Cuvântul lui Dumnezeu „Despre Biblieˮ (3)

Devotional zilnic  „Despre Biblieˮ (3)

Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o consemnare a prevestirilor profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele oamenilor, ceea ce este inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există concepții omenești, prejudecăți omenești și înțelegeri omenești absurde. Desigur, majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și sunt înțelegeri corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt decât cunoaștere derivată din experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt. Predicțiile profeților au fost poruncite de Dumnezeu Însuși: profețiile celor ca Isaia, Daniel, Ezra, Ieremia și Ezechiel au fost poruncite direct de Duhul Sfânt; acești oameni au fost proroci, ei primiseră Duhul profeției – toți au fost profeți ai Vechiului Testament. În timpul Epocii Legii, acești oameni, care au primit inspirația lui Iahve, au rostit multe profeții, furnizate direct de Iahve. Dar de ce a lucrat Iahve în ei? Fiindcă poporul lui Israel era poporul ales al lui Dumnezeu: lucrarea profeților trebuia să se facă în rândurile lor și ei erau calificați să primească asemenea revelații. De fapt, nici ei înșiși nu au înțeles revelațiile date de Dumnezeu lor. Duhul Sfânt a rostit acele cuvinte prin gura lor, astfel încât oamenii din viitor să poată înțelege acele lucruri și să vadă că ele au fost, într-adevăr, lucrarea Duhului lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, și că nu au venit de la om, și să le confirme faptul că era lucrarea Duhului Sfânt. În timpul Epocii Harului, Isus Însuși a făcut toată această lucrare în locul lor, așa încât oamenii n-au mai profețit. Deci, a fost Isus un profet? Isus a fost, bineînțeles, un profet, dar a putut face și lucrarea apostolilor: El a putut să profețească, dar și să predice și să învețe oameni din tot ținutul. Cu toate acestea, lucrarea pe care a făcut-o și identitatea pe care o reprezenta nu au fost aceleași. El a venit să răscumpere toată omenirea, să răscumpere omul de păcat; El era un profet și un apostol dar, mai mult decât atât, El era Hristos. Un profet poate face profeții, dar nu se poate spune că el este Hristos. În acel timp, Isus a rostit multe profeții și, astfel, se poate spune că El a fost profet, dar nu se poate afirma că El a fost profet și deci nu Hristos. Asta pentru că El L-a reprezentat pe Dumnezeu Însuși în ducerea la bun sfârșit a unei etape a lucrării, iar identitatea Lui a fost diferită de cea a lui Isaia: El a venit să încheie lucrarea de răscumpărare și, de asemenea, El a dat viață omului, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât direct asupra Lui. În lucrarea pe care a făcut-o, nu a primit nicio inspirație din partea Duhului lui Dumnezeu, nicio instrucțiune de la Iahve. În schimb, Duhul a lucrat direct – ceea ce este suficient pentru a dovedi că Isus nu a fost doar un simplu profet. Lucrarea pe care a făcut-o a fost în primul rând lucrarea de răscumpărare, iar în al doilea rând profețiile. El a fost un profet, un apostol dar, mai presus de acestea, a fost Răscumpărătorul. Proorocii, în schimb, puteau doar să facă profeții, fiind incapabili să reprezinte pe Duhul lui Dumnezeu în orice altă lucrare. Deoarece Isus a făcut multă lucrare care nu mai fusese niciodată făcută de om și a făcut lucrarea de răscumpărare a omenirii, El a fost astfel diferit de cei ca Isaia. Unii oameni nu acceptă curentul de astăzi pentru că acest lucru le-a creat un obstacol. Ei spun: „În Vechiul Testament, au mai fost mulți profeți care au rostit multe cuvinte – de ce aceștia nu au fost Dumnezeu întrupat? Dumnezeul de azi rostește cuvinte – este aceasta suficient pentru a dovedi că El e Dumnezeu întrupat? Nu prețuiești Biblia și nici nu o studiezi – deci, pe ce te bazezi când spui că El este întruparea lui Dumnezeu? Spui că vorbirea vine de la Duhul Sfânt și crezi că această etapă a lucrării este făcută personal de Dumnezeu – dar pe ce te bazezi?” Îți concentrezi atenția asupra cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu, se pare că ai lepădat Biblia și ai pus-o deoparte și, astfel, ești acuzat de erezie și heterodoxie.

Cuvântul lui Dumnezeu „Despre Biblieˮ (1)

Cuvântul lui Dumnezeu „Despre Biblieˮ (1)

Cum ar trebui să fie abordată Biblia din perspectiva credinței în Dumnezeu? Aceasta este o chestiune de principiu. De ce punem această întrebare? Pentru că în viitor tu vei răspândi Evanghelia și vei amplifica lucrarea Epocii Împărăției și nu este destul doar să poți să vorbești astăzi despre lucrarea lui Dumnezeu. Pentru a extinde lucrarea Lui, este mai important să poți înlătura vechile concepții religioase ale oamenilor și vechile lor moduri de a crede și să-i lași complet convinși – iar pentru a ajunge acolo, e nevoie de Biblie. Timp de mulți ani, modul tradițional de a crede al oamenilor (cel al creștinismului, una dintre cele trei religii majore ale lumii) a fost citirea Bibliei; îndepărtarea de Biblie nu este credință în Domnul, îndepărtarea de Biblie este o heterodoxie și o erezie și, chiar şi atunci când oamenii citesc alte cărți, respectivele cărți trebuie să se întemeieze pe explicația Bibliei. Cu alte cuvinte, dacă spui că ai credință în Dumnezeu, atunci trebuie să citești Biblia, trebuie să mănânci și să bei Biblia, iar în afara Bibliei trebuie să nu te închini niciunei cărţi care nu pleacă de la Biblie. Dacă o faci, atunci Îl trădezi pe Dumnezeu. Din momentul în care a existat Biblia, credința oamenilor în Domnul a fost credința în Biblie. În loc să spunem că oamenii cred în Domnul, este mai bine să spunem că ei cred în Biblie; în loc să spunem că ei au început să citească Biblia, este mai bine să spunem că ei au început să creadă în Biblie; și, în loc să spunem că ei s-au întors la Domnul, ar fi mai bine să spunem că ei s-au întors la Biblie. Astfel, oamenii venerează Biblia ca și cum ar fi Dumnezeu, ca și cum ar fi ceea ce le dă viață, iar pierderea ei ar fi același lucru cu pierderea vieții. Oamenii văd Biblia ca fiind la fel de importantă ca Dumnezeu, ba chiar există unii care o văd ca fiind mai importantă ca Dumnezeu. Dacă oamenii sunt lipsiţi de lucrarea Duhului Sfânt, dacă nu-L pot simți pe Dumnezeu, ei pot trăi în continuare, dar de îndată ce pierd Biblia ori pierd celebrele capitole și pilde din Biblie, este ca și cum și-ar fi pierdut viața. Astfel, de îndată ce oamenii cred în Domnul, ei încep să citească Biblia și să o memoreze și, cu cât pot memora mai mult din Biblie, cu atât dovedește acest lucru că ei Îl iubesc pe Domnul și că sunt foarte credincioşi. Aceia care au citit Biblia și pot vorbi despre ea altora sunt cu toții frați și surori cucernici. În toți acești ani, credința și loialitatea oamenilor față de Domnul s-a măsurat după gradul în care au înțeles Biblia. Cei mai mulţi dintre oameni pur și simplu nu înțeleg de ce ar trebui să creadă în Dumnezeu, nici cum să creadă în Dumnezeu, și nu fac nimic altceva decât să caute orbește indicii pentru a descifra capitolele Bibliei. Oamenii nu au urmat niciodată direcția lucrării Duhului Sfânt; tot timpul, ei nu au făcut nimic altceva decât să studieze și să cerceteze cu disperare Biblia și nimeni nu a găsit vreodată o lucrare mai nouă a Duhului Sfânt în afara Bibliei, nimeni nu s-a îndepărtat vreodată de Biblie, nici nu a îndrăznit vreodată să se îndepărteze de Biblie. Oamenii au studiat Biblia toți acești ani, au venit cu atât de multe explicații și au depus atâtea eforturi; în același timp, ei au multe diferențe de opinie despre Biblie, pe care le dezbat la nesfârșit, astfel încât astăzi s-au format peste două mii de confesiuni diferite. Toți vor să găsească unele explicații deosebite sau taine mai profunde în Biblie, vor să o exploreze și să găsească în aceasta contextul lucrării lui Iahve în Israel sau contextul lucrării lui Isus în Iudeea, ori alte taine pe care nimeni altcineva nu le cunoaște. Modul în care oamenii abordează Biblia este unul al obsesiilor și al credinței și nimeni nu se poate edifica pe deplin în privinţa dedesubturilor sau esenței Bibliei. Astfel, astăzi, oamenii simt încă o vrajă de nedescris când vine vorba de Biblie și sunt și mai mult obsedați de ea și își pun și mai mult credința în aceasta. Astăzi, toată lumea vrea să găsească profețiile legate de lucrarea zilelor celor de pe urmă în Biblie, dorește să descopere ce lucrare face Dumnezeu în timpul zilelor de pe urmă și ce semne există pentru zilele de pe urmă. Astfel, venerația oamenilor față de Biblie devine mai înflăcărată și, cu cât se apropie de zilele de pe urmă, cu atât dau mai multă crezare oarbă profețiilor Bibliei, în special celor despre zilele de pe urmă. Cu o astfel de credință oarbă în Biblie, cu o astfel de încredere în Biblie, ei nu au nicio dorință să caute lucrarea Duhului Sfânt. În mintea lor, oamenii cred că doar Biblia poate aduce lucrarea Duhului Sfânt; doar în Biblie pot găsi pașii lui Dumnezeu; doar în Biblie sunt ascunse tainele lucrării lui Dumnezeu; doar Biblia – nu și alte cărți sau persoane – poate clarifica tot ce ține de Dumnezeu și de întregimea lucrării Lui; Biblia poate aduce lucrarea cerului pe pământ; și Biblia poate atât începe, cât și încheia epocile. Cu aceste idei, oamenii nu sunt deloc înclinați să caute lucrarea Duhului Sfânt. Prin urmare, oricât de cât de mult i-a ajutat Biblia pe oamenii din trecut, aceasta a devenit un obstacol pentru cea mai recentă lucrare a lui Dumnezeu. Fără Biblie, oamenii pot căuta pașii lui Dumnezeu în altă parte, însă astăzi pașii Lui au fost reduși la Biblie, iar extinderea lucrării Sale cele mai recente a devenit de două ori dificilă, o luptă contra curentului. Acest fapt se datorează în întregime celebrelor capitole și pilde din Biblie, precum și diferitelor profeții din aceasta. Biblia a devenit un idol în mințile oamenilor, a devenit un puzzle în creierele lor și ei sunt pur și simplu incapabili să creadă că Dumnezeu poate lucra în afara Bibliei, incapabili să creadă că o persoană L-ar putea găsi pe Dumnezeu în afara Bibliei, și cu atât mai puțin capabili să creadă că Dumnezeu ar putea să Se distanţeze de Biblie în timpul lucrării finale și să înceapă din nou. Acest lucru este de neconceput pentru oameni; n-o pot crede, nici nu și-o pot imagina. Biblia a devenit un mare obstacol în acceptarea de către oameni a noii lucrări a lui Dumnezeu și o dificultate pentru extinderea acestei noi lucrări de către Dumnezeu. Astfel, dacă nu înțelegeți dedesubturile Bibliei, nu veți putea răspândi cu succes evanghelia, nici nu veți putea fi martori noii lucrării. Deși astăzi voi nu citiți Biblia, sunteţi încă extrem de binevoitori faţă de aceasta; cu alte cuvinte, chiar dacă nu țineți Biblia în mâini tot timpul, multe dintre concepțiile voastre se trag din aceasta. Nu înțelegeți originile Bibliei, nici adevărul despre cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu. Deși nu mâncați și nu beți Biblia, trebuie să înțelegeți Biblia, trebuie să ajungeți la cunoașterea corectă a acesteia, şi doar astfel veți putea şti despre ce este cu adevărat vorba în planul de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani al lui Dumnezeu. Veți folosi aceste lucruri pentru a-i câștiga pe oameni de partea voastră, pentru a-i face să recunoască faptul că acest curs este adevărata cale, faptul că drumul pe care voi mergeți astăzi este calea adevărului, că Duhul Sfânt o îndrumă și că nu a fost deschisă de nicio ființă omenească.

Cuvântul lui Dumnezeu „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Luiˮ

Cuvântul lui Dumnezeu „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Luiˮ

Esența credinței majorității oamenilor în Dumnezeu este convingere religioasă: ei sunt incapabili de a-L iubi pe Dumnezeu și pot doar să-L urmeze pe Dumnezeu precum un robot, incapabili de a tânji cu adevărat după Dumnezeu sau a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar Îl „venerează” pe Dumnezeu pentru că le este teamă de o catastrofă, sau Îl „admiră” pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în venerația și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, ei caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște mistere nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează, ei pescuiesc în ape tulburi doar pentru a primi binecuvântări; ei nu caută adevărul, nici nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu pentru a primi binecuvântările Lui. Viața credinței tuturor oamenilor în Dumnezeu este lipsită de semnificație, este fără valoare și în ea sunt considerațiile și țelurile lor; ei nu cred în Dumnezeu pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ci pentru a fi binecuvântați. Mulți oameni acționează după cum vor, fac orice vor și nu se gândesc niciodată la interesele lui Dumnezeu sau dacă ceea ce fac ei este în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot obține credință adevărată, cu atât mai puțin iubirea de Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu nu este doar pentru ca omul să creadă în ea; este, mai mult decât atât, pentru ca omul să o iubească. Dar mulți dintre aceia care cred în Dumnezeu sunt incapabili de a descoperi acest „secret”. Oamenii nu îndrăznesc să-L iubească pe Dumnezeu, nici nu încearcă să-L iubească. Ei nu au descoperit niciodată că există atât de multe lucruri care sunt adorabile la Dumnezeu, ei nu au descoperit niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul care iubește omul și că El este pentru om Dumnezeul ce trebuie iubit. Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea, doar în experiențele lor actuale pot ei să aprecieze frumusețea lui Dumnezeu, și fără a o observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa efectiv cu El, oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, și dacă ei ar fi incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, ei, de asemenea, ar fi incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi contaminată cu multă falsitate și imaginație. Iubirea pentru Dumnezeu din ceruri nu este la fel de reală ca iubirea pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai degrabă decât pe ceea ce au văzut cu proprii lor ochi și ce au experimentat ei personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele reale și frumusețea Sa și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea fiind de o mie de ori mai reale decât cunoașterea lui Dumnezeu din cer. Indiferent cât de mult oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu din cer, nu există nimic real la această iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru Dumnezeu de pe pământ, iubirea lor este reală; chiar dacă există doar puțin din ea, ea este tot reală. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare adevărată, și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și loialitatea sa către Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. Pentru a-l face pe om să-L iubească, Dumnezeu a venit printre oameni și trăiește împreună cu oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este realitatea lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăziˮ

Cuvântul lui Dumnezeu „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăziˮ

A cunoaște lucrarea lui Dumnezeu în aceste vremuri este, în cea mai mare parte, a cunoaște care este principala lucrare de slujire a lui Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă și ce a venit El să facă pe pământ. Am menționat anterior în cuvintele Mele că Dumnezeu a venit pe pământ (în zilele de pe urmă) pentru a da un exemplu înainte de a pleca. Cum dă Dumnezeu acest exemplu? Rostind cuvinte, lucrând și vorbind pe tot pământul. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă; El doar vorbește, astfel încât pământul devine o lume a cuvintelor, astfel încât fiecare persoană este alimentată și luminată de cuvintele Sale și astfel este trezit duhul omului și el este lămurit asupra vedeniilor. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu întrupat a venit pe pământ mai ales pentru a rosti predici. Când a venit Isus, El a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor și a realizat lucrarea răscumpărării răstignirii. El a pus capăt Epocii Legii și a abolit toate lucrurile vechi. Sosirea lui Isus a încheiat Epoca Legii și a inaugurat Epoca Harului. Sosirea lui Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă a dus la sfârșitul Epocii Harului. El a venit în special ca să predice cuvintele Sale, să folosească cuvinte pentru a face omul desăvârșit, pentru a-l ilumina și lumina pe om și pentru a înlătura locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Acesta nu este stadiul lucrării pe care Isus l-a făcut atunci când a venit. Când a venit, El a făcut multe minuni, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a înfăptuit lucrarea răscumpărării răstignirii. Drept urmare, în concepțiile sale, omul crede că așa ar trebui să fie Dumnezeu. Pentru că atunci când a venit Isus, El nu a lucrat la înlăturarea imaginii Dumnezeului nedeslușit din inima omului; când a venit, El a fost răstignit, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor. Într-o anumită privință, întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înlătură locul ocupat de Dumnezeul nedeslușit în concepțiile omului, astfel încât nu mai există imaginea Dumnezeului nedeslușit în inima omului. Prin cuvintele și lucrările Sale reale, mișcarea Lui pe tot pământul și lucrarea excepțional de reală și normală pe care El o face printre oameni, El face ca omul să cunoască realitatea lui Dumnezeu și îndepărtează locul Dumnezeului nedeslușit în inima omului. În altă privință, Dumnezeu folosește cuvintele rostite de trupul Lui pentru a face omul complet și a îndeplini toate lucrurile. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o va îndeplini în zilele de pe urmă.

Cuvântul lui Dumnezeu „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărățieiˮ

Cuvântul lui Dumnezeu „Cele zece decrete administrative care trebuie respectate de aleșii lui Dumnezeu în Epoca Împărățieiˮ

1. Omul nu ar trebui să se preamărească, nici să se înalțe pe sine. El ar trebui să se închine și să-L înalțe pe Dumnezeu.

2. Ar trebui să faci orice este benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu, și să nu faci nimic care este în detrimentul intereselor lucrării lui Dumnezeu. Ar trebui să aperi numele lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu „Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeuˮ

Cuvântul lui Dumnezeu „Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeuˮ

Deşi mulţi oameni cred în Dumnezeu, puţini înţeleg ce înseamnă credinţa în Dumnezeu şi ce trebuie să facă ei pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deși oamenilor le este familiar cuvântul „Dumnezeu” şi cu expresii precum „lucrarea lui Dumnezeu”, ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi cu atât mai puţin nu Îi cunosc lucrarea. Atunci, nu e de mirare că toţi cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu au o credinţă confuză. Oamenii nu iau în serios credinţa în Dumnezeu deoarece a crede în Dumnezeu este prea nefamiliar, prea ciudat pentru ei. Astfel, ei nu se ridică la înălţimea cerinţelor lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi dacă nu Îi cunosc lucrarea, atunci nu sunt vrednici să fie folosiți de Dumnezeu şi cu atât mai puţin nu pot să îndeplinească dorința lui Dumnezeu. „Credința în Dumnezeu” înseamnă a crede că există un Dumnezeu; acesta este cel mai simplu concept de credință în Dumnezeu. În plus, a crede că există un Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu a crede cu adevărat în Dumnezeu; mai degrabă este un fel de credinţă simplă cu puternice conotaţii religioase. Adevărata credinţă în Dumnezeu înseamnă experimentarea cuvintelor şi lucrării lui Dumnezeu în baza credinţei că Dumnezeu deţine suveranitatea asupra tututor lucrurilor. Aşadar, vei fi eliberat de firea ta coruptă, vei îndeplini dorința lui Dumnezeu şi vei ajunge să Îl cunoşti pe Dumnezeu. Numai după o astfel de călătorie se poate spune că tu crezi în Dumnezeu. Totuşi, deseori oamenii percep credinţa în Dumnezeu ca pe ceva foarte simplu şi frivol. Oamenii care cred în Dumnezeu astfel nu mai știu ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și, cu toate că ei continuă să creadă până la capăt, nu vor dobândi niciodată aprobarea lui Dumnezeu, pentru că merg pe calea greşită. Astăzi, cei care cred în Dumnezeu după slove, după doctrine fără valoare, încă mai există. Ei nu sunt conştienţi că a lor credinţă în Dumnezeu nu are niciun fond şi că nu pot dobândi aprobarea lui Dumnezeu, şi tot se roagă pentru pace şi har îndestulător de la Dumnezeu. Ar trebui să ne oprim şi să ne întrebăm: ar putea credinţa în Dumnezeu să fie cu adevărat cel mai uşor lucru de pe pământ? A crede în Dumnezeu înseamnă doar să primeşti mult har de la Dumnezeu? Pot oamenii care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc, şi care cred în Dumnezeu şi, totuşi, I se opun, să îndeplinească într-adevăr dorința lui Dumnezeu?