Sunt o persoană normală, care a trăit o viață obișnuită. Precum mulți care tânjesc după lumină, am încercat multe metode prin care să caut înțelesul adevărat al existenței omului, ca viața mea să aibă mai mult sens. Până la urmă, toate eforturile mele au fost în zadar. Însă, după ce am avut norocul să accept lucrarea din zilele de pe urmă a lui Dumnezeu Atotputernic, în viața mea s-au petrecut schimbări miraculoase. Viața mea a devenit mai animată și am ajuns să înțeleg că doar Dumnezeu e adevăratul Îngrijitor al sufletelor și vieților oamenilor și doar cuvintele lui Dumnezeu conțin adevăratul înțeles al vieții umane. M-am bucurat că am găsit în sfârșit calea dreaptă în viață. Însă, în timp ce-mi făceam datoria într-o zi, am fost arestată ilegal și torturată groaznic de guvernul PCC. După aceea, am trecut printr-o experiență de viață care va rămâne pe veci întipărită în călătoria vieții mele…
Într-o zi din decembrie 2011, pe la șapte dimineața, eu și alt conducător al bisericii făceam inventarul bunurilor bisericii când peste zece polițiști au intrat brusc pe ușă. Unul dintre acești polițiști răi a venit repede spre noi și a strigat: „Nu mișcați!” Văzând ce se întâmpla, am rămas nedumerită. Mă gândeam: „E de rău – biserica va pierde multe bunuri.” Apoi, polițiștii cei răi ne-au percheziționat ca pe niște bandiți care au jefuit ceva. Au scotocit în fiecare cameră, întorcându-le pe toate cu susul în jos imediat. Până la urmă, au găsit niște lucruri care aparțineau bisericii, trei carduri bancare, chitanțe de depuneri, computere, telefoane mobile și așa mai departe. Le-au confiscat pe toate, apoi m-au luat pe mine, pe celălalt conducător al bisericii și pe încă doi oameni la secția de poliție.
Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însușiˮ (I) Partea a doua
Pentru a înțelege firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși trebuie început cu ceva foarte mic. Dar cu ce anume ar trebui să începi? În primul rând, am găsit niște capitole din Biblie. Informațiile de mai jos conțin versete din Biblie legate de subiectul lucrării lui Dumnezeu, firii Sale și lui Dumnezeu Însuși. Am găsit în mod specific aceste fragmente ca materiale de referință pentru a vă ajuta să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși. Aici, le voi împărtăși cu voi pentru a vedea ce tip de fire și esență a dezvăluit Dumnezeu prin lucrarea Sa din trecut, dar despre care oamenii nu știu. Aceste capitole pot fi vechi, dar subiectul despre care vorbim este ceva nou pe care oamenii nu îl au și despre care nu au auzit niciodată. Unii dintre voi poate îl considerați de neconceput – nu reprezintă reluarea acelorași pași aducerea în discuție a lui Adam și a Evei și întoarcerea la Noe? Indiferent de ceea ce credeți, aceste capitole sunt foarte benefice pentru comunicarea acestui subiect și pot constitui texte de învățătură sau materiale de bază pentru părtășia de astăzi. Veți înțelege intențiile Mele de la baza alegerii acestor secțiuni la finalul acestei părtășii. Cei care au mai citit Biblia poate că au văzut aceste câteva versete, dar este posibil să nu le înțeleagă cu adevărat. Să aruncăm o privire mai întâi, înainte de a le parcurge una câte una mai detaliat.
Adam și Eva sunt strămoșii omenirii. Dacă menționăm personaje din Biblie, atunci trebuie să începem de la ei doi. Următorul este Noe, al doilea strămoș al omenirii. Vedeți asta? Cine este al treilea personaj? (Avraam.) Cunoașteți cu toții povestea lui Avraam? Unii dintre voi poate că o știți, dar pentru alții poate nu este foarte clară. Cine este al patrulea personaj? Cine este menționat în povestea distrugerii Sodomei? (Lot.) Dar nu se face aici referire la Lot. La cine se face referire? (La Avraam.) Principalul lucru menționat în povestea lui Avraam este ceea ce spusese Iahve Dumnezeu. Vedeți acest lucru? Cine este al cincilea personaj? (Iov.) Nu menționează Dumnezeu o mare parte din povestea lui Iov în timpul acestei etape a lucrării Sale? Atunci vă pasă foarte mult de această poveste? Dacă vă pasă foarte mult, ați citit cu grijă povestea lui Iov din Biblie? Știți lucrurile pe care le-a spus și le-a făcut Iov? Cei care au citit-o cel mai mult, de câte ori ați citit-o? O citiți des? Surori din Hong Kong, vă rugăm, spuneți-ne. (Am citit-o de câteva ori înainte, când eram în Epoca Harului.) Nu ați mai citit-o de atunci? Dacă da, atunci este mare păcat. Permiteți-Mi să vă spun: în timpul acestei etape a lucrării lui Dumnezeu, El l-a menționat de multe ori pe Iov, ceea ce reprezintă o reflecție a intențiilor Sale. Faptul că l-a menționat pe Iov de multe ori, dar nu v-a atras atenția este dovada faptului că nu aveți niciun interes în a fi oameni care sunt buni și oameni care se tem de Dumnezeu și resping răul. Asta pentru că sunteți mulțumiți cu a avea doar o idee generală despre povestea lui Iov citată de Dumnezeu. Vă mulțumiți doar cu a înțelege povestea în sine, dar nu vă pasă și nu vreți să înțelegeți detaliile referitoare la cine este Iov ca persoană și scopul de la baza motivului pentru care Dumnezeu Se referă la Iov de mai multe ori. Dacă nu sunteți nici măcar interesați de astfel de persoană pe care Dumnezeu a lăudat-o, atunci cărui lucru acordați voi atenție? Dacă nu vă pasă și nu încercați să înțelegeți o astfel de persoană importantă pe care Dumnezeu a menționat-o, atunci ce spune asta despre atitudinea voastră față de cuvântul lui Dumnezeu? Nu este acesta un lucru deplorabil? Nu dovedește că majoritatea dintre voi nu vă implicați în lucruri practice și nu sunteți în căutarea adevărului? Dacă tu cauți adevărul, vei acorda atenția cuvenită oamenilor pe care Dumnezeu îi aprobă și poveștilor personajelor despre care a vorbit El. Indiferent dacă poți trăi la nivelul lor sau consideri poveștile lor palpabile, vei merge repede și o vei citi, vei încerca să o înțelegi, vei găsi moduri de a-i urma exemplul și vei face tot ce poți cât mai bine. Acesta este comportamentul cuiva care tânjește după adevăr. Dar adevărul este că majoritatea dintre voi care stați aici nu ați citit niciodată povestea lui Iov. Asta chiar spune ceva.
Să ne întoarcem la subiectul pe care tocmai îl discutam. Această parte a scripturilor care tratează Epoca Legii din Vechiul Testament reprezintă poveștile principalelor personaje pe care le-am extras. Acestea sunt povești familiare pentru marea majoritate a oamenilor care au citit Biblia. Aceste personaje sunt foarte reprezentative. Cei care au citit poveștile lor vor putea să simtă că lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra lor și cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit pentru ei sunt tangibile și accesibile oamenilor de astăzi. Când vei citi aceste povești și consemnări din Biblie, vei putea să înțelegi mai bine cum Și-a desfășurat Dumnezeu lucrarea și cum a tratat oamenii în acea perioadă. Dar scopul pentru care am găsit aceste capitole astăzi nu este ca tu să poți pricepe aceste povești și personajele din ele. Mai degrabă, este ca tu să poți, prin intermediul poveștilor acestor personaje, să vezi faptele și firea lui Dumnezeu, astfel fiindu-ți mai ușor să ajungi să-L cunoști și să-L înțelegi, să vezi adevărata Lui latură, să-ți înfrânezi imaginația, să-ți oprești concepțiile despre El și să pui capăt credinței tale aflate în nedeslușire. Să încerci să deslușești firea Lui, să-L înțelegi și să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu Însuși fără a avea o bază te poate face deseori să te simți neajutorat, neputincios și nesigur de unde să începi. De aceea M-am gândit la ideea de a utiliza o astfel de metodă și abordare pentru a-ți permite să-L înțelegi mai bine, să apreciezi mai autentic voia lui Dumnezeu și să ajungi să cunoști firea Lui și pe Dumnezeu Însuși și pentru a-ți permite să simți cu adevărat existența Lui și să apreciezi voia Sa față de omenire. Nu este acesta un lucru benefic pentru voi? Acum, ce simțiți în inimile voastre când vă uitați din nou la aceste povești și scripturi? Credeți că aceste scripturi pe care le-am ales sunt superficiale? Trebuie să pun din nou accentul pe ceea ce tocmai v-am spus: scopul pentru care vă las să citiți poveștile acestor personaje este de a vă ajuta să înțelegeți modul în care Dumnezeu Își face lucrarea asupra oamenilor și atitudinea Sa față de omenire. Prin ce puteți înțelege aceste lucruri? Prin lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în trecut și în combinație cu lucrarea pe care Dumnezeu o face chiar acum pentru a vă ajuta să înțelegeți diversele lucruri despre El. Aceste diverse lucruri sunt reale și trebuie cunoscute și apreciate de cei care doresc să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu.
Acum, vom începe cu povestea lui Adam și a Evei. Mai întâi, să citim scripturile.
1. Adam și Eva
1) Porunca lui Dumnezeu pentru Adam
Geneza 2:15-17 Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”
Ați obținut ceva din aceste versete? Cum vă face să vă simțiți această parte a scripturilor? De ce a fost extrasă din scripturi „porunca lui Dumnezeu pentru Adam”? Are fiecare din voi acum o imagine a lui Dumnezeu și a lui Adam în minte? Puteți încerca să vă imaginați: dacă ați fi cel din scena aceea, cum ar fi Dumnezeul din inima voastră? Ce emoții vă trezește această imagine? Aceasta este o imagine impresionantă și înduioșătoare. Deși există doar Dumnezeu și omul în ea, apropierea dintre ei este demnă de invidiat: iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără griji sau poveri, trăind fericit sub privirea lui Dumnezeu; El își arată grija față de om, în timp ce omul trăiește sub protecția și binecuvântarea lui Dumnezeu; fiecare lucru pe care omul îl face și îl spune este strâns legat și inseparabil de Dumnezeu.
Puteți spune că aceasta este prima poruncă pe care Dumnezeu i-a dat-o omului de când l-a creat. Ce cuprinde această poruncă? Cuprinde voia Lui, dar și grijile Sale pentru omenire. Aceasta este prima Lui poruncă și este, de asemenea, prima oară când Dumnezeu Se îngrijorează în privința omului. Adică, Dumnezeu a avut o responsabilitate față de om din momentul în care l-a creat. Care este responsabilitatea Sa? El trebuie să-l protejeze pe om, să aibă grijă de el. El speră că omul Îi poate asculta cuvintele și că va avea încredere în ele. Aceasta este și prima așteptare a lui Dumnezeu de la om. Având această așteptare, Dumnezeu spune următoarele: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.” Aceste cuvinte simple reprezintă voia lui Dumnezeu. Ele dezvăluie, de asemenea, că inima lui Dumnezeu a început deja să își arate preocuparea pentru om. Dintre toate lucrurile, doar Adam a fost făcut după chipul lui Dumnezeu; Adam era singura ființă cu suflarea de viață a lui Dumnezeu; el putea merge alături de Dumnezeu, putea să converseze cu El. De aceea, Dumnezeu i-a dat o astfel de poruncă. Dumnezeu a specificat foarte clar în această poruncă ce poate face omul, precum și ce nu poate face.
În aceste câteva cuvinte simple, vedem inima lui Dumnezeu. Dar ce fel de inimă vedem? Există iubire în inima lui Dumnezeu? Există grijă în ea? Iubirea și grija lui Dumnezeu din aceste versete nu numai că pot fi apreciate de oameni, dar pot, de asemenea, să fie cu adevărat simțite. Nu este așa? Acum că am spus aceste lucruri, încă sunteți de părere că acestea sunt doar câteva simple cuvinte? Nu sunt așa de simple, nu-i așa? Puteați să vedeți asta înainte? Dacă Dumnezeu ți-ar spune personal aceste câteva cuvinte, cum te-ai simți în interior? Dacă nu ești o persoană umană, dacă inima ta este rece ca gheața, atunci nu ai simți nimic, nu ai aprecia iubirea lui Dumnezeu și nu ai încerca să înțelegi inima Lui. Dar dacă ești o persoană cu conștiință, cu umanitate, atunci ai simți diferit. Ai simți căldură, te-ai simți îngrijit și iubit și ai simți fericire. Nu este așa? Când vei simți aceste lucruri, cum vei acționa față de Dumnezeu? Te-ai simți atașat de Dumnezeu? L-ai iubi și respecta pe Dumnezeu din adâncul inimii? S-ar apropia inima ta de Dumnezeu? Poți vedea din asta cât de importantă este iubirea lui Dumnezeu pentru om. Dar chiar mai importante sunt aprecierea și înțelegerea iubirii lui Dumnezeu de către om. De altfel, nu spune Dumnezeu multe lucruri asemănătoare în timpul acestei etape a lucrării Sale? Dar apreciază oamenii de astăzi inima lui Dumnezeu? Poți pricepe voia lui Dumnezeu de care tocmai am vorbit? Nu puteți nici măcar să pricepeți voia lui Dumnezeu când aceasta este atât de concretă, tangibilă și realistă. De aceea spun că nu aveți cunoaștere și înțelegere adevărată în privința lui Dumnezeu. Nu este adevărat? Asta este tot ceea ce vom comunica referitor la această secțiune.
2) Dumnezeu o creează pe Eva
Geneza 2:18-20 Și Iahve Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el”. Și, din pământ, Iahve Dumnezeu a creat toate fiarele câmpului și fiecare pasăre a aerului; și le-a adus la Adam pentru a vedea cum le-ar numi el; și cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele. Și Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar pentru Adam nu a fost găsit un ajutor potrivit pentru el.
Geneza 2:22-23 Și din coastele, pe care Iahve Dumnezeu le luase de la om, a făcut o femeie și i-a adus-o omului. Și Adam a spus: „Aceasta este acum os din osul meu și trup din trupul meu; ea va fi numită Femeie, pentru că a fost luată de la Bărbat”.
Există câteva fraze cheie în această parte a scripturilor. Vă rog să le subliniați: „cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele.” Deci, cine le-a dat nume tuturor făpturilor? Adam, nu Dumnezeu. Această frază îi spune omenirii un fapt: Dumnezeu i-a dat omului inteligență când l-a creat. Adică, inteligența omului a venit de la Dumnezeu. Aceasta este o certitudine. Dar de ce? După ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, acesta a mers la școală? A știut el cum să citească? După ce Dumnezeu a făcut diverse creaturi, a recunoscut Adam toate aceste animale? I-a spus Dumnezeu care erau numele lor? Desigur, Dumnezeu nu l-a învățat nici cum să găsească numele acestor făpturi. Acesta este adevărul! Atunci, cum a știut el cum să le dea acestor făpturi nume și ce fel de nume să le dea? Aceasta are legătură cu întrebarea privind ce i-a dat Dumnezeu lui Adam când l-a creat. Faptele dovedesc că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, El i-a dat din inteligența Sa. Acesta este un fapt esențial. Ați ascultat cu toții cu atenție? Există un alt fapt esențial care ar trebui să vă fie clar: după ce Adam le-a dat tuturor acestor făpturi vii nume, aceste nume au devenit parte din vocabularul lui Dumnezeu. De ce spun asta? Asta implică și firea lui Dumnezeu și trebuie să explic acest lucru.
Dumnezeu l-a creat pe om, a suflat viață în el și i-a dat și ceva din inteligența Sa, abilitățile Sale și ceea ce El are și ce este. După ce Dumnezeu i-a dat omului toate aceste lucruri, acesta a putut să facă unele lucruri în mod independent și să gândească pe cont propriu. Dacă lucrurile pe care omul le inventează și le face sunt bune în ochii lui Dumnezeu, atunci El le acceptă și nu intervine. Dacă ceea ce omul face este corect, atunci Dumnezeu va lăsa acel lucru să fie așa definitiv. Deci, ce indică fraza: „cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele”? Sugerează faptul că Dumnezeu nu a făcut nicio modificare numelor diferitelor ființe vii. Orice nume le-a dat Adam, Dumnezeu a spus „Da” și a înregistrat numele așa cum era. A exprimat Dumnezeu vreo opinie? Nu, asta este sigur. Deci ce vedeți aici? Dumnezeu i-a dat omului inteligență și omul și-a utilizat inteligența dată de Dumnezeu pentru a face lucruri. Dacă ceea ce omul face este pozitiv în ochii lui Dumnezeu, atunci acel lucru este afirmat, recunoscut și acceptat de Dumnezeu fără evaluare sau critică. Asta este ceva ce nu poate face nicio persoană sau vreun spirit rău sau Satana. Vedeți o revelație a firii lui Dumnezeu aici? Ar accepta o ființă umană, o ființă umană coruptă sau Satana ca alții să îi reprezinte făcând lucruri chiar sub nasul lor? Desigur că nu! Ar lupta ei pentru poziție cu cealaltă persoană sau cealaltă forță care este diferită de ei? Desigur că da! În acel moment, dacă o persoană coruptă sau Satana ar fi fost cu Adam, atunci ar fi respins cu siguranță ceea ce făcea el. Pentru a dovedi că au abilitatea de a gândi independent și că au propriile perspective unice, aceștia ar fi negat absolut tot ceea ce făcea Adam: „Vrei să îl numești așa? Ei bine, nu am să-l numesc așa, am să-l numesc altfel; tu l-ai numit Tom, dar eu am să-l numesc Harry. Trebuie să-mi demonstrez genialitatea.” Ce tip de natură este aceasta? Nu este extrem de arogantă? Dar are Dumnezeu o astfel de fire? A avut Dumnezeu obiecții neobișnuite la acest lucru pe care l-a făcut Adam? Răspunsul este, fără echivoc, nu! În privința firii pe care o dezvăluie Dumnezeu, nu există cea mai mică urmă de argumentare, aroganță sau neprihănire de sine. Asta este foarte clar aici. Acesta este doar un lucru foarte mic, dar dacă nu înțelegi esența lui Dumnezeu, dacă inima ta nu încearcă să înțeleagă cum se comportă El și care este atitudinea Lui, atunci nu vei cunoaște firea lui Dumnezeu și nu vei vedea exprimarea și revelația firii Lui. Nu este așa? Ești de acord cu ceea ce tocmai ți-am explicat? Ca răspuns la acțiunile lui Adam, Dumnezeu nu a proclamat tare: „Ai făcut bine. Ai făcut cum trebuie. Sunt de acord.” În inima Sa, totuși, Dumnezeu a aprobat, a apreciat și a aplaudat ce a făcut Adam. Acesta era primul lucru încă de la creație pe care omul îl făcuse pentru Dumnezeu la cererea Sa. Era ceva ce omul făcuse în locul Lui și în numele Lui. În ochii lui Dumnezeu, asta a provenit din inteligența acordată de El omului. Dumnezeu a considerat acesta a fi un lucru bun, pozitiv. Ceea ce Adam a făcut în acel moment a fost prima manifestare a inteligenței lui Dumnezeu asupra omului. A fost o manifestare frumoasă din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să vă spun aici este că în dăruirea omului cu inteligență și cu o parte din ceea ce El are și ce este, scopul lui Dumnezeu a fost ca omenirea să poată fi făptura vie care Îl manifestă. Căci, exact ceea ce Dumnezeu tânjea să vadă era ca o astfel de făptură vie să facă lucruri în numele Lui.
3) Dumnezeu face haine din piei pentru Adam și Eva
Geneza 3:20-21 Și Adam a numit-o pe soția lui Eva; pentru că ea era mama tuturor celor vii. Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.
Să ne uităm la acest al treilea pasaj, care afirmă că există o semnificație la baza numelui pe care Adam i l-a dat Evei, nu-i așa? Asta arată că, după ce a fost creat, Adam a avut propriile sale gânduri și a înțeles multe lucruri. Dar deocamdată nu vom studia sau explora ce a înțeles el sau cât de mult a înțeles deoarece aceasta nu este principala idee pe care doresc să o discut în al treilea pasaj. Deci care este principala idee a celui de-al treilea pasaj? Să ne uităm la rândul: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” Dacă nu avem părtășie despre acest rând al scripturilor astăzi, este posibil să nu realizați niciodată conotațiile de la baza acestor cuvinte. Mai întâi, să dau niște indicii. Dezvoltați-vă imaginația și închipuiți-vă Grădina din Eden, cu Adam și Eva care trăiesc în ea. Dumnezeu merge să-i viziteze, dar ei se ascund pentru că sunt dezbrăcați. Dumnezeu nu îi poate vedea și după ce îi cheamă, ei spun: „Nu îndrăznim să Te vedem deoarece corpurile noastre sunt dezbrăcate.” Ei nu îndrăznesc să-L vadă pe Dumnezeu deoarece sunt dezbrăcați. Deci ce face Iahve Dumnezeu pentru ei? Textul original spune: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” Acum, știți ce a folosit Dumnezeu pentru a le face haine? A folosit piei de animale pentru hainele lor. Adică, îmbrăcămintea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru om era o haină de blană. Acesta a fost primul articol de îmbrăcăminte pe care Dumnezeu l-a făcut pentru om. O haină de blană este un obiect de îmbrăcăminte din segmentul superior după standardele de astăzi, ceva ce nu toată lumea își poate permite să poarte. Dacă cineva te întreabă: care a fost primul articol de îmbrăcăminte purtat de strămoșii omenirii? Poți răspunde: a fost o haină de blană. Cine a făcut această haină de blană? Poți răspunde în continuare: Dumnezeu a făcut-o! Aceasta este ideea principală: această îmbrăcăminte a fost făcută de Dumnezeu. Nu este asta ceva demn de remarcat? Acum, că tocmai am descris-o, v-a apărut o imagine în minte? Ar trebui să existe cel puțin o schiță a acesteia. Motivul pentru care vă spun asta astăzi nu este de a vă informa care a fost primul articol de îmbrăcăminte al omului. Atunci care este motivul? Nu haina de blană, ci cum să cunoști firea, ființa și posesiunile dezvăluite de Dumnezeu când făcea acest lucru.
În această imagine a: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat,” ce fel de rol joacă Dumnezeu când este cu Adam și Eva? Sub ce rol apare Dumnezeu într-o lume cu doar două ființe umane? În rolul de Dumnezeu? Frați și surori din Hong Kong, vă rog să răspundeți. (În rolul de părinte.) Frați și surori din Coreea de Sud, în ce tip de rol credeți că apare Dumnezeu? (Cap al familiei.) Frați și surori din Taiwan, ce credeți? (Rolul unei persoane din familia lui Adam și a Evei, rolul de membru al familiei.) Unii dintre voi cred că Dumnezeu apare ca membru al familiei lui Adam și a Evei, în timp ce unii spun că Dumnezeu apare drept cap al familiei și alții spun ca un părinte. Toate acestea sunt foarte potrivite. Dar la ce vreau să ajung? Dumnezeu i-a creat pe acești doi oameni și i-a tratat ca tovarăși. Fiind singura lor rudă, Dumnezeu a avut grijă de traiul lor și de necesitățile lor de bază. Aici, Dumnezeu apare ca părinte a lui Adam și al Evei. În timp ce Dumnezeu face aceasta, omul nu vede cât de măreț este Dumnezeu; el nu vede supremația extremă a lui Dumnezeu, caracterul Lui misterios și nu vede în special mânia sau măreția Sa. Tot ceea ce vede el este umilința lui Dumnezeu, afecțiunea Sa, grija Sa pentru om și responsabilitatea și grija Sa față de el. Atitudinea și modul în care Dumnezeu i-a tratat pe Adam și Eva este asemănător cu modul în care părinții omenești își arată grija pentru propriii copii. De asemenea, este asemănător cu modul în care părinții omenești iubesc, au grijă și se preocupă de proprii fii și fiice – în mod real, vizibil și tangibil. În loc de a Se pune într-o poziție înaltă și măreață, Dumnezeu a folosit personal piei pentru a face îmbrăcăminte pentru om. Nu contează dacă această haină de blană a fost utilizată pentru a le acoperi modestia sau pentru a-i proteja de frig. Pe scurt, această haină folosită pentru a acoperi trupul omului a fost făcută personal de Dumnezeu cu propriile Sale mâini. Decât să o creeze doar prin puterea gândului sau prin metode miraculoase cum își imaginează oamenii, Dumnezeu făcuse în mod legitim ceva despre care omul crede că Dumnezeu nu putea și nu trebuia să facă. Acesta poate fi un lucru simplu pe care unii nici nu-l consideră demn de menționat, dar le permite, de asemenea, tuturor celor care Îl urmează pe Dumnezeu, dar care erau mai înainte plini de idei nedeslușite despre El, să înțeleagă mai bine autenticitatea și frumusețea Sa și să vadă natura Sa fidelă și umilă. Îi face pe oamenii insuportabil de aroganți care cred că ei sunt mari și tari să își plece capetele încrezute de rușine la vederea caracterului umil și autentic al lui Dumnezeu. Aici, aceste calități ale lui Dumnezeu le permit oamenilor și mai mult să vadă cât de minunat este El. Prin contrast, Dumnezeul uriaș, Dumnezeul minunat și Dumnezeul atotputernic din inimile oamenilor este atât de mic, de dezagreabil și incapabil să reziste nici măcar la o lovitură. Când vezi acest verset și auzi această poveste, te uiți de sus la Dumnezeu pentru că a făcut un asemenea lucru? Unii oameni s-ar putea să o facă, dar pentru alții va fi exact opusul. Ei se vor gândi că Dumnezeu este autentic și minunat și este exact caracterul autentic și frumusețea Lui care îi impresionează. Cu cât văd mai mult latura adevărată a lui Dumnezeu, cu atât mai mult pot aprecia adevărata existență a iubirii lui Dumnezeu, importanța lui Dumnezeu în inimile lor și modul în care El le stă alături în orice moment.
În acest stadiu, ar trebui să legăm discuția noastră de prezent. Dacă Dumnezeu a putut să facă aceste diferite lucruri minore pentru oamenii pe care i-a creat de la bun început, chiar anumite lucruri la care oamenii nu ar îndrăzni să se gândească sau să se aștepte, atunci ar putea El să facă asemenea lucruri pentru oamenii de astăzi? Unii oameni spun: „Da!” De ce? Deoarece esența lui Dumnezeu nu este falsă, frumusețea Sa nu este falsă. Deoarece esența lui Dumnezeu există cu adevărat și nu este ceva adăugat de alții și cu siguranță nu este ceva ce se modifică odată cu schimbările timpului, locului și epocilor. Caracterul autentic și frumusețea lui Dumnezeu pot fi cu adevărat scoase la iveală făcând un lucru pe care oamenii îl consideră neremarcabil și nesemnificativ, un lucru atât de mic încât oamenii nici nu se gândesc că El l-ar face vreodată. Dumnezeu nu este arogant. Nu există exagerare, deghizare, mândrie sau aroganță în firea și esența Sa. El nu Se laudă niciodată, în schimb le iubește, le îngrijește, le conduce și Se preocupă de ființele umane pe care le-a creat cu fidelitate și sinceritate. Indiferent cât de mult din aceasta pot oamenii aprecia, simți sau vedea, Dumnezeu face negreșit aceste lucruri. Cunoașterea faptului că Dumnezeu are o astfel de esență ar afecta iubirea oamenilor pentru El? Le-ar influența frica de Dumnezeu? Sper ca atunci când vei înțelege adevărata latură a lui Dumnezeu vei deveni mai apropiat de El și vei putea să apreciezi cu adevărat iubirea și grija Sa pentru omenire și, în același timp, să îți și dai inima lui Dumnezeu și să nu mai ai suspiciuni sau dubii față de El. Dumnezeu face în tăcere totul pentru om, totul în liniște prin sinceritatea, fidelitatea și iubirea Lui. Dar El nu are niciodată regrete sau neliniște privind tot ceea ce face, nici nu are nevoie ca cineva să-L răsplătească în vreun fel și nici nu are intenții de a obține ceva vreodată de la omenire. Singurul scop pentru tot ceea ce a făcut El vreodată este ca să poată primi adevărata credință și iubire a omenirii. Să încheiem primul subiect aici.
V-au ajutat aceste discuții? Cât de mult v-au fost de ajutor? (Mai multă înțelegere și cunoaștere a iubirii lui Dumnezeu.) (Această metodă de comunicare ne poate ajuta în viitor să apreciem mai bine cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegem emoțiile pe care le-a avut El și semnificațiile lucrurilor pe care le-a spus când le-a spus și sentimentele pe care le-a simțit în acel moment.) Există vreunul dintre voi care simte și mai mult din adevărata existență a lui Dumnezeu după citirea acestor cuvinte? Simțiți că existența lui Dumnezeu nu mai este lipsită de sens sau vagă? Odată ce aveți acest sentiment, simțiți că Dumnezeu este chiar alături de voi? Poate senzația nu este evidentă chiar acum sau poate nu puteți să o simțiți încă. Dar într-o zi, când veți avea o apreciere profundă și o cunoaștere reală a firii și esenței lui Dumnezeu în inimă, vei simți că Dumnezeu este chiar alături de tine – doar că tu nu Îl acceptaseși niciodată în mod real pe Dumnezeu în inima ta. Asta este adevărat.
Ce credeți despre această metodă de comunicare? Ați putut să țineți pasul? Credeți că acest tip de părtășie despre subiectul lucrării și firii lui Dumnezeu este foarte dificil? Cum v-ați simțit? (Foarte bine, entuziasmați.) Ce v-a făcut să vă simțiți bine? De ce ați fost entuziasmați? (A fost ca și cum ne-am fi întors în Grădina Edenului, înapoi la dreapta lui Dumnezeu.) „Firea lui Dumnezeu” este, de fapt, un subiect foarte necunoscut pentru toată lumea, deoarece ceea ce îți imaginezi de obicei, ce citești în cărți sau auzi în părtășii, te face întotdeauna să te simți ca un orb care atinge un elefant – pipăi cu mâinile, dar nu vezi, de fapt, nimic cu ochii. „Atingerea cu mâna” pur și simplu nu îți poate da o schiță de bază a cunoașterii lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin un concept clar. Ceea ce îți aduce este mai multă imaginație, astfel încât nu poți defini în mod precis ce sunt firea și esența lui Dumnezeu. În schimb, acești factori de nesiguranță care provin din imaginația ta par întotdeauna să-ți umple inima de îndoieli. Când nu poți fi sigur despre ceva și totuși încerci să înțelegi acel lucru, în inima ta va fi întotdeauna conflict și contradicție și uneori poate să se transforme în ceva deranjant, făcându-te să te simți confuz. Nu este un lucru foarte dureros când vrei să-L cauți pe Dumnezeu, să ajungi să-L cunoști și să-L vezi clar, dar niciodată nu pari să găsești răspunsurile? Desigur, aceste cuvinte sunt îndreptate doar către cei care doresc să caute să-L venereze și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Pentru acei oameni care pur și simplu nu dau atenție unor asemenea lucruri, aceasta, de fapt, nu contează pentru că ei speră ca, mai bine, existența și caracterul real al lui Dumnezeu să fie o legendă sau fantezie, astfel încât să poată face tot ce doresc, pentru a putea fi cei mai mari și mai importanți, pentru a putea să facă fapte rele fără a se gândi la consecințe, pentru a nu fi nevoiți să se confrunte cu pedeapsa sau să aibă vreo responsabilitate, astfel încât chiar și lucrurile pe care Dumnezeu le spune despre răufăcători să nu li se aplice. Acești oameni nu sunt dispuși să priceapă firea lui Dumnezeu, ei sunt sătui până peste cap de a încerca să-L cunoască și de totul despre El. Ei ar prefera ca Dumnezeu să nu existe. Acești oameni I se opun și sunt cei care vor fi eliminați.
Răspuns: Domnul a pregătit un loc pentru credincioşii Lui. Asta e adevărat. Dar locul acesta este pe pământ sau în cer? Nu suntem foarte sigure în privinţa asta. Noi credem că Împărăţia cerurilor este în cer, dar asta se bazează pe teoriile şi închipuirile noastre. Acesta să fie adevărul, totuşi? Să vedem ce a spus Domnul Isus: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!” (Matei 6:9-10). Domnul Isus ne-a spus limpede că Împărăţia lui Dumnezeu se află pe pământ, nu în cer. Voia lui Dumnezeu se va face atât în cer, cât şi pe pământ. Să citim din Apocalipsa 21:2-3: „Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu… Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor).” Să deschidem la Apocalipsa 11:15: „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său; și El va împărăți în vecii vecilor”. Aceste profeţii au arătat că „cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” „Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu,” „Împărățiile acestei lumi au devenit împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său.” Aceasta dovedeşte că Dumnezeu Își va construi Împărăţia pe pământ, iar El va locui pe pământ, printre oameni. Împărăţiile lumii vor deveni toate Împărăţiile lui Hristos şi vor dura pe vecie. Dacă noi credem că Împărăţia lui Dumnezeu este în cer bazându-ne pe teoriile şi închipuirile noastre, dacă credem că, la întoarcere, Domnul ne va lua în cer, cuvintele Lui rostite mai înainte nu vor fi în zadar? În realitate, rezultatul final al planului lui Dumnezeu de mântuire a omenirii este instaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Dumnezeu Atotputernic – Hristosul zilelor de pe urmă – face lucrarea Lui de judecată şi purificare a oamenilor ca să formeze un grup de biruitori pe pământ. Cei care obţin mântuirea lui Dumnezeu sunt făcuţi desăvârşiţi şi devin biruitori, sunt aceia care pot pune în practică cuvintele lui Dumnezeu şi pot urma calea Lui pe pământ. Aceştia sunt oamenii Împărăţiei Lui. După ce sunt făcuţi aceşti biruitori, voia lui Dumnezeu va fi împlinită pe tot pământul. Atunci Împărăţia lui Hristos va fi instaurată pe pământ, iar Dumnezeu va câştiga toată slava. La sfârşit, El va împlini profeţiile din Cartea Apocalipsei. Încă nu ne-am lămurit asupra acestor fapte? Ce fel de loc a pregătit Domnul Isus pentru noi? El a rânduit să ne naştem în zilele de pe urmă, Să ne întâlnim cu El pe pământ când Se va întoarce, să fim purificați și desăvârșiți de Dumneuzeu şi să devenim biruitori, astfel încât să putem face voia lui Dumnezeu, şi toate împărăţiile de pe pământ să facă parte din Împărăţia lui Hristos. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Dumnezeu vine pe pământ, dar noi trebuie să ne străduim să ajungem în cer. Dacă ne ridică în aer, ei bine, acolo nu avem mâncare şi loc ca să trăim, cum vom supravieţui? Nu sunt acestea doar teoriile şi închipuirile noastre? Ar face Domnul așa ceva? Faptul că am putea gândi în felul acesta arată că suntem atât de copilăroși. Ca și cum am fi cu capul în nori!
Răspuns: Omul consideră că, dacă crede în Domnul jumătate din viață, dacă lucrează din greu pentru Domnul și așteaptă vigilent a doua Lui venire, atunci când Domnul vine, i Se va revela lui. Aceasta este concepția și imaginația omului, dar nu este în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu. Fariseii iudei au înconjurat marea și pământul propovăduind calea lui Dumnezeu. Le-a oferit Domnul Isus vreo revelație când a venit? În ceea ce-i privește pe apostolii care L-au urmat pe Domnul Isus, care dintre ei L-a urmat pe Domnul Isus deoarece primise o revelație? Niciunul! Puteți susține că Petru a primit revelația lui Dumnezeu și a recunoscut că Domnul Isus este Hristos, fiul lui Dumnezeu, dar asta a fost după ce Petru îl urmase pe Domnul Isus o vreme și Îl auzise propovăduind un timp și Îl cunoscuse în sinea lui. Abia apoi a primit el revelația de la Duhul Sfânt și a putut să recunoască adevărata identitate a Domnului Isus. Cu siguranță Petru nu a primit nicio revelație înainte să-L urmeze pe Domnul Isus, asta e sigur. Cei care L-au urmat pe Domnul Isus au putut doar să recunoască faptul că Domnul Isus e Mesia după ce L-au auzit propovăduind o vreme. Nu L-au urmat deoarece primiseră anterior o revelație prin care au recunoscut cine era Domnul Isus. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic S-a pogorât în secret printre oameni să facă lucrarea de judecată. Milioane de oameni L-au acceptat și L-au urmat pe Dumnezeu Atotputernic, dar niciunul nu face asta deoarece a primit o revelație de la Duhul Sfânt. Îl urmăm pe Dumnezeu Atotputernic deoarece am recunoscut vocea lui Dumnezeu în lectura cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic și în împărtășirea adevărului. Aceste fapte dovedesc că, atunci când Domnul se întrupează să-Și facă lucrarea, cu siguranță nu oferă revelații nimănui pentru a crede sau a-L urma. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul pentru a face lucrarea de judecată. Cuvântul lui Dumnezeu adresat întregului univers este lucrarea Lui în zilele de pe urmă. Cu toții pot auzi vocea lui Dumnezeu. Cuvântarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă reprezintă prima dată de la facerea lumii când Dumnezeu a vestit cuvântul Său întregii omeniri și întregului univers. În Apocalipsa, Dumnezeu a spus de multe ori „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” În zilele de pe urmă, Dumnezeu lucrează prin adresarea cuvântului Său și prin exprimarea adevărului pentru a-Și găsi oile. Oile lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Dumnezeu. Toți cei care aud și înțeleg vocea lui Dumnezeu sunt oile lui Dumnezeu, sunt fecioarele înțelepte. Cei care nu înțeleg vocea lui Dumnezeu sunt fecioarele nechibzuite. Astfel, toți oamenii sunt deosebiți după propria seminție. Acest lucru ne arată cât de înțelept și de drept este Dumnezeu!
Cuvântul lui Dumnezeu „Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Luiˮ
Esența credinței majorității oamenilor în Dumnezeu este convingere religioasă: ei sunt incapabili de a-L iubi pe Dumnezeu și pot doar să-L urmeze pe Dumnezeu precum un robot, incapabili de a tânji cu adevărat după Dumnezeu sau a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar Îl „venerează” pe Dumnezeu pentru că le este teamă de o catastrofă, sau Îl „admiră” pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în venerația și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, ei caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște mistere nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează, ei pescuiesc în ape tulburi doar pentru a primi binecuvântări; ei nu caută adevărul, nici nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu pentru a primi binecuvântările Lui. Viața credinței tuturor oamenilor în Dumnezeu este lipsită de semnificație, este fără valoare și în ea sunt considerațiile și țelurile lor; ei nu cred în Dumnezeu pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ci pentru a fi binecuvântați. Mulți oameni acționează după cum vor, fac orice vor și nu se gândesc niciodată la interesele lui Dumnezeu sau dacă ceea ce fac ei este în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot obține credință adevărată, cu atât mai puțin iubirea de Dumnezeu. Esența lui Dumnezeu nu este doar pentru ca omul să creadă în ea; este, mai mult decât atât, pentru ca omul să o iubească. Dar mulți dintre aceia care cred în Dumnezeu sunt incapabili de a descoperi acest „secret”. Oamenii nu îndrăznesc să-L iubească pe Dumnezeu, nici nu încearcă să-L iubească. Ei nu au descoperit niciodată că există atât de multe lucruri care sunt adorabile la Dumnezeu, ei nu au descoperit niciodată că Dumnezeu este Dumnezeul care iubește omul și că El este pentru om Dumnezeul ce trebuie iubit. Frumusețea lui Dumnezeu este exprimată în lucrarea Sa: doar când experimentează lucrarea Sa pot oamenii să-I descopere frumusețea, doar în experiențele lor actuale pot ei să aprecieze frumusețea lui Dumnezeu, și fără a o observa în viața reală, nimeni nu poate descoperi frumusețea lui Dumnezeu. Există atât de multe lucruri de iubit la Dumnezeu, dar fără a interacționa efectiv cu El, oamenii sunt incapabili să le descopere. Ceea ce înseamnă că, dacă Dumnezeu nu S-ar fi întrupat, oamenii ar fi fost incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, și dacă ei ar fi incapabili să interacționeze cu adevărat cu El, ei, de asemenea, ar fi incapabili să Îi experimenteze lucrarea – și astfel, iubirea lor pentru Dumnezeu ar fi contaminată cu multă falsitate și imaginație. Iubirea pentru Dumnezeu din ceruri nu este la fel de reală ca iubirea pentru Dumnezeul de pe pământ, căci cunoașterea lui Dumnezeu din ceruri de către oameni este construită pe închipuirile lor, mai degrabă decât pe ceea ce au văzut cu proprii lor ochi și ce au experimentat ei personal. Când Dumnezeu vine pe pământ, oamenii pot să Îi privească faptele reale și frumusețea Sa și ei pot vedea totul din firea Sa practică și normală, toate acestea fiind de o mie de ori mai reale decât cunoașterea lui Dumnezeu din cer. Indiferent cât de mult oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu din cer, nu există nimic real la această iubire și este plină de idei umane. Indiferent cât de mică este iubirea lor pentru Dumnezeu de pe pământ, iubirea lor este reală; chiar dacă există doar puțin din ea, ea este tot reală. Dumnezeu îi face pe oameni să Îl cunoască prin lucrare adevărată, și prin această cunoaștere El le câștigă dragostea. Este ca și cu Petru: dacă el nu ar fi trăit cu Isus, ar fi fost imposibil pentru el să-L adore pe Isus. La fel era și loialitatea sa către Isus, construită pe interacțiunea lui cu Isus. Pentru a-l face pe om să-L iubească, Dumnezeu a venit printre oameni și trăiește împreună cu oamenii și tot ceea îl face pe om să vadă și să experimenteze este realitatea lui Dumnezeu.
„«Iubirea» se referă la o emoție care este pură și fără cusur, în care îți folosești inima pentru a iubi, a simți și a fi grijuliu. În dragoste, nu există niciun fel de condiții, obstacole și distanțe. În dragoste, nu există nicio bănuială, nicio înșelăciune și nicio viclenie. În dragoste, nu există niciun comerț și nimic necurat” („Dragoste pură fără pată” din Urmați Mielul și cântați cântări noi). Acest imn al cuvintelor lui Dumnezeu a fost odată însoțitorul meu pe când am trăit șapte ani și patru luni interminabili și dureroși de viață în închisoare. Deși guvernul PCC m-a privat de cei mai buni ani ai tinereții mele, am dobândit de la Dumnezeu Atotputernic adevărul care este cel mai prețios și real. Astfel, nu am niciun fel de regrete!
În 1996, am acceptat mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu Atotputernic, participarea la întruniri și părtășii, am ajuns să cred cu fermitate că tot ceea ce spune Dumnezeu Atotputernic este adevărul și cel mai înalt aforism al vieții, și că este complet în dezacord cu orice teorie sau cunoaștere a acestei lumi rele. Lucrul care m-a făcut chiar mai fericită a fost că puteam fi pur și simplu deschisă cu frații și surorile mele din biserică, mă puteam exprima liber și nu trebuia să fiu precaută sau să mă angrenez în înșelătorii ca atunci când luam contact cu oameni din lumea exterioară. Am simțit o fericire și o bucurie pe care nu le mai simțisem înainte și ajunsesem să iubesc această mare familie. Dar nu a durat mult până să aud că credința în Dumnezeu Atotputernic era persecutată în China și că arestarea și persecuția creștinilor erau la ordinea zilei. Am fost foarte nedumerită de acest lucru deoarece cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic sunt toate pentru ca oamenii să Îl venereze pe Dumnezeu, să urmeze calea corectă în viață și ca oamenii să se poarte cu onestitate. Dacă toți ar crede în Dumnezeu Atotputernic, lumea ar cunoaște adevărata pace. Chiar nu înțelegeam: să crezi în Dumnezeu este cel mai drept demers. De ce guvernul PCC dorește să persecute și să se împotrivească celor ce cred în Dumnezeu și chiar să îi aresteze? În inima mea, m-am gândit: indiferent de cum mă poate persecuta guvernul PCC sau de cât de puternică este opinia publică, deoarece acum cred cu fermitate ca aceasta este calea dreaptă în viață, categoric trebuie să o urmez până la sfârșit!
După aceea, am început să îndeplinesc o datorie în biserică ce presupunea distribuirea cărților cuvintelor lui Dumnezeu. Știam că îndeplinirea acestei datorii într-o țară atât de sfidătoare față de Dumnezeu era extrem de periculosă și că exista în fiecare clipă posibilitatea de a fi arestată, dar știam și mai tare că istovirea pentru Dumnezeu și îndeplinirea datoriilor mele ca ființă creată era vocația mea, iar asta era responsabilitatea mea obligatorie. Chiar când aveam toată credința în îndeplinirea datoriei mele, a venit o zi din semptembrie 2003 când am fost înhățată de Biroul Național de Securitate al orașului pe când eram pe cale să livrez niște cărți cu cuvintele lui Dumnezeu fraților mei și surorilor mele.
„Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însușiˮ (II) (Partea a patra)
Integritatea de nezdruncinat a lui Iov îl face de rușine pe Satana și îl face să fugă de panică
Și ce a făcut Dumnezeu când Iov a fost supus la acest chin? Dumnezeu a observat și a urmărit și a așteptat rezultatul. În timp ce Dumnezeu a observat și a privit, cum S-a simțit? S-a simțit îndurerat, desigur. Dar, ca rezultat al mâhnirii Sale, ar fi putut El să regrete permisiunea dată Satanei de a-l ispiti pe Iov? Răspunsul este nu, El nu ar fi putut. Căci El credea cu tărie că Iov era desăvârșit și neprihănit, că se temea de Dumnezeu și respingea răul. Dumnezeu pur și simplu îi dăduse Satanei oportunitatea de a verifica dreptatea lui Iov înaintea lui Dumnezeu și de a-și dezvălui propria răutate și caracterul demn de dispreț. Era, în plus, o oportunitate pentru Iov de a da mărturie despre dreptatea sa și frica sa de Dumnezeu și despre respingerea răului în fața oamenilor din lume, a Satanei și chiar a celor care Îl urmează pe Dumnezeu. Rezultatul final a dovedit că evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu era corectă și fără eroare? Chiar l-a biruit Iov pe Satana? Aici citim despre cuvintele arhetipale rostite de Iov, cuvinte care sunt o dovadă că el îl biruise pe Satana. El a spus: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce.” Aceasta este atitudinea de ascultare a lui Iov față de Dumnezeu. În continuare, el a spus: „Iahve Dumnezeu a dat și Iahve Dumnezeu a luat; binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu”. Aceste cuvinte rostite de Iov dovedesc faptul că Dumnezeu observă adâncimile inimii omului, că El poate să privească în mintea omului și dovedesc faptul că aprobarea Lui față de Iov este fără eroare, că acest om aprobat de Dumnezeu era drept. „Iahve Dumnezeu a dat și Iahve Dumnezeu a luat; binecuvântat fie numele lui Iahve Dumnezeu.” Aceste cuvinte sunt mărturia lui Iov pentru Dumnezeu. Aceste cuvinte obișnuite au fost cele care l-au intimidat pe Satana, care l-au făcut de rușine și l-au determinat să fugă de panică și, în plus, care l-au încătușat pe Satana și l-au lăsat fără resurse. La fel, de asemenea, l-au făcut pe Satana să simtă minunăția și puterea faptelor lui Iahve Dumnezeu și i-au permis să perceapă carisma extraordinară a unui om a cărui inimă era stăpânită de calea lui Dumnezeu. În plus, acestea i-au demonstrat Satanei vitalitatea puternică arătată de un om mărunt și nesemnificativ în a adera la calea temerii de Dumnezeu și respingerii răului. Satana a fost astfel înfrânt în primul concurs. În ciuda „înțelegerii sale câștigate cu greu,” Satana nu avea de gând să îl lase pe Iov să scape, și nici nu își schimbase natura sa malițioasă. Satana a încercat să continue să-l atace pe Iov, așadar a venit încă o dată înaintea lui Dumnezeu…
