Despre practica rugăciunii

„Voi nu dați nicio importanță rugăciunii în viața voastră de zi cu zi. Oamenii neglijează chestiunea rugăciunii. Rugăciunile erau de obicei superficiale, omul făcând pur și simplu lucrurile mecanic înaintea lui Dumnezeu. Niciunul nu și-a oferit pe deplin inima înaintea lui Dumnezeu și nu s-a rugat cu adevărat lui Dumnezeu. Oamenii se rugau lui Dumnezeu doar când se iveau necazurile. În tot acest timp, te-ai rugat vreodată cu adevărat lui Dumnezeu? A existat vreodată un moment când ai vărsat lacrimi de durere înaintea lui Dumnezeu? A existat vreun moment când ai venit înaintea Lui ca să te cunoști? Ai avut vreodată o rugăciune deschisă cu Dumnezeu? Rugăciunea vine prin practică: dacă nu te rogi în mod obișnuit acasă, atunci nu vei avea cum să te rogi nici în biserică și, dacă nu te rogi în mod normal în cadrul adunărilor mici, atunci vei fi incapabil să te rogi în cadrul adunărilor mari. Dacă în mod obișnuit nu te apropii de Dumnezeu și nu chibzuiești la cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nimic de spus când vine vremea să te rogi și, chiar dacă te rogi, doar te vei preface; nu va fi rugăciune adevărată.

Trebuie să înțelegeți lucrarea – nu urmați confuzi !

Experiențele lui Petru: cunoștințele sale despre mustrare și judecată

Când era mustrat de Dumnezeu, Petru s-a rugat: „O, Dumnezeule! Trupul meu este neascultător, iar Tu mă mustri și mă judeci. Mă bucur de mustrarea și judecata Ta și chiar dacă Tu nu mă vrei, în judecata Ta, eu contemplu firea Ta sfântă și dreaptă. Când mă judeci, astfel ca alții să poată contempla firea Ta dreaptă prin judecata Ta, mă simt mulțumit. Doresc doar ca firea Ta să poată fi scoasă la iveală, astfel încât firea Ta cea dreaptă să poată fi văzută de toate făpturile și astfel încât eu să pot să Te iubesc cu mai multă puritate prin judecata Ta și să dobândesc asemănarea unuia care este drept. Această judecată a Ta este bună, căci astfel este și voia Ta milostivă. Știu că încă există o mare parte din mine care este răzvrătită și că încă nu sunt demn pentru a veni înaintea Ta. Îmi doresc ca Tu să mă judeci încă și mai mult, fie printr-un mediu ostil sau prin mari necazuri; indiferent de ceea ce faci Tu, pentru mine este prețios. Iubirea Ta este atât de profundă și sunt gata să mă pun la dispoziția milei Tale fără cea mai mică plângere.” Acestea sunt cunoștințele lui Petru după ce a experimentat lucrarea lui Dumnezeu și reprezintă, de asemenea, o mărturie a iubirii sale de Dumnezeu. Astăzi, voi ați fost deja cuceriți – dar cum se exprimă această cucerire în voi? Unii oameni spun: „Cucerirea mea este harul suprem și preamărirea lui Dumnezeu. Abia acum realizez că viața omului este lipsită de valoare și fără semnificație. Omul își petrece viața agitându-se, producând și crescând generație după generație de copii și în cele din urmă rămâne cu nimic. Astăzi, doar după ce am fost cucerit de Dumnezeu am văzut că nu există nicio valoare să trăiesc în acest mod; este cu adevărat o viață fără sens. Aș putea foarte bine să mor și să scap odată!” Pot astfel de oameni care au fost cuceriți să fie câștigați de Dumnezeu? Pot ei deveni exemple și modele? Astfel de oameni reprezintă o lecție în pasivitate, ei nu au aspirații și nu se străduiesc să se îmbunătățească. Deși ei se numără printre cei care au fost cuceriți, astfel de oameni pasivi sunt incapabili să fie desăvârșiți. În apropierea sfârșitului vieții sale, după ce fusese desăvârșit, Petru a spus: „O, Dumnezeule! Dacă aș mai trăi câțiva ani, mi-aș dori să obțin o iubire mai adâncă și mai pură față de Tine.” Când urma să fie răstignit pe cruce, în inima sa el se ruga: „O, Dumnezeule! Momentul Tău a sosit acum, momentul pe care l-ai pregătit pentru mine a sosit. Trebuie să fiu răstignit pentru Tine, trebuie să dau această mărturie pentru Tine și sper că iubirea mea poate satisface cerințele Tale și că poate deveni mai pură. Astăzi, faptul că pot să mor pentru Tine și să fiu răstignit pe cruce pentru Tine, este mângâietor și liniștitor pentru mine, căci nimic nu este mai satisfăcător pentru mine decât să pot fi răstignit pentru Tine și să Îți satisfac dorințele și să mă pot da Ție, să îmi pot oferi viața Ție. O, Dumnezeule! Ești așa de minunat! Dacă mi-ai permite să trăiesc, aș fi și mai dispus să Te iubesc. Atât timp cât trăiesc, Te voi iubi. Doresc să Te iubesc mai profund. Mă judeci, și mă mustri și mă încerci pentru că nu sunt drept, căci am păcătuit. Iar firea Ta dreaptă devine mai evidentă pentru mine. Aceasta este o binecuvântare pentru mine, căci pot să Te iubesc mai profund și sunt dispus să Te iubesc în acest mod chiar dacă Tu nu mă iubești. Sunt dispus să contemplu firea Ta dreaptă, căci aceasta mă face mai capabil să trăiesc o viață plină de semnificație. Simt că viața mea acum este mai semnificativă, căci sunt răstignit de dragul Tău și este semnificativ să mor pentru Tine. Totuși, nu mă simt satisfăcut, căci cunosc prea puține despre Tine, știu că nu Îți pot îndeplini complet dorințele și Te-am răsplătit prea puțin. În viața mea, am fost incapabil să mă întorc la Tine în întregime; sunt departe de aceea. Când mă uit în urmă la acest moment, mă simt atât de îndatorat față de Tine și nu am decât acest moment să îmi răscumpăr toate greșelile și toată iubirea pentru care nu Te-am răsplătit.”

Persecuția aspră a guvernului PCC nu face decât să-mi întărească dragostea pentru Dumnezeu

Îmbunătățirea calibrului este pentru a primi mântuirea lui Dumnezeu

Cantari crestine 2020 „Cuvintele lui Dumnezeu sunt calea pe care ar trebui s-o țină omul”

Cantari crestine 2020 „Cuvintele lui Dumnezeu sunt calea pe care ar trebui s-o țină omul”

În fiecare epocă,
Dumnezeu dăruiește cuvinte omului
când El lucrează în lume,
spunând adevăruri omului.
Acestea sunt calea la care să adere omul
și sunt, de asemenea, calea
pe care să umble omul,
pe care să umble omul.

Practică (8)

Fiind devastat de demoni, îmi dau și mai mult seama de cât de prețios este harul lui Dumnezeu

de Xu Qiang, Regiunea Autonomă Mongolia Interioară

Numele meu este Xu Qiang. Lucram ca inginer constructor, conducând echipe mari de oameni în proiecte inginerești în fiecare an și aveam un venit decent. În ochii colegilor mei, aveam o familie perfectă, o carieră liniștită și perpective nelimitate; probabil mă credeau cel mai norocos om. Cu toate acestea, bucurându-mă în același timp de stilul de viață materialist, aveam mereu un sentiment inexplicabil de deștertăciune. Era în special adevărat privind eforturile mele constante de a obține proiecte: trebuia să le intru în grații liderilor departamentelor importante, străduindu-mă să le citesc gândurile prin limbajul corpului lor și trebuind mereu să fiu suficient de servil și lingușitor ca să obțin ce voiam; altfel, nu făceam niciun ban. Pe deasupra, trebuia să înfrunt și intrigile colegilor meu, garda pe care și-o țineau mereu ridicată între ei și calculele lor. Toate acestea mă făceau să mă consum și mai mult… Din aceste motive, mă simțeam foarte demoralizat și extenuat; părea că mă transformasem într-o paiață, într-o mașinărie de făcut bani, și îmi pierdusem toată demnitatea și integritatea. Situația a continuat până în 1999, când am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Am fost profund emoționat de eliberarea adusă de viața bisericească și de simplitatea și sinceritatea fraților și surorilor mele. Îmi doream foarte mult să trăiesc această viață a bisericii, având părtășie cu frații și surorile mele despre cuvântul lui Dumnezeu și vorbind între noi despre experiențele individuale și cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu. De asemenea, prețuiam foarte mult astfel de momente. Continuând să citesc cuvântările lui Dumnezeu și să particip la adunări, am ajuns să înțeleg multe adevăruri, iar sufletul meu a găsit o ușurare imensă. Eram deosebit de bucuros că găsisem în sfârșit adevărata cale de a trăi și adevărata fericire. Inima îmi era plină de recunoștință față de Dumnezeu: dacă Dumnezeu nu m-ar fi salvat din marea de suferință, nu aș mai fi avut nimic de așteptat de la viață. Mai târziu, am început să răspândesc activ Evanghelia, colaborând neobosit și cu bucurie cu acei oameni care cercetau adevărata cale și permițându-le și lor să audă glasul lui Dumnezeu și să obțină mântuirea lui Dumnezeu Atotputernic.

Practică (7)

Oile lui Dumnezeu Îi aud glasul: Noi ar trebui să auzim cuvântul lui Dumnezeu atunci când cercetăm adevărata cale

de Su Xing, China

Pandemia a continuat să se răspândească în ultimele luni, iar numărul cazurilor confirmate și al morților crește și mai mult. Dezastre precum roiuri de insecte, inundații și incedii sunt răspândite peste tot în lume, iar amenințarea războiului se conturează. Numeroși creștini au devenit conștienți de faptul că Domnul S-a întors deja și Îi caută acum apariția. În zilele noastre, numai Biserica lui Dumnezeu Atotputernic mărturisește că Domnul S-a întors și mulți caută și cercetează acum apariția și lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic. Tot mai mulți oameni devin siguri că ei sunt glasul lui Dumnezeu după ce aud cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic și apoi Îi acceptă lucrarea din zilele de pe urmă. Totuși, sunt unii oameni care, atunci când văd lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic hulită și condamnată de guvernul PCC, de pastorii și prezbiterii lumii religioase, se hotărăsc să îi urmeze pe aceștia. Ei nu cred că aceasta este adevărata cale și nu îndrăznesc să o caute și să o cerceteze. În timp ce ar trebui să fim precauți când cercetăm adevărata cale, este conform adevărului să susținem cuvintele guvernului PCC, ale pastorilor și prezbiterilor drept standarde ce determină dacă ceva reprezintă adevărata cale sau una falsă? Mai exact, de cine ar trebui să ascultăm atunci când cercetăm adevărata cale, pentru a putea întâmpina întoarcerea Domnului? Vom avea părtășie despre aceste probleme și le vom explora în cele ce urmează.

Practică (6)

Astăzi, ce să mai vorbim despre obținerea rațiunii pe care o avea Petru – mulți oameni nu pot dobândi nici măcar rațiunea pe care o avea Pavel. Ei nu au nici măcar conștiința de sine a lui Pavel. Deși Pavel a fost doborât de Domnul deoarece L-a persecutat pe Domnul Isus, el a avut ulterior hotărârea de a lucra și de a suferi pentru Domnul. Isus i-a dat o boală și, mai târziu, Pavel a continuat să sufere de această boală odată ce a început să lucreze. De ce a spus că avea un țepuș în carnea lui? Țepușul, de fapt, era boală, iar pentru Pavel era o slăbiciune fatală. Oricât de mult a lucrat sau cât de mare i-a fost hotărârea de a suferi, el nu a putut scăpa de acel țepuș. Cu toate acestea, Pavel avea un calibru mult mai bun decât cel pe care îl aveți voi, oamenii de astăzi, și avea și conștiință de sine și mai multă rațiune decât voi. După ce Pavel a fost doborât de Isus, el a încetat să-i persecute pe discipolii Lui și a început să predice și să sufere pentru Isus. Și ce l-a inspirat să îndure suferința? Pavel a crezut că, de vreme ce văzuse lumina cea mare, trebuie să fie mărturie pentru Domnul Isus, trebuie să nu-i mai persecute pe discipolii lui Isus și trebuie să nu se mai împotrivească lucrării lui Dumnezeu. Pavel a fost una dintre figurile foarte proeminente ale religiei. Era foarte priceput și înzestrat, îi privea de sus pe oamenii de rând și avea o personalitate mai puternică decât majoritatea lor. Dar, după ce „lumina cea mare” a strălucit asupra lui, a fost capabil să lucreze pentru Domnul Isus, să-și asume hotărârea de a suferi pentru Dumnezeu și să se dedice Lui, ceea ce a demonstrat că avea rațiune. Pe vremea când îi persecuta și aresta pe discipolii lui Isus, Isus i-a apărut și a zis: „Pavele, de ce Mă prigonești?” Pavel a căzut imediat la pământ și a zis: „Cine ești Tu, Doamne?” Un glas din cer a zis: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi!”. Dintr-o dată, Pavel s-a deșteptat și numai atunci a știut că Isus era Hristos, că El era Dumnezeu. „Trebuie să dau ascultare. Dumnezeu mi-a dat acest har, iar eu L-am persecutat astfel, totuși El nici nu m-a doborât, nici nu m-a blestemat. Trebuie să sufăr pentru El.” Pavel a recunoscut că Îl prigonise pe Domnul Isus Hristos și că Îi ucidea acum discipolii, că Dumnezeu nu îl blestemase, ci făcuse să strălucească lumina asupra lui. Aceasta l-a inspirat și a zis: „Deși nu I-am privit chipul, I-am auzit glasul și I-am văzut lumina cea mare. Numai acum văd cu adevărat că Dumnezeu mă iubește într-adevăr și că Domnul Isus Hristos este, cu adevărat, Dumnezeu care Se milostivește de om și că El îi iartă păcatele omului, pe vecie. Văd cu adevărat că sunt un păcătos.” Deși, după aceea, Dumnezeu a folosit darurile lui Pavel ca să lucreze, uită de asta deocamdată. Hotărârea lui la momentul respectiv, rațiunea lui omenească normală și conștiința lui de sine – sunteți incapabili de a dobândi aceste lucruri. Astăzi nu ați primit multă lumină? Nu au văzut mulți oameni că firea lui Dumnezeu este una de măreție, mânie, judecată și mustrare? Blesteme, încercări și rafinări i-au lovit de multe ori pe oameni – și ce au învățat? Ce ai câștigat din disciplina și tratarea ta? Cuvinte aspre, loviri și judecată au căzut asupra ta de multe ori, totuși nu le dai nicio atenție. Nu ai nici măcar puțina rațiune avută de Pavel – nu ești extrem de înapoiat? Au fost și multe lucruri pe care Pavel nu le-a văzut clar. El a știut numai că lumina strălucise asupra lui, dar nu și-a dat seama că fusese doborât; el a crezut în sinea lui că, după ce lumina strălucise asupra lui, trebuie să se sacrifice pentru Dumnezeu, să sufere pentru Dumnezeu, să facă totul pentru a-I pregăti calea Domnului Isus Hristos și să câștige mai mulți păcătoși pentru a fi răscumpărați de Domnul. Aceasta a fost hotărârea lui și unicul scop al lucrării sale – dar, când a lucrat, boala tot nu l-a lăsat, până la moarte. Pavel a lucrat timp de mai bine de douăzeci de ani. A suferit mult și a trecut prin multe persecuții și nenorociri, deși, desigur, au fost mult mai puține decât încercările lui Petru. Cât de jalnic este dacă nu aveți nici măcar rațiunea lui Pavel? În acest caz, cum ar putea Dumnezeu să înceapă o lucrare chiar mai mare în voi?

Persecuția și suferința m-au făcut să-L iubesc pe Dumnezeu și mai mult

de Liu Zhen, provincia Shandong

Mă numesc Liu Zhen. Am 78 de ani și sunt doar o creștină obișnuită din Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu Atotputernic că m-a ales pe mine, o femeie în vârstă de la țară, care nu se distinge prin nimic deosebit în ochii lumii. După ce am acceptat lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă, m-am rugat lui Dumnezeu în fiecare zi, am ascultat recitări ale cuvântului lui Dumnezeu, m-am dus la adunări, am avut părtășie cu frații și surorile mele și, încet-încet, am început să pătrund unele adevăruri și să am o înțelegere limpede asupra anumitor lucruri.

Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (3)

Rezultatul care trebuie obținut din lucrarea de cucerire este, în primul rând, ca trupul omului să înceteze să se răzvrătească, adică, mintea omului să dobândească o nouă înțelegere a lui Dumnezeu, inima lui să-L asculte, în totalitate, iar el să se hotărască să fie pentru Dumnezeu.Modul cum se schimbă temperamentul sau trupul unui om nu stabilește dacă acesta a fost sau nu cucerit. Mai degrabă, când gândirea, conștiința și rațiunea omului se schimbă – adică, atunci când se schimbă întreaga ta atitudine mentală – atunci ai fost cucerit de Dumnezeu. Când te-ai hotărât să asculți și ai adoptat o nouă mentalitate, când nu mai aduci niciuna dintre propriile tale noțiuni sau intenții cuvintelor și lucrării lui Dumnezeu și când creierul tău poate gândi în mod normal, adică, atunci când poți depune efort pentru Dumnezeu cu toată inima ta – o astfel de persoană este cineva care este pe deplin cucerit. Pe tărâmul religiei, mulți oameni pătimesc în mod semnificativ toată viața lor, supunându-și corpul sau purtându-și crucea, chiar suferind și îndurând până la ultima lor suflare! Unii încă postesc în dimineața morții lor. Toată viața, își refuză mâncarea bună și îmbrăcămintea frumoasă, punând accentul doar pe suferință. Ei sunt în stare să-și supună corpul și să se lepede de trup. Duhul lor este lăudabil pentru suferința îndelungată. Dar gândirea, noțiunile, atitudinea lor mentală și, într-adevăr, vechea lor natură – niciuna dintre acestea nu a fost deloc tratată. Ei nu au o înțelegere adevărată despre ei înșiși. Chipul lui Dumnezeu din mintea lor este cel tradițional al unui Dumnezeu abstract și nedeslușit. Hotărârea lor de a pătimi pentru Dumnezeu vine din râvna și din natura lor pozitivă. Chiar dacă ei cred în Dumnezeu, nici nu-L înțeleg, nici nu cunosc voia Lui. Ei doar lucrează și suferă orbește pentru Dumnezeu. Ei nu pun niciun fel de preț asupra faptului de a fi pătrunzători și nu prea le pasă de cum trebuie să se asigure că slujirea lor împlinește, de fapt, voia lui Dumnezeu. Ei știu chiar mai puțin cum să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Dumnezeul pe care Îl slujesc nu este Cel în chipul Său inițial, ci Unul pe care ei înșiși L-au evocat, un Dumnezeu despre care au auzit sau Unul legendar aflat în scrieri. Apoi își folosesc imaginațiile bogate și inimile evlavioase ca să pătimească pentru Dumnezeu și să preia pentru El lucrarea pe care Acesta vrea s-o facă. Slujirea lor este prea inexactă, astfel încât, practic, nu există nimeni care-L slujește cu adevărat pe Dumnezeu într-un mod care să-I împlinească voia. Indiferent de cât sunt de dispuși să sufere, perspectiva lor inițială asupra slujirii și chipul lui Dumnezeu din mintea lor rămân neschimbate, pentru că ei nu au indurat judecata și mustrarea Lui, rafinamentul și desăvârșirea Lui și pentru că nimeni nu i-a condus cu adevărul. Chiar dacă ei cred în Isus Mântuitorul, niciunul dintre ei nu L-a văzut vreodată. Ei Îl cunosc doar prin legendă și zvonuri. Astfel, slujba lor nu înseamnă decât să slujească la întâmplare, cu ochii închiși, ca un orb care îl slujește pe propriul tată. Ce se poate obține, în cele din urmă, prin acest tip de slujire? Și cine ar aproba-o? De la început până la sfârșit, slujirea lor nu se schimbă deloc niciodată. Ei primesc doar lecții făcute de om și își bazează slujirea numai pe naturalețea lor și pe ceea ce ei înșiși iubesc. Ce recompensă ar putea culege acest lucru? Nici măcar Petru, care L-a văzut pe Isus, nu știa cum să slujească într-un mod care să împlinească voia lui Dumnezeu. Abia la sfârșit, când era bătrân, a ajuns să înțeleagă. Ce spune acest lucru despre acei orbi care nu au experimentat niciun fel de tratare sau emondare și nu au avut pe nimeni care să-i călăuzească? Slujirea de astăzi a multora dintre voi nu este ca cea a acestor orbi? Toți cei care nu au primit judecată, emondare și tratare și nu s-au schimbat – nu sunt ei cei cuceriți incomplet? La ce folosesc astfel de oameni? Dacă gândirea, înțelegerea vieții și înțelegerea ta despre Dumnezeu nu arată nicio schimbare nouă și nu rezultă nici măcar într-un mic câștig real, nu vei realiza niciodată nimic remarcabil în slujirea ta! Fără o viziune și fără o nouă înțelegere a lucrării lui Dumnezeu, nu poți fi o persoană cucerită. Modul tău de a-L urma pe Dumnezeu va fi apoi ca modul celor care pătimesc și postesc – va avea o valoare mică! Eu spun că slujirea lor este inutilă tocmai pentru că este puțină mărturisire în ceea ce fac aceștia! De-a lungul vieții lor, acei oameni suferă, petrec timp în închisoare și, în fiecare moment, îndură, pun accentul pe dragoste și bunătate și își poartă crucea. Sunt defăimați și respinși de lume și au experimentat toate greutățile. Ei ascultă până la capăt, dar, totuși, ei nu sunt cuceriți și nu pot oferi nicio mărturie despre faptul că sunt cuceriți. Ei nu au suferit puțin, însă, în interiorul lor, nu-L cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu au fost tratate niciuna dintre vechile lor gânduri, vechile noțiuni, practici religioase, înțelegeri făcute de om și idei umane. Nu există absolut nicio înțelegere nouă în ele. Nici măcar o parte din ceea ce înțeleg ei despre Dumnezeu nu este adevărată sau corectă. Ei au înțeles greșit voia lui Dumnezeu. Poate aceasta să fie pentru slujirea lui Dumnezeu? Cu toate că L-ai înțeles pe Dumnezeu în trecut, astăzi presupui că păstrezi și continui să-ți bazezi înțelegerea despre Dumnezeu pe propriile tale noțiuni și idei, indiferent de ceea ce face El. Adică, presupui că nu posezi nicio înțelegere nouă, adevărată despre Dumnezeu și că eșuezi să cunoști chipul real și firea adevărată ale lui Dumnezeu. Presupui că înțelegerea ta despre Dumnezeu este încă ghidată de gândirea feudală, superstițioasă, și încă se naște din închipuirile și noțiunile umane. Dacă acesta este cazul, atunci nu ai fost cucerit. Scopul Meu acum, când îți spun toate aceste cuvinte, este să-ți permită să înțelegi și să folosești aceste cunoștințe pentru a te conduce la o înțelegere corectă și nouă. Ele vizează, de asemenea, eliminarea acelor vechi noțiuni și cunoștințe vechi pe care le porți în tine, astfel încât să poți avea o nouă înțelegere. Dacă mănânci și bei cu adevărat cuvintele Mele, atunci înțelegerea ta se va schimba în mod considerabil. Atâta timp cât îți păstrezi o inimă ascultătoare pe măsură ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, perspectiva ta va fi reconsiderată. Atâta timp cât poți accepta mustrările repetate, vechea ta mentalitate se va schimba treptat. Atâta timp cât vechea mentalitate este complet înlocuită cu cea nouă, practica ta se va schimba, de asemenea, corespunzător. În acest fel, slujirea ta va deveni din ce în ce mai țintită, din ce în ce mai capabilă să împlinească voia lui Dumnezeu. Dacă îți poți schimba viața, înțelegerea ta despre viața umană și multe dintre noțiunile tale despre Dumnezeu, atunci puritatea ta se va diminua treptat. Acest lucru și nimic altceva decât acesta, este rezultatul după ce Dumnezeu cucerește omul; aceasta este schimbarea care va fi văzută în om. Dacă în credința în Dumnezeu, tot ceea ce știi este să-ți supui corpul, să înduri și să suferi, iar ție nu-ți este limpede dacă ceea ce faci este bine sau rău, cu atât mai puțin pentru cine este aceasta, atunci cum poate duce la schimbare acest tip de practică?

Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (2)

Voi obișnuiați să căutați a domni ca împărați, și astăzi trebuie să renunțați complet la acest lucru; totuși, încă doriți să domniți ca împărați, să ridicați cerurile și să sprijiniți pământul. Acum, gândiți-vă la asta: aveți astfel de îndemânări? Nu sunteți nesăbuiţi? Este realist ceea ce căutați și asupra a ce vă îndreptați atenția voastră? Voi nici măcar nu aveți o umanitate normală – nu este patetic? Așadar, astăzi vorbesc numai despre a fi cucerit, a depune mărturie, îmbunătățirea calibrului tău, și intrarea pe calea de a fi desăvârşit, și nu vorbesc despre nimic altceva.

Un cântec de viață în toiul ruinării

În 1999, am avut norocul de a accepta lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic din zilele de pe urmă. Prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu, am înțeles autoritatea și puterea pe care le dețin și am simțit că aceste cuvinte erau glasul lui Dumnezeu. Să fiu capabilă să aud cuvintele exprimate omenirii de către Creator m-a impresionat mai mult decât pot descrie în cuvinte și, pentru prima dată, am avut, în adâncurile duhului meu, sentimentul de pace și bucurie pe care lucrarea Duhului Sfânt îl aduce omului.

Numai cel care experimentează lucrarea lui Dumnezeu, crede cu adevărat în Dumnezeu

„Deşi mulţi oameni cred în Dumnezeu, puţini înţeleg ce înseamnă credinţa în Dumnezeu şi ce trebuie să facă ei pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă din cauză că, deşi oamenilor le este familiar cuvântul „Dumnezeuˮ şi cu expresii precum „lucrarea lui Dumnezeuˮ, ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi cu atât mai puţin nu Îi cunosc lucrarea. Atunci, nu e de mirare că toţi cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu au o credinţă confuză. Oamenii nu iau în serios credinţa în Dumnezeu deoarece a crede în Dumnezeu este prea nefamiliar, prea ciudat pentru ei. Astfel, ei nu se ridică la înălţimea cerinţelor lui Dumnezeu.

Cum se obțin efectele celui de-al doilea pas al lucrării de cucerire

Lucrarea făcătorilor de servicii a fost primul pas din lucrarea de cucerire. Astăzi este al doilea pas din lucrarea de cucerire. De ce se menționează și faptul de a fi desăvârșiți în lucrarea de cucerire? Pentru a crea o temelie pentru viitor.Astăzi este pasul final al lucrării de cucerire; se apropie vremea trecerii prin necazuri mari care vor marca începutul oficial al desăvârșirii omenirii.

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși (III)” Partea întâi

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu, firea Sa și Dumnezeu Însuși (III)” Partea întâi

Dumnezeu Atotputernic spune: „Dumnezeu consideră această situație a gestionării omenirii, a mântuirii oamenilor, ca fiind mai importantă decât orice altceva. El face aceste lucruri nu numai cu mintea Sa, nici doar prin cuvintele Sale și, în special, nu o face întâmplător – El face toate aceste lucruri cu un plan, cu un scop, cu standarde și cu voia Sa.

Oamenii pur și simplu nu practică cuvintele lui Dumnezeu

Dumnezeu a spus tot,
dar oamenii nu țin pasul,
au rămas în urma pașilor Mielului.
N-au practicat, nu s-au rugat, nu s-au supus,
n-au renunțat la ce trebuiau să renunțe.
Deci, să meargă la banchet nu are sens.
Oamenii nu și-au făcut datoria deloc.

De ce nu ești dispus să fii un contrast?

Cei care sunt cuceriți sunt contraste și numai după sunt desăvârşiţi, oamenii devin modele și specimene ale lucrării din zilele de pe urmă. Înainte de a fi făcuţi compleţi sunt contraste, unelte, precum și obiecte pentru slujire. Cei care au fost cuceriți cu totul de Dumnezeu sunt cristalizarea, precum și modelele și specimenele lucrării Sale de gestionare.