Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 185 | „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 185 | „Semnificația mântuirii descendenților lui Moab”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 394 | „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 394 | „Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu”

Cea mai mare greșeală a omului care crede în Dumnezeu este că își reduce credința numai la cuvinte, iar Dumnezeu nu există defel în viața lui concretă. Într-adevăr, toți oamenii cred în existența lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, Dumnezeu nu face parte din viața lor de zi cu zi. Multe rugăciuni către Dumnezeu vin din gura omului, dar Dumnezeu are doar puțin loc în inima sa, astfel încât El îl încearcă pe om neîncetat. Fiindcă omul este lipsit de puritate, Dumnezeu nu are de ales decât să-l încerce, astfel încât să se rușineze și să ajungă să se cunoască pe sine în încercări. Altfel, toți oamenii vor deveni copiii arhanghelului, tot mai supuși stricăciunii. Pe parcursul credinței omului în Dumnezeu, pe măsură ce este curățit fără încetare de Dumnezeu, omul se leapădă de multe năzuințe și motive personale. Altfel, Dumnezeu nu s-ar putea folosi de niciun om și nu Și-ar putea manifesta în el lucrarea Sa. Mai întâi, Dumnezeu îl curăță pe om. În acest proces, omul poate ajunge la cunoașterea de sine iar Dumnezeu îl poate schimba. Numai după aceea Dumnezeu poate să-și facă lucrarea Sa de viață în om, și numai în acest fel inima omului se poate întoarce cu totul către Dumnezeu. Așadar, a crede în Dumnezeu nu este ceva atât de simplu pe cât ar spune omul. Din perspectiva lui Dumnezeu, dacă ai doar cunoaștere, dar nu ai cuvântul Lui, dătător de viață, dacă te limitezi numai la propriile cunoștințe, dar nu poți practica adevărul sau să trăiești cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă că nu ai o inimă plină de iubire pentru Dumnezeu, și că inima ta nu aparține lui Dumnezeu. Să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu crezând în El, acesta este scopul final pe care trebuie să-l urmărească tot omul. Trebuie să depui efort pentru a trăi după cuvintele lui Dumnezeu și pentru a le putea pune în practică. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă după aceea, de asemenea, vei practica și vei trăi după cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și după voia lui Dumnezeu. Pe acest drum, mulți oameni pot menționa multe cunoștințe, dar în ceasul morții lor, ochii li se vor umple de lacrimi și se vor urî pentru că și-au irosit o viață și au trăit degeaba până la o vârstă înaintată. Ei au avut numai înțelegerea doctrinei, dar nu pot pune adevărul în practică și să stea mărturie pentru Dumnezeu. Și-au petrecut toată viața împotrivindu-se, umblând de colo-colo, ocupați precum o albină, dar cu toate acestea, în ceasul morții lor, ei văd în cele din urmă că le lipsește mărturia adevărată, că nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu este oare prea târziu? De ce să nu profiți de ceasul zilei și să urmezi adevărul pe care îl iubești? De ce să aștepți până mâine? Dacă în timpul vieții nu suferi pentru adevăr sau nu încerci să-l dobândești, nu cumva dorești să regreți acest lucru în ceasul morții tale? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce să crezi în Dumnezeu? Într-adevăr, există multe situații în care, dacă omul depune un efort cât de mic, poate pune adevărul în practică și, prin urmare, Îl poate mulțumi pe Dumnezeu. Inima omului este posedată mereu de demoni și nu poate acționa de dragul lui Dumnezeu. Mai degrabă, omul umblă mereu încoace și încolo pentru cele ale trupului, care, în cele din urmă, la nimic nu-i folosesc. De aceea omul se confruntă mereu cu necazuri și suferințe. Nu sunt acestea chinurile Satanei? Nu este aceasta stricăciunea trupului? Nu ar trebui să-L păcălești pe Dumnezeu, cinstindu-L doar cu buzele. Mai degrabă, ar trebui să iei măsuri concrete. Nu te amăgi singur; ce înseamnă acest lucru? Ce poți câștiga trăind de dragul trupului, trudind pentru faimă și bogății?

Dramă creștină „Înfruntând furtuna” Doar prin adevărata căință putem fi mântuiți de Dumnezeu

Dramă creștină „Înfruntând furtuna” Doar prin adevărata căință putem fi mântuiți de Dumnezeu

Zhang Hong'en, cândva predicator într-o biserică-de-casă, a acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă acum cinci ani. Într-o zi, el află că Luo Tao, cu care a lucrat pe vremuri, a fost excomunicat pentru că a făcut rău și I s-a împotrivit lui Dumnezeu. El cade pradă confuziei: Luo Tao e credincios de mulți ani, a renunțat la familia sa, s-a sacrificat pentru Dumnezeu și nu L-a trădat nici când a fost arestat și închis. Cum ar putea un asemenea om să fie catalogat drept rău și să fie excomunicat? Cum hotărăște Dumnezeu dacă un om e bun sau rău? Pe cine mântuiește Dumnezeu, pe cine elimină și cine poate să câștige mântuirea deplină și să intre în Împărăția cerurilor? Cum e rezolvată, în cele din urmă, confuzia lui Zhang Hong'en? Pentru a afla, urmăriți „Înfruntând furtuna”.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

•┈┈• 💗 •┈┈• Recomanda •┈┈• 💗 •┈┈•

De ce creștinii mărturisesc întotdeauna păcatele și totuși păcătuiesc din nou? Cum ar trebui să scăpăm de păcat și cum să avem pocăință veritabilă? Ești încă confuz? Te rog citește acest discurs, și aici e o cale despre adevărata pocăință.

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 48 | „Cuvântări ale lui Hristos la început: Capitolul 3”

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 48 | „Cuvântări ale lui Hristos la început: Capitolul 3”

Regele triumfător stă pe tronul Său glorios. A înfăptuit răscumpărarea și Și-a condus toți oamenii ca să apară în slavă. Ține universul în mâinile Sale, iar cu înțelepciunea și puterea Lui divină a construit și consolidat Sionul. Cu măreția Lui, El judecă lumea cea păcătoasă; a judecat toate națiunile și toate popoarele, pământul și mările și toate viețuitoarele din ele, cât și pe cei îmbătați de vinul promiscuității. Cu siguranță Dumnezeu îi va judeca și sigur va fi furios pe ei și astfel se va dezvălui măreția lui Dumnezeu, a cărui judecată este instantanee și oferită fără amânare. Focul mâniei Sale le va incinera cu siguranță crimele abominabile, iar calamitatea se va abate în orice clipă asupra lor; ei nu vor cunoaște nicio cale de scăpare și nu vor avea unde să se ascundă; vor plânge și vor scrâșni din dinți și vor atrage distrugerea asupra lor.

Trailer film creștin 2020 „Culegând bucurie în toiul suferinței” Dublat în română

Trailer film creștin 2020 „Culegând bucurie în toiul suferinței” Dublat în română

Zhong Xinming este o conducătoare a bisericii, capabilă să îndure suferința pentru datoria ei și deopotrivă conștiincioasă și responsabilă. Deși are probleme cu spatele, continuă să-și facă datoria în ciuda durerii. Cu toate acestea, starea ei se înrăutățește, iar după un control la spital, descoperă că are hernie de disc la vertebrele 4 și 5. Dacă nu face imediat tratament, ar putea ajunge imobilizată la pat. E puțin îngrijorată din cauza asta, dar crede că s-a îmbolnăvit cu permisiunea lui Dumnezeu și că El o încearcă, testându-i credința și devotamentul. Ea crede că, atât timp cât respectă tratamentul și continuă să-și facă datoria, Dumnezeu sigur o va proteja. Dar, pe măsură ce trece timpul, starea ei se înrăutățește din ce în ce mai mult și e în pericol să ajungă paralizată în orice moment. Cum iese cu bine din încercarea acestei boli? Și cum culege bucurie în cele din urmă? Urmăriți Bucurie în toiul suferinței pentru a afla.

Cuvântul lui Dumnezeu „Taina întrupăriiˮ (1) Partea întâi

Cuvântul lui Dumnezeu „Taina întrupăriiˮ (1) Partea întâi

În Epoca Harului, Ioan a pregătit calea pentru Isus. El nu a putut să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuși și, pur și simplu, a îndeplinit datoria omului. Deși Ioan a fost înainte-mergătorul Domnului, nu a putut să-L reprezinte pe Dumnezeu; a fost doar un om folosit de Duhul Sfânt. După botezul lui Isus, Duhul Sfânt S-a coborât peste El, ca un porumbel. Apoi, El Și-a început lucrarea, adică a început să facă lucrarea de slujire a lui Hristos. De aceea Și-a asumat identitatea lui Dumnezeu, căci de la Dumnezeu venea El. Indiferent de cum era credința Lui înainte de aceasta – poate că a fost slabă câteodată sau puternică uneori – totul aparținea vieții umane obișnuite pe care El a dus-o înainte să-Și facă lucrarea de slujire. După ce a fost botezat (adică uns), puterea și slava lui Dumnezeu I-au fost imediat alături și, astfel, El a început să-Și facă lucrarea de slujire. Putea să facă semne și minuni, să săvârșească miracole și avea putere și autoritate, căci El lucra direct în numele lui Dumnezeu Însuși; El făcea lucrarea Duhului în locul Lui și exprima vocea Duhului. Prin urmare, El era Dumnezeu Însuși; acest lucru este de netăgăduit. Ioan a fost folosit de Duhul Sfânt. Nu putea și nici nu era posibil pentru el să-L reprezinte pe Dumnezeu. Dacă și-ar fi dorit să o facă, Duhul Sfânt nu i-ar fi permis, căci el nu putea să facă lucrarea pe care Dumnezeu Însuși intenționa să o săvârșească. Poate că în el erau multe care țineau de voința omului sau ceva care era deviant; în niciun caz nu putea el să-L reprezinte nemijlocit pe Dumnezeu. Greșelile și iraționalitatea lui îl reprezentau doar pe el, dar lucrarea lui era reprezentativă pentru Duhul Sfânt. Totuși, nu poți spune că el, în deplinătatea lui, Îl reprezenta pe Dumnezeu. Ar putea abaterea și iraționalitatea lui să-L reprezinte, de asemenea, pe Dumnezeu? A face greșeli în reprezentarea omului este normal, dar în cazul în care cineva este deviant în reprezentarea lui Dumnezeu, atunci nu ar fi aceea o dezonorare la adresa lui Dumnezeu? Nu ar fi aceea o hulă împotriva Duhului Sfânt? Duhul Sfânt nu îi permite cu ușurință omului să stea în locul lui Dumnezeu, chiar dacă el este exaltat de alții. Dacă el nu este Dumnezeu, nu va putea să nu se clintească la final. Duhul Sfânt nu permite omului să-L reprezinte pe Dumnezeu după placul omului! De exemplu, Duhul Sfânt a fost martorul lui Ioan și tot Duhul Sfânt l-a dezvăluit ca fiind cel care a netezit calea pentru Isus, dar lucrarea făcută asupra lui de Duhul Sfânt a fost bine măsurată. Tot ce i s-a cerut lui Ioan a fost să fie pregătitorul căii pentru Isus, să netezească calea pentru El. Adică, Duhul Sfânt doar i-a sprijinit lucrarea de a pregăti calea și i-a permis doar să facă o astfel de lucrare – nu i s-a permis să facă o alta. Ioan l-a reprezentat pe Ilie și el a reprezentat un profet care a pregătit calea. Duhul Sfânt l-a sprijinit în aceasta; atât timp cât lucrarea lui a fost aceea de a pregăti calea, Duhul Sfânt l-a sprijinit. Totuși, dacă ar fi pretins că este Dumnezeu Însuși și ar fi spus că a venit să termine lucrarea de răscumpărare, Duhul Sfânt ar fi trebuit să-l disciplineze. Oricât de mare a fost lucrarea lui Ioan și cu toate că a fost sprijinită de Duhul Sfânt, nu a fost fără limite. Având în vedere că Duhul Sfânt i-a sprijinit într-adevăr lucrarea, puterea dată lui la acea vreme se limita la netezirea căii. El nu a putut face nicio altă lucrare, pentru că el era doar Ioan, cel care a netezit calea, și nu Isus. Prin urmare, mărturia Duhului Sfânt este esențială, dar lucrarea pe care Duhul Sfânt îi permite omului să o facă este și mai importantă. Nu primise Ioan mărturie răsunătoare la acea vreme? Nu a fost și lucrarea lui importantă? Însă lucrarea pe care a făcut-o nu a putut să o depășească pe aceea a lui Isus, căci nu era decât un om folosit de Duhul Sfânt și nu putea să-L reprezinte direct pe Dumnezeu, așa că lucrarea făcută de el era limitată. După ce a terminat lucrarea de pregătire a căii, nu a fost nimeni care să-i susțină mărturia, nu l-a urmat nicio nouă lucrare, și a plecat când a început lucrarea lui Dumnezeu Însuși.

Muzică Creștină 2020 „Timp”

Ascultarea noilor cântece ale Împărăției ne aduce față în față cu Dumnezeu, oferindu-ne bucuria prezenței lui Dumnezeu. 💗 •┈┈• 🎵 •┈┈• 💗 💗 •┈┈• 🎵 •┈┈• 💗

Muzică Creștină 2020 „Timp”

Din depărtare, un suflet singur a călătorit,

testând viitorul, căutând trecutul,

trudind asiduu și urmărind un vis.

Trudind asiduu și urmărind un vis.

Nu știe de unde vine sau unde merge,

născut în lacrimi, stingându-se-n disperare,

născut în lacrimi, stingându-se-n disperare.

Rezistă încă, deși e călcat în picioare.

Venirea Ta încheie viața chinuită-n derivă.

Îmi apare speranța, spun bun-venit zorilor.

Privesc în zarea încețoșată, prind o licărire din forma Ta.

Aceasta-i strălucirea, strălucirea feței Tale.

Ieri, abătut în ținut străin, dar azi mi-am găsit calea-nspre casă.

Străpuns de răni, neomenesc,

deplâng că viața-i un vis.