Se afișează postările cu eticheta Semnele Apocalipsei,venirea domnului,lucrarea duhului sfant,fecioarele intelepte,. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Semnele Apocalipsei,venirea domnului,lucrarea duhului sfant,fecioarele intelepte,. Afișați toate postările

5.9.20

Întrebarea 38: În ultimii ani, diferite confesiuni din lumea religioasă au devenit din ce în ce mai pustiite; oamenii și-au pierdut credința și iubirea pe care le-au avut odată, devenind din ce în ce mai negativi și slăbiți. Noi toți am simțit, de asemenea, ofilirea duhului, că nu mai este nimic de predicat și că toți am pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Am vrea să întrebăm de ce este întreaga lume religioasă atât de sumbră? Chiar este detestată de Dumnezeu; chiar S-a lepădat Dumnezeu de ea? Cum ar trebui să înțelegem cuvintele de osândă ale lui Dumnezeu, din Apocalipsa, pentru lumea religioasă?

Răspuns:

În prezent, întreaga lume religioasă se confruntă cu o pustiire generalizată, fiind lipsită de lucrarea Duhului Sfânt, iar credința și dragostea multor oameni s-au răcit – acesta a devenit un fapt acceptat. Care anume este cauza principală a pustiirii din cercurile religioase este o chestiune pe care trebuie să o înțelegem temeinic cu toții. Să ne uităm mai întâi în trecut, la cauzele pustiirii templului din ultimele zile ale Epocii Legii, și vom putea apoi să înțelegem pe deplin cauza pustiirii lumii religioase din zilele de pe urmă. În ultimele zile ale Epocii Legii, conducătorii evrei nu respectau poruncile lui Dumnezeu. Aceștia mergeau pe propria lor cale și se opuneau lui Dumnezeu; aceasta este principala cauză care a condus direct la pustiirea templului. Domnul Isus i-a expus și i-a dojenit pe farisei, spunând: „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie! Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!” (Matei 23:27-28).