Dacă oamenii pot înțelege pe deplin calea cea bună a vieții umane, precum și scopul gestionării de către Dumnezeu a omenirii, ei nu vor considera viitorul și destinul individual ca o comoară în inima lor. Ei nu vor mai dori să-și slujească părinții care sunt mai răi decât porcii și câinii. Nu sunt oare astăzi viitorul și destinul omului exact așa-numiții „părinți” ai lui Petru? Ei sunt la fel ca și trupul și sângele omului. Va fi destinația, viitorul trupului, capabil să-L vadă pe Dumnezeu în timp ce este viu, sau ca sufletul să-L întâlnească pe Dumnezeu după moarte?
6.1.19
Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?
Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei
Cum înţelegeţi caracteristicile duhului? Cum lucrează Duhul Sfânt în om? Cum lucrează Satana în om? Cum lucrează duhurile rele în om? Și care sunt manifestările acestei lucrări? Când ți se întâmpă ceva, acest lucru vine de la Duhul Sfânt și ar trebui să i te supui sau nu? Practicile efective ale oamenilor dau naștere multor lucruri care țin de voința umană și, totuși, pe care oamenii le consideră mereu ca venind din partea Duhului Sfânt. Unele vin din partea duhurilor rele și, totuși, oamenii cred că provin din Duhul Sfânt, iar uneori Duhul Sfânt îi îndrumă pe oameni din interior, dar, oamenii se tem că această îndrumare vine de la Satana și nu îndrăznesc să se supună când, în realitate, este vorba despre luminarea dată de Duhul Sfânt. Așadar, fără a face diferența între ele, nu există nicio modalitate de a ști când ți se întâmplă efectiv să ai asemenea experiențe și, fără a face diferența, nu poți dobândi viața. Cum lucrează Duhul Sfânt? Cum lucrează duhurile rele? Ce vine din voința omului? Și ce se naște din călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt? Dacă înţelegi regulile lucrării Duhului Sfânt în om, atunci vei putea să-ți îmbogățești cunoștințele și să faci diferența între lucrări în viața zilnică și în timpul experiențelor tale efective; vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei putea să-l înțelegi pe Satana, nu vei mai fi derutat în ascultarea sau căutarea ta și vei fi o persoană ale cărei gânduri sunt clare și care se supune lucrării Duhului Sfânt.
Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și harnici şi doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voinţa umană și, cu siguranță, nici de dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală și dispun de umanitate și urmăresc în mod constant adevărul. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiţi de reavoinţă. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor obişnuiţi. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obişnuiţi, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește; când Duhul Sfânt lucrează, această lucrare este în acord cu cu regulile vieții normale a omului și doar în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.
Ce efecte sunt obţinute prin lucrarea Duhului Sfânt? Tu poți fi prostuț și nu se poate face nicio diferență în sinea ta, dar Duhul Sfânt trebuie să lucreze ca să existe credință în tine pentru ca tu să simți întotdeauna că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns, pentru ca tu să poți fi dispus să cooperezi, să fii dispus să cooperezi, indiferent de cât de mari sunt dificultățile. Lucrurile ți se vor întâmpla și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la Satana, dar tu vei putea să aștepți și nici nu vei fi pasiv sau nepăsător. Aceasta este lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în ei, oamenii tot întâmpină dificultăți reale, uneori plâng și uneori sunt lucruri pe care nu le pot depăși, dar acesta este doar un stadiu al lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși ei nu depășesc aceste lucruri și cu toate că în acel moment sunt slabi și se plâng, după aceea sunt totuși capabili să-L iubească pe Dumnezeu cu absolută credință. Pasivitatea lor nu îi poate opri din a avea experiențe normale și, indiferent de ceea ce spun alți oameni și de cum îi atacă, ei tot sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu. În timpul rugăciunii, ei simt întotdeauna că obişnuiau să fie atât de îndatorați lui Dumnezeu și decid să-L mulţumească pe Dumnezeu și să renunțe la cele trupești când vor întâlni aceste lucruri din nou. Această putere arată că în sinea lor se găsește lucrarea Duhului Sfânt și că aceasta este starea normală a lucrării Duhului Sfânt.
Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiţi de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși îşi doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor și calea pe care a luat-o viața lor, în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecţionezi, regresezi, şi devii pasiv, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești. Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.
Când ceva ți se întâmplă în viața de zi cu zi, cum ar trebui să îţi dai seama dacă vine din lucrarea Duhului Sfânt sau din lucrarea Satanei? Când starea sufletească a oamenilor este normală, viețile lor duhovnicești și viețile lor pământești sunt normale şi judecata lor e normală și organizată; în general, ceea ce ei experimentează şi ajung să cunoască în sinea lor în acel moment se poate spune că vine de la atingerea Duhului Sfânt (revelații sau cunoștințe superficiale când mănânci sau bei cuvintele lui Dumnezeu sau credința când ți se întâmplă lucruri sau puterea de a-L iubi pe Dumnezeu când ți se întâmplă lucruri—acestea aparțin toate de Duhul Sfânt). Lucrarea Duhului Sfânt în om este îndeosebi normală; omul nu o poate simți și pare a fi chiar prin omul în sine—dar, de fapt, este lucrarea Duhului Sfânt. În viața zilnică, Duhul Sfânt face atât lucrări mari, cât și lucrări mici în toată lumea, doar că pur şi simplu, gradul acestei lucrări variază. Unii oameni sunt de calibru bun, ei înțeleg lucrurile repede, iar luminarea Duhului Sfânt este cu atât mai mare în ei; alții sunt de calibru mai prost și le ia mai mult să înțeleagă lucruri, dar Duhul Sfânt îi atinge în interior și ei, de asemenea, pot dobândi credința în Dumnezeu — Duhul Sfânt lucrează în toți cei care îl urmează pe Dumnezeu. Când, în viața zilnică, oamenii nu I se opun lui Dumnezeu sau nu se răzvrătesc împotriva Lui, nu fac lucruri care sunt în dezacord cu gestionarea lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea lui Dumnezeu, în fiecare dintre ei, Duhul lui Dumnezeu lucrează într-o măsură mai mare sau mai mică și îi atinge, îi luminează, le dă credință, le dă putere și îi îndeamnă să fie intre proactiv , să nu fie leneși sau să râvnească plăcerile trupești, dispuşi să practice adevărul și să tânjească după cuvintele lui Dumnezeu – toate acestea reprezintă lucrarea care vine de la Duhul Sfânt.
Când starea oamenilor nu e normală, ei sunt uitați de Duhul Sfânt, sunt nemulţumiţi în sinea lor, motivațiile lor sunt greșite, sunt leneși, se răsfață cu lucruri trupești, iar inimile lor se revoltă împotriva adevărului, iar toate acestea vin de la Satana. Când starea sufletească a oamenilor nu este normală, când sunt întunecaţi în sinea lor și și-au pierdut rațiunea normală, când au fost uitați de Duhul Sfântși nu pot să-L simtă pe Dumnezeu în ei, atunci este momentul în care Satana lucrează în ei. Dacă oamenii au întotdeauna putere în ei și Îl iubesc pe Dumnezeu atunci, în general, când lucrurile li se întâmplă, acestea vin de la Duhul Sfânt și, pe oricine ar întâlni, este rezultatul aranjamentelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, atunci când starea sufletească este normală, când te găsești în marea lucrare a Duhului Sfânt, atunci este imposibil ca Satana să te facă să eziți; pe o asemenea bază, se poate spune că totul vine de la Duhul Sfânt și, deși poate că ai gânduri greșite, eşti capabil să renunți la ele și să nu le urmezi. Toate acestea vin de la lucrarea Duhului Sfânt. În ce situații intervine Satana? Când starea ta sufletească nu este normală, când nu ai fost atins de Dumnezeu și eşti lipsit de lucrarea lui Dumnezeu, când ești uscat și searbăd pe dinăuntru, când te rogi lui Dumnezeu, dar nu înțelegi nimic și când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dar nu ești luminat sau iluminat – în acele momente Satanei îi este ușor să lucreze în tine. Cu alte cuvinte, când ai fost abandonat de Duhul Sfânt și nu Îl înțelegi pe Dumnezeu, atunci ţi se întâmplă multe lucruri care vin din tentația Satanei. Satana lucrează în același timp cu Duhul Sfânt și intervine în om în același moment în care Duhul Sfânt îl atinge pe om în interior; totuși, în acele momente, lucrarea Duhului Sfânt primează, iar oamenii ale căror stări sufletești sunt normale pot triumfa, acesta fiind triumful lucrării Duhului Sfânt asupra lucrării Satanei. Totuși, când Duhul Sfânt lucrează, lucrarea Satanei este foarte redusă; când Duhul Sfânt lucrează, în oameni există încă o fire nesupusă și tot ceea ce a fost inițial în ei este încă acolo, dar, cu lucrarea Duhului Sfânt, oamenilor le este ușor să cunoască lucrurile esențiale ce ţin de sine și firea lor răzvrătită împotriva lui Dumnezeu – deși se pot lepăda de ea doar treptat. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și, pe măsură ce El lucrează în oameni, ei tot au necazuri, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare multe lucruri; totuși, chiar și într-o asemenea stare, tot au puterea să se oprească din regres și pot să-L iubească pe Dumnezeu şi, deși plâng și sunt abătuți în sinea lor, pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și nici câtuşi de puţin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că lucrurile esențiale ce ţin de ei dispar. Astfel de idei sunt greşite. Când Duhul Sfânt lucrează în om, lucrurile pasive ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeaşi, dar apar iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt, omul devine mai proactiv, starea sa sufletească este normală, iar omul se schimbă rapid. Potrivit experiențelor reale ale oamenilor, aceștia experimentează în principal fie lucrarea Duhului Sfânt, fie pe cea a Satanei. Dacă ei nu reușesc să înţeleagă aceste stări și să facă diferența între ele, atunci experiențele reale ies din discuție, ca să nu mai vorbim de schimbările produse asupra firii. Așadar, cheia în ceea ce privește experiențele avute cu Dumnezeu este de a pricepe asemenea lucruri; astfel, oamenilor le va fi mai ușor să le experimenteze.
Lucrarea Duhului Sfânt înseamnă progres proactiv, în timp ce lucrarea Satanei înseamnă regres și pasivitate, nesupunere față de Dumnezeu, împotrivire față de Dumnezeu, pierdere a credinței în Dumnezeu și lipsă de dorință chiar de a cânta cântece sau de a te ridica și a dansa. Ceea ce vine din luminarea dată de Duhul Sfânt nu-ți este impus, ci este îndeosebi natural. Dacă tu o urmezi, vei avea parte de adevăr şi, dacă nu, ţi se vor face reproşuri. Dacă este luminarea dată de Duhul Sfânt, atunci nimic din ceea ce faci nu va fi împiedicat sau constrâns, te vei simți eliberat, va exista o cale de practică pentru acțiunile tale, nu vei mai fi supus niciunei restricții și vei putea să acționezi potrivit voinței lui Dumnezeu. Lucrarea Satanei aduce multe lucruri care te deranjează, te face să nu-ți dorești să te rogi, să fii prea leneș să mănâci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și prea indispus să trăiești viața bisericii și te înstrăinează de viața duhovnicească. Lucrarea Duhului Sfânt nu intervine în viața ta zilnică și nici în pătrunderea ta într-o viață duhovnicească normală. În momentul în care ţi se întâmplă multe lucruri, nu poți să faci diferența între ele. Totuși, după câteva zile, trăiești puțin, te manifești puțin și în tine au loc nişte reacţii, iar prin aceste manifestări poți să-ți dai seama dacă gândurile din tine vin de la Dumnezeu sau de la Satana. Unele lucruri te fac în mod clar să te opui lui Dumnezeu și să te revolți împotriva Lui sau te opresc să pui în practică cuvintele Lui, iar aceste lucruri vin toate de la Satana. Unele lucruri nu sunt așa clare și nu-ți poți da seama ce sunt în acel moment; după aceea, după ce le-ai văzut manifestările, poți spune care dintre ele vine de la Satana și care sunt îndrumate de către Duhul Sfânt. După ce ai făcut diferența clară între aceste lucruri, nu vei mai fi ușor de indus în eroare în experiențele tale. Uneori, când starea ta sufletească nu este bună, ai anumite gânduri care te scot din starea pasivă — ceea ce arată că atunci când starea ta sufletească nu este prielnică, unele dintre gândurile tale pot veni și de la Duhul Sfânt. Nu trebuie să tragem concluzia că, atunci când ești pasiv, toate gândurile sunt trimise de Satana; dacă așa ar fi, atunci când ai fi capabil să te orientezi spre o stare pozitivă? Fiind pasiv o perioadă, Duhul Sfânt îți dă o șansă de a fi desăvârșit, El te atinge și te scoate din starea ta pasivă.
Știind ce înseamnă lucrarea Duhului Sfânt și ce înseamnă lucrarea Satanei, le poți compara pe cele două cu starea ta proprie în timpul experiențelor și, în acest mod, vor exista mult mai multe adevăruri care au legătură cu principiul din experiențele tale. Înțelegând aceste lucruri, vei putea să-ți controlezi starea curentă și vei putea să discerni mai bine oamenii și lucrurile care ți se întâmplă[a]și nu va fi nevoie să aloci mult efort pentru a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Bineînțeles, aceasta se întâmplă atât timp cât motivațiile tale sunt bune și atât timp cât tu ești dispus să cauți și să pui în practică. Un astfel de limbaj – limbaj care are legătură cu principiile — ar trebui să descrie experiențele tale. Fără el, experiențele tale vor fi pline de amestecul Satanei și pline de cunoștințe prostești. Dacă nu înțelegi cum lucrează Duhul Sfânt, atunci nu înțelegi cum trebuie să pătrunzi și, dacă nu înțelegi cum lucrează Satana, atunci nu înțelegi cum trebuie să fii precaut. Oamenii ar trebui să înțeleagă atât cum lucrează Duhul Sfânt, cât și cum lucrează Satana; aceştia sunt o parte esenţială din experiențele oamenilor.
Deși tu nu crezi decât in Dumnezeu, ai o relație normală cu El? Unii oameni spun că tot ce contează este că au o relație normală cu Dumnezeu și nu se preocupă de relațiile lor cu ceilalți. Dar cum se manifestă o relație normală cu Dumnezeu? Le lipsesc acestora chiar şi cele mai mici cunoștințe despre subiect? De ce se spune că măsura hotărârii tale de a-L iubi pe Dumnezeu și renunţarea cu adevărat la cele trupești depind de faptul dacă ai sau nu prejudecăți față de frații și surorile tale și, dacă ai, atunci trebuie să renunți la aceste prejudecăți. Adică, atunci când relația ta cu frații și surorile tale este normală, atunci starea ta sufletească înaintea lui Dumnezeu este, de asemenea, normală. Când unul dintre frații tăi este slab sau una dintre surorile tale este slabă nu îl vei detesta sau o vei detesta, nu îl vei disprețui sau nu o vei dispreţui, nu vei râde de el sau de ea şi nu te vei arăta indiferent faţă de ei. Dacă tu poți să îi ajuți, vei părtăși cu ei și vei spune „Și eu am fost pasiv și slab. Nici eu nu voiam să particip la întruniri, dar s-a întâmplat ceva prin care Dumnezeu m-a luminat în interior și m-a disciplinat; îmi făceam reproşuri, îmi era atât de rușine și mereu îmi părea rău față de Dumnezeu. După aceea, m-am dedicat vieții de la biserică și, cu cât m-am implicat mai mult cu frații și surorile mele, cu atât mai mult am simţit că nu mă pot descurca fără Dumnezeu. Când eram cu ei, nu mă simțeam singur; când stăteam închis singur într-o cameră, mă simțeam singur și fără prieteni, simțeam că viața mea e goală și mă gândeam la moarte. Când eram cu frații și surorile mele, Satana nu îndrăznea să-și facă lucrarea și nu mă simțeam singur. Când am văzut cât de puternică este iubirea fraților și a surorilor mele pentru Dumnezeu, am fost inspirat și, astfel, am fost mereu cu frații și surorile mele, iar starea mea pasivă a dispărut în mod natural”. Auzind aceasta, ei simt că este inutil să se roage acasă, încă simt că nu există iubire între frații și surorile lor, că viața lor este goală, că nu au pe nimeni pe care să se sprijine și că nu este destul doar să se roage. Dacă tu împărtășești cu ei în acest mod, ei vor avea o cale prin care să practice aceste lucruri. Dacă tu simți că ești incapabil să le-o oferi, atunci îi poți vizita. Acest lucru nu e necesar să fie săvârşit de către conducătorul bisericii — este responsabilitatea fiecărui frate și a fiecărei surori să facă această lucrare. Dacă vezi că un frate sau o soră se găsește într-o stare rea, ar trebui să îl vizitezi sau să o vizitezi. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre voi.
Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și harnici şi doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voinţa umană și, cu siguranță, nici de dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală și dispun de umanitate și urmăresc în mod constant adevărul. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiţi de reavoinţă. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor obişnuiţi. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obişnuiţi, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește; când Duhul Sfânt lucrează, această lucrare este în acord cu cu regulile vieții normale a omului și doar în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.
Ce efecte sunt obţinute prin lucrarea Duhului Sfânt? Tu poți fi prostuț și nu se poate face nicio diferență în sinea ta, dar Duhul Sfânt trebuie să lucreze ca să existe credință în tine pentru ca tu să simți întotdeauna că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns, pentru ca tu să poți fi dispus să cooperezi, să fii dispus să cooperezi, indiferent de cât de mari sunt dificultățile. Lucrurile ți se vor întâmpla și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la Satana, dar tu vei putea să aștepți și nici nu vei fi pasiv sau nepăsător. Aceasta este lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în ei, oamenii tot întâmpină dificultăți reale, uneori plâng și uneori sunt lucruri pe care nu le pot depăși, dar acesta este doar un stadiu al lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși ei nu depășesc aceste lucruri și cu toate că în acel moment sunt slabi și se plâng, după aceea sunt totuși capabili să-L iubească pe Dumnezeu cu absolută credință. Pasivitatea lor nu îi poate opri din a avea experiențe normale și, indiferent de ceea ce spun alți oameni și de cum îi atacă, ei tot sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu. În timpul rugăciunii, ei simt întotdeauna că obişnuiau să fie atât de îndatorați lui Dumnezeu și decid să-L mulţumească pe Dumnezeu și să renunțe la cele trupești când vor întâlni aceste lucruri din nou. Această putere arată că în sinea lor se găsește lucrarea Duhului Sfânt și că aceasta este starea normală a lucrării Duhului Sfânt.
Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiţi de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși îşi doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor și calea pe care a luat-o viața lor, în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecţionezi, regresezi, şi devii pasiv, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești. Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.
Când ceva ți se întâmplă în viața de zi cu zi, cum ar trebui să îţi dai seama dacă vine din lucrarea Duhului Sfânt sau din lucrarea Satanei? Când starea sufletească a oamenilor este normală, viețile lor duhovnicești și viețile lor pământești sunt normale şi judecata lor e normală și organizată; în general, ceea ce ei experimentează şi ajung să cunoască în sinea lor în acel moment se poate spune că vine de la atingerea Duhului Sfânt (revelații sau cunoștințe superficiale când mănânci sau bei cuvintele lui Dumnezeu sau credința când ți se întâmplă lucruri sau puterea de a-L iubi pe Dumnezeu când ți se întâmplă lucruri—acestea aparțin toate de Duhul Sfânt). Lucrarea Duhului Sfânt în om este îndeosebi normală; omul nu o poate simți și pare a fi chiar prin omul în sine—dar, de fapt, este lucrarea Duhului Sfânt. În viața zilnică, Duhul Sfânt face atât lucrări mari, cât și lucrări mici în toată lumea, doar că pur şi simplu, gradul acestei lucrări variază. Unii oameni sunt de calibru bun, ei înțeleg lucrurile repede, iar luminarea Duhului Sfânt este cu atât mai mare în ei; alții sunt de calibru mai prost și le ia mai mult să înțeleagă lucruri, dar Duhul Sfânt îi atinge în interior și ei, de asemenea, pot dobândi credința în Dumnezeu — Duhul Sfânt lucrează în toți cei care îl urmează pe Dumnezeu. Când, în viața zilnică, oamenii nu I se opun lui Dumnezeu sau nu se răzvrătesc împotriva Lui, nu fac lucruri care sunt în dezacord cu gestionarea lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea lui Dumnezeu, în fiecare dintre ei, Duhul lui Dumnezeu lucrează într-o măsură mai mare sau mai mică și îi atinge, îi luminează, le dă credință, le dă putere și îi îndeamnă să fie intre proactiv , să nu fie leneși sau să râvnească plăcerile trupești, dispuşi să practice adevărul și să tânjească după cuvintele lui Dumnezeu – toate acestea reprezintă lucrarea care vine de la Duhul Sfânt.
Când starea oamenilor nu e normală, ei sunt uitați de Duhul Sfânt, sunt nemulţumiţi în sinea lor, motivațiile lor sunt greșite, sunt leneși, se răsfață cu lucruri trupești, iar inimile lor se revoltă împotriva adevărului, iar toate acestea vin de la Satana. Când starea sufletească a oamenilor nu este normală, când sunt întunecaţi în sinea lor și și-au pierdut rațiunea normală, când au fost uitați de Duhul Sfântși nu pot să-L simtă pe Dumnezeu în ei, atunci este momentul în care Satana lucrează în ei. Dacă oamenii au întotdeauna putere în ei și Îl iubesc pe Dumnezeu atunci, în general, când lucrurile li se întâmplă, acestea vin de la Duhul Sfânt și, pe oricine ar întâlni, este rezultatul aranjamentelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, atunci când starea sufletească este normală, când te găsești în marea lucrare a Duhului Sfânt, atunci este imposibil ca Satana să te facă să eziți; pe o asemenea bază, se poate spune că totul vine de la Duhul Sfânt și, deși poate că ai gânduri greșite, eşti capabil să renunți la ele și să nu le urmezi. Toate acestea vin de la lucrarea Duhului Sfânt. În ce situații intervine Satana? Când starea ta sufletească nu este normală, când nu ai fost atins de Dumnezeu și eşti lipsit de lucrarea lui Dumnezeu, când ești uscat și searbăd pe dinăuntru, când te rogi lui Dumnezeu, dar nu înțelegi nimic și când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dar nu ești luminat sau iluminat – în acele momente Satanei îi este ușor să lucreze în tine. Cu alte cuvinte, când ai fost abandonat de Duhul Sfânt și nu Îl înțelegi pe Dumnezeu, atunci ţi se întâmplă multe lucruri care vin din tentația Satanei. Satana lucrează în același timp cu Duhul Sfânt și intervine în om în același moment în care Duhul Sfânt îl atinge pe om în interior; totuși, în acele momente, lucrarea Duhului Sfânt primează, iar oamenii ale căror stări sufletești sunt normale pot triumfa, acesta fiind triumful lucrării Duhului Sfânt asupra lucrării Satanei. Totuși, când Duhul Sfânt lucrează, lucrarea Satanei este foarte redusă; când Duhul Sfânt lucrează, în oameni există încă o fire nesupusă și tot ceea ce a fost inițial în ei este încă acolo, dar, cu lucrarea Duhului Sfânt, oamenilor le este ușor să cunoască lucrurile esențiale ce ţin de sine și firea lor răzvrătită împotriva lui Dumnezeu – deși se pot lepăda de ea doar treptat. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și, pe măsură ce El lucrează în oameni, ei tot au necazuri, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare multe lucruri; totuși, chiar și într-o asemenea stare, tot au puterea să se oprească din regres și pot să-L iubească pe Dumnezeu şi, deși plâng și sunt abătuți în sinea lor, pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și nici câtuşi de puţin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că lucrurile esențiale ce ţin de ei dispar. Astfel de idei sunt greşite. Când Duhul Sfânt lucrează în om, lucrurile pasive ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeaşi, dar apar iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt, omul devine mai proactiv, starea sa sufletească este normală, iar omul se schimbă rapid. Potrivit experiențelor reale ale oamenilor, aceștia experimentează în principal fie lucrarea Duhului Sfânt, fie pe cea a Satanei. Dacă ei nu reușesc să înţeleagă aceste stări și să facă diferența între ele, atunci experiențele reale ies din discuție, ca să nu mai vorbim de schimbările produse asupra firii. Așadar, cheia în ceea ce privește experiențele avute cu Dumnezeu este de a pricepe asemenea lucruri; astfel, oamenilor le va fi mai ușor să le experimenteze.
Lucrarea Duhului Sfânt înseamnă progres proactiv, în timp ce lucrarea Satanei înseamnă regres și pasivitate, nesupunere față de Dumnezeu, împotrivire față de Dumnezeu, pierdere a credinței în Dumnezeu și lipsă de dorință chiar de a cânta cântece sau de a te ridica și a dansa. Ceea ce vine din luminarea dată de Duhul Sfânt nu-ți este impus, ci este îndeosebi natural. Dacă tu o urmezi, vei avea parte de adevăr şi, dacă nu, ţi se vor face reproşuri. Dacă este luminarea dată de Duhul Sfânt, atunci nimic din ceea ce faci nu va fi împiedicat sau constrâns, te vei simți eliberat, va exista o cale de practică pentru acțiunile tale, nu vei mai fi supus niciunei restricții și vei putea să acționezi potrivit voinței lui Dumnezeu. Lucrarea Satanei aduce multe lucruri care te deranjează, te face să nu-ți dorești să te rogi, să fii prea leneș să mănâci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și prea indispus să trăiești viața bisericii și te înstrăinează de viața duhovnicească. Lucrarea Duhului Sfânt nu intervine în viața ta zilnică și nici în pătrunderea ta într-o viață duhovnicească normală. În momentul în care ţi se întâmplă multe lucruri, nu poți să faci diferența între ele. Totuși, după câteva zile, trăiești puțin, te manifești puțin și în tine au loc nişte reacţii, iar prin aceste manifestări poți să-ți dai seama dacă gândurile din tine vin de la Dumnezeu sau de la Satana. Unele lucruri te fac în mod clar să te opui lui Dumnezeu și să te revolți împotriva Lui sau te opresc să pui în practică cuvintele Lui, iar aceste lucruri vin toate de la Satana. Unele lucruri nu sunt așa clare și nu-ți poți da seama ce sunt în acel moment; după aceea, după ce le-ai văzut manifestările, poți spune care dintre ele vine de la Satana și care sunt îndrumate de către Duhul Sfânt. După ce ai făcut diferența clară între aceste lucruri, nu vei mai fi ușor de indus în eroare în experiențele tale. Uneori, când starea ta sufletească nu este bună, ai anumite gânduri care te scot din starea pasivă — ceea ce arată că atunci când starea ta sufletească nu este prielnică, unele dintre gândurile tale pot veni și de la Duhul Sfânt. Nu trebuie să tragem concluzia că, atunci când ești pasiv, toate gândurile sunt trimise de Satana; dacă așa ar fi, atunci când ai fi capabil să te orientezi spre o stare pozitivă? Fiind pasiv o perioadă, Duhul Sfânt îți dă o șansă de a fi desăvârșit, El te atinge și te scoate din starea ta pasivă.
Știind ce înseamnă lucrarea Duhului Sfânt și ce înseamnă lucrarea Satanei, le poți compara pe cele două cu starea ta proprie în timpul experiențelor și, în acest mod, vor exista mult mai multe adevăruri care au legătură cu principiul din experiențele tale. Înțelegând aceste lucruri, vei putea să-ți controlezi starea curentă și vei putea să discerni mai bine oamenii și lucrurile care ți se întâmplă[a]și nu va fi nevoie să aloci mult efort pentru a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Bineînțeles, aceasta se întâmplă atât timp cât motivațiile tale sunt bune și atât timp cât tu ești dispus să cauți și să pui în practică. Un astfel de limbaj – limbaj care are legătură cu principiile — ar trebui să descrie experiențele tale. Fără el, experiențele tale vor fi pline de amestecul Satanei și pline de cunoștințe prostești. Dacă nu înțelegi cum lucrează Duhul Sfânt, atunci nu înțelegi cum trebuie să pătrunzi și, dacă nu înțelegi cum lucrează Satana, atunci nu înțelegi cum trebuie să fii precaut. Oamenii ar trebui să înțeleagă atât cum lucrează Duhul Sfânt, cât și cum lucrează Satana; aceştia sunt o parte esenţială din experiențele oamenilor.
Deși tu nu crezi decât in Dumnezeu, ai o relație normală cu El? Unii oameni spun că tot ce contează este că au o relație normală cu Dumnezeu și nu se preocupă de relațiile lor cu ceilalți. Dar cum se manifestă o relație normală cu Dumnezeu? Le lipsesc acestora chiar şi cele mai mici cunoștințe despre subiect? De ce se spune că măsura hotărârii tale de a-L iubi pe Dumnezeu și renunţarea cu adevărat la cele trupești depind de faptul dacă ai sau nu prejudecăți față de frații și surorile tale și, dacă ai, atunci trebuie să renunți la aceste prejudecăți. Adică, atunci când relația ta cu frații și surorile tale este normală, atunci starea ta sufletească înaintea lui Dumnezeu este, de asemenea, normală. Când unul dintre frații tăi este slab sau una dintre surorile tale este slabă nu îl vei detesta sau o vei detesta, nu îl vei disprețui sau nu o vei dispreţui, nu vei râde de el sau de ea şi nu te vei arăta indiferent faţă de ei. Dacă tu poți să îi ajuți, vei părtăși cu ei și vei spune „Și eu am fost pasiv și slab. Nici eu nu voiam să particip la întruniri, dar s-a întâmplat ceva prin care Dumnezeu m-a luminat în interior și m-a disciplinat; îmi făceam reproşuri, îmi era atât de rușine și mereu îmi părea rău față de Dumnezeu. După aceea, m-am dedicat vieții de la biserică și, cu cât m-am implicat mai mult cu frații și surorile mele, cu atât mai mult am simţit că nu mă pot descurca fără Dumnezeu. Când eram cu ei, nu mă simțeam singur; când stăteam închis singur într-o cameră, mă simțeam singur și fără prieteni, simțeam că viața mea e goală și mă gândeam la moarte. Când eram cu frații și surorile mele, Satana nu îndrăznea să-și facă lucrarea și nu mă simțeam singur. Când am văzut cât de puternică este iubirea fraților și a surorilor mele pentru Dumnezeu, am fost inspirat și, astfel, am fost mereu cu frații și surorile mele, iar starea mea pasivă a dispărut în mod natural”. Auzind aceasta, ei simt că este inutil să se roage acasă, încă simt că nu există iubire între frații și surorile lor, că viața lor este goală, că nu au pe nimeni pe care să se sprijine și că nu este destul doar să se roage. Dacă tu împărtășești cu ei în acest mod, ei vor avea o cale prin care să practice aceste lucruri. Dacă tu simți că ești incapabil să le-o oferi, atunci îi poți vizita. Acest lucru nu e necesar să fie săvârşit de către conducătorul bisericii — este responsabilitatea fiecărui frate și a fiecărei surori să facă această lucrare. Dacă vezi că un frate sau o soră se găsește într-o stare rea, ar trebui să îl vizitezi sau să o vizitezi. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre voi.
5.1.19
Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul
4.1.19
Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului
În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup, precum și înțelepciunea și natura Sa minunată.
3.1.19
Împărăția Milenară a sosit
Ați văzut ce lucrare va îndeplini Dumnezeu în acest grup de oameni? Dumnezeu a spus că, chiar și în Împărăția Milenară, oamenii încă trebuie să continue să Îi urmeze cuvântările, iar în viitor, cuvântările lui Dumnezeu vor îndruma viața oamenilor direct în țara cea bună a Canaanului. Când Moise se afla în pustie, Dumnezeu i-a dat învățătură și i-a vorbit direct. Din ceruri, Dumnezeu a trimis mâncare, apă și mană pentru ca oamenii să se bucure, iar astăzi este tot la fel: Dumnezeu, personal, a trimis jos lucruri pentru a fi mâncate și băute pentru ca oamenii să se bucure și tot El, personal, a trimis blesteme pentru a mustra oamenii. Și astfel, fiecare pas al lucrării Sale este făcut personal de către Dumnezeu. Astăzi, oamenii tânjesc după realizarea faptelor, ei încearcă să vadă semne și minuni și este posibil că toți astfel de oameni vor fi abandonați, pentru că lucrarea lui Dumnezeu începe să devină tot mai reală. Nimeni nu știe că Dumnezeu a coborât din cer, ei încă nu sunt conștienți că Dumnezeu a trimis jos mâncare și tonice din cer – și totuși, Dumnezeu există cu adevărat, iar peisajele pline de viață ale Împărăției Milenare pe care oamenii și le imaginează sunt, de asemenea, cuvântările personale ale lui Dumnezeu. Aceasta este realitatea și doar aceasta înseamnă cârmuirea împreună cu Dumnezeu pe pământ. Cârmuirea cu Dumnezeu pe pământ se referă la trup. Ceea ce nu este din trup nu este pe pământ și astfel toți cei care se concentrează pe a merge la al treilea cer fac acest lucru în zadar. Într-o zi, când tot universul se întoarce la Dumnezeu, centrul lucrării Sale prin cosmos va urma vocea lui Dumnezeu; altundeva, oamenii vor telefona, unii vor lua avionul, unii se vor îmbarca pe un vapor pe mare, iar alții vor folosi lasere pentru a primi cuvântările lui Dumnezeu. Toți Îl vor admira și vor tânji după El, ei vor veni cu toții aproape de Dumnezeu și se vor aduna la El și toți se vor închina Lui – și toate acestea vor fi faptele lui Dumnezeu. Țineți minte aceasta! Dumnezeu nu va mai reîncepe niciodată în altă parte. El va împlini acest fapt: va face ca toți oamenii din univers să vină înaintea Lui și să I se închine Dumnezeului de pe pământ, iar lucrarea Lui din alte locuri va înceta, iar oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Va fi ca și cu Iosif: toți au venit la el pentru hrană și i s-au închinat, pentru că el avea hrana. Pentru a evita foametea, oamenii vor fi forțați să caute adevărata cale. Întreaga comunitate religioasă suferă o foamete teribilă și numai Dumnezeul de astăzi este izvorul nesecat de apă vie, deținut de izvorul nesecat care curge în etern oferit pentru bucuria omului, iar oamenii vor veni și vor depinde de El. Aceea va fi vremea când faptele lui Dumnezeu sunt dezvăluite iar Dumnezeu este slăvit; toți oamenii din tot universul se vor închina acestui „om” obișnuit. Nu aceasta va fi ziua slavei lui Dumnezeu? Într-o zi, pastori bătrâni vor trimite telegrame căutând apa din izvorul nesecat al apei vii. Ei vor fi în vârstă, dar cu toate acestea, vor veni să I se închine acestui om, pe care L-au disprețuit. Vor recunoaște cu gurile lor și din inimile lor se vor încrede – și nu este acesta un semn și o minune? Atunci când întreaga Împărăție se bucură, este ziua slavei lui Dumnezeu și oricine vine la voi și primește vestea bună a lui Dumnezeu va fi binecuvântat de El, iar aceste țări și acești oameni vor fi binecuvântați și li se va purta de grijă de către Dumnezeu. Îndrumarea viitoare va fi astfel: cei care dobândesc cuvântările din gura lui Dumnezeu vor avea o cărare pe care să umble pe pământ și, fie ei oameni de afaceri sau oameni de știință, educatori ori industriași, celor care sunt fără cuvintele lui Dumnezeu le va fi foarte greu să facă chiar și un singur pas și vor fi forțați să caute adevărata cale. Aceasta este ceea ce se numește: „Cu adevărul vei străbate întreaga lume; fără adevăr, nu vei ajunge nicăieri.” Faptele sunt acestea: Dumnezeu va folosi Calea (care înseamnă toate cuvintele Sale) pentru a stăpâni întregul Univers și pentru a conduce și a cuceri omenirea. Oamenii speră întotdeauna la o schimbare majoră a mijloacelor prin care Dumnezeu lucrează. Pentru a vorbi sincer, prin cuvinte controlează Dumnezeu oamenii, iar tu trebuie să faci ceea ce spune El,[a] fie că vrei, fie că nu vrei; acesta este un fapt obiectiv și trebuie ascultat de toți și, astfel, este inexorabil și cunoscut tuturor.
Duhul Sfânt le dă oamenilor un sentiment. După citirea cuvintelor lui Dumnezeu, în inimile lor ei sunt fermi și în pace, pe când cei ce nu obțin cuvintele lui Dumnezeu se simt goi. Astfel este puterea cuvintelor lui Dumnezeu – oamenii trebuie să le citească, după citirea lor sunt hrăniți și nu mai pot fără ele. Este ca atunci când oamenii iau opiu: le dă putere și fără acesta se simt disperați și nu au nicio putere. Așa este și tendința printre oamenii din zilele noastre. Citirea cuvintelor lui Dumnezeu le dă oamenilor tărie. Dacă nu le citesc, se simt apatici, dar după citirea lor, se ridică imediat de pe patul de suferință. Acesta este înțelesul domniei lui Dumnezeu (Cuvântul) pe pământ. Unii oameni vor să plece sau au obosit de lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent de caz, ei nu se pot îndepărta de cuvintele lui Dumnezeu; indiferent cât de slabi sunt, tot trebuie să se bazeze pe cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi și, indiferent cât de răzvrătiți sunt, ei tot nu îndrăznesc să părăsească cuvintele lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu Își manifestă cu adevărat puterea atunci când Dumnezeu conduce și își exercită puterea și acesta este modul în care El lucrează. Acesta este, până la urmă, mijlocul prin care Dumnezeu lucrează și nimeni nu are dreptul să îl părăsească. Cuvintele lui Dumnezeu se vor răspândi prin nenumărate case, ele vor deveni cunoscute tuturor și numai atunci lucrarea Lui se va răspândi în univers. Ceea ce înseamnă că, dacă lucrarea lui Dumnezeu urmează să se răspândească în întregul univers, atunci cuvintele Lui trebuie să fie răspândite. În ziua slavei lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu își vor arăta puterea și autoritatea. Fiecare dintre cuvintele Sale, din vremuri străvechi până astăzi, se vor îndeplini și vor fi reale. În acest fel, slava va fi a lui Dumnezeu pe pământ – care înseamnă, cuvintele Sale vor domni pe pământ. Toți cei ce sunt răi vor fi mustrați de cuvintele din gura lui Dumnezeu, toți cei ce sunt drepți vor fi binecuvântați de cuvintele din gura Lui și toate vor fi stabilite și făcute întregi de cuvintele din gura Lui. El nu va arăta nici semne, nici minuni; toate se vor realiza prin cuvintele Sale, iar cuvintele Sale vor produce fapte. Toți cei de pe pământ vor sărbători cuvintele lui Dumnezeu, fie ei adulți sau copii, bărbați, femei, bătrâni sau tineri, toți oamenii se vor supune cuvintelor lui Dumnezeu. Cuvintele lui Dumnezeu vor apărea în trup și vor fi reale și pline de viață pentru oamenii de pe pământ. Aceasta este ceea ce înseamnă Cuvântul să devină trup. Dumnezeu a venit pe pământ în primul rând pentru a realiza faptul: „Cuvântul S-a făcut trup”, ceea ce înseamnă că El a venit pentru ca ale Sale cuvinte să poată fi rostite din trup (nu ca în vremea lui Moise din Vechiul Testament, când Dumnezeu a vorbit direct din cer). După aceea, fiecare dintre cuvintele Sale vor fi îndeplinite în timpul Epocii Împărăției Milenare, ele vor deveni fapte vizibile înaintea ochilor oamenilor, iar oamenii le vor privi folosindu-și propriii ochi, fără cea mai mică deosebire. Aceasta este semnificația supremă a întrupării lui Dumnezeu. Adică, lucrarea Duhului este îndeplinită prin trup și prin cuvinte. Acesta este adevăratul înțeles al: „Cuvântul S-a făcut trup” și „Cuvântul Se arătă în trup”. Numai Dumnezeu poate rosti voia Duhului și numai Dumnezeul întrupat poate vorbi în numele Duhului; cuvintele lui Dumnezeu devin clare în Dumnezeu întrupat și toți ceilalți sunt conduși de ele. Nimeni nu este scutit, toți există în această sferă. Numai prin aceste cuvântări pot oamenii să ajungă să cunoască; cei care nu dobândesc în acest fel visează cu ochii deschiși dacă ei cred că pot obține cuvântările din ceruri. Astfel este autoritatea demonstrată în întruparea lui Dumnezeu: îi face pe toți să creadă. Chiar și cei mai venerabili experți și pastori religioși nu pot vorbi aceste cuvinte. Ei trebuie cu toții să se supună lor și nimeni nu va mai putea să facă un alt început. Dumnezeu va folosi cuvinte pentru a cuceri universul. El va face aceasta nu prin întruparea Sa, ci prin folosirea cuvântărilor din gura Dumnezeului devenit trup, pentru a cuceri toți oamenii din întregul univers; numai acesta este Cuvântul devenit trup și numai aceasta este arătarea Cuvântului în trup. Poate pentru oameni pare ca și cum Dumnezeu nu a făcut o lucrare mare – dar Dumnezeu trebuie doar să-Și rostească cuvintele, pentru ca oamenii să fie convinși cu adevărat și profund uluiți. Fără fapte, oamenii strigă și țipă; având cuvintele lui Dumnezeu, ei tac. Dumnezeu va realiza, cu siguranță, acest lucru, pentru că acesta este planul de demult stabilit al lui Dumnezeu: îndeplinirea sosirii Cuvântului pe pământ. De fapt, nu este nevoie ca Eu să explic – sosirea Împărăției Milenare pe pământ este sosirea cuvintelor lui Dumnezeu pe pământ. Coborârea Noului Ierusalim din ceruri este sosirea cuvintelor lui Dumnezeu pentru a locui printre oameni, pentru a însoți fiecare acțiune a omului și toate gândurile lui cele mai intime. Acesta este, de asemenea, faptul pe care Dumnezeu îl va aduce la îndeplinire și minunata scenă a Împărăției Milenare. Acesta este planul stabilit de Dumnezeu: cuvintele Sale vor apărea pe pământ pentru o mie de ani și ele vor manifesta toate faptele Lui și vor întregi toată lucrarea Lui pe pământ, după care această etapă a omenirii va ajunge la final.
Toată gloria este atribuită Dumnezeului Atotputernic!
1.1.19
Numai cei ce cunosc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pot sluji lui Dumnezeu
Pentru a fi martor lui Dumnezeu și pentru a rușina marele balaur roșu, trebuie să ai un principiu și o condiție: în inima ta trebuie să-L iubești pe Dumnezeu și să pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nicio cale să-l rușinezi pe Satana. Prin creșterea vieții tale, tu renunți la marele balaur roșu și aduci o umilință totală peste el, și numai atunci marele balaur roșu este cu adevărat rușinat. Cu cât ești mai dispus să pui în practică cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare este dovada dragostei tale față de Dumnezeu și a aversiunii față de marele balaur roșu; cu cât asculți mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare este dovada dorinței tale pentru adevăr. Oamenii care nu tânjesc după cuvintele lui Dumnezeu sunt oameni fără viață. Astfel de oameni sunt cei care se află în afara cuvintelor lui Dumnezeu și care aparțin religiei. Oamenii care cred cu adevărat în Dumnezeu au o cunoaștere mai profundă a cuvintelor Lui, mâncând și bând cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu tânjești după cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu poți mânca și nu poți bea cu adevărat cuvintele Sale, și dacă nu cunoști cuvintele lui Dumnezeu nu ai niciun mijloc de a mărturisi despre El sau de a-L mulțumi.
În credința ta în Dumnezeu, cum ar trebui să Îl cunoști pe Dumnezeu? Trebuie să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu pe baza cuvintelor și a lucrării Lui de astăzi, fără abatere sau eroare și, înainte de toate, trebuie să cunoști lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este temelia cunoașterii lui Dumnezeu. Toate acele diferite erori care nu au o acceptare pură a cuvintelor lui Dumnezeu sunt concepții religioase, ele sunt o acceptare deviantă și eronată. Cea mai mare abilitate a personalităților religioase este luarea cuvintelor lui Dumnezeu care au fost acceptate în trecut și compararea lor cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă, în slujirea Dumnezeului de astăzi, te agăți de lucrurile iluminate de Duhul Sfânt în trecut, atunci slujirea ta va cauza o întrerupere, iar practica ta va fi depășită și nu va fi nimic altceva decât ceremonie religioasă. Dacă tu crezi că cei care slujesc lui Dumnezeu trebuie să fie umili și răbdători în exterior... și dacă pui în practică acest tip de cunoaștere astăzi, atunci această cunoaștere este o concepție religioasă și o astfel de practică a devenit o performanță fariseică. „Concepțiile religioase” se referă la lucruri care sunt depășite și învechite (inclusiv acceptarea cuvintelor spuse anterior de Dumnezeu și a luminii direct revelate de Duhul Sfânt), și dacă sunt puse în practică astăzi, atunci ele sunt întreruperea lucrării lui Dumnezeu și nu aduc niciun beneficiu omului. Dacă omul nu poate să curețe acele lucruri din el care aparțin concepțiilor religioase, atunci ele vor deveni o mare piedică pentru slujirea lui Dumnezeu de către om. Persoanele cu concepții religioase nu au sub nicio formă cum să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt, ele se află în urmă cu un pas, apoi doi – pentru că aceste concepții religioase determină omul să devină extraordinar de neprihănit de sine și arogant. Dumnezeu nu simte nostalgie pentru ceea ce a vorbit și a făcut în trecut; dacă sunt depășite, atunci El le elimină. Cu siguranță poți renunța la concepțiile tale? Dacă te agăți de cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit în trecut, dovedește aceasta că tu cunoști lucrarea lui Dumnezeu? Dacă nu poți să accepți astăzi lumina Duhului Sfânt și, în schimb, te agăți de lumina trecutului, poate asta dovedi că urmezi pașii lui Dumnezeu? Încă nu poți renunța la concepțiile religioase? În acest caz, vei deveni cineva care se opune lui Dumnezeu.
Dacă omul poate renunța la concepțiile religioase, atunci nu își va folosi mintea pentru a măsura cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu astăzi, și în schimb se va supune direct. Chiar dacă lucrarea lui Dumnezeu este astăzi în mod evident diferită de cea a trecutului, tu ești în stare să renunți la concepțiile din trecut și să te supui direct lucrării lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ești capabil de o astfel de cunoaștere și ții la loc de cinste lucrarea lui Dumnezeu de astăzi, indiferent de modul în care El a lucrat în trecut, atunci ești cineva care a renunțat la concepțiile lui, care ascultă de Dumnezeu și care este în stare să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu și să urmeze pașii lui Dumnezeu. Prin aceasta, vei fi cineva care se supune cu adevărat lui Dumnezeu. Tu nu analizezi sau studiezi lucrarea lui Dumnezeu; este ca și cum Dumnezeu Și-ar fi uitat lucrarea Lui anterioară și tu ai fi uitat-o, de asemenea. Prezentul este prezent, iar trecutul este trecut și, întrucât de astăzi, Dumnezeu a lăsat la o parte ceea ce a făcut în trecut, nu trebuie să te preocupi în continuare de acestea. Numai atunci vei deveni cineva care ascultă pe deplin de Dumnezeu și care a renunțat complet la concepțiile sale religioase.
Deoarece există întotdeauna noi evoluții în lucrarea lui Dumnezeu, există astfel o lucrare nouă și există, de asemenea, și o lucrare care este depășită și veche. Această lucrare, veche și nouă, nu este contradictorie, ci complementară; fiecare pas continuă de la ultimul. Întrucât există o nouă lucrare, lucrurile vechi trebuie, desigur, eliminate. De exemplu, unele dintre practicile de lungă durată și zicerile obișnuite ale omului, însoțite de mulți ani de experiență și învățături ale acestuia, au format tot felul de concepții în mintea omului. Cu toate acestea, mai propice pentru formarea de astfel de concepții ale omului este faptul că Dumnezeu încă nu Și-a dezvăluit pe deplin fața Sa adevărată și firea sa inerentă față de om, combinată cu răspândirea de-a lungul multor ani a teoriilor tradiționale din cele mai vechi timpuri. Este corect să spunem că, în cursul credinței omului în Dumnezeu, influența diferitelor concepții a dus la formarea și evoluția continuă a unei cunoașteri în om prin care el are tot felul de concepții despre Dumnezeu - cu rezultatul că mulți oameni religioși care slujesc lui Dumnezeu au devenit dușmanii Lui. Și astfel, cu cât sunt mai puternice concepțiile religioase ale oamenilor, cu atât se opun mai mult lui Dumnezeu și cu atât mai mult sunt ei dușmanii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și nu este niciodată veche și niciodată nu formează doctrine ci, în schimb, se schimbă și se reînnoiește continuu într-o măsură mai mare sau mai mică. Această lucrare este expresia firii inerente a lui Dumnezeu Însuși. Este, de asemenea, principiul inerent al lucrării lui Dumnezeu și unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu Își realizează lucrarea Sa de gestionare. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, omul nu s-ar schimba sau nu ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Satana nu ar fi înfrânt. Astfel, în lucrarea Sa există continuu schimbări care par neobișnuite, dar care sunt de fapt periodice. Cu toate acestea, modul în care omul crede în Dumnezeu este destul de diferit: se agață de doctrinele și sistemele vechi, familiare și, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai plăcute pentru el. Cum ar putea mintea nesăbuită a omului, o minte care este la fel de intransigentă ca piatra, să accepte atât de multă muncă nouă și cuvinte ale lui Dumnezeu de nepătruns? Omul detestă Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi; lui îi place doar anticul Dumnezeu învechit, care are părul alb și este imobil. Așadar, pentru că Dumnezeu și omul au fiecare propriile lor preferințe, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu. Multe dintre aceste contradicții există încă și astăzi, într-un moment în care Dumnezeu a făcut o nouă lucrare timp de aproape șase mii de ani. Acestea sunt, prin urmare, dincolo de remediere. Poate că este din cauza încăpățânării omului sau a inviolabilității decretelor administrative ale lui Dumnezeu de către orice om - dar acei clerici și femei încă se agață de cărți vechi și de hârtii mucegăite, în timp ce Dumnezeu își continuă lucrarea Sa neterminată de gestionare (planul mântuirii) ca și cum nu ar avea pe nimeni de partea Lui. Deși aceste contradicții fac omul și pe Dumnezeu dușmani și sunt chiar ireconciliabile, Dumnezeu nu le acordă nicio atenție, ca și cum ar fi acolo și totuși nu sunt acolo. Omul, totuși, se leagă de convingerile și concepțiile sale și nu renunță niciodată la ele. Totuși, un lucru este evident: chiar dacă omul nu se abate de la poziția sa, picioarele lui Dumnezeu se mișcă mereu și El își schimbă întotdeauna poziția în funcție de mediul înconjurător și, în final, omul va fi învins fără luptă. Între timp, Dumnezeu este cel mai mare dușman al tuturor dușmanilor Lui care au fost învinși și este, de asemenea, campionul celor din rândul oamenilor care au fost învinși și a celor care încă nu au fost învinși. Cine poate concura cu Dumnezeu și să fie victorios? Concepțiile omului par a veni de la Dumnezeu, deoarece multe dintre ele s-au născut la începutul lucrării lui Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu nu-l iartă pe om din cauza aceasta și, de altfel, El nu laudă omul pentru crearea de serii după serii de produse „pentru Dumnezeu” care sunt în afara lucrării lui Dumnezeu. În schimb, El este extrem de dezgustat de concepțiile omului și de credințele vechi, pioase, și chiar ignoră data la care aceste concepții au apărut pentru prima dată. El nu acceptă deloc că aceste concepții sunt cauzate de lucrarea Lui, deoarece concepțiile omului sunt răspândite de om; sursa lor este în gândurile și în mintea omului și nu este Dumnezeu, ci Satana. Intenția lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca lucrarea Sa să fie nouă și vie, nu veche și moartă, iar ceea ce El îl face pe om să respecte cu fermitate variază în funcție de epocă și perioadă, nu este veșnic și imuabil. Aceasta este pentru că El este un Dumnezeu care determină omul să trăiască și să fie nou, mai degrabă decât un diavol care face ca omul să moară și să fie bătrân. Nu înțelegeți încă asta? Ai concepții despre Dumnezeu și ești incapabil să renunți la ele pentru că ești închis la minte. Nu este pentru că lucrarea lui Dumnezeu are prea puțin sens sau pentru că lucrarea lui Dumnezeu este inumană - și, în plus, nu este pentru că Dumnezeu este întotdeauna neglijent în îndatoririle Lui. Că nu poți renunța la concepțiile tale este pentru că ești prea lipsit de ascultare și pentru că nu ai nici cea mai mică asemănare cu o creatură a lui Dumnezeu și nu pentru că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine. Toate acestea au fost cauzate de tine și nu au legătură cu Dumnezeu; toate suferințele și nenorocirile sunt cauzate de om. Intențiile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune: El nu Își dorește să te facă să îți creezi concepții, ci Își dorește să te schimbi și să te reînnoiești cu trecerea veacurilor. Cu toate acestea, nu poți deosebi creta de brânză și întotdeauna studiezi sau analizezi. Nu este faptul că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine, ci că nu ai nicio venerație față de Dumnezeu, iar neascultarea ta este prea mare. O creatură mică îndrăznește să ia o parte neînsemnată din ceea ce a fost dat anterior de Dumnezeu și să o întoarcă pentru a-L ataca pe Dumnezeu - nu este aceasta neascultarea omului? Putem spune că omul este absolut necalificat să-și exprime punctele de vedere în fața lui Dumnezeu, și este cu atât mai puțin calificat să vină cu orice maxime fără valoare, pline de iz și putreziciune după cum are chef - ca să nu spunem mai mult despre aceste concepții mucegăite. Nu sunt ele cu atât mai mult fără nicio valoare?
Cineva care slujește cu adevărat lui Dumnezeu este cineva care este după inima lui Dumnezeu și potrivit pentru bunul folos al lui Dumnezeu și este capabil să renunțe la concepțiile lui religioase. Dacă vrei să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu pentru a fi rodnic, atunci trebuie să renunți la concepțiile tale religioase. Dacă dorești să Îi slujești lui Dumnezeu, atunci este cu atât mai necesar să renunți la concepțiile religioase și să respecți cuvintele lui Dumnezeu în tot ceea ce faci. Asta ar trebui să aibă cineva care Îi slujește lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește această cunoaștere, de îndată ce vei sluji, vei cauza întreruperi și tulburări, iar dacă îți menții în continuare concepțiile tale, atunci vei fi în mod inevitabil doborât la pământ de Dumnezeu, fără să te poți ridica vreodată din nou. Luați prezentul, de exemplu. Multe dintre rostirile și lucrările de astăzi sunt incompatibile cu Biblia și cu lucrarea făcută anterior de Dumnezeu și dacă nu ai dorința de a asculta, atunci poți cădea oricând. Dacă dorești să slujești în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți mai întâi la concepțiile religioase și să-ți revizuiești opiniile. Multe din cele ce se vor spune în viitor vor fi incompatibile cu ceea ce s-a spus în trecut și dacă acum nu ai voința de a asculta, nu vei putea merge pe calea ce urmează. Dacă una dintre metodele de lucru ale lui Dumnezeu s-a înrădăcinat înăuntrul tău și nu ai renunțat niciodată la ea, atunci această metodă va deveni concepția ta religioasă. Dacă ceea ce este Dumnezeu s-a înrădăcinat în tine, atunci ai câștigat adevărul, și dacă cuvintele și adevărul lui Dumnezeu sunt capabile să îți devină viață, nu vei mai avea concepții despre Dumnezeu. Cei ce posedă o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu nu vor avea concepții și nu vor respecta doctrine.
Trezește-te prin a-ți pune următoarele întrebări:
1. Cunoașterea din tine interferează cu slujirea ta față de Dumnezeu?
2. Câte practici religioase există în viața ta de zi cu zi? Dacă ești doar capabil să dai aparența pietății, înseamnă că viața ta a crescut și s-a maturizat?
3. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, poți renunța la concepțiile tale religioase?
4. Când te rogi, ești în stare să te îndepărtezi de la ceremonia religioasă?
5. Ești cineva potrivit pentru folosul lui Dumnezeu?
6. Câte dintre cunoștințele tale despre Dumnezeu conțin concepții religioase?
În credința ta în Dumnezeu, cum ar trebui să Îl cunoști pe Dumnezeu? Trebuie să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu pe baza cuvintelor și a lucrării Lui de astăzi, fără abatere sau eroare și, înainte de toate, trebuie să cunoști lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este temelia cunoașterii lui Dumnezeu. Toate acele diferite erori care nu au o acceptare pură a cuvintelor lui Dumnezeu sunt concepții religioase, ele sunt o acceptare deviantă și eronată. Cea mai mare abilitate a personalităților religioase este luarea cuvintelor lui Dumnezeu care au fost acceptate în trecut și compararea lor cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă, în slujirea Dumnezeului de astăzi, te agăți de lucrurile iluminate de Duhul Sfânt în trecut, atunci slujirea ta va cauza o întrerupere, iar practica ta va fi depășită și nu va fi nimic altceva decât ceremonie religioasă. Dacă tu crezi că cei care slujesc lui Dumnezeu trebuie să fie umili și răbdători în exterior... și dacă pui în practică acest tip de cunoaștere astăzi, atunci această cunoaștere este o concepție religioasă și o astfel de practică a devenit o performanță fariseică. „Concepțiile religioase” se referă la lucruri care sunt depășite și învechite (inclusiv acceptarea cuvintelor spuse anterior de Dumnezeu și a luminii direct revelate de Duhul Sfânt), și dacă sunt puse în practică astăzi, atunci ele sunt întreruperea lucrării lui Dumnezeu și nu aduc niciun beneficiu omului. Dacă omul nu poate să curețe acele lucruri din el care aparțin concepțiilor religioase, atunci ele vor deveni o mare piedică pentru slujirea lui Dumnezeu de către om. Persoanele cu concepții religioase nu au sub nicio formă cum să țină pasul cu lucrarea Duhului Sfânt, ele se află în urmă cu un pas, apoi doi – pentru că aceste concepții religioase determină omul să devină extraordinar de neprihănit de sine și arogant. Dumnezeu nu simte nostalgie pentru ceea ce a vorbit și a făcut în trecut; dacă sunt depășite, atunci El le elimină. Cu siguranță poți renunța la concepțiile tale? Dacă te agăți de cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit în trecut, dovedește aceasta că tu cunoști lucrarea lui Dumnezeu? Dacă nu poți să accepți astăzi lumina Duhului Sfânt și, în schimb, te agăți de lumina trecutului, poate asta dovedi că urmezi pașii lui Dumnezeu? Încă nu poți renunța la concepțiile religioase? În acest caz, vei deveni cineva care se opune lui Dumnezeu.
Dacă omul poate renunța la concepțiile religioase, atunci nu își va folosi mintea pentru a măsura cuvintele și lucrarea lui Dumnezeu astăzi, și în schimb se va supune direct. Chiar dacă lucrarea lui Dumnezeu este astăzi în mod evident diferită de cea a trecutului, tu ești în stare să renunți la concepțiile din trecut și să te supui direct lucrării lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ești capabil de o astfel de cunoaștere și ții la loc de cinste lucrarea lui Dumnezeu de astăzi, indiferent de modul în care El a lucrat în trecut, atunci ești cineva care a renunțat la concepțiile lui, care ascultă de Dumnezeu și care este în stare să se supună lucrării și cuvintelor lui Dumnezeu și să urmeze pașii lui Dumnezeu. Prin aceasta, vei fi cineva care se supune cu adevărat lui Dumnezeu. Tu nu analizezi sau studiezi lucrarea lui Dumnezeu; este ca și cum Dumnezeu Și-ar fi uitat lucrarea Lui anterioară și tu ai fi uitat-o, de asemenea. Prezentul este prezent, iar trecutul este trecut și, întrucât de astăzi, Dumnezeu a lăsat la o parte ceea ce a făcut în trecut, nu trebuie să te preocupi în continuare de acestea. Numai atunci vei deveni cineva care ascultă pe deplin de Dumnezeu și care a renunțat complet la concepțiile sale religioase.
Deoarece există întotdeauna noi evoluții în lucrarea lui Dumnezeu, există astfel o lucrare nouă și există, de asemenea, și o lucrare care este depășită și veche. Această lucrare, veche și nouă, nu este contradictorie, ci complementară; fiecare pas continuă de la ultimul. Întrucât există o nouă lucrare, lucrurile vechi trebuie, desigur, eliminate. De exemplu, unele dintre practicile de lungă durată și zicerile obișnuite ale omului, însoțite de mulți ani de experiență și învățături ale acestuia, au format tot felul de concepții în mintea omului. Cu toate acestea, mai propice pentru formarea de astfel de concepții ale omului este faptul că Dumnezeu încă nu Și-a dezvăluit pe deplin fața Sa adevărată și firea sa inerentă față de om, combinată cu răspândirea de-a lungul multor ani a teoriilor tradiționale din cele mai vechi timpuri. Este corect să spunem că, în cursul credinței omului în Dumnezeu, influența diferitelor concepții a dus la formarea și evoluția continuă a unei cunoașteri în om prin care el are tot felul de concepții despre Dumnezeu - cu rezultatul că mulți oameni religioși care slujesc lui Dumnezeu au devenit dușmanii Lui. Și astfel, cu cât sunt mai puternice concepțiile religioase ale oamenilor, cu atât se opun mai mult lui Dumnezeu și cu atât mai mult sunt ei dușmanii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și nu este niciodată veche și niciodată nu formează doctrine ci, în schimb, se schimbă și se reînnoiește continuu într-o măsură mai mare sau mai mică. Această lucrare este expresia firii inerente a lui Dumnezeu Însuși. Este, de asemenea, principiul inerent al lucrării lui Dumnezeu și unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu Își realizează lucrarea Sa de gestionare. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, omul nu s-ar schimba sau nu ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Satana nu ar fi înfrânt. Astfel, în lucrarea Sa există continuu schimbări care par neobișnuite, dar care sunt de fapt periodice. Cu toate acestea, modul în care omul crede în Dumnezeu este destul de diferit: se agață de doctrinele și sistemele vechi, familiare și, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai plăcute pentru el. Cum ar putea mintea nesăbuită a omului, o minte care este la fel de intransigentă ca piatra, să accepte atât de multă muncă nouă și cuvinte ale lui Dumnezeu de nepătruns? Omul detestă Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi; lui îi place doar anticul Dumnezeu învechit, care are părul alb și este imobil. Așadar, pentru că Dumnezeu și omul au fiecare propriile lor preferințe, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu. Multe dintre aceste contradicții există încă și astăzi, într-un moment în care Dumnezeu a făcut o nouă lucrare timp de aproape șase mii de ani. Acestea sunt, prin urmare, dincolo de remediere. Poate că este din cauza încăpățânării omului sau a inviolabilității decretelor administrative ale lui Dumnezeu de către orice om - dar acei clerici și femei încă se agață de cărți vechi și de hârtii mucegăite, în timp ce Dumnezeu își continuă lucrarea Sa neterminată de gestionare (planul mântuirii) ca și cum nu ar avea pe nimeni de partea Lui. Deși aceste contradicții fac omul și pe Dumnezeu dușmani și sunt chiar ireconciliabile, Dumnezeu nu le acordă nicio atenție, ca și cum ar fi acolo și totuși nu sunt acolo. Omul, totuși, se leagă de convingerile și concepțiile sale și nu renunță niciodată la ele. Totuși, un lucru este evident: chiar dacă omul nu se abate de la poziția sa, picioarele lui Dumnezeu se mișcă mereu și El își schimbă întotdeauna poziția în funcție de mediul înconjurător și, în final, omul va fi învins fără luptă. Între timp, Dumnezeu este cel mai mare dușman al tuturor dușmanilor Lui care au fost învinși și este, de asemenea, campionul celor din rândul oamenilor care au fost învinși și a celor care încă nu au fost învinși. Cine poate concura cu Dumnezeu și să fie victorios? Concepțiile omului par a veni de la Dumnezeu, deoarece multe dintre ele s-au născut la începutul lucrării lui Dumnezeu. Totuși, Dumnezeu nu-l iartă pe om din cauza aceasta și, de altfel, El nu laudă omul pentru crearea de serii după serii de produse „pentru Dumnezeu” care sunt în afara lucrării lui Dumnezeu. În schimb, El este extrem de dezgustat de concepțiile omului și de credințele vechi, pioase, și chiar ignoră data la care aceste concepții au apărut pentru prima dată. El nu acceptă deloc că aceste concepții sunt cauzate de lucrarea Lui, deoarece concepțiile omului sunt răspândite de om; sursa lor este în gândurile și în mintea omului și nu este Dumnezeu, ci Satana. Intenția lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca lucrarea Sa să fie nouă și vie, nu veche și moartă, iar ceea ce El îl face pe om să respecte cu fermitate variază în funcție de epocă și perioadă, nu este veșnic și imuabil. Aceasta este pentru că El este un Dumnezeu care determină omul să trăiască și să fie nou, mai degrabă decât un diavol care face ca omul să moară și să fie bătrân. Nu înțelegeți încă asta? Ai concepții despre Dumnezeu și ești incapabil să renunți la ele pentru că ești închis la minte. Nu este pentru că lucrarea lui Dumnezeu are prea puțin sens sau pentru că lucrarea lui Dumnezeu este inumană - și, în plus, nu este pentru că Dumnezeu este întotdeauna neglijent în îndatoririle Lui. Că nu poți renunța la concepțiile tale este pentru că ești prea lipsit de ascultare și pentru că nu ai nici cea mai mică asemănare cu o creatură a lui Dumnezeu și nu pentru că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine. Toate acestea au fost cauzate de tine și nu au legătură cu Dumnezeu; toate suferințele și nenorocirile sunt cauzate de om. Intențiile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune: El nu Își dorește să te facă să îți creezi concepții, ci Își dorește să te schimbi și să te reînnoiești cu trecerea veacurilor. Cu toate acestea, nu poți deosebi creta de brânză și întotdeauna studiezi sau analizezi. Nu este faptul că Dumnezeu face lucrurile dificile pentru tine, ci că nu ai nicio venerație față de Dumnezeu, iar neascultarea ta este prea mare. O creatură mică îndrăznește să ia o parte neînsemnată din ceea ce a fost dat anterior de Dumnezeu și să o întoarcă pentru a-L ataca pe Dumnezeu - nu este aceasta neascultarea omului? Putem spune că omul este absolut necalificat să-și exprime punctele de vedere în fața lui Dumnezeu, și este cu atât mai puțin calificat să vină cu orice maxime fără valoare, pline de iz și putreziciune după cum are chef - ca să nu spunem mai mult despre aceste concepții mucegăite. Nu sunt ele cu atât mai mult fără nicio valoare?
Cineva care slujește cu adevărat lui Dumnezeu este cineva care este după inima lui Dumnezeu și potrivit pentru bunul folos al lui Dumnezeu și este capabil să renunțe la concepțiile lui religioase. Dacă vrei să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu pentru a fi rodnic, atunci trebuie să renunți la concepțiile tale religioase. Dacă dorești să Îi slujești lui Dumnezeu, atunci este cu atât mai necesar să renunți la concepțiile religioase și să respecți cuvintele lui Dumnezeu în tot ceea ce faci. Asta ar trebui să aibă cineva care Îi slujește lui Dumnezeu. Dacă îți lipsește această cunoaștere, de îndată ce vei sluji, vei cauza întreruperi și tulburări, iar dacă îți menții în continuare concepțiile tale, atunci vei fi în mod inevitabil doborât la pământ de Dumnezeu, fără să te poți ridica vreodată din nou. Luați prezentul, de exemplu. Multe dintre rostirile și lucrările de astăzi sunt incompatibile cu Biblia și cu lucrarea făcută anterior de Dumnezeu și dacă nu ai dorința de a asculta, atunci poți cădea oricând. Dacă dorești să slujești în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci trebuie să renunți mai întâi la concepțiile religioase și să-ți revizuiești opiniile. Multe din cele ce se vor spune în viitor vor fi incompatibile cu ceea ce s-a spus în trecut și dacă acum nu ai voința de a asculta, nu vei putea merge pe calea ce urmează. Dacă una dintre metodele de lucru ale lui Dumnezeu s-a înrădăcinat înăuntrul tău și nu ai renunțat niciodată la ea, atunci această metodă va deveni concepția ta religioasă. Dacă ceea ce este Dumnezeu s-a înrădăcinat în tine, atunci ai câștigat adevărul, și dacă cuvintele și adevărul lui Dumnezeu sunt capabile să îți devină viață, nu vei mai avea concepții despre Dumnezeu. Cei ce posedă o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu nu vor avea concepții și nu vor respecta doctrine.
Trezește-te prin a-ți pune următoarele întrebări:
1. Cunoașterea din tine interferează cu slujirea ta față de Dumnezeu?
2. Câte practici religioase există în viața ta de zi cu zi? Dacă ești doar capabil să dai aparența pietății, înseamnă că viața ta a crescut și s-a maturizat?
3. Când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, poți renunța la concepțiile tale religioase?
4. Când te rogi, ești în stare să te îndepărtezi de la ceremonia religioasă?
5. Ești cineva potrivit pentru folosul lui Dumnezeu?
6. Câte dintre cunoștințele tale despre Dumnezeu conțin concepții religioase?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)