Iona 4 Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta și s-a aprins de mânie. Și s-a rugat lui Iahve și a spus: „O, Te rog, Iahve, nu asta este ceea ce spuneam eu, atunci când eram încă în țara mea? De aceea, am fugit înainte la Tars, căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și Te căiești de rău. De aceea, acum, o, Iahve, ia-mi viața; căci este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.” Apoi Iahve a zis: „Faci bine să te superi?” Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. Și Iahve Dumnezeu a pregătit o tărtăcuță și a făcut să crească peste Iona, ca să-i țină umbră deasupra capului, ca să-l izbăvească din durerea lui. Iona s-a bucurat nespus de tărtăcuță. Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creștet, sleindu-l de puteri. El și-a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!” Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte! Atunci Iahve a spus: „Ai avut milă de tărtăcuța pentru care nu ai lucrat și nici n-ai făcut-o să crească; cea care a ieșit într-o noapte și a pierit într-o noapte; și nu ar trebui să cruț Ninivele, acel oraș mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de persoane care nu pot să-și deosebească mâna dreaptă de cea stângă; și, de asemenea, multe bovine?”
31.3.21
Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 118 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)”
30.3.21
Cuvântul lui Dumnezeu „Dumnezeu Însuși, Uniculˮ (VII) Partea a treia
Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (I)
Voi folosi din nou metoda de a vă spune o poveste pe care să o ascultați, cu toții, în liniște și să vă gândiți la ceea ce vorbesc. După ce voi termina povestirea, vă voi pune câteva întrebări pentru a vedea cât de mult ați învățat. Personajele principale din această povestire sunt un munte mare, un pârâu mic, un vânt aspru și un val gigantic.
Povestirea 2. Un munte mare, un pârâu mic, un vânt aspru și un val gigantic
A fost odată un pârâu mic care cotea înainte și înapoi, ajungând în cele din urmă la poalele unui munte mare. Muntele bloca drumul micuțului pârâu, așa că pârâul a rugat muntele cu vocea sa mică și slabă: „Te rog, lasă-mă să trec, stai în calea mea și îmi blochezi drumul înainte.” Muntele atunci întrebă: „Unde te îndrepți?” La care micuțul pârâu răspunse: „Îmi caut casa.” Muntele spuse: „Bine, dă-i drumul și treci peste mine!” Dar deoarece micul pârâu era prea slab și prea tânăr, nu avea cum să curgă peste un munte atât de mare, așa că nu avu altă posibilitate decât să tot curgă la poalele muntelui…
29.3.21
Video de mărturie creștină 2020 „Un mod minunat de a trăi”
Personajul principal s-a ghidat întotdeauna în viață după expresii de genul: „să nu tulburi apele”. În interacțiunile ei cu ceilalți, încearcă să nu-i facă de rușine pe oameni, să nu le expună neajunsurile sau să nu le rănească sentimentele. Crede că asta înseamnă să fii o persoană bună. După ce devine conducătoare a bisericii, descoperă câteva probleme legate de îndatoririle fraților și ale surorilor, dar se face că nu le vede de teamă să nu-i jignească. Când totuși ridică o problemă, o tratează superficial, astfel că frații și surorile nu realizează gravitatea problemelor lor, zădărnicind prin asta lucrarea bisericii. Prin judecata și revelația cuvintelor lui Dumnezeu, ea ajunge să înțeleagă că, aplicând aceste filosofii satanice în interacțiunile ei cu ceilalți, le face rău acestora și începe să pună intenționat în practică comportamentul unei persoane oneste, în conformitate cu principiile adevărului. Înțelege că aceasta este singura cale de a fi o persoană cu adevărat bună!
28.3.21
Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 398 | „Cunoaște cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu și urmează-I pașii”
Toți cei care sunt capabili să asculte de cuvântările prezente ale Duhului Sfânt sunt binecuvântați. Nu contează cum obișnuiau să fie, sau cum obișnuia să lucreze Duhul Sfânt în ei – cei care au câștigat cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu sunt cei mai binecuvântați, iar cei care nu reușesc să urmeze cea mai recentă lucrare de astăzi sunt eliminați. Dumnezeu îi vrea pe cei care sunt capabili să accepte noua lumină și îi vrea pe cei care acceptă și cunosc ultima Sa lucrare. De ce se spune că trebuie să fii o fecioară castă? O fecioară castă este capabilă să caute lucrarea Duhului Sfânt și să înțeleagă lucrurile noi și, în plus, este capabilă să se lepede de noțiuni vechi și să se supună astăzi lucrării lui Dumnezeu. Acest grup de oameni, care acceptă cea mai nouă lucrare de astăzi, au fost predestinați de Dumnezeu înaintea veacurilor și sunt cei mai binecuvântați oameni. Voi auziți direct glasul lui Dumnezeu și zăriți arătarea lui Dumnezeu și astfel, pretutindeni în ceruri și pe pământ și de-a lungul veacurilor, nimeni nu a fost mai binecuvântat decât voi, acest grup de oameni. Toate acestea sunt datorită lucrării lui Dumnezeu, datorită predestinării și selecției de către Dumnezeu și datorită harului lui Dumnezeu; dacă Dumnezeu nu ar fi vorbit și nu Și-ar fi rostit cuvintele, ar putea condițiile voastre să fie așa cum sunt astăzi? Astfel, fie ca toată gloria și lauda să-I fie închinate lui Dumnezeu, pentru că toate acestea se datorează faptului că Dumnezeu te ridică. Având în minte aceste lucruri, ai putea fi în continuare pasiv? Oare puterea ta ar fi tot incapabilă să iasă la suprafață?
27.3.21
Video de mărturie creștină 2020 „Dumnezeu este atât de drept”
Pe parcursul îndeplinirii datoriei sale, personajul principal descoperă că lidera bisericii, Yan Zhuo, este nesăbuită și dictatorială și că suprimă în mod arbitrar pe oricine are o opinie diferită. E o adevărată antihristă care urăște adevărul! El scrie o scrisoare în care o denunță, dar, spre surprinderea sa, scrisoarea lui ajunge în mâinile acestei antihriste. Suprimat și izolat, el se scufundă în nenorocire și suferință. Rugându-se, căutând și citind cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, el ajunge să înțeleagă că, indiferent dacă faptele lui Dumnezeu sunt sau nu în concordanță cu noțiunile oamenilor, esența Sa dreaptă este veșnic neschimbătoare, iar forțele răului își vor pierde mereu puterea în casa lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu. De asemenea, ajunge să își dea seama că Dumnezeu permite existența antihriștilor și a falșilor conducători pentru ca aleșii Lui să poată să înțeleagă adevărul și să capete discernământ. Odată ce înțelege voia lui Dumnezeu, protagonistul decide să scrie o altă scrisoare prin care să denunțe acesată antihristă. Reușește de data aceasta? Este antihrista excomunicată din biserică? Urmăriți Dumnezeu este atât de drept pentru a afla.
26.3.21
Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 359 | „O problemă foarte serioasă: trădarea (1)”
Comportamentul care nu Mi se poate supune în mod absolut înseamnă trădare. Comportamentul care nu poate fi loial față de Mine înseamnă trădare. A Mă înșela și a folosi minciuni pentru a Mă înșela înseamnă trădare. A nutri multe noțiuni și a le răspândi peste tot este trădare. A fi incapabili să-Mi sprijiniți mărturiile și interesele este trădare. A afișa zâmbete false dacă în inimi sunteți departe de Mine este trădare. Acestea sunt toate acte de trădare de care voi ați fost întotdeauna capabili și sunt ceva obișnuit printre voi. Poate că niciunul dintre voi nu se gândește la asta ca la o problemă, dar Eu nu cred asta. Nu pot trata faptul că o persoană Mă trădează ca pe o chestiune măruntă și cu siguranță nu o pot ignora. Acum, când lucrez printre voi, vă comportați în acest fel – dacă va veni ziua când nu va fi nimeni care să vă supravegheze, nu veți fi ca niște bandiți care s-au declarat regi? Când se va întâmpla asta și veți provoca o catastrofă, cine va fi acolo pentru a curăța după voi? Voi credeți că unele acte de trădare sunt simple incidente ocazionale, nu comportamentul vostru insistent, și că nu meritați să fiți puși în discuție cu atâta severitate, într-un mod care vă rănește orgoliul. Dacă voi credeți cu adevărat astfel, atunci vă lipsește judecata. A gândi așa înseamnă a fi un specimen și un arhetip de răzvrătire. Natura omului este viața lui; este un principiu pe care se bazează pentru a supraviețui și nu îl poate schimba. Natura trădării este aceeași – dacă poți face ceva pentru a trăda o rudă sau un prieten, acest lucru dovedește că asta face parte din viața ta și este o natură cu care te-ai născut. E ceva ce nimeni nu poate nega. De exemplu, dacă unei persoane îi place să fure de la alții, atunci această „plăcere de a fura” este o parte din viața ei, deși poate că uneori fură, iar alteori nu fură. Indiferent dacă fură sau nu, asta nu poate dovedi că furtul său este doar un tip de comportament. Mai degrabă, dovedește că furtul său este o parte din viața sa – adică natura sa. Unii se vor întreba: dat fiind că este natura lor, atunci de ce când văd lucruri drăguțe, câteodată nu le fură? Răspunsul este foarte simplu. Există multe motive pentru care nu fură. Poate că nu fură un lucru deoarece este prea mare pentru a-l înșfăca de sub ochi atenți sau pentru că nu există un moment potrivit ca să acționeze, sau ceva este prea scump, păzit prea strict, sau poate că nu îi interesează în mod special sau nu pot vedea ce folos poate avea pentru ei și așa mai departe. Toate aceste motive sunt posibile. Dar, orice-ar fi, indiferent că fură sau nu ceva, asta nu poate dovedi că acest gând există doar ca o sclipire momentană, trecătoare. Dimpotrivă, este o parte a naturii lor greu de schimbat în bine. O astfel de persoană nu se mulțumește să fure o singură dată; astfel de gânduri de revendicare a bunurilor altora drept ale lor apar oricând întâlnesc ceva frumos sau o situație potrivită. De aceea spun că originea acestui gând nu este ceva detectat pur și simplu din când în când, ci este în natura proprie a acestei persoane.
din „Cuvântul Se arată în trup”
25.3.21
Întrebare 9: Noi acceptăm lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, dar spuneți-ne cum trebuie să experimentăm judecata și mustrarea Sa ca să putem primi adevărul și viața, să scăpăm de natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor?
Răspuns: Cum să experimentăm judecata și mustrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă ca să primim adevărul și viața, să renunțăm la natura noastră păcătoasă și să dobândim mântuirea pentru a intra în Împărăția cerurilor. Acest tip de întrebare este foarte importantă, pentru că implică problemele majore ale sfârșitului și destinației noastre. Pentru a înțelege acest aspect al adevărului, ar trebui să citim mai întâi câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
„Adevărata credință în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu în baza credinței că Dumnezeu deține suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Așadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu și vei ajunge să Îl cunoști pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu” (Prefață la „Cuvântul Se arată în trup”).
„Procesul actual de vorbire este procesul de cucerire. Cum anume ar trebui oamenii să coopereze? Prin a mânca și a bea aceste cuvinte în mod eficient și a le înţelege. Oamenii nu pot deveni cuceriți de unii singuri. Tu trebuie, prin a mânca și a bea aceste cuvinte, să ajungi să-ți cunoști stricăciunea și murdăria, răzvrătirea și nedreptatea ta, și să cazi înaintea lui Dumnezeu. Dacă poţi să înţelegi voia lui Dumnezeu și apoi să o pui în practică și, mai mult, dacă ai viziunea și poţi să asculţi în întregime aceste cuvinte și să nu îţi exerciţi niciuna dintre alegerile proprii, atunci vei fi cucerit. Și aceste cuvinte vor fi cele care te-au cucerit” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (1)” din Cuvântul Se arată în trup).
„Să se concentreze pe a mânca și a bea din cuvintele lui Dumnezeu și a căuta adevărul și intenția din cuvintele Sale și să încerce să înțeleagă voia lui Dumnezeu în toate. Aceasta este metoda fundamentală și vitală de practică. […] Devoțiunea sinceră față de cuvintele lui Dumnezeu implică, în primul rând, căutarea adevărului, a intențiilor din cuvintele Sale, concentrarea asupra priceperii voii lui Dumnezeu, a înțelegerii și obținerii de mai mult adevăr din cuvintele Lui. […] pe obținerea unei înțelegeri a firii și a frumuseții Sale. Petru a încercat, de asemenea, să înțeleagă diferitele stări corupte ale omului din cuvintele lui Dumnezeu, precum și natura coruptă și neajunsurile propriu-zise ale omului, îndeplinind astfel toate aspectele cerințelor pe care Dumnezeu le are de la om pentru a-L mulțumi. Petru a avut atât de multe practici corecte ce respectau cuvintele lui Dumnezeu; acest lucru era cel mai potrivit cu voia Lui și era cea mai bună cale prin care o persoană putea coopera în timp ce experimenta lucrarea lui Dumnezeu” („Cum să apuci pe calea lui Petru” dîn Consemnări ale cuvântărilor lui Hristos).