În acești doi-trei ani de lucrare, ceea ce ar fi trebuit împlinit în lucrarea de judecată făcută asupra voastră, în principal, a fost îndeplinit. Cei mai mulți oameni au renunțat un pic la perspectivele de viitor și destin. Cu toate acestea, când este menționat faptul că sunteți descendenți ai lui Moab, mulți dintre voi nu puteți tolera asta – trăsăturile vi se distorsionează, gura vi se strâmbă și ochii vi se holbează. Pur și simplu, nu puteți crede că sunteți descendenții lui Moab. Moab a fost alungat în acest ținut după ce a fost blestemat. Neamul descendenților lui Moab s-a perpetuat până astăzi și voi sunteți urmașii lui. Nu pot face nimic – cine a făcut să te naști în casa lui Moab? Te compătimesc și nu doresc să fii astfel, dar acest fapt nu poate fi schimbat de oameni. Ești urmașul lui Moab și nu pot spune că ești un urmaș al lui David. Indiferent al cui urmaș ești, totuși, ești parte din creație. Ești o făptură cu o poziție umilă – ești o făptură de o naștere umilă. Toată creația trebuie să experimenteze toată lucrarea lui Dumnezeu, toți sunt obiecte ale cuceririi Sale și toți trebuie să vadă firea Lui dreaptă și să experimenteze înțelepciunea și omnipotența Sa. Acum ești un descendent al lui Moab și trebuie să accepți această judecată și mustrare; deci, dacă nu ai fi un descendent de-al lui Moab nu ar trebui și așa să accepți această judecată și mustrare? Ar trebui să recunoşti acest lucru! Pe drept cuvânt, lucrarea din prezent făcută asupra descendenților lui Moab este cât se poate de valoroasă și semnificativă. De vreme ce lucrarea este făcută asupra voastră, ea are o semnificație imensă. Dacă lucrarea ar fi făcută asupra descendenților lui Ham, ea nu ar fi semnificativă deoarece ei nu au avut o naștere atât de umilă și nașterile lor nu sunt la fel cu cele ale lui Moab. Descendenții lui Ham, al doilea fiu al lui Noe, sunt doar blestemați – ei nu au provenit din preacurvie. Au doar o poziție umilă deoarece Noe i-a blestemat și ei sunt slujitorii slujitorilor. Au o poziție umilă, dar valoarea lor inițială nu a fost mică. Când vine vorba de Moab, oamenii știu că la început el a avut o poziție umilă deoarece s-a născut din preacurvie. Chiar dacă poziția lui Lot a fost foarte înaltă, Moab s-a născut din Lot și fiica sa. Cu toate că Lot era un om drept, Moab a continuat să fie o țintă a blestemului. Moab avea o valoare neînsemnată și o poziție umilă și, chiar dacă nu a fost blestemat, se trăgea din murdărie și, astfel, era diferit de Ham. El nu L-a recunoscut și I s-a opus lui Iahve, răzvrătindu-se împotriva Lui, de aceea a căzut în locurile cele mai întunecate. A lucra acum în descendenții lui Moab înseamnă a-i mântui pe cei care au căzut în locurile cele mai întunecate. Chiar dacă au fost blestemați, Dumnezeu dorește să primească slavă din partea lor. Aceasta se datorează faptului că, la început, toți au fost oameni care nu Îl aveau pe Dumnezeu în inimă – a face din ei oameni care Îl ascultă și Îl iubesc este adevărata cucerire și o astfel de roadă a lucrării este cea mai de preț și cea mai convingătoare. Aceasta este câștigarea slavei – aceasta este slava pe care Dumnezeu dorește să o obțină în zilele de pe urmă. Cu toate că acești oameni au o poziție umilă, acum pot primi o mântuire atât de măreață, ceea ce, într-adevăr, este înnobilare din partea lui Dumnezeu. Această lucrare este foarte semnificativă și judecându-i îi câștigă pe acești oameni. El nu îi pedepsește în mod intenționat, ci a venit să îi mântuiască. Dacă El ar continua lucrarea de cucerire în Israel în vremea zilelor de pe urmă, aceasta ar fi lipsită de valoare; chiar dacă ar aduce roadă, nu ar avea nicio valoare și nicio importanță semnificativă, iar El nu ar putea primi toată slava. El lucrează asupra voastră, adică, asupra acelora care au ajuns în locurile cele mai întunecate, acelora care sunt cei mai înapoiați. Acești oameni nu recunosc că există un Dumnezeu și nu au știut niciodată că există un Dumnezeu. Aceste făpturi au fost corupte de Satana până într-atât încât au uitat de Dumnezeu. Au fost orbiți de Satana și nu știu defel că există un Dumnezeu în cer. Slăviți idoli în inimile voastre, îl slăviți pe Satana – nu sunteți voi cei mai umili, cei mai înapoiați dintre oameni? Sunteți cei mai josnici dintre muritori, duceți lipsă de orice libertate personală și, de asemenea, aveți parte de greutăți. De asemenea, sunteți oamenii din cel mai de jos nivel al societății, fără nici libertatea credinței. Aceasta este semnificația lucrării în voi. Lucrarea făcută în voi acum nu este în scopul de a vă umili deliberat, ci de a descoperi semnificația lucrării. Este o mare înnobilare pentru voi. Dacă o persoană are raționament și înțelegere, va spune: „Sunt un descendent de-al lui Moab. Chiar nu sunt vrednic de această înnobilare mare din partea lui Dumnezeu de care am parte acum, nici de așa binecuvântări mari. Potrivit celor ce fac și spun, și în concordanță cu starea și valoarea mea – sunt fără discuție nevrednic de așa mari binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Israeliții au o mare dragoste pentru Dumnezeu și harul de care se bucură este revărsat asupra lor de El, dar poziția lor este mult mai înaltă decât a noastră. Avraam a fost foarte devotat lui Iahve și Petru a fost foarte devotat lui Isus – devotamentul lor l-a întrecut pe al nostru de o sută de ori și, potrivit faptelor noastre, nu suntem câtuși de puțin vrednici de a ne bucura de harul lui Dumnezeu.” Serviciul acestor oameni din China nu poate fi adus înaintea lui Dumnezeu defel. Este numai o harababură totală și faptul că vă bucurați de atât de mult har din partea lui Dumnezeu este pur și simplu înnobilarea din partea lui Dumnezeu! Când ați căutat lucrarea lui Dumnezeu? Când v-ați sacrificat viața pentru Dumnezeu? Când ați renunțat bucuroși la familia voastră, la părinți și la copiii voștri? Niciunul dintre voi nu a plătit un preț mare! Dacă nu ar fi fost Duhul Sfânt care să vă scoată afară, câți dintre voi ați fi putut să sacrificați totul? Ați urmat calea până astăzi numai din cauză că ați fost forțați și constrânși. Unde este devotamentul vostru? Unde este ascultarea voastră? Potrivit faptelor voastre, ar fi trebuit să fiți distruși cu multă vreme în urmă – ar fi trebuit să fiți eliminați complet. Ce vă califică să vă bucurați de binecuvântări așa de mari? Nu sunteți vrednici câtuși de puțin! Care dintre voi și-a croit propria cărare? Care dintre voi a găsit de unul singur adevărata cale? Sunteți leneși și lacomi, nenorociți nevrednici care se desfată cu nesaț în confort! Credeți să sunteți atât de minunați? Cu ce vă mândriți? Chiar dacă nu v-aș fi spus că sunteți descendenții lui Moab, este natura voastră sau locul de naștere lucrul cel mai nobil? Chiar dacă nu v-aș fi spus că sunteți descendenții lui, nu sunteți voi toți copiii adevărați ai lui Moab? Poate adevărul faptic fi schimbat? Oare expunerea naturii voastre acum contrazice adevărata realitate? Uitaţi-vă la cât de servili sunteți, la viețile voastre și la caracterele voastre – nu știți că sunteți mai prejos decât cei mai decăzuți oameni? Cu ce vă puteți mândri? Uitați-vă la poziția voastră în societate. Nu sunteți voi la nivelul cel mai de jos? Credeți că am vorbit în mod eronat? Avraam l-a adus ca jertfă pe Isaac. Ce ați adus voi ca jertfă? Iov a sacrificat totul. Ce ați sacrificat voi? Atât de mulți oameni și-au dat viața, și-au plecat capul, și-au vărsat sângele în căutarea adevăratei căi. Ați plătit voi acel preț? Prin comparație, nu sunteți nicidecum destoinici să vă bucurați de așa mare har, deci vă strică să spun astăzi că sunteți descendenții lui Moab? Să nu aveți păreri prea înalte despre voi înşivă. Nu aveţi nimic cu ce să vă lăudaţi. Așa mare mântuire, așa mare har vi se dă fără plată. Nu ați sacrificat nimic, ci numai v-ați bucurat de har nestingheriţi. Nu vă simțiți rușinați? Este această cale adevărată un lucru pe care l-ați descoperit de unii singuri în urma căutării? Nu a fost Duhul Sfânt acela care v-a forțat să îl acceptați? Nu ați avut niciodată o inimă căutătoare și îndeosebi nu ați avut inimi care să caute adevărul sau să tânjească după adevăr. Doar ați stat cu brațele încrucișate și v-ați bucurat de el și ați primit acest adevăr fără să depuneți vreun efort. Ce drept aveţi să vă plângeți? Crezi că ești cel mai de preț? În comparație cu cei care și-au sacrificat viața și și-au vărsat sângele, voi de ce aveţi să vă plângeţi? Dacă v-aș distruge acum, ar fi un lucru de la sine înțeles! În afară de a asculta și a urma calea, nu aveți alte opțiuni. Pur și simplu nu sunteți vrednici! Cei mai mulți dintre voi ați fost chemați, dar dacă mediul înconjurător nu v-ar fi silit sau dacă nu ați fi fost chemați, nu ați fi fost deloc dispuși să răspundeți chemării. Cine este dispus să renunțe la lucruri astfel? Cine este dispus să renunțe la plăcerile trupului? Toți sunteți oameni care se desfată în confort și caută o viață de lux! Ați primit binecuvântări atât de mari – ce altceva aveţi de spus? Ce nemulțumiri aveți? V-ați bucurat de cele mai mari binecuvântări și de cel mai bogat har din cer, iar acum vi s-a făcut cunoscută o lucrare care nu a mai fost întreprinsă vreodată pe pământ. Nu este aceasta o binecuvântare? Deoarece v-ați opus și v-ați răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, acum aveți parte de atât de multă mustrare. Din pricina acestei mustrări, ați văzut mila și dragostea lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, ați văzut dreptatea și sfințenia Lui. Din pricina acestei mustrări și din pricina murdăriei omenirii ați văzut puterea mare a lui Dumnezeu și ați văzut sfințenia și măreția Lui. Nu este acesta cel mai rar dintre adevăruri? Nu este aceasta o viață care are însemnătate? Lucrarea pe care Dumnezeu o face este plină de însemnătate! Deci, cu cât este poziția voastră mai joasă, cu atât se vede mai clar înnobilarea din partea lui Dumnezeu și cu atât mai mult dovedește cât de valoroasă este lucrarea Lui în voi astăzi. Este pur și simplu o comoară neprețuită! Nu poate fi obținută niciunde altundeva. De-a lungul vremurilor, nimeni nu s-a bucurat de o așa mare mântuire. Faptul că poziția voastră este umilă denotă cât de mare este mântuirea lui Dumnezeu și arată că Dumnezeu este credincios față de omenire – El mântuiește, nu distruge.
Chinezii nu au crezut niciodată în Dumnezeu și nu L-au slujit niciodată pe Iahve, nu L-au slujit niciodată pe Isus. Tot ce pot face este să se ploconească, să ardă tămâie, să ardă un fetiș de hârtie și să se închine lui Buda. Ei se închină doar idolilor – sunt răzvrătiți la extrem, deci, cu cât este mai joasă poziția oamenilor, cu atât mai mult arată că ceea ce primește Dumnezeu de la voi este și mai multă slavă. Din punctul de vedere al unor oameni, s-ar putea spune: „Dumnezeule, ce fel de lucrare faci? Tu, un Dumnezeu atât de impunător, un Dumnezeu atât de sfânt, ai venit într-un ținut atât de depravat? Te desconsideri pe Tine Însuți? Noi suntem atât de depravați, dar Tu dorești să fii cu noi? Ești dispus să locuiești printre noi? Suntem atât de josnici, dar Tu dorești să ne faci compleți? Și ne-ai folosi ca modele și specimene?” Eu spun: Tu nu înțelegi voia Mea! Nu înțelegi nici lucrarea pe care doresc să o fac, nici firea Mea. Nu poți pricepe semnificația lucrării pe care o voi face. S-ar putea lucrarea Mea conforma noțiunilor omenești? Potrivit noțiunilor omenești, Eu ar fi trebuit să Mă nasc într-o țară frumoasă pentru a dovedi că sunt de rang însemnat, să arăt ca sunt de o vrednicie mare, să Îmi arăt caracterul onorabil, sfințenia și măreția. Dacă M-aș fi născut într-un loc în care să fiu recunoscut, într-o familie de vază, și dacă aș fi avut o poziție și condiție socială însemnată, atunci aș fi tratat foarte bine. Acel lucru nu ar fi benefic lucrării Mele, deci s-ar mai fi putut descoperi o mântuire atât de mare? Toți cei care Mă văd M-ar asculta și nu s-ar întina cu murdărie. Ar fi trebuit să Mă nasc într-un astfel de loc. Acestea sunt lucrurile pe care le credeți. Dar gândiți-vă la asta: a venit Dumnezeu pe pământ să Se desfete sau să lucreze? Dacă aș lucra într-un astfel de loc lejer, confortabil, aș putea dobândi toată slava ce Mi se cuvine? Aș putea să cuceresc toată creația Mea? Când Dumnezeu a venit pe pământ, El nu a fost din lume și nu S-a întrupat ca să Se bucure de lume. Locul în care lucrarea ar revela cel mai bine firea Lui și ar avea cea mai profundă semnificație este locul în care El S-a născut. Indiferent dacă este un loc sfânt sau depravat și indiferent unde lucrează, El este sfânt. Toate lucrurile din lume au fost create prin El; doar că toate lucrurile au fost corupte de Satana. Însă, toate lucrurile încă Îi aparțin Lui; sunt în mâinile Lui. Venirea Lui într-un ținut depravat ca să lucreze revelează sfințenia Sa; El face aceasta din pricina lucrării Sale, adică El îndură multă umilință pentru a lucra în acest fel ca să-i mântuiască pe oamenii din acest ținut depravat. Aceasta este din pricina mărturiei și este pentru toată omenirea. Ce anume permite o astfel de lucrare oamenilor să vadă este dreptatea lui Dumnezeu și supremația Lui se poate vedea și mai deslușit. Măreția și integritatea Lui se văd prin mântuirea unui grup de oameni umili despre care nimeni nu are o părere foarte bună. Faptul că S-a născut într-un ținut depravat nu dovedește deloc că este umil; doar permite întregii creații să vadă măreția Sa și adevărata Sa dragoste pentru omenire. Cu cât lucrează mai mult într-o astfel de manieră, cu atât mai mult este descoperită dragostea Sa curată pentru om, dragostea Sa fără cusur. Dumnezeu este sfânt și drept. Chiar dacă S-a născut într-un ținut depravat și chiar dacă locuiește în mijlocul acelor oameni care sunt plini de murdărie, după cum și Isus a trăit cu păcătoșii în Epoca Harului, nu este întreaga Lui lucrare făcută pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască? Nu este totul pentru ca omul să poată primi o mântuire măreață? Cu două mii de ani în urmă, El a trăit în mijlocul păcătoșilor câțiva ani. Acel lucru a fost de dragul răscumpărării. Astăzi, El trăiește cu un grup de oameni depravați, umili. Aceasta este pentru mântuire. Nu este toată lucrarea Lui făcută de dragul vostru, al ființelor omenești? Dacă nu ar fi fost pentru a mântui omenirea, atunci de ce ar mai fi locuit și suferit cu păcătoșii atât de mulți ani după ce S-a născut într-o iesle? Și, dacă nu ar fi pentru a mântui omenirea, atunci de ce ar reveni în trup a doua oară, de ce S-ar naște într-un ținut în care demonii se întrunesc și de ce ar trăi cu acești oameni care au fost corupți profund de Satana? Nu este Dumnezeu credincios? Ce parte din lucrarea Sa nu a vizat omenirea? Ce parte nu a vizat destinul vostru? Dumnezeu este sfânt. Acest lucru este imuabil! El nu este întinat de murdărie cu toate că a venit într-un ținut murdar; toate acestea nu înseamnă nimic altceva decât că dragostea lui Dumnezeu pentru omenire este atât de altruistă și că suferința și umilirea pe care o îndură este atât de mare! Nu știți că El îndură atât de multă umilință pentru voi toți și destinul vostru? El nu mântuiește oameni de seamă sau fiii din familiile bogate și influente, ci specific pe cei care sunt umili și dispreţuiţi de ceilalți. Nu este totul un semn al sfințeniei Sale? Nu este totul un semn al dreptății Sale? Preferă să Se nască într-un ținut murdar și să îndure toată umilirea pentru ca întreaga omenire să supraviețuiască. Dumnezeu este cât se poate de real – El nu face nicio lucrare falsă. Nu a fost fiecare etapă din lucrarea Sa făcută într-o astfel de manieră practică? În pofida faptului că toți oamenii Îl denigrează și spun că stă la masă cu păcătoşi, chiar dacă toţi oamenii Îl batjocoresc şi spun că locuieşte cu fiii mizeriei, cu cei mai josnici oameni, totuși El continuă să Se dedice în mod altruist, şi tot este respins astfel de omenire. Nu este suferința pe care o îndură mai mare decât a voastră? Nu costă lucrarea Lui mai mult decât prețul pe care l-ați plătit? V-ați născut într-un ținut depravat și totuși ați dobândit sfințenia lui Dumnezeu. V-ați născut într-un ținut în care demonii se întrunesc, însă ați primit multă protecție. Ce alte opţiuni aveţi? De ce aveţi să vă plângeţi? Nu este suferința pe care a îndurat-o El mai mare decât suferința pe care ați îndurat-o voi? El a venit pe pământ și nu S-a bucurat de plăcerile lumii omenești. El detestă acele lucruri. Dumnezeu nu a venit pe pământ ca să Se bucure de bunuri materiale din partea omului, nici ca să Se bucure de lucrurile bune pe care oamenii le mănâncă, le poartă sau le îmbracă. Pe El nu-L interesează aceste lucruri; El a venit pe pământ să sufere pentru oameni, nu să Se bucure de lucrurile bune pământești. El a venit să sufere, a venit să lucreze și să-Și înfăptuiască planul de gestionare. El nu a ales un loc frumos, nu a locuit într-o ambasadă sau într-un hotel extravagant, şi nici nu are slujitori care să-I stea la dispoziție. Din câte ați văzut, nu știți dacă a venit să lucreze sau să Se bucure? Nu vedeți bine cu ochii? Cât de multe v-a dat El vouă? Dacă S-ar fi născut într-un loc confortabil, ar putea să primească slavă? Ar putea El să lucreze? Ar avea aceasta vreo semnificație? Ar putea El să cucerească omenirea pe deplin? Ar putea El să-i scape pe oamenii din ținutul murdăriei? Potrivit noțiunilor lor, oamenii spun: „Dumnezeule, de vreme ce ești sfânt, de ce Te-ai născut într-un loc atât de murdar? Tu urăști și detești oamenii murdari, pe noi; Tu detești împotrivirea și răzvrătirea noastră, așa că de ce locuiești cu noi? Ești un Dumnezeu suprem. Ai fi putut să Te naști oriunde, așadar de ce a trebuit să Te naști în acest ținut murdar? Ne mustri și ne judeci în fiecare zi și știi că suntem descendenți ai lui Moab, aşa că de ce continui să locuiești în mijlocul nostru? De ce Te-ai născut într-o familie de urmași ai lui Moab? De ce ai făcut acel lucru?” Acest mod de înțelegere al vostru este atât de lipsit de rațiune! Doar o astfel de lucrare permite oamenilor să Îi vadă măreția, smerenia și ascunderea. El este dispus să sacrifice totul de dragul lucrării și a suportat toată durerea pentru lucrarea Sa. El face aceasta de dragul omenirii și, mai mult decât atât, ca să-l învingă pe Satana pentru ca, astfel, toate făpturile să se supună stăpânirii Lui. Doar aceasta este o lucrare semnificativă, de valoare. Dacă descendenții lui Iacov s-ar fi născut în China, pe această bucată de pământ, și ei ar fi fost voi toți, atunci care ar fi semnificația lucrării făcute în voi? Ce ar spune Satana? Satana ar spune: „Ei obișnuiau să se teamă de Tine; Te-au ascultat de la început și nu Te-au trădat niciodată. Ei nu sunt cei mai întunecați, mai umili și mai înapoiați din toată omenirea. Dacă într-adevăr se fac astfel, cine va fi convins prin această lucrare?” Din tot universul, chinezii sunt cei mai înapoiați oameni. Se nasc umili, au puțină integritate, sunt înceți la minte și proști, vulgari și decadenți. Sunt îmbibați cu firi satanice, murdare și licențioase. Voi aveți toate acestea. Cât despre aceste firi corupte, după ce se va termina lucrarea aceasta, oamenii se vor lepăda de ele și vor putea să asculte pe deplin și să fie făcuți compleți. Doar roada unei astfel de lucrări este numită mărturie în mijlocul creației! Înțelegi ce înseamnă mărturie? Cum ar trebui să fie, de fapt, depusă o mărturie? Acest fel de lucrare v-a făcut să deveniți contraste, dar și obiecte care slujesc și, mai mult decât atât, ați devenit obiecte ale mântuirii. Astăzi sunteți oamenii lui Dumnezeu și, mai târziu, veți fi modele și specimene. În această lucrare, jucați tot felul de roluri și, la final, veți fi obiecte ale mântuirii. Mulți oameni sunt negativi din cauza aceasta; nu sunt ei complet orbi? Nu poți vedea nimic deslușit! Acest simplu titlu te copleșește? Înțelegi la ce se referă firea dreaptă a lui Dumnezeu? Înțelegi ce este mântuirea lui Dumnezeu? Înțelegi ce este dragostea lui Dumnezeu? Nu ai pic de integritate! Când ești menționat în mod plăcut, te bucuri. Când ești menționat în mod neplăcut, ești reticent și dai înapoi. Ce ești? Nu cauți calea adevărată! Ar fi mai bine dacă te-ai opri din căutare imediat. Este rușinos! Un lucru atât de neînsemnat te copleșește! Nu este acesta un semn de rușine?
Ar fi bine să te cunoști câtuși de puțin. Nu te considera prea bun și nu visa la a merge în cer. Pur şi simplu caută cu supunere să fii cucerit pe pământ. Nu te gândi la acele vise nerealiste care nu există! Dacă cineva spune ceva precum cele ce urmează, acestea sunt cuvintele unei persoane cu aspirații și caracter: „Chiar dacă sunt un descendent de-al lui Moab, totuși doresc să mă străduiesc pentru Dumnezeu și în viitor voi întoarce spatele strămoșului meu din vechime! El m-a născut și el m-a călcat în picioare și până acum doar am trăit în întuneric. Astăzi, Dumnezeu m-a eliberat și am văzut în cele din urmă cerul-soare. Prin destăinuirea lui Dumnezeu am văzut, în cele din urmă, că sunt un descendent de-al lui Moab. Înainte, am fost în întuneric și nu am știut că Dumnezeu a lucrat atât de mult; totul e din cauza faptului că am fost orbit de bătrânul Satana. Îi voi întoarce spatele și îl voi umili cu totul!” Aşadar, aveți voi astfel de hotărâre? În pofida faptului că toți aveți asemănare omenească, vă descurajați mai repede decât oricine altcineva și sunteți cât se poate de sensibili în privința acestei chestiuni. Imediat ce se spune că sunteți descendenții lui Moab, vă bosumflați. Nu este aceasta firea unui porc? N-are nicio valoare. Sunteți dispuși să vă sacrificați viața de dragul reputației și averii voastre! Nu vrei să fii un descendent al lui Moab, dar nu este asta ceea ce ești? Îți spun astăzi că ești, și trebuie să accepți acest lucru. Eu nu Mă împotrivesc faptelor. Unii oameni sunt negativi din pricina asta, dar tu de ce ești negativ? Nu ești şi tu un copil al marelui balaur roșu? Este o nedreptate să spun că ești un descendent al lui Moab? Uită-te la cum trăieşti, în sinea ta şi în exterior. Din cap până în picioare, nu există nimic cu care să te mândrești. Licențiozitate, murdărie, orbire, împotrivire, răzvrătire – nu fac toate acestea parte din firea ta? Trăiești mereu într-un ținut al licențiozității și nu lași niciun rău nefăcut. Te crezi nemaipomenit de sfânt, dar compară asta cu lucrurile pe care le-ai făcut. Ești incredibil de mulțumit de tine – cu ce te poți mândri? Ești asemenea dobitoacelor. Nu ai niciun pic de umanitate! Vă înhăitați cu animalele și nutriți gânduri licențioase și rele. De cât de mult duceți lipsă? Sunteți de acord că sunteți copiii marelui balaur roșu și sunteți dispuși să slujiți, dar ulterior, când se spune că sunteți descendenții lui Moab, deveniți negativi. Nu este acesta adevărul? Tot aşa cum te-ai născut din mama și tatăl tău, indiferent de cât de groaznici sunt, totuși, te-ai născut din ei. Chiar dacă găsești o mamă vitregă și părăseşti acea casă, nu continui să fii copilul părinților originali? Poate fi schimbat acel fapt? Te-am etichetat așa, la întâmplare, ca descendent al lui Moab? Unii oameni spun: „Nu-mi poți da un alt nume?” Eu răspund: „Ce ar fi dacă te-aș numi un contrast?” Nu sunt dispuși să fie nici un contrast. Deci, ce eşti dispus să fii? Contraste, făcători de servicii – nu asta sunteți? Ce altceva ați alege? Nu ești unul care s-a născut în ținutul marelui balaur roșu? Indiferent de cât de mult spui că ești un copil de-al lui David, acest lucru nu reflectă realitatea. Este acesta un lucru pe care l-ai ales tu însuți? Poți folosi așa, la întâmplare, un nume care sună bine când te referi la tine însuți? Nu sunteți voi, acest grup de oameni corupți, copiii marelui balaur roșu despre care s-a vorbit în trecut? Nu sunteți voi, acești oameni corupți, și făcătorii de servicii menționați? Nu sunteți voi, acești oameni, specimenele cucerite și modelele menționate mai devreme? Calea de a fi desăvârșiţi – nu asta vi se spune? Voi sunteți cei mustrați și judecați și nu vor fi cei care sunt perfecționați mai târziu cei din rândurile voastre? Contează acest titlu? Sunteți atât de lipsiți de rațiune încât nici nu puteți vedea deslușit un astfel de lucru neînsemnat? Nu știi cine este descendentul cui, dar Mie Îmi este clar. Vă spun. Dacă poți recunoaște asta azi, atunci este bine. Nu te umili de unul singur tot timpul. Cu cât ești mai negativ și bați în retragere, cu cât mai clar se vede că ești progenitura Satanei. Există un om care, când vrei să asculte un imn, spune: „Pot descendenții lui Moab să asculte imnuri? Nu voi asculta; nu sunt calificat!” Dacă îi ceri să cânte, spune: „Dacă descendenții lui Moab cântă, oare dorește Dumnezeu să asculte? Dumnezeu mă detestă. Sunt prea rușinat ca să mă pot duce înaintea lui Dumnezeu și nu pot fi o mărturie pentru El. Pur și simplu, nu voi cânta ca nu cumva Dumnezeu să devină iritat la auzul cântecului.” Nu este acesta un mod negativ de a trata lucrurile? Ca făptură creată, te-ai născut într-un ținut al licențiozităţii și ești un copil al marelui balaur roșu, un descendent al lui Moab; ar trebui să îi întorci spatele strămoșului tău din vechime și să îi întorci spatele bătrânului Satana. Doar aceasta este o persoană care Îl dorește cu adevărat pe Dumnezeu.
La început, când v-am conferit statutul de oameni ai lui Dumnezeu, săreați în sus de bucurie mai mult decât oricine altcineva. Dar ce s-a întâmplat imediat după ce v-am spus că sunteți urmaşii lui Moab? Toți v-ați pierdut cu firea! Unde ați zice că vă este statura? Conceptul vostru despre poziție este prea apăsător! Mulți nu își pot reveni. Unii se duc să facă afaceri, alții se duc la lucru. Imediat ce spun că sunteți descendenți ai lui Moab, toți vreți să o luați din loc. E acesta faptul de a fi martori pentru Dumnezeu, despre care strigaţi în gura mare tot timpul? Va fi Satana convins în acest fel? Nu este acesta un semn al ruşinii? La ce-Mi folosește că vă am? Toți sunteți gunoaie! Ce fel de suferință ați îndurat, dar totuși vă simțiți atât de nedreptățiți? Credeți că, odată ce Dumnezeu v-a chinuit până la un anumit punct, va fi fericit ca și cum Dumnezeu ar fi venit să vă condamne în mod deliberat și, după ce v-a condamnat și judecat, lucrarea Lui va fi terminată. Asta am spus? Nu se datorează asta orbirii voastre? Se datorează asta faptului că voi înșivă nu vă străduiți să faceți lucrurile bine sau că Eu vă condamn în mod intenționat? Nu am făcut asta niciodată – este un lucru pe care l-ați inventat voi. Eu nu am lucrat nicidecum astfel, şi nici nu intenționez să o fac. Dacă aș fi vrut cu adevărat să vă nimicesc, ar fi nevoie să sufăr atât de mult? Dacă aș fi vrut cu adevărat să vă nimicesc, ar mai fi nevoie să vă vorbesc pe un tot atât de serios? Voia Mea este aceasta: după ce vă mântui, doar atunci Mă voi putea odihni. Cu cât este mai umilă o persoană, cu atât mai mult devine obiectul mântuirii Mele. Cu cât sunteți mai capabili să intrați în mod proactiv, cu atât mai fericit voi fi. Cu cât vă descurajați mai mult, cu atât mai supărat voi fi. Întotdeauna vreți să valsați până în fața tronului, dar vă spun, nu aceea este calea de a vă mântui din murdărie. Fantezia de a ședea pe tron nu vă poate desăvârși; acest lucru nu este realistic. Spun că ești un descendent al lui Moab și eşti nefericit Îmi spui: „Dacă vrei să mă duc în Adânc, nu voi fi martor pentru Tine, nici nu voi suferi pentru Tine.” Oare nu Mi te împotrivești tu astfel? Îți prinde bine asta? Ți-am dat atât de mult har – ai uitat? Ai disprețuit și ai umilit inima lui Dumnezeu, care este ca aceea a unei mame iubitoare; care vor fi consecințele pentru tine ? Nu te voi forța dacă nu eşti martor pentru Mine – dar ar trebui să știi că, la final, vei fi o țintă pentru nimicire. Dacă nu pot dobândi mărturisirea în tine, o voi dobândi în alţi oameni. Asta nu contează pentru Mine, dar, la final, o să regreți și, la acea vreme, vei fi fost înghițit de întuneric de multă vreme. Atunci, cine te va putea mântui? Nu te gândi că lucrarea nu se poate face fără tine. Nu vor fi prea mulți cu tine și nu vor fi prea puțini fără tine. Nu te considera prea vrednic de cinste. Dacă nu ești dispus să Mă urmezi, aceasta nu face decât să arate că ești răzvrătit, și nu este nimic de dorit în tine. Dacă te pricepi la vorbe, nu se datorează aceasta faptului că ți-ai însușit cuvintele pe care Eu le-am rostit prin lucrarea Mea? Cu ce te poți lăuda? Nu da frâu liber imaginației tale! Dacă nu pot obține slavă din partea voastră, acești descendenți ai lui Moab, voi alege un al doilea și un al treilea grup din rândul descendenților lui Moab cu care să lucrez până voi dobândi slavă. Dacă nu eşti dispus să fii martor pentru Mine, atunci pleacă! Nu te voi forța! Să nu crezi că nu voi putea face un pas înainte fără voi. A găsi obiecte potrivite pentru lucrarea Mea în acest ținut al Chinei nu necesită niciun efort. Nu se găsește nimic altceva în acest ținut – oameni depravați și corupți sunt peste tot și lucrarea Mea poate fi făcută oriunde. Nu fi atât de mândru! Indiferent de de cât de mândru ești, nu rămâi tot un copil născut din preacurvie? Uită-te la valoarea ta, ce altă opțiune ai? Simplul fapt că îți îngădui să trăiești este o înnobilare mare, așadar, ce te face să fii arogant? Dacă lucrarea Meu nu ar viza încheierea epocii, nu ai fi avut parte cu multă vreme în urmă de dezastre naturale sau necazuri cauzate de mâna omului? Încă poţi să trăiești atât de confortabil? Încă te cerți mereu pe această temă. De când am spus că ești un descendent de-al lui Moab, te-ai bosumflat continuu. Nu te educi, nu citești cuvintele lui Dumnezeu și nu poți suferi să vezi o anume persoană sau alta. Când vezi că alți oameni devin educați, îi întrerupi și le spui lucruri descurajatoare. Ce tupeu! Tu spui: „Ce educație ar putea avea descendenții lui Moab? Eu nu m-aș deranja. Nu este acesta un lucru pe care l-ar spune un dobitoc? Oare chiar poți fi considerat om? Ți-am spus atât de multe lucruri, dar nu ți-au folosit la nimic. Am făcut toată această lucrare în zadar? Am spus toate aceste lucruri în zadar? Până și un câine dă din coadă; o astfel de persoană nu este nici cât un câine de bună! Ești demn de a fi numit uman? Când vorbesc despre descendenții lui Moab, unii oameni se umilesc în mod deliberat. Se îmbracă diferit decât înainte și se neglijează până într-acolo încât nu seamănă cu oamenii și bombănesc: „Sunt un descendent de-al lui Moab, nu sunt bun de nimic. Aș visa cu ochii deschiși să mă gândesc să dobândesc vreo binecuvântare. Pot fi descendenții lui Moab desăvârșiți?” De îndată ce vorbesc despre descendenții lui Moab, cei mai mulți oameni nu mai au speranță și spun: „Dumnezeu spune că suntem descendenții lui Moab – ce înseamnă asta? Luați aminte la tonul pe care l-a adoptat – este irevocabil! Nu există dragoste în cuvintele Lui. Nu suntem noi ținte ale nimicirii?” Ai uitat ce s-a spus mai devreme? Astăzi, singurul lucru pe care vi-l amintiți este termenul „descendenții lui Moab”? De fapt, multe cuvinte sunt menite a obține rezultate, dar ele descoperă, de asemenea, adevărata realitate. Mulți oameni nu le dau crezare. Nu ești dispus să suferi în acest fel pentru Mine. Te temi de moarte și vrei mereu să evadezi. Dacă vrei să pleci, Eu nu te voi obliga să rămâi, dar trebuie să-ți clarific un lucru: nu trăi o viață întreagă în zadar și nu uita lucrurile pe care ți le-am spus în trecut. Ca o făptură creată, trebuie să îți faci datoria de creatură. Nu face lucruri contrare conștiinței tale; ce ar trebui să faci este să te dedici Domnului creației. Descendenții lui Moab sunt și ei ființe create, doar că ei sunt contraste și sunt blestemați. În orice caz, ești totuși parte din creație. Nu greșești prea mult dacă spui astfel: „Chiar dacă sunt un descendent de-al lui Moab, totuși m-am bucurat de atât de mult har din partea lui Dumnezeu înainte, deci sigur am o conștiință. Voi accepta doar acest lucru, dar nu mă voi gândi la el. Chiar dacă sufăr în acest curent, voi suferi până la capăt. Dacă sunt un descendent de-al lui Moab, așa să fie. Tot voi urma până la sfârșit.” Trebuie să urmezi până la sfârșit. Dacă fugi, chiar nu ai nicio perspectivă de viitor – ai pășit pe calea nimicirii.
Este bine ca voi să vă înțelegeți originea și faptul că înțelegeți adevărata realitate este benefic lucrării. Altfel, nu se va ajunge la rezultatul dorit. Aceasta este o parte din lucrarea de cucerire și este un pas necesar în lucrare. Este un lucru cert. Scopul acestei lucrări este de a trezi duhurile oamenilor, de a stârni sentimentele conștiinței lor și de a le permite oamenilor să obțină această măreață mântuire. Dacă oamenii au conștiință, trebuie cu atât mai mult să Îi mulțumească lui Dumnezeu când văd că au o poziție umilă. Ei trebuie să-I țină cuvintele în mâinile lor, agățându-se cu putere de harul primit din partea Lui, și chiar să plângă amarnic, spunând: „Poziția noastră este atât de umilă și nu ne-am ales cu nimic de la lume. Nimeni nu ne bagă în seamă pe noi, oamenii umili. Suntem persecutați în casele noastre, soții ne resping, soțiile ne batjocoresc, copiii ne desconsideră și, când suntem în vârstă, nurorile noastre, de asemenea, se poartă urât cu noi. Chiar nu am suferit puțin lucru, iar faptul că ne bucurăm acum de dragostea cea mare a lui Dumnezeu este un așa mare noroc! Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi mântuit, cum am putea vedea clar suferința omenească? Nu am continua să degenerăm în păcatul acesta? Nu este aceasta înălțarea noastră de la Dumnezeu? Sunt unul dintre cei mai umili oameni, iar Dumnezeu m-a ridicat atât de mult. Chiar dacă sunt nimicit, tot trebuie să Îi răsplătesc dragostea. Dumnezeu are o părere bună despre noi și vorbește cu noi, oameni atât de umili, față în față. El mă ia de mână ca să mă învețe. Cu gura Lui, mă hrănește. Trăiește cu mine și suferă cu mine. Chiar de mă mustră – ce aș putea spune? Oare a fi mustrat nu înseamnă și a fi înălțat de către Dumnezeu? Sunt mustrat, însă pot să văd dreptatea Lui. Nu pot fi lipsit de conștiință – trebuie să răsplătesc dragostea lui Dumnezeu. Nu mă mai pot răzvrăti împotriva lui Dumnezeu.” Poziția lui Dumnezeu și statutul Său sunt diferite de ale oamenilor – suferința Lui este aceeași, mâncarea și hainele Lui sunt la fel, dar toți oamenii Îl respectă, iar aceasta este singura diferență. Toate celelalte lucruri de care se bucură El nu sunt la fel ca pentru om? Deci, ce vă îndreptățește să-I cerețilui Dumnezeu să vă trateze într-un fel anume? Dumnezeu a îndurat atât de multă suferință și a făcut o lucrare atât de mare și voi – mai umili decât furnicile, decât insectele – voi aveți parte de o așa mare înnobilare astăzi. Dacă nu poți răsplăti dragostea lui Dumnezeu, unde îți este conștiința? Unii oameni vorbesc din inimă și spun: „De fiecare dată când mă gândesc să mă îndepărtez de Dumnezeu, mi se umplu ochii de lacrimi și mă simt mustrat de conștiință. Îi sunt dator lui Dumnezeu. Nu pot face așa ceva. Nu mă pot purta astfel față de El. Dacă ar fi să mor și aceasta ar aduce slavă lucrării Sale, aș fi cum nu se poate mai mulțumit. Altfel, chiar dacă trăiesc, nu voi avea pace câtuși de puțin.” Ascultați aceste cuvinte – ele descriu datoria pe care o ființă creată ar trebui să o îndeplinească. Dacă o persoană are această viziune mereu în inima sa, se va simţi lămurit şi relaxat în sinea sa; el va fi sigur de aceste chestiuni. Vei spune: „Dumnezeu nu îmi face rău și nu mă face de râs în mod deliberat, nici nu mă umilește. Chiar dacă vorbește oarecum aspru și îmi săgetează inima, este spre binele meu. Chiar dacă vorbește atât de aspru, totuși El mă mântuie și ţine cont de slăbiciunile mele. El nu mă pedepsește cu faptele. Cred că Dumnezeu este mântuire.” Dacă ai într-adevăr această viziune, va fi puțin probabil să fugi. Conștiința ta nu te va lăsa să pleci, iar condamnarea din partea ei îți va spune că nu ar trebui să te porți astfel cu Dumnezeu. Te gândești la tot harul pe care l-ai dobândit, la toate cuvintele pe care le-ai auzit – ai putea să le asculți în zadar? Indiferent de cine își ia tălpășița, tu nu poți să o faci. Alți oameni nu cred, dar tu trebuie să crezi. Alți oameni Îl abandonează pe Dumnezeu, dar tu trebuie să Îl confirmi pe Dumnezeu și să fii martor pentru El. Alții Îl denigrează pe Dumnezeu, dar tu nu poți. Indiferent de cât de aspru este Dumnezeu cu tine, tot trebuie să Îl tratezi corect. Ar trebui să Îi răsplătești dragostea și trebuie să ai o conștiință, pentru că Dumnezeu este nevinovat. Venirea Lui pe pământ din cer ca să lucreze în mijlocul omenirii a constituit deja o umilință mare. El este sfânt, fără nici cea mai mică murdărie. Cât de multă umilință a îndurat prin faptul că a venit într-un ținut depravat? Lucrarea pe care o face în voi este de dragul vostru. Dacă eşti lipsit de conştiinţă în modul în care Îl tratezi, ar fi mai bine să mori înainte de vreme!
Chiar acum, celor mai mulți oameni le lipsește acest aspect al viziunii și nu pot nicidecum să înțeleagă această lucrare, şi nici nu știu ce dorește Dumnezeu cu adevărat să realizeze prin lucrarea Sa. Mai ales celor confuzi – este ca și cum au intrat într-un labirint și sunt zăpăciţi după câteva cotituri. Dacă le explici pe deplin scopul planului de gestionare al lui Dumnezeu, nu vor fi ajunge să fie nelămuriți. Mulți oameni nu pot să înțeleagă aceasta și cred că lucrarea lui Dumnezeu este de a-i chinui pe oameni. Ei nu înțeleg înțelepciunea și minunăția lucrării Sale și nu înțeleg că lucrarea Lui este de a-Și revela puterea mare și, mai mult decât atât, de a mântui omenirea. Ei nu văd toate aceste aspecte, ci doar văd dacă au vreo perspectivă de viitor și dacă vor putea să meargă în cer. Ei spun: „Lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna atât de întortocheată; dacă ai putea să ne faci să vedem direct înțelepciunea Ta, asta ar fi bine. Nu ar trebui să ne chinui astfel. Calibrul nostru este prea deficitar și nu Îți înțelegem voia. Ar fi atât de minunat dacă ai vorbi deslușit și ai lucra direct. Tu vrei să ne dăm seama, dar noi nu putem. N-ar fi rău dacă Te-ai grăbi și ne-ai permite să Îți vedem slava. Ce nevoie este de a face lucrurile într-o manieră atât de întortocheată?” Lucrul de care duceți cea mai mare lipsă este conștiința. Fiți mai atenți la aceasta și deschideți-vă ochii larg ca să vedeți cine face cu adevărat fiecare pas al lucrării. Nu trageți concluzii pripite. Acum ai înțeles cel mult de suprafață ce fel de viață ar trebui să experimentezi. Există încă mult adevăr pe care trebuie să îl experimentezi și, când va veni ziua în care îl vei putea înțelege pe deplin, nu vei mai spune aceasta, şi nici nu te vei mai plânge. Totodată, nu îl vei mai defini atât de uşor. Vei spune: „Dumnezeu este atât de înțelept, atât de sfânt. El este atât de puternic!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu