3.4.21

Cuvântul lui Dumnezeu „Despre Biblieˮ (3)


Devotional zilnic  „Despre Biblieˮ (3)

Nu tot ce conține Biblia reprezintă o consemnare a cuvintelor rostite personal de către Dumnezeu. Biblia documentează pur și simplu cele două etape anterioare ale lucrării lui Dumnezeu, dintre care o parte este o consemnare a prevestirilor profeților, iar cealaltă cuprinde experiențele și cunoștințele notate de către oamenii folosiți de Dumnezeu de-a lungul veacurilor. Experiențele umane sunt întinate de opiniile și cunoștințele oamenilor, ceea ce este inevitabil. În multe dintre cărțile Bibliei există concepții omenești, prejudecăți omenești și înțelegeri omenești absurde. Desigur, majoritatea cuvintelor sunt rezultatul luminării și iluminării Duhului Sfânt și sunt înțelegeri corecte – dar, totuși, nu se poate spune că ele exprimă adevărul cu acuratețe deplină. Opiniile lor asupra anumitor lucruri nu sunt decât cunoaștere derivată din experiența personală sau iluminare de la Duhul Sfânt. Predicțiile profeților au fost poruncite de Dumnezeu Însuși: profețiile celor ca Isaia, Daniel, Ezra, Ieremia și Ezechiel au fost poruncite direct de Duhul Sfânt; acești oameni au fost proroci, ei primiseră Duhul profeției – toți au fost profeți ai Vechiului Testament. În timpul Epocii Legii, acești oameni, care au primit inspirația lui Iahve, au rostit multe profeții, furnizate direct de Iahve. Dar de ce a lucrat Iahve în ei? Fiindcă poporul lui Israel era poporul ales al lui Dumnezeu: lucrarea profeților trebuia să se facă în rândurile lor și ei erau calificați să primească asemenea revelații. De fapt, nici ei înșiși nu au înțeles revelațiile date de Dumnezeu lor. Duhul Sfânt a rostit acele cuvinte prin gura lor, astfel încât oamenii din viitor să poată înțelege acele lucruri și să vadă că ele au fost, într-adevăr, lucrarea Duhului lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, și că nu au venit de la om, și să le confirme faptul că era lucrarea Duhului Sfânt. În timpul Epocii Harului, Isus Însuși a făcut toată această lucrare în locul lor, așa încât oamenii n-au mai profețit. Deci, a fost Isus un profet? Isus a fost, bineînțeles, un profet, dar a putut face și lucrarea apostolilor: El a putut să profețească, dar și să predice și să învețe oameni din tot ținutul. Cu toate acestea, lucrarea pe care a făcut-o și identitatea pe care o reprezenta nu au fost aceleași. El a venit să răscumpere toată omenirea, să răscumpere omul de păcat; El era un profet și un apostol dar, mai mult decât atât, El era Hristos. Un profet poate face profeții, dar nu se poate spune că el este Hristos. În acel timp, Isus a rostit multe profeții și, astfel, se poate spune că El a fost profet, dar nu se poate afirma că El a fost profet și deci nu Hristos. Asta pentru că El L-a reprezentat pe Dumnezeu Însuși în ducerea la bun sfârșit a unei etape a lucrării, iar identitatea Lui a fost diferită de cea a lui Isaia: El a venit să încheie lucrarea de răscumpărare și, de asemenea, El a dat viață omului, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât direct asupra Lui. În lucrarea pe care a făcut-o, nu a primit nicio inspirație din partea Duhului lui Dumnezeu, nicio instrucțiune de la Iahve. În schimb, Duhul a lucrat direct – ceea ce este suficient pentru a dovedi că Isus nu a fost doar un simplu profet. Lucrarea pe care a făcut-o a fost în primul rând lucrarea de răscumpărare, iar în al doilea rând profețiile. El a fost un profet, un apostol dar, mai presus de acestea, a fost Răscumpărătorul. Proorocii, în schimb, puteau doar să facă profeții, fiind incapabili să reprezinte pe Duhul lui Dumnezeu în orice altă lucrare. Deoarece Isus a făcut multă lucrare care nu mai fusese niciodată făcută de om și a făcut lucrarea de răscumpărare a omenirii, El a fost astfel diferit de cei ca Isaia. Unii oameni nu acceptă curentul de astăzi pentru că acest lucru le-a creat un obstacol. Ei spun: „În Vechiul Testament, au mai fost mulți profeți care au rostit multe cuvinte – de ce aceștia nu au fost Dumnezeu întrupat? Dumnezeul de azi rostește cuvinte – este aceasta suficient pentru a dovedi că El e Dumnezeu întrupat? Nu prețuiești Biblia și nici nu o studiezi – deci, pe ce te bazezi când spui că El este întruparea lui Dumnezeu? Spui că vorbirea vine de la Duhul Sfânt și crezi că această etapă a lucrării este făcută personal de Dumnezeu – dar pe ce te bazezi?” Îți concentrezi atenția asupra cuvintelor de astăzi ale lui Dumnezeu, se pare că ai lepădat Biblia și ai pus-o deoparte și, astfel, ești acuzat de erezie și heterodoxie.

2.4.21

Cuvântul lui Dumnezeu „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omuluiˮ


Devotional zilnic  „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omuluiˮ

Trebuie să ajungeți să cunoașteți viziunea Lui Dumnezeu și să înțelegeți direcția generală a lucrării Sale. Aceasta este intrarea în maniera pozitivă. Odată ce stăpânești precis adevărurile viziunii, pătrunderea ta va fi asigurată; indiferent de modul în care se schimbă lucrarea Sa, vei rămâne de neclintit în inima ta, vei avea o imagine clară asupra viziunii și vei avea un țel pentru pătrunderea și căutarea ta. Într-o astfel de manieră, toată experiența și cunoștințele acumulate în tine se vor adânci și vor deveni mai rafinate. Odată ce ai înțeles în totalitate imaginea de ansamblu, nu vei avea parte de eșecuri în viața ta și nu te vei pierde. Dacă nu ajungi să cunoști acești pași ai lucrării, vei avea de pierdut la fiecare pas. Nu poți face cale întoarsă în doar câteva zile și nu vei fi capabil să apuci pe calea cea bună nici chiar în câteva săptămâni. Acest aspect nu te trage înapoi? Sunt multe căi de pătrundere pozitive și astfel de practici pe care trebuie să le stăpâniți și deci trebuie, de asemenea, să înțelegi mai multe puncte legate de viziunea lucrării Sale, cum ar fi semnificația lucrării Sale de cucerire, calea de a deveni desăvârșit în viitor, ceea ce trebuie obținut prin experiența încercărilor și tribulațiilor, semnificația judecării și mustrării, principiile lucrării Duhului Sfânt, și principiile desăvârșirii și ale cuceririi. Acestea sunt toate adevăruri ale viziunii. Restul sunt cele trei etape ale lucrării Epocii Legii, Epocii Harului și Epocii Împărăției, precum și mărturii viitoare. Și acestea sunt adevăruri care au legătură cu viziunea și sunt cele mai fundamentale, cât și cele mai importante. În prezent, există prea multe lucruri pe care ar trebui să le accesați și să le practicați, care acum sunt mai stratificate și mai detaliate. Dacă nu cunoști aceste adevăruri, înseamnă că nu ai pătruns încă. De cele mai multe ori, cunoștințele omului despre adevăr sunt prea superficiale; omul nu este capabil să pună în practică anumite adevăruri de bază și nu știe cum să trateze nici măcar lucruri triviale. Motivele pentru care omul nu este capabil să practice adevărul sunt firea sa rebelă, și cunoștințele sale despre lucrarea de astăz, care sunt prea superficiale și unilaterale. Astfel, pentru om nu este o sarcină ușoară să fie făcut desăvârșit. Răzvrătirea ta este prea mare și păstrezi prea multe din vechea ta identitate; nu ești capabil să stai de partea adevărului și nu ești capabil să practici nici cele mai evidente adevăruri. Astfel de oameni nu pot fi mântuiți și sunt cei care nu au fost cuceriți. Dacă pătrunderea ta nu este detaliată și nu are nici obiective, creșterea ta va fi lentă. Dacă pătrunderea ta nu conține nici cel mai mic element real, atunci căutarea ta va fi în van. Dacă nu cunoști esența adevărului, vei rămâne neschimbat. Creșterea în viața omului și schimbările în firea sa sunt toate obținute prin pătrunderea în realitate și, mai mult, prin pătrunderea în experiențe detaliate. Dacă ai multe experiențe detaliate pe parcursul intrării tale și multe cunoștințe concrete și intrare, firea ta se va schimba rapid. Chiar dacă în prezent nu ești foarte luminat în practică, trebuie cel puțin să fii luminat în legătură cu viziunea lucrării. În caz contrar, vei fi incapabil de a pătrunde și nu vei putea face acest lucru dacă nu ai mai întâi cunoștințe legate de adevăr. Numai dacă Duhul Sfânt te luminează în experiența ta, vei obține o înțelegere mai profundă a adevărului și vei intra mai adânc. Trebuie să ajungeți să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.

1.4.21

Video de mărturie creștină 2020 „Înfruntând încercarea morții”

 


Video de mărturie creștină 2020 „Înfruntând încercarea morții”

În 1991, Fiul întrupat al Omului – Dumnezeu Atotputernic – a exprimat adevărul într-o biserică-de-casă, dând startul lucrării de judecată începând din casa lui Dumnezeu. Aleșii lui Dumnezeu au citit cuvântările Lui în fiecare zi și s-au bucurat de lucrarea Duhului Sfânt. Cu toții au crezut că aceasta este o concluzie inevitabilă că ei vor fi oamenii din Împărăția lui Dumnezeu, care vor intra cu siguranță în Împărăția cerurilor în timpul vieții lor. De aceea, ei se agită și se sacrifică entuziaști, iar personajul principal nu face excepție. Totuși, tocmai când sunt cuprinși de bucuria de a fi binecuvântați, Dumnezeu Atotputernic exprimă cuvinte ce dezvăluie tocmai cât de adânc a corupt Satana oamenii, felul în care ei sunt plini de firi satanice, precum aroganța, caracterul înșelător, egoismul, lăcomia și felul în care spun mereu minciuni, comit păcate și se opun lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic afirmă că, dacă firea vieții oamenilor nu se schimbă, aceștia se vor confrunta cu o moarte sigură la venirea marilor dezastre. Visul aleșilor lui Dumnezeu de a ajunge în Împărăția cerurilor în timpul vieții este năruit. Speranțele lor de viitor se evaporă, inimile le sunt sfâșiate de durere și ajung până într-acolo încât se plâng lui Dumnezeu. Dar după ce experimentează judecata și dezvăluirile cuvintelor lui Dumnezeu, ajung să-și înțeleagă într-o anumită măsură dorința extravagantă de binecuvântări și de a intra în Împărăția cerurilor, precum și noțiunile și închipuirile proprii. Ei văd că firea lui Dumnezeu este sfântă și dreaptă și nu va tolera nicio ofensă. Ei văd că, fiind plini de firi satanice, nu sunt vrednici să intre în Împărăția cerurilor. Apoi devin capabili să renunțe la motivul de a obține binecuvântări, se supun domniei și rânduielilor lui Dumnezeu și încep să se concentreze pe urmărirea adevărului. În cele din urmă, ei văd că judecata și încercările de la Dumnezeu sunt în întregime spre curățirea și mântuirea lor.

31.3.21

Cuvinte zilnice ale lui Dumnezeu | Fragment 118 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)”

Devotional zilnic | Fragment 118 | „Dumnezeu Însuși, Unicul (II)”

Iona 4 Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta și s-a aprins de mânie. Și s-a rugat lui Iahve și a spus: „O, Te rog, Iahve, nu asta este ceea ce spuneam eu, atunci când eram încă în țara mea? De aceea, am fugit înainte la Tars, căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și Te căiești de rău. De aceea, acum, o, Iahve, ia-mi viața; căci este mai bine pentru mine să mor decât să trăiesc.” Apoi Iahve a zis: „Faci bine să te superi?” Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. Și Iahve Dumnezeu a pregătit o tărtăcuță și a făcut să crească peste Iona, ca să-i țină umbră deasupra capului, ca să-l izbăvească din durerea lui. Iona s-a bucurat nespus de tărtăcuță. Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creștet, sleindu-l de puteri. El și-a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!” Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte! Atunci Iahve a spus: „Ai avut milă de tărtăcuța pentru care nu ai lucrat și nici n-ai făcut-o să crească; cea care a ieșit într-o noapte și a pierit într-o noapte; și nu ar trebui să cruț Ninivele, acel oraș mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de persoane care nu pot să-și deosebească mâna dreaptă de cea stângă; și, de asemenea, multe bovine?”

30.3.21

Cuvântul lui Dumnezeu „Dumnezeu Însuși, Uniculˮ (VII) Partea a treia


Devotional zilnic  „Dumnezeu Însuși, Uniculˮ (VII) Partea a treia

Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (I)

Voi folosi din nou metoda de a vă spune o poveste pe care să o ascultați, cu toții, în liniște și să vă gândiți la ceea ce vorbesc. După ce voi termina povestirea, vă voi pune câteva întrebări pentru a vedea cât de mult ați învățat. Personajele principale din această povestire sunt un munte mare, un pârâu mic, un vânt aspru și un val gigantic.

Povestirea 2. Un munte mare, un pârâu mic, un vânt aspru și un val gigantic

A fost odată un pârâu mic care cotea înainte și înapoi, ajungând în cele din urmă la poalele unui munte mare. Muntele bloca drumul micuțului pârâu, așa că pârâul a rugat muntele cu vocea sa mică și slabă: „Te rog, lasă-mă să trec, stai în calea mea și îmi blochezi drumul înainte.” Muntele atunci întrebă: „Unde te îndrepți?” La care micuțul pârâu răspunse: „Îmi caut casa.” Muntele spuse: „Bine, dă-i drumul și treci peste mine!” Dar deoarece micul pârâu era prea slab și prea tânăr, nu avea cum să curgă peste un munte atât de mare, așa că nu avu altă posibilitate decât să tot curgă la poalele muntelui…

29.3.21

Video de mărturie creștină 2020 „Un mod minunat de a trăi”

Video de mărturie creștină 2020 „Un mod minunat de a trăi”

Personajul principal s-a ghidat întotdeauna în viață după expresii de genul: „să nu tulburi apele”. În interacțiunile ei cu ceilalți, încearcă să nu-i facă de rușine pe oameni, să nu le expună neajunsurile sau să nu le rănească sentimentele. Crede că asta înseamnă să fii o persoană bună. După ce devine conducătoare a bisericii, descoperă câteva probleme legate de îndatoririle fraților și ale surorilor, dar se face că nu le vede de teamă să nu-i jignească. Când totuși ridică o problemă, o tratează superficial, astfel că frații și surorile nu realizează gravitatea problemelor lor, zădărnicind prin asta lucrarea bisericii. Prin judecata și revelația cuvintelor lui Dumnezeu, ea ajunge să înțeleagă că, aplicând aceste filosofii satanice în interacțiunile ei cu ceilalți, le face rău acestora și începe să pună intenționat în practică comportamentul unei persoane oneste, în conformitate cu principiile adevărului. Înțelege că aceasta este singura cale de a fi o persoană cu adevărat bună!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic