițială asemănare a omului. Dacă El ar cuceri doar de dragul cuceririi, atunci semnificația lucrării de cucerire ar fi pierdută. Aceasta înseamnă că dacă, după cucerirea omului, Dumnezeu S-ar fi spălat pe mâini de om și nu ar fi ținut cont de viața sau de moartea sa, atunci aceasta nu ar reprezenta gestionarea omenirii și nici cucerirea omului nu ar fi de dragul mântuirii sale. În centrul lucrării de mântuire se află doar câștigarea omului după cucerirea sa și sosirea lui finală la o destinație minunată, și doar aceasta poate atinge scopul mântuirii omului. Cu alte cuvinte, doar sosirea omului la o destinație frumoasă și intrarea sa în odihnă reprezintă perspectivele pe care ar trebui să le aibă toate făpturile, și lucrarea care ar trebui făcută de Creator.

Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Etapa zilelor de pe urmă, în care omul trebuie cucerit, este ultima etapă în lupta cu Satana și, de asemenea, lucrarea mântuirii complete a omului de sub stăpânirea Satanei. Semnificația interioară a cuceririi omului este întoarcerea întrupării Satanei, omul care a fost corupt de Satana, la Creator după cucerirea lui, prin care el îl va abandona pe Satana și se va întoarce complet la Dumnezeu. În acest mod, omul va fi complet mântuit. Și astfel, lucrarea cuceririi este ultima lucrare în lupta împotriva Satanei și etapa finală în gestionarea lui Dumnezeu pentru înfrângerea Satanei. Fără această lucrare, mântuirea completă a omului ar fi în cele din urmă imposibilă, înfrângerea totală a Satanei ar fi de asemenea imposibilă, iar omenirea nu ar putea niciodată să intre în destinația minunată sau să se elibereze de influența Satanei. În consecință, lucrarea mântuirii omului nu poate fi finalizată înainte ca lupta cu Satana să fie încheiată, căci esența lucrării gestionării lui Dumnezeu este pentru mântuirea omenirii. Omenirea de la începuturi a fost în mâinile lui Dumnezeu, însă, din cauza tentației și a corupției Satanei, omul a fost constrâns de acesta și a căzut în mâinile celui rău. Prin urmare, Satana a devenit obiectul care trebuie învins în lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu. Deoarece Satana a pus stăpânire pe om și pentru că omul este parte a întregii gestionări a lui Dumnezeu, dacă omul va fi salvat, atunci trebuie smuls înapoi din mâinile Satanei, adică omul trebuie recuperat după ce a fost ținut prizonier de Satana. Astfel, Satana trebuie învins prin schimbările din vechea fire a omului, schimbări care îi redau rațiunea inițială și, în acest mod, omul, care a fost luat prizonier, poate fi smuls înapoi din mâinile Satanei. Dacă omul este eliberat de influența și constrângerea Satanei, Satana va fi făcut de ocară, omul va fi în cele din urmă recuperat, iar Satana va fi învins. Și pentru că omul a fost eliberat de sub influența întunecată a Satanei, va deveni prada de război a acestei întregi bătălii, iar Satana va deveni obiectul care va fi pedepsit odată cu încheierea bătăliei, după care întreaga lucrare de salvare a omenirii va fi finalizată.

Fragment din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea de cucerire făcută asupra voastră, a oamenilor, este de cea mai profundă însemnătate. Pe de o parte, scopul acestei lucrări este de a desăvârşi un grup de oameni, şi anume, de a-i desăvârşi făcându-i un grup de biruitori, ca primul grup de oameni făcuţi compleți, ceea ce înseamnă primele roade. Pe de altă parte, este de a permite fiinţelor create să se bucure de iubirea lui Dumnezeu, să primească cea mai mare mântuire şi să primească mântuirea deplină a lui Dumnezeu. Dumnezeu îi permite omului să se bucure nu doar de milă şi bunătate iubitoare ci, mai important, de mustrare şi de judecată. De la facerea lumii şi până acum, tot ce a făcut Dumnezeu este iubire, fără ură faţă de om. Chiar şi mustrarea şi judecata pe care le-aţi văzut sunt iubire, o iubire mai adevărată şi mai reală; această iubire îi conduce pe oameni pe calea dreaptă a vieţii omeneşti. În al treilea rând, este de a depune mărturie înaintea Satanei. Şi în al patrulea rând, de a pune o bază în vederea răspândirii viitoarei lucrări a Evangheliei. Toată lucrarea pe care a făcut-o El are ca scop îndrumarea oamenilor pe calea dreaptă a vieţii omeneşti, astfel încât ei să poată avea viaţa normală a omenirii, pentru că omul nu ştie cum să ducă o viaţă. Fără o astfel de îndrumare, ai putea doar să trăieşti o viaţă goală, ai putea doar să duci o viaţă lipsită de valoare şi de sens, şi nu ai şti deloc cum să fii o persoană normală. Aceasta este cea mai profundă semnificaţie a cuceririi omului.

Fragment din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic