Lucrarea și intrarea (7)

I-a trebuit timp omului, până în această zi, să înțeleagă că ceea ce-i lipsește lui nu este numai alimentarea vieții spirituale și experiența cunoașterii lui Dumnezeu, ci, mai important, schimbările în firea lui. Din cauza ignorării complete a istoriei și a culturii antice a omenirii de către om, oamenii nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu câtuşi de puţin. În adâncul inimii, omul speră că poate fi însoțit de Dumnezeu, dar din cauza corupției excesive a trupului omului, precum și a indiferenței și prostiei, omul este redus la a nu-L cunoaşte câtuşi de puţin pe Dumnezeu. Dumnezeu vine astăzi printre oameni pentru a le transforma gândurile și duhurile, precum și imaginea lui Dumnezeu din inimile lor, pe care au avut-o timp de mii de ani. Prin această șansă, El va face omul desăvârșit. Adică, prin cunoașterea omului, El va schimba modul în care oamenii ajung să-L cunoască și atitudinea lor față de El, astfel încât cunoașterea lor despre Dumnezeu să poată să înceapă de la zero, iar inimile lor să fie reînnoite și transformate prin aceasta. Tratarea și disciplina sunt mijloacele, în timp ce cucerirea și reînnoirea sunt obiectivele. Risipirea gândurilor superstițioase pe care omul le-a păstrat în legătură cu Dumnezeul nedeslușit a fost întotdeauna intenția lui Dumnezeu și, în ultimul timp, a devenit o chestiune urgentă pentru El. Sper ca toți oamenii să se gândească în continuare la aceasta. Schimbați modul în care fiecare persoană experimentează, astfel încât această intenție urgentă a lui Dumnezeu să poată fi săvârșită în curând, iar ultima etapă a lucrării lui Dumnezeu pe pământ să poată fi adusă la o concluzie roditoare. Arătați-vă loialitatea așa cum ar trebui și mângâiați inima lui Dumnezeu pentru ultima oară. Sper că niciunul dintre frați și surori nu caută să scape de această responsabilitate sau nu face ceva numai de mântuială. Dumnezeu vine în trup, de această dată, invitat, și prin prisma situației omului. Adică, El vine să-i asigure omului ceea ce este necesar. El va permite fiecărui om, indiferent de calibru sau de rasă, să vadă cuvântul lui Dumnezeu și, din cuvântul Său, să vadă existența și manifestarea lui Dumnezeu și să accepte desăvârșirea lor de către Dumnezeu. Cuvântul Lui va schimba gândurile și concepțiile omului, astfel încât adevărata înfățișare a lui Dumnezeu să fie înrădăcinată ferm în adâncurile inimii omului. Aceasta este singura dorință a lui Dumnezeu pe pământ. Oricât de mare ar fi natura omului, cât de săracă esența lui sau modul în care omul a acționat în trecut, Dumnezeu nu ia în considerare aceste lucruri. El speră doar ca omul să reînnoiască în totalitate imaginea lui Dumnezeu pe care oamenii o au în inimile lor și să ajungă să cunoască esența omenirii, schimbând prin aceasta perspectiva ideologică a omului. El speră că omul este în stare să-L râvnească profund pe Dumnezeu și să fie veşnic ataşaţi de El. Aceasta este tot ceea ce Dumnezeu cere omului.

Cunoașterea câtorva mii de ani de cultură și istorie antică a închis gândirea, conceptele și perspectiva mentală a omului atât de strâns, încât să fie de nepătruns și nedegradabil. Omul trăiește la nivelul al optsprezecelea al iadului, ca și cum ar fi fost alungat de Dumnezeu în temnițe ca să nu vadă niciodată lumina. Gândirea feudală l-a oprimat pe om astfel încât acesta poate cu greu respira și se sufocă. Ei nu au nici cea mai mică putere să reziste și doar îndură și îndură în tăcere… Nimeni nu a îndrăznit niciodată să lupte sau să apere dreptatea și justiția; ei pur și simplu trăiesc o viață, cu nimic mai bună decât cea a unui animal, sub abuzul și asaltul domnilor feudali, an după an, zi după zi. Omul nu s-a gândit niciodată să-L caute pe Dumnezeu pentru a se bucura de fericire pe pământ. Este ca și cum omul ar fi fost înfrânt, ca frunzele căzute ale toamnei, uscate și ruginii. Omul și-a pierdut de mult memoria și trăiește neajutorat în iad prin numele lumii umane, așteptând venirea zilei de pe urmă, astfel încât să poată să piară împreună cu iadul, ca și când ziua de pe urmă după care tânjesc ei este ziua în care se vor bucura de pace odihnitoare. Etica feudală a luat viața omului în „Infern”, astfel încât omul este chiar mai puțin abil să reziste. Diferite tipuri de opresiune l-au forțat pe om să cadă treptat mai adânc în Infern și mai departe de Dumnezeu. Acum, Dumnezeu este complet străin pentru om, iar omul încă se grăbește să-L evite când se întâlnesc. Omul nu-L recunoaște și Îl izolează ca și cum nu L-ar fi cunoscut sau văzut niciodată mai înainte. Dumnezeu aşteaptă pe parcursul lungii călătorii a vieții umane, dar nu Și-a îndreptat niciodată furia incontrolabilă către om. El doar a așteptat în tăcere ca omul să se pocăiască și să o ia de la început. Dumnezeu a venit de mult timp în lumea umană și îndură aceeași suferință ca omul. El a trăit cu omul timp de mulți ani și nimeni nu I-a descoperit existența. Dumnezeu a îndurat în tăcere nefericirea lumii umane în timp ce îndeplinea lucrarea pe care a adus-o cu El. El a îndurat pentru voia lui Dumnezeu Tatăl și nevoile omenirii, suferind o durere pe care omul nu a mai experimentat-o niciodată înainte​​. Înaintea omului, El a slujit în tăcere și S-a smerit de dragul voii lui Dumnezeu Tatăl și pentru nevoile omenirii. Cunoașterea culturii antice i-a furat omului în tăcere prezența lui Dumnezeu și l-a predat pe om împăratului diavolilor și fiilor acestuia. Cele Patru cărți și Cinci Clasici au purtat gândirea și conceptele omului într-o altă epocă de revoltă, făcându-l pe om să se închine în continuare celor care au scris Cărțile și Clasicii, promovându-și noțiunile despre Dumnezeu. Împăratul diavolilor L-a alungat fără milă pe Dumnezeu din inima omului, fără ca oamenii să-și dea seama, în timp ce el a preluat cu bucurie inima omului. De-atunci, omul a fost posedat de un suflet urât și rău, cu fața împăratului diavolilor. O ură față de Dumnezeu le-a umplut piepturile, iar răutatea împăratului diavolilor s-a răspândit în om zi de zi, până când omul a fost complet mistuit. Omul nu a mai avut libertate și nu a fost în stare să se elibereze din încurcătura cu împăratul diavolilor. De aceea, omul a putut doar să rămână pe loc și să fie capturat, predându-se lui și devenind subjugat de el. Cu mult timp în urmă, el a plantat sămânța tumorii ateismului în inima tânără a omului, învățându-l erezii, cum ar fi „învățați din știință și tehnologie, înțelegeți cele Patru Modernizări, nu există niciun Dumnezeu în lume”. Nu doar atât, a proclamat în repetate rânduri „Să construim o țară frumoasă prin munca noastră sârguincioasă”, cerând tuturor să fie pregătiți din copilărie să-și slujească țara. Omul a fost adus în mod inconștient înaintea lui și el și-a asumat fără ezitare meritul (referindu-se la Dumnezeu care ţine toată omenirea în mâinile Sale). Niciodată nu s-a simțit, măcar o dată, rușinat sau a avut un sentiment de rușine. Mai mult, a capturat fără rușine poporul lui Dumnezeu în casa proprie, în timp ce a sărit ca un șoarece pe masă și l-a făcut pe om să i se închine ca unui Dumnezeu. Un astfel de răufăcător deznădăjduit este el! El strigă astfel de vorbe răutăcioase, scandaloase: „Nu există niciun Dumnezeu în lume. Vântul se datorează legilor naturale; ploaia este umiditate care se condensează și cade în picături pe pământ; un cutremur este zguduirea suprafeței pământului datorită schimbărilor geologice; seceta se datorează uscăciunii din aer provocate de distrugerea nucleonică de pe suprafața soarelui. Acestea sunt fenomene naturale. Care parte este o acțiune a lui Dumnezeu?” El chiar strigă[a] astfel de declarații nerușinate: „Omul a evoluat din vechile maimuțe, iar lumea de astăzi a progresat de la o societate primitivă cu aproximativ un miliard de ani în urmă. Poporul hotărăşte dacă o ţară înfloreşte sau cade.” În spate, omul îl atârnă cu susul în jos pe pereți și îl pune pe mese pentru a fi venerat și a i se închina. În timp ce acesta strigă: „Nu există Dumnezeu”, se consideră drept Dumnezeu, împingându-L, neînduplecat, pe Dumnezeu dincolo de marginile pământului. Stă în locul lui Dumnezeu și acționează ca împărat al diavolilor. Este complet absurd! Aceasta face ca o persoană să fie mistuită de o ură otrăvitoare. Se pare că Dumnezeu este dușmanul acestuia sub jurământ și că împăcarea cu Dumnezeu este imposibilă. Acesta plănuiește să-L alunge pe Dumnezeu în timp ce rămâne nepedepsit și liber.[1] Un astfel de împărat al diavolilor este el! Cum am putea să-i tolerăm existența? Nu se va odihni până când nu a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și l-a lăsat în zdrențe și complet rușinat,[2] ca și cum vrea să se împotrivească lui Dumnezeu până la sfârșit, până când ori va muri peștele, ori se va rupe năvodul. El se opune în mod intenționat lui Dumnezeu și se tot apropie. Fața odioasă i-a fost de mult complet demascată și acum este zdrobită și bătută,[3] într-o stare groaznică, totuși nu se domolește în ura față de Dumnezeu, ca și cum dorește să-L fi putut devora în întregime pe Dumnezeu într-o singură înghițitură, pentru a-i ușura ura din inimă. Cum am putea să-l tolerăm, acest dușman urât al lui Dumnezeu! Doar distrugerea și exterminarea completă a acestuia vor pune capăt dorinței vieții noastre. Cum poate fi lăsat să fie de nestăpânit? El l-a corupt pe om într-o asemenea măsură, încât omul nu cunoaște cerul-soare și devine insensibil și limitat. Omul a pierdut rațiunea umană normală. De ce să nu sacrificăm întreaga noastră ființă pentru a-l distruge și arde ca să eliminăm teama de pericol care rămâne și pentru a permite ca lucrarea lui Dumnezeu să ajungă mai devreme la strălucirea nemaivăzută? Această bandă de nemernici a venit printre oameni și a provocat totală neliniște și tulburare. Ei i-au adus pe toți oamenii la marginea unei prăpastii, planificând în secret să-i împingă în jos pentru a fi zdrobiți în bucăți și pentru a le devora cadavrele. Ei speră în zadar să întrerupă planul lui Dumnezeu și să concureze cu Dumnezeu într-un joc de noroc cu șanse mici.[4] Acest lucru nu este deloc ușor! Crucea este pregătită, la urma urmei, pentru împăratul diavolilor care se face vinovat de cele mai groaznice nelegiuiri. Dumnezeu nu aparține crucii și i-a lăsat-o deja diavolului. Dumnezeu a învins cu mult timp în urmă și nu mai simte tristețe pentru păcatele omenirii. El va aduce mântuire întregii omeniri.

De sus în jos și de la început până la sfârșit, el a deranjat lucrarea lui Dumnezeu și a acționat în dezacord cu El. Toate vorbele despre moștenirea culturală antică, cunoștințele valoroase ale culturii antice, învățăturile taoismului și confucianismului, clasicii confucianiști și ritualurile feudale au dus omul în iad. Știința și tehnologia moderne avansate, precum și industria, agricultura și afacerile dezvoltate nu pot fi văzute nicăieri. Mai degrabă, el subliniază pur și simplu riturile feudale propagate de vechile „maimuțe” pentru a perturba, a se opune și a distruge în mod intenționat lucrarea lui Dumnezeu. Nu numai că a mâhnit omul până în ziua de astăzi, dar vrea să-l mistuie[5] complet. Învățătura codului feudal de etică și transmiterea cunoașterii culturii antice au contaminat mult timp omul și l-au transformat în diavoli mari și mici. Sunt puțini care L-ar primi cu ușurință pe Dumnezeu și ar întâmpina cu bucurie venirea lui Dumnezeu. Fața omului este plină de crimă și, în toate locurile, moartea este în aer. Ei caută să-L alunge pe Dumnezeu din acest ținut; cu cuțite și săbii în mână, se aranjează în formațiune de luptă pentru a-L nimici pe Dumnezeu. Idolii sunt răspândiți în tot ținutul diavolului, unde omul este în mod constant învățat că nu există Dumnezeu. Pe deasupra acestui ținut pătrunde un miros dezgustător de hârtie arsă și tămâie atât de gros, încât este sufocant. Pare să fie mirosul de nămol ce plutește când șarpele se învârte și se încolăcește și este de ajuns încât omul nu se poate stăpâni să nu vomite. În afară de aceasta, pot fi auziți cu ușurință demoni răi cântând scripturi. Acest sunet pare să vină de departe din iad, iar omul nu poate decât să simtă o răceală pe şira spinării. În tot acest ținut sunt împrăștiați idoli, în toate culorile curcubeului, care transformă ținutul într-o lume orbitoare, iar împăratul diavolilor își păstrează un rânjet pe față, ca și cum uneltirea sa rea a reușit. Între timp, omul este complet neștiutor de acest lucru, nici nu știe omul că diavolul l-a corupt deja într-o asemenea măsură încât a devenit fără rațiune și învins. Acesta dorește să distrugă tot ce este al lui Dumnezeu dintr-o singură suflare, să-L insulte și să-L ucidă din nou și încearcă să-I distrugă și să-I tulbure lucrarea. Cum I-ar putea acesta permite lui Dumnezeu să aibă un statut egal? Cum poate acesta îngădui ca Dumnezeu „să se amestece” în lucrarea acestuia printre oameni pe pământ? Cum poate acesta să-I permită lui Dumnezeu să-i demaște fața sa odioasă? Cum Îi poate permite lui Dumnezeu să-i perturbe lucrarea? Cum ar putea acest diavol, care fumegă de furie, să-I permită lui Dumnezeu să-i conducă reședința puterii lui pe pământ? Cum ar putea el recunoaște de bunăvoie înfrângerea? Înfățișarea odioasă a acestuia a fost dezvăluită pentru ceea ce este ea, de aceea se constată că nu se știe dacă să se râdă sau să se plângă, și este cu adevărat dificil să se vorbească despre aceasta. Oare nu este aceasta esența lui? Cu un suflet urât, el crede totuși că este incredibil de frumos. Această bandă de complici! Ei coboară printre muritori pentru a se răsfăța cu plăceri și pentru a provoca tulburare. Perturbarea lor provoacă nestatornicie în lume[6] și aduce panică în inima omului, iar ei au distorsionat omul astfel încât el seamănă cu fiarele de o urâțenie insuportabilă, care nu mai au absolut nimic în comun cu omul sfânt original. Ei chiar doresc să-și însușească puterea ca tirani pe pământ. Ei împiedică lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât ea de-abia poate să progreseze și îl închid pe om ca în spatele zidurilor de cupru și oțel. Săvârșind atâtea păcate și provocând atât de multe necazuri, cum ar putea ei să spere la altceva decât să aștepte mustrarea? Demonii și duhurile rele au alergat înnebuniţi de furie pe pământ și au oprit voința și efortul conștiincios ale lui Dumnezeu, făcându-le de nepătruns. Ce păcat mortal! Cum ar putea Dumnezeu să nu fie nerăbdător? Cum ar putea Dumnezeu să nu se simtă înfuriat? Ei cauzează obstacole dureroase și se opun lucrării lui Dumnezeu. Prea rebeli! Chiar și acei demoni mari și mici devin aroganți în privinţa puterii celui mai puternic diavol și încep să facă valuri. Ei se opun adevărului, în mod intenționat, în ciuda conștientizării clare a acestuia. Fii ai răzvrătirii! Este ca și cum, acum că împăratul lor din iad a urcat pe tronul împărătesc, ei devin îngâmfați și îi tratează pe toți ceilalți cu dispreț. Câți caută adevărul și urmează dreptatea? Toți sunt animale, la fel ca porcii și câinii, conducând un nor de muște urât mirositoare într-o grămadă de bălegar, ca să dea din capete și să stârnească dezordine. [7] Ei cred că regele lor, care este regele iadului, este cel mai înalt dintre regi, fără să-și dea seama că nu sunt decât muște peste un putregai. Nu numai că ei fac remarci calomnioase împotriva existenței lui Dumnezeu, bazându-se pe porcii și pe câinii lor de părinți. Minusculele muște cred că părinții lor sunt la fel de mari ca o balenă cu dinți.[8] Ei nu-și dau seama că sunt mici, deși părinții lor sunt porci și câini necurați de un miliard de ori mai mari decât ei înșiși? Inconștienți de propria lor umilință, ei aleargă haotic pe baza mirosului împuțit al acelor porci și câini și au ideea înșelătoare de a procrea generații viitoare. Acest fapt este absolut lipsit de rușine! Cu aripi verzi pe spate (asta se referă la faptul că pretind a avea încredere în Dumnezeu), ei încep să fie încrezuți și să se laude pretutindeni cu frumusețea și farmecul lor, aruncându-și în secret necurățenia asupra omului. Și sunt şi mulțumiți de sine, ca și cum o pereche de aripi de culoarea curcubeului ar putea să le ascundă necurățenia și, astfel, ei persecută existența adevăratului Dumnezeu (aceasta se referă la povestea interioară a lumii religioase). Puțin bănuieşte omul că, deși aripile muştei sunt frumoase și încântătoare, la urma urmelor nu este decât o muscă minusculă, plină de murdărie și acoperită de germeni. Prin forța părinților lor, nişte porci și câini, ei aleargă înnebuniţi de furie de-a curmezişul țării (acest lucru se referă la oficialii religioși care-L persecută pe Dumnezeu pe baza unui sprijin puternic din partea țării, trădând adevărul şi pe adevăratul Dumnezeu) cu o ferocitate copleşitoare. E ca și cum fantomele fariseilor evrei s-au întors, împreună cu Dumnezeu, la națiunea marelui balaur roșu, în vechiul lor cuib. Ei și-au reînceput persecuția, continuându-şi lucrarea care se întinde peste câteva mii de ani. În cele din urmă, acest grup de degenerați cu siguranță va pieri de pe pământ! Se pare că, după câteva milenii, duhurile necurate au devenit chiar mai viclene și șirete. Ele se gândesc în mod constant la modalități de a submina în mod secret lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndemânatici și dibaci și doresc să reia în patria lor tragedia de acum câteva mii de ani. Acest lucru aproape Îl îndeamnă pe Dumnezeu să scoată un strigăt puternic și cu greu poate El să Se rețină de la a Se reîntoarce la al treilea cer pentru a-i nimici. Pentru ca omul să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să-I înțeleagă voia, bucuria și tristețea, precum și ceea ce El urăște. Aceasta va avansa mai bine intrarea omului. Cu cât este mai rapidă intrarea omului, cu atât mai mult este mulțumită inima lui Dumnezeu; cu cât înțelegerea omului este mai clară cu privire la împăratul diavolilor, cu atât mai mult se îndreaptă omul spre Dumnezeu, astfel încât dorința Lui să poată fi împlinită.

Note de subsol:

1. „El rămâne nepedepsit și liber” indică faptul că diavolul merge turbat și înnebunit de furie.

2. „ Haos total” se referă la modul în care comportamentul violent al diavolului este insuportabil pentru oameni.

3. „Zdrobită și bătută” se referă la fața urâtă a împăratului diavolilor.

4. „Un joc de noroc cu șanse mici” este o metaforă pentru planurile periculoase și sinistre ale diavolului. Este folosit cu sens batjocoritor.

5. „A mistui” se referă la comportamentul violent al împăratului diavolilor, care-i jefuiește pe oameni în întregime.

6. „Nestatornicia în lume” indică faptul că, dacă cineva este bogat și puternic, oamenii îi intră în grații, iar dacă cineva nu are bani și putere, oamenii îl ignoră. Această frază se referă la nedreptatea lumii.

7. „A provoca tulburare” se referă la modul în care oamenii care sunt demonici provoacă dezordine, împiedicând și opunându-se lucrării lui Dumnezeu.

8. „O balenă cu dinți” este folosit cu sens batjocoritor. Este o metaforă a felului în care muștele sunt atât de mici, încât porcii și câinii par la fel de mari ca balenele pentru acestea.

a. Textul original spune: „Unii chiar strigă”.

A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu

După câteva mii de ani de corupție, omul a devenit insensibil și stupid, un demon care I se împotrivește lui Dumnezeu, în măsura în care răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu a fost documentată în cărțile de istorie și nici măcar omul însuși nu este capabil să dea socoteală despre comportamentul lui răzvrătit – căci omul a fost profund corupt de Satana și a fost dus pe cărări greșite de Satana, încât nu știe unde să se întoarcă. Chiar și astăzi omul Îl trădează pe Dumnezeu: când omul Îl vede pe Dumnezeu, Îl trădează și, când nu Îl poate vedea, chiar și atunci Îl trădează. Sunt chiar unii care, după ce au fost martori la blestemele și mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează.

Doar cei care se concentrează pe practică pot fi desăvârșiți

În zilele de pe urmă, Dumnezeu a devenit trup pentru a face lucrarea pe care El trebuie să o facă și să-Și îndeplinească lucrarea de slujire prin cuvinte. El a venit în persoană pentru a lucra printre ființele umane cu scopul de a desăvârși acei oameni care sunt după inima Sa. De la creație până astăzi El face acea lucrare doar în timpul zilelor de pe urmă. Doar în zilele de pe urmă Dumnezeu S-a întrupat pentru a face o astfel de lucrare la scară largă. Deși El îndură greutăți pe care oamenii le-ar suporta cu greu, deși El, ca un mare Dumnezeu, are umilința de a deveni un om obișnuit, nici un aspect al lucrării Sale nu a fost întârziat, iar planul Său nu este deloc învălmășit. El face lucrarea conform planului Său original. Unul din scopurile întrupării Sale este de a cuceri oameni. Altul este de a desăvârși oamenii pe care El îi iubește. El dorește să vadă cu proprii Lui ochi oamenii pe care îi desăvârșește și El vrea să vadă El Însuși cum oamenii pe care El îi desăvârșește sunt martori pentru El. Nu sunt desăvârșite doar una sau două persoane. Ci e vorba de un grup de foarte puțini oameni. Acest grup de oameni vine din diverse țări ale lumii și din diverse naționalități ale lumii. Scopul de a face atât de multă lucrare este de a câștiga acest grup de oameni, de a câștiga mărturia pe care acest grup de oamenii o aduce pentru El și de a obține gloria pe care El o obține prin acest grup de oameni. El nu face o lucrare care nu are semnificație, nici nu face o lucrare care nu are valoare. Se poate spune că făcând o astfel de lucrare, scopul lui Dumnezeu este de a desăvârși pe toți cei pe care El dorește să îi desăvârșească. În timpul rămas în afară de aceasta, El îi va elimina pe toți cei care sunt răi. Să știți că El nu face această mare lucrare din cauza celor care sunt răi; din contră, El se dedică cu totul datorită acelui număr infim de oameni care vor fi desăvârșiți de El. Lucrarea pe care El o face, cuvintele pe care El le rostește, tainele pe care El le dezvăluie și judecata și mustrarea Sa sunt toate de dragul acelui număr infim de oameni. El nu a devenit trup din cauza celor care sunt răi, cu atât mai puțin ei trezesc o mare mânie în El. El vorbește adevărul și vorbește despre intrare, datorită celor care vor fi desăvârșiți, El a devenit trup din cauza lor, și faptul că El acordă promisiunile și binecuvântările Lui, este datorat lor. Adevărul, intrarea și viața în umanitatea de care El vorbește nu sunt de dragul celor care sunt răi. El dorește să evite să vorbească celor care sunt răi și dorește să confere toate adevărurile asupra celor care vor fi desăvârșiți. Totuși, lucrarea Sa necesită ca, pentru moment, acelora care sunt răi să li îngăduie să se bucure de unele din bogățiile Lui. Aceia care nu îndeplinesc adevărul, care nu Îl satisfac pe Dumnezeu și care întrerup lucrarea Lui sunt toți răi. Ei nu pot fi desăvârșiți și sunt detestați și respinși de Dumnezeu. Dimpotrivă, oamenii care pun adevărul în practică și pot să-L satisfacă pe Dumnezeu și care se dedică pe ei înșiși cu totul în lucrarea lui Dumnezeu reprezintă oamenii care vor fi desăvârșiți de Dumnezeu. Cei pe care Dumnezeu dorește să îi întregească nu sunt alții decât acest grup de oameni, iar lucrarea pe care Dumnezeu o face este pentru binele acestor oameni. Adevărul de care El vorbește se adresează oamenilor care sunt dispuși să îl pună în practică. El nu le vorbește oamenilor care nu pun adevărul în practică. Sporirea înțelegerii și creșterea discernământului despre care vorbește El îi vizează pe oamenii care pot îndeplini adevărul. Când El vorbește despre cei care pot fi desăvârșiți, El vorbește despre acești oameni. Lucrarea Sfântului Duh este direcționată către oamenii care pot pune adevărul în practică. Lucruri precum deținerea înțelepciunii și a avea umanitate sunt direcționate către oamenii care sunt dispuși să pună adevărul în practică. Aceia care nu îndeplinesc adevărul pot auzi multe adevăruri și pot înțelege multe adevăruri, dar deoarece ei sunt printre oamenii răi, adevărul pe care ei îl înțeleg devine doar doctrine și cuvinte și nu are nicio însemnătate pentru schimbarea firii lor sau pentru viețile lor. Niciunul dintre ei nu Îi este loial lui Dumnezeu; ei sunt toți oameni care Îl văd pe Dumnezeu, dar nu Îl pot obține și sunt toți condamnați de Dumnezeu.

Sfântul Duh are o cale de parcurs în fiecare persoană și dă fiecărei persoane șanse de a fi desăvârșită. Prin negativitatea ta ești pus să îți cunoști propria corupție și atunci prin abandonarea negativității vei găsi o cale de a practica, iar aceasta este desăvârșirea ta. În plus, prin ghidarea continuă și iluminarea unor lucruri pozitive din interiorul tău, îți vei îndeplini în mod proactiv funcția și vei crește în înțelegere și vei câștiga discernământ. Când condițiile tale sunt bune, ești în special dornic să citești cuvântul lui Dumnezeu și ești în special dornic să te rogi lui Dumnezeu și poți face legătura între predicile pe care le auzi și propriile tale stări. În astfel de momente, Dumnezeu te luminează și te iluminează din interior, făcându-te să realizezi anumite lucruri ale aspectului pozitiv. Aceasta este desăvârșirea ta în aspectul pozitiv. În stări negative, ești slab și negativ și simți că nu Îl ai pe Dumnezeu, totuși Dumnezeu te iluminează, ajutându-te să găsești o cale pentru a practica. Ieșirea din aceasta este dobândirea desăvârșirii în aspectul negativ. Dumnezeu îl poate desăvârși pe om atât în aspectele pozitive, cât și în cele negative. Depinde dacă ești capabil să experimentezi și dacă urmărești a fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă cu adevărat cauți să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci negativul nu te poate face să suferi pierderi, dar îți poate aduce lucruri care sunt mai reale și te poate face mai capabil de a ști ce este ceea ce lipsește în interiorul tău, mai capabil de a te confrunta cu stările tale reale și de a vedea că omul nu are nimic și nu este nimic; dacă nu experimentezi încercări, nu știi și vei simți întotdeauna că ești deasupra altora și mai bun decât toți ceilalți. Prin toate acestea vei vedea că tot ceea ce a venit înainte a fost făcut de Dumnezeu și protejat de Dumnezeu. Intrarea în încercări te lasă fără iubire sau credință, îți lipsește rugăciunea și nu ești capabil să cânți imnuri – și, fără să realizezi, în mijlocul acestora ajungi să te cunoști pe tine însuți. Dumnezeu are multe mijloace de desăvârșire a omului. El utilizează toate tipurile de medii pentru a se ocupa de firea coruptă a omului și utilizează diverse lucruri pentru a da în vileag omul; într-o privință El îl tratează pe om, din alta El îl dă în vileag pe om, iar din alta El îl expune pe om, săpând și dezvăluind „misterele” din adâncurile inimii omului și îi arată omului natura sa prin dezvăluirea multora din stările lui. Dumnezeu îl desăvârșește pe om prin multe metode – prin dezvăluire, tratare, rafinare și mustrare – astfel încât omul să știe că Dumnezeu este practic.

Ce anume căutați voi acum? Poate să fiți desăvârșiți de Dumnezeu, să-L cunoașteți pe Dumnezeu, să Îl obțineți pe Dumnezeu sau poate stilul unui Petru de nouăzeci de ani sau de a avea credința mai mare decât cea a lui Iov. Este posibil să căutați mult, indiferent dacă e vorba de a căuta să fiți numiți drepți de către Dumnezeu și să ajungeți în fața tronului lui Dumnezeu, sau de a putea să-L manifestați pe Dumnezeu pe pământ și de a fi martor puternici și răsunători ai lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce căutați, per ansamblu, este de dragul planului de gestionare al lui Dumnezeu. Indiferent dacă urmărești să fii o persoană dreaptă sau cauți stilul lui Petru sau credința lui Iov sau să fii desăvârșit de Dumnezeu, indiferent ce cauți, în concluzie, este totul lucrarea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, indiferent de ceea ce cauți, este totul pentru a fi desăvârșit de Dumnezeu, este totul pentru a experimenta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a satisface inima lui Dumnezeu; este totul de dragul descoperirii frumuseții lui Dumnezeu, este totul pentru căutarea unei căi de a practica în experiența reală cu scopul de a fi capabil să abandonezi firea proprie rebelă, să obții o stare normală în interior, să poți fi capabil să te supui complet voii lui Dumnezeu, de a deveni o persoană corectă și de a avea un motiv corect în tot ceea ce faci. Motivul pentru care tu experimentezi toate aceste lucruri este de a ajunge să Îl cunoști pe Dumnezeu și să obții creșterea vieții. Deși ceea ce experimentezi este cuvântul lui Dumnezeu și ceea ce experimentezi sunt evenimente, oameni, chestiuni și lucruri reale din împrejurimile tale, în cele din urmă ești capabil să Îl cunoști pe Dumnezeu și să fii desăvârșit de Dumnezeu. A căuta să mergi pe calea unei persoane drepte sau a căuta să aplici cuvântul lui Dumnezeu – acestea sunt pista. Cunoașterea lui Dumnezeu și a fi desăvârșit de Dumnezeu sunt destinația. Indiferent dacă acum cauți desăvârșirea de către Dumnezeu sau să fii martorul lui Dumnezeu, per ansamblu, scopul final este de a-L cunoaște pe Dumnezeu; este pentru ca lucrarea pe care o face în tine să nu fie în van, astfel încât tu să ajungi în sfârșit să cunoști realitatea lui Dumnezeu, să Îi cunoști măreția, cu atât mai mult să cunoști umilința și ascunderea lui Dumnezeu și să cunoști cât de multă lucrare face Dumnezeu în tine. Dumnezeu s-a umilit până la un anumit nivel, pentru a Își face lucrarea în acești oameni corupți și imorali și pentru a desăvârși acest grup de oameni. Dumnezeu nu a devenit trup doar pentru a trăi și mânca printre oameni, pentru a păstori oamenii, pentru a oferi ceea ce oamenii au nevoie. Mai important este că El face o uriașă lucrare de mântuire și cucerire asupra acestor oameni insuportabil de corupți. El a venit la inima marelui balaur roșu pentru a lucra asupra acestor oameni foarte corupți, astfel încât toți oamenii să fie schimbați și înnoiți. Dificultatea imensă pe care Dumnezeu o suferă nu este numai dificultate pe care o suferă Dumnezeul întrupat, dar în principal Duhul lui Dumnezeu suferă o umilire extremă – El Se umilește și Se ascunde atât de mult încât devine o persoană obișnuită. Dumnezeu S-a întrupat și a luat forma trupului pentru ca oamenii să vadă că El are o viață umană normală și că El are nevoi umane normale. Acest lucru este suficient pentru a dovedi că Dumnezeu S-a umilit până la un anumit nivel. Duhul lui Dumnezeu este realizat în trup. Duhul Său este atât de înalt și măreț, totuși El ia forma unui om obișnuit, a unui om neînsemnat pentru a face lucrarea Duhului Său. Calibrul, înțelegerea, rațiunea, umanitatea și viețile fiecăruia dintre voi arată că sunteți cu adevărat nevrednici să acceptați lucrarea lui Dumnezeu de acest fel. Sunteți cu adevărat nevrednici să Îl lăsați pe Dumnezeu să îndure astfel de greutăți de dragul vostru. Dumnezeu este atât măreț. El este superior și oamenii sunt atât de răi și josnici, totuși El tot lucrează asupra lor. El nu S-a întrupat doar pentru a oferi oamenilor, a vorbi oamenilor, El chiar trăiește împreună cu oamenii. Dumnezeu este atât de umil, atât de vrednic de iubit. Dacă de îndată ce este menționată iubirea lui Dumnezeu, de îndată ce harul lui Dumnezeu este menționat, verși lacrimi în timp ce aduci mare laudă, dacă ajungi la această stare, atunci ai o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu.

Există o abatere în căutarea oamenilor din zilele noastre; ei caută doar să Îl iubească pe Dumnezeu și să-L satisfacă pe Dumnezeu, dar ei nu nicio cunoștință despre Dumnezeu și au neglijat luminarea și iluminarea Sfântului Duh din interiorul lor. Ei nu au cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu ca fundație. În acest mod, ei pierd energie pe măsură ce experiența lor progresează. Toți aceia care caută cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu, tipul de persoană care în trecut nu avea stări bune, care avea o înclinație către negativitate și slăbiciune, care deseori vărsa lacrimi, care cădea în descurajare și devenea dezamăgită; astfel de oameni sunt acum în stări tot mai bune pe măsură ce au mai multă experiență. După experiența de a fi tratat și frânt, sau a trece printr-un episod de rafinare, ei au făcut mari progrese. Astfel de stări nu li se mai întâmplă, firile lor s-au schimbat, iar iubirea lui Dumnezeu este trăită în ei. Există o regulă a desăvârșirii oamenilor de către Dumnezeu, care este faptul că El te luminează folosind o parte dezirabilă din tine pentru ca tu să ai o cale de a practica și să te poți separa de toate stările negative, ajutând spiritul tău să obțină eliberarea și făcându-te mai capabil să Îl iubești. În acest mod, ești capabil să abandonezi firea coruptă a Satanei. Ești neșlefuit și deschis, dornic să te cunoști pe tine însuți și ești dornic să pui adevărul în practică. Dumnezeu vede că ești dispus să te cunoști pe tine însuți și ești dispus să pui adevărul în practică, așadar atunci când ești slab și negativ, El te luminează dublu, ajutându-te să te cunoști mai mult, să fii mai dispus să te căiești pentru tine însuți, și să fii mai capabil să practici lucrurile pe care trebuie să le practici. Doar în acest mod este inima ta plină de pace și în tihnă. O persoană care de obicei este atentă la cunoașterea lui Dumnezeu, care acordă atenție cunoașterii de sine, care acordă atenție propriei practicări va fi capabilă să primească frecvent lucrarea lui Dumnezeu, să primească frecvent îndrumare și luminare de la Dumnezeu. Chiar de se află într-o stare negativă, este capabilă să se întoarcă imediat, indiferent dacă este datorită acțiunii conștiinței sau datorită luminării din cuvântul lui Dumnezeu. Schimbarea firii unei persoane este obținută întotdeauna când aceasta își cunoaște propria stare reală și cunoaște firea și lucrarea lui Dumnezeu. O persoană care este dispusă să se cunoască pe sine și care este dispusă să se deschidă va fi capabilă să îndeplinească adevărul. Acest tip de persoană este o persoană care este loială lui Dumnezeu și o persoană care este loială lui Dumnezeu Îl înțelege pe Dumnezeu, indiferent dacă profund sau superficial, slab sau din abundență. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu și este ceva ce oamenii dobândesc, este propriul lor câștig. O persoană care are cunoașterea lui Dumnezeu este una care are o bază, care are viziune. Acest tip de persoană este sigură despre trupul lui Dumnezeu, este sigură despre cuvântul lui Dumnezeu și este sigură despre lucrarea lui Dumnezeu. Indiferent cum lucrează sau vorbește Dumnezeu sau cum ceilalți oameni cauzează probleme, El poate să rămână pe poziție și să mărturisească ferm pentru Dumnezeu. Cu cât o persoană este mai mult în acest fel, ea poate să îndeplinească mai mult adevărul pe care îl înțelege. Deoarece ea întotdeauna practică cuvântul lui Dumnezeu, obține mai multă înțelegere a lui Dumnezeu și deține hotărârea de a mărturisi întotdeauna ferm pentru Dumnezeu.

Pentru a avea discernământ, pentru a avea supunere și pentru a avea abilitatea de a vedea lucrurile în adâncime astfel încât să fii pătrunzător în spirit înseamnă că ai cuvintele lui Dumnezeu care te luminează și te iluminează în interior de îndată ce întâmpini ceva. Aceasta înseamnă să fii pătrunzător în spirit. Tot ceea ce face Dumnezeu este pentru a ajuta la reînvierea spiritelor oamenilor. De ce spune Dumnezeu întotdeauna că oamenii sunt indiferenți și înceți la minte? Este deoarece spiritele oamenilor au murit și ei au devenit indiferenți într-o asemenea măsură încât sunt complet fără cunoștință în ceea ce privește lucrurile spiritului. Lucrarea lui Dumnezeu este de a face viețile oamenilor să progreseze și este pentru a ajuta spiritele oamenilor să devină vii, astfel încât ei să poată vedea lucrurile spiritului și să fie întotdeauna capabili să Îl iubească pe Dumnezeu, să-L satisfacă pe Dumnezeu. A ajunge în acest loc arată că spiritul unei persoane a fost readus la viață, iar următoarea dată când întâmpină ceva, aceasta poate reacționa imediat. Aceasta este sensibilă la predici și reacționează repede la situații. Aceasta este ceea ce înseamnă să obții ascuțimea spiritului. Există mulți oameni care au o reacție rapidă la un eveniment exterior, dar de îndată ce sunt menționate intrarea în realitate sau lucrurile detaliate în spirit, ei devin indiferenți și înceți la minte. Ei înțeleg un lucru doar dacă îi izbește în față. Toate acestea sunt semnele stării de indiferență spirituală și încetineală mintală, de a avea puțină experiență a lucrurilor spiritului. Unii oameni sunt pătrunzători în spirit și au discernământ. De îndată ce aud despre ceva îndreptat către stările lor, ei notează imediat. Ei le aplică experienței lor ulterioare și schimbării lor de sine. Aceasta este o persoană care este pătrunzătoare în spirit. Și de ce este ea capabilă să reacționeze așa de repede? Deoarece se concentrează pe aceste aspecte din viața de zi cu zi și de îndată ce unul din aceste aspecte este menționat, se întâmplă să se potrivească cu condiția sa internă și este capabilă să îl primească imediat. Este similar cu a da hrană unei persoane flămânde; aceasta poate să o mănânce imediat. Dacă dai de mâncare cuiva căruia nu îi este foame, acea persoană nu reacționează așa de rapid. Deseori, te rogi lui Dumnezeu și apoi ești capabil să reacționezi imediat când întâmpini ceva: ce solicită Dumnezeu în această chestiune și cum ar trebui să acționezi. Dumnezeu te-a îndrumat în privința acestei chestiuni data trecută; atunci când întâmpini aceeași situație astăzi, tu știi cum să intri în ea, să satisfaci inima lui Dumnezeu. Dacă întotdeauna practici în modul acesta și întotdeauna experimentezi în modul acesta, la un moment dat vei deveni abil la aceasta. Când citești cuvântul lui Dumnezeu, știi la ce fel de persoană se referă Dumnezeu, știi despre ce tip de condiții ale spiritului vorbește El și poți să înțelegi ideile esențiale și să le pui în practică; aceasta arată că ești capabil să experimentezi. De ce au unii oameni lipsuri la acest capitol? Aceasta este deoarece ei nu depun mult efort în aspectul practicii. Deși ei sunt dispuși să pună adevărul în practică, ei nu au o înțelegere adevărată a detaliilor serviciului, a detaliilor adevărului din viața lor. Ei devin confuzi atunci când se întâmplă ceva. În acest mod, poți fi dus pe căi greșite atunci când apare un profet fals sau un apostol fals. Nu este acceptabil să ignori discernământul. Trebuie să acorzi atenție întotdeauna lucrurilor spiritului: cum lucrează Dumnezeu, ce vorbește Dumnezeu, care sunt cerințele Lui de la oameni, cu ce fel de oameni ar trebui să intri în contact și ce fel de oameni ar trebui să eviți. Trebuie să pui accent pe aceste lucruri atunci când mănânci și bei cuvântul lui Dumnezeu și în timpul experienței. Dacă întotdeauna experimentezi lucrurile în acest mod, vei înțelege în profunzime multe lucruri și vei avea și discernământ. Care este disciplina de la Duhul Sfânt, care este vina născută din intenția umană, care este îndrumarea din partea Duhului Sfânt, care este aranjarea unui mediu, care sunt cuvintele lui Dumnezeu care luminează din interior – dacă nu îți sunt clare aceste lucruri, nu vei avea discernământ. Ar trebui să știi ce vine de la Duhul Sfânt, care este firea rebelă, cum să te supui cuvântului lui Dumnezeu și cum să abandonezi propria răzvrătire; ar trebui să înțelegi detaliile tuturor acestor adevăruri, astfel încât atunci când se întâmplă ceva, tu să ai un adevăr corespunzător cu care să îl compari, să ai viziuni potrivite ca fundație, să ai principii în fiecare chestiune și să poți acționa conform adevărului. Atunci viața ta va fi plină de luminarea lui Dumnezeu, plină de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se va purta urât cu nicio persoană care Îl caută cu sinceritate. El nu Se va purta urât cu nicio persoană care Îl trăiește și care este martor pentru El și El nu va blestema nicio persoană care este capabilă să aibă o sete sinceră de adevăr. Dacă, în timp ce mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, poți acorda atenție adevăratei tale condiții, poți acorda atenție propriei tale practici și poți acorda atenție propriei tale înțelegeri, atunci, când întâlnești o problemă, vei primi luminare și vei dobândi înțelegere practică. Atunci vei avea o cale de practică și vei avea discernământ pentru tot. O persoană care are adevărul este puțin susceptibilă la înșelare și este puțin susceptibilă la a se comporta deranjant sau la a acționa excesiv. Datorită adevărului, el este protejat și, de asemenea, datorită adevărului, el obține mai multă înțelegere. Datorită adevărului, el are mai multe căi de a practica, primește mai multe oportunități în care Duhul Sfânt să lucreze în el și mai multe oportunități de a fi desăvârșit.

Numai prin experimentarea rafinării poate omul să aibă adevărata iubire

Cum ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu în timpul rafinării? În cursul experimentării purificării, oamenii pot să-L preamărească cu adevărat pe Dumnezeu și să vadă exact cât de mult Le lipsește. Cu cât rafinarea ta este mai mare, cu atât mai mult poți renunța la trup; cu cât rafinarea lor este mai mare, cu atât mai mare este și dragostea oamenilor pentru Dumnezeu.

Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu pot să fie martori pentru El

Este legea Cerului și principiul pământului să credem în Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, iar azi – într-o epocă în care Dumnezeu întrupat Își face lucrarea în persoană – este un moment deosebit de bun să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Mulțumirea lui Dumnezeu este ceva ce se obține construind pe temelia înţelegerii voii lui Dumnezeu şi, pentru a înţelege voia lui Dumnezeu, este necesar să Îl cunoaștem cât de cât pe Dumnezeu. Această cunoaștere a lui Dumnezeu este viziunea pe care trebuie s-o aibă o persoană care crede în Dumnezeu; este baza credinței omului în Dumnezeu. În lipsa acestei cunoașteri, credința omului în Dumnezeu ar fi vagă și înconjurată de teorii goale. Deși hotărârea unor astfel de oameni este să Îl urmeze pe Dumnezeu, ei nu vor obține nimic. Toți cei care nu obțin nimic în acest curent sunt cei care vor fi eliminați, ei sunt toți niște linge-blide. Indiferent de ce etapă a lucrării lui Dumnezeu experimentezi, ar trebui să fii însoțit de o viziune puternică. Altfel, ți-ar fi dificil să accepți fiecare etapă a noii lucrări, pentru că noua lucrare a lui Dumnezeu este dincolo de capacitatea de a-și imagina a omului și în afara hotarelor concepției lui. Așa că, fără un păstor care să aibă grijă de om, fără un păstor care să se angajeze în părtășie cu privire la viziuni, omul este incapabil să accepte această lucrare nouă. Dacă omul nu poate primi viziuni, atunci el nu poate primi noua lucrare a lui Dumnezeu, iar dacă omul nu se poate supune noii lucrări a lui Dumnezeu, atunci va fi incapabil să înțeleagă voia lui Dumnezeu și, astfel, cunoașterea lui despre Dumnezeu nu va însemna nimic. Înainte ca omul să împlinească cuvântul lui Dumnezeu, el trebuie să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, adică trebuie să înțeleagă voia lui Dumnezeu; numai așa poate fi împlinit cuvântul lui Dumnezeu, cu acuratețe și potrivit voii lui Dumnezeu. Acesta e un lucru pe care trebuie să-l aibă toți cei care caută adevărul și este și procesul prin care trebuie să treacă oricine încearcă să-L cunoască pe Dumnezeu. Procesul prin care se ajunge la cunoașterea cuvântului lui Dumnezeu este procesul prin care se ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și, de asemenea, procesul ajungerii la cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Și, astfel, cunoașterea viziunilor nu se referă numai la cunoașterea umanității lui Dumnezeu întrupat, ci include și cunoașterea cuvântului și a lucrării lui Dumnezeu. Din cuvântul lui Dumnezeu, oamenii ajung să înțeleagă voia lui Dumnezeu, iar din lucrarea lui Dumnezeu, ei ajung să cunoască firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu. Credința în Dumnezeu este primul pas spre a-L cunoaște pe Dumnezeu. Procesul avansării de la această credință inițială în Dumnezeu către cea mai profundă credință în El este procesul ajungerii la cunoașterea lui Dumnezeu și procesul experimentării lucrării lui Dumnezeu. Dacă doar crezi în Dumnezeu de dragul credinței în Dumnezeu și nu pentru a ajunge să-L cunoști, atunci nu există nicio realitate în credința ta, iar credința ta nu poate deveni pură – nu e nicio îndoială aici. Dacă în timpul procesului prin care Îl experimentează pe Dumnezeu, omul ajunge, treptat, să Îl cunoască pe Dumnezeu, atunci firea sa se va schimba încetul cu încetul, iar credința lui va deveni tot mai adevărată. În felul acesta, atunci când omul va avea succes în credința lui în Dumnezeu, el Îl va fi câștigat în întregime pe Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu a mers atât de departe pentru a Se întrupa a doua oară și a-Și face lucrarea în persoană a fost ca omul să fie în stare să Îl cunoască și să Îl vadă. Cunoașterea lui Dumnezeu[a] este efectul final de atins la sfârșitul lucrării lui Dumnezeu; este ultima cerință a lui Dumnezeu de la omenire. Motivul pentru care face aceasta este de dragul mărturiei Sale finale; El face această lucrare pentru ca omul să se poată întoarce, în mod definitiv și complet, la El. Omul poate ajunge să-L iubească pe Dumnezeu numai cunoscându-L și, ca să-L iubească pe Dumnezeu, el trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu. Indiferent de cum caută sau ce urmărește să obțină, omul trebuie să poată dobândi cunoașterea lui Dumnezeu. Numai în felul acesta poate mulțumi omul inima lui Dumnezeu. Numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate omul să aibă o credință adevărată în Dumnezeu și numai cunoscându-L pe Dumnezeu poate el, cu adevărat, să Îl venereze și să Îl asculte pe Dumnezeu. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu vor ajunge niciodată la o ascultare și venerare adevărată a lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu include cunoașterea firii Lui, înțelegerea voii Lui și cunoașterea a ceea ce este El. Totuși, indiferent care aspect ajunge să-l cunoască, fiecare îi cere omului să plătească un preț și necesită voința de a se supune, fără de care nimeni nu va putea să continue să urmeze până la capăt. Lucrarea lui Dumnezeu este prea incompatibilă cu concepțiile omului, firea lui Dumnezeu și ceea ce este Dumnezeu sunt prea greu de cunoscut pentru om, și tot ce spune și face Dumnezeu este prea de neînțeles pentru om: dacă omul dorește să Îl urmeze pe Dumnezeu și, totuși, nu e dispus să asculte de El, atunci omul nu va obține nimic. De la crearea lumii și până azi, Dumnezeu a făcut multe lucrări de neînțeles pentru om și pe care omul le-a găsit greu de acceptat, iar Dumnezeu a spus multe care fac concepțiile omului greu de vindecat. Dar El nu Și-a încetat niciodată lucrarea din cauză că omul are prea multe dificultăți; mai degrabă, El a continuat să lucreze și să vorbească și, chiar dacă un număr mare de „luptători” au căzut la marginea drumului, El Își face încă lucrarea și continuă să aleagă neîncetat grup după grup de oameni care sunt dispuși să se supună noii Sale lucrări. El nu are nicio milă pentru acei „eroi” căzuți, dar, în schimb, îi prețuiește pe cei care acceptă noua Sa lucrare și noile Sale cuvinte. Însă în ce scop lucrează El așa, pas cu pas? De ce îi elimină mereu pe unii oameni și îi alege pe alții? De ce folosește El mereu o astfel de metodă? Scopul lucrării Sale este de a-i permite omului să-L cunoască și, astfel, să fie câștigat de El. Principiul lucrării Lui este acela de a lucra asupra celor care se pot supune lucrării pe care o face El azi, și nu de a lucra asupra celor care se supun lucrării Lui din trecut, în timp ce se opun lucrării pe care o face astăzi. Acesta este motivul pentru care El a eliminat atât de mulți oameni.

Efectele lecției de a ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu nu se pot obține într-o zi sau două: omul trebuie să acumuleze experiențe, să treacă prin suferințe și să ajungă la o ascultare adevărată. Întâi de toate, începe de la lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu. Este absolut necesar să înțelegi ce include cunoașterea lui Dumnezeu, cum să dobândești această cunoaștere și cum să Îl vezi pe Dumnezeu în experiențele tale. Acesta este lucrul pe care toți trebuie să îl facă atunci când încă trebuie să Îl cunoască pe Dumnezeu. Nimeni nu poate înțelege lucrarea și cuvintele lui Dumnezeu dintr-o dată și nimeni nu poate dobândi cunoașterea plinătății lui Dumnezeu într-un timp scurt. Este un proces necesar al experienței, fără de care nimeni nu ar putea să Îl cunoască pe Dumnezeu sau să Îl urmeze în mod sincer. Cu cât Dumnezeu lucrează mai mult, cu atât omul Îl cunoaște mai mult. Cu cât e mai în dezacord lucrarea lui Dumnezeu cu concepțiile omului, cu atât cunoașterea Lui de către om este mai reînnoită și aprofundată. Dacă lucrarea lui Dumnezeu ar rămâne hotărâtă și neschimbătoare, atunci omul nu L-ar cunoaște prea mult. De la crearea lumii și până astăzi, voi trebuie să cunoașteți clar viziunile privind ce a făcut Dumnezeu în Epoca Legii, ce a făcut El în Epoca Harului și ce face El în timpul Epocii Împărăției. Trebuie să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu. Numai după ce L-a urmat pe Isus a ajuns Petru, treptat, să cunoască multe despre lucrarea pe care Duhul a făcut-o în Isus. El a spus: „A te baza pe experiențele omului nu este suficient pentru a dobândi cunoașterea completă; trebuie să fie multe lucruri noi din lucrarea lui Dumnezeu care să ne ajute să-L cunoaștem.” La început, Petru a crezut că Isus era trimis de Dumnezeu, ca un apostol, și nu L-a văzut pe Isus ca fiind Hristosul. Când Petru a fost chemat să-L urmeze[b] pe Isus, Isus l-a întrebat: „Simone, fiul lui Iona, Mă vei urma tu pe Mine?” Petru a spus: „Trebuie să-L urmez pe Cel trimis de Tatăl ceresc. Trebuie să-L cunosc pe Cel care este ales de Duhul Sfânt. Te voi urma.” Din cuvintele sale, se poate vedea că Petru, pur și simplu, nu știa nimic despre Isus; el trăise cuvintele lui Dumnezeu, se confruntase cu sine și suferise greutăți pentru Dumnezeu, dar nu cunoștea lucrarea lui Dumnezeu. După o perioadă de experiență, Petru a văzut în Isus multe dintre faptele lui Dumnezeu, a văzut frumusețea lui Dumnezeu și a văzut mult din ființa lui Dumnezeu în Isus. Așa a văzut el și că vorbele rostite de Isus nu puteau să fi fost rostite de om și că lucrarea pe care a făcut-o Isus nu putea să fi fost făcută de om. Mai mult, în cuvintele și acțiunile lui Isus, Petru a văzut mult din înțelepciunea lui Dumnezeu și multă lucrare de o natură divină. În timpul experiențelor sale, el nu numai că a ajuns să se cunoască pe sine, dar a și observat cu atenție toate acțiunile lui Isus, din care a descoperit multe lucruri noi; anume, că erau multe expresii ale lui Dumnezeu cel concret în lucrarea pe care Dumnezeu o făcea prin Isus, și că Isus Se deosebea de un om obișnuit prin cuvintele pe care le rostea și prin faptele pe care le făcea, precum și prin modul în care păstorea El Bisericile și lucrarea pe care o făcea El. Astfel, el a învățat de la Isus multe lecții pe care trebuia să le învețe și, până în momentul în care Isus a fost pe punctul de a fi pironit pe cruce, el dobândise ceva cunoaștere despre Isus – o cunoaștere care a devenit baza loialității lui de-o viață față de Isus, precum și a răstignirii sale cu capul în jos pentru Isus. Chiar dacă, la început, el avea niște concepții și nu avea o cunoaștere clară despre Isus, asemenea lucruri sunt, inevitabil, o parte din omul corupt. Când Isus a fost pe punctul să plece, El i-a spus lui Petru că răstignirea Sa a fost lucrarea pe care venise să o facă: era necesar ca El să fie părăsit de epocă și ca epoca veche și impură să-L răstignească pe cruce; El venise să termine lucrarea de răscumpărare și, odată încheiată această lucrare, lucrarea Lui de slujire ar fi ajuns la sfârșit. Auzind aceasta, Petru a fost cuprins de tristețe și a devenit și mai atașat de Isus. Când Isus a fost pironit pe cruce, Petru a plâns cu amar, în ascuns. Înainte de aceasta, el Îl întrebase pe Isus: „Domnul meu! Spui că vei fi răstignit. După ce nu vei mai fi, când Te vom vedea din nou?” Nu era niciun element de falsitate în cuvintele pe care le-a spus? Nu existau concepții amestecate în ele? În inima sa, el știa că Isus venise să termine o parte din lucrarea lui Dumnezeu și că, după plecarea lui Isus, Duhul avea să fie cu el; deși El avea să fie răstignit pe cruce și să Se înalțe la cer, totuși Duhul lui Dumnezeu avea să fie cu el. În acel moment, Petru știa câte ceva despre Isus: știa că Isus fusese trimis de Duhul lui Dumnezeu, că Duhul lui Dumnezeu era în El și că Isus era Dumnezeu Însuși, că El era Hristos. Totuși, datorită iubirii sale pentru Isus și din cauza slăbiciunii sale omenești, a spus Petru astfel de cuvinte. Dacă poți observa și parcurge experiențe amănunțite în fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci vei putea să descoperi, treptat, frumusețea lui Dumnezeu. Și ce a luat Pavel drept vedenie a sa? Când i-a apărut Isus, Pavel a spus: „Domnul meu! Cine ești Tu?” Isus a zis: „Eu sunt Isus, cel pe care Îl prigonești tu.” Aceasta a fost vedenia lui Pavel. Petru a luat drept vedenie a sa învierea lui Isus, arătarea Lui timp de patruzeci de zile și învățăturile din timpul vieții lui Isus, până la sfârșitul călătoriei sale.

Omul Îl trăiește pe Dumnezeu, ajunge să se cunoască pe sine, se dezbară de firea sa stricată și caută creșterea în viață, totul pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu. Dacă doar cauți să te cunoști pe tine însuți și să tratezi cu firea ta cea stricată, și nu ai cunoștință despre ce lucrează Dumnezeu asupra omului, despre cât de mare este mântuirea Lui sau despre cum Îl trăiești tu pe Dumnezeu și cum mărturisești despre faptele Lui, atunci experiența ta este inutilă. Dacă tu crezi că viața unei persoane a ajuns la maturitate doar pentru că acea persoană poate să pună adevărul în practică și să îndure, aceasta înseamnă că tu încă nu ai înțeles adevăratul sens al vieții sau scopul pentru care Dumnezeu lucrează în om. Într-o zi, când vei fi în bisericile religioase, printre membrii Bisericii Pocăinței sau ai Bisericii Vieții, vei întâlni mulți oameni cucernici ale căror rugăciuni conțin „viziuni” și care, în căutarea vieții, se simt atinși și care sunt călăuziți de cuvinte. În plus, în multe privințe ei pot îndura, se pot abandona pe ei înșiși, fără a fi conduși de trup. În acel moment, tu nu vei putea face diferența: vei crede că orice fac ei este bine, că este expresia naturală a vieții, și ce păcat că numele în care cred ei este greșit. Nu sunt prostești astfel de credințe? De ce se spune că mulți oameni nu au viață? Pentru că ei nu Îl cunosc pe Dumnezeu și, astfel, se spune că ei nu au niciun Dumnezeu și că nu au viață. Dacă credința ta în Dumnezeu a atins un anumit punct, în care poți cunoaște în amănunțime faptele lui Dumnezeu, realitatea lui Dumnezeu și fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu, atunci ești stăpânit de adevăr. Dacă nu cunoști lucrarea și firea lui Dumnezeu, atunci experiența ta este încă greșită. Cum a săvârșit Isus acea etapă a lucrării Lui, cum este săvârșită această etapă, cum Şi-a făcut Dumnezeu lucrarea în Epoca Harului și ce lucrare s-a făcut, ce lucrare se face în această etapă – dacă nu ai o cunoaștere profundă a acestor lucruri, atunci nu te vei putea simți niciodată asigurat și te vei simți mereu nesigur. Dacă, după o perioadă de experiență, poți cunoaște lucrarea făcută de Dumnezeu și fiecare pas al lucrării Lui, și ai dobândit o cunoaștere profundă a scopurilor cuvintelor lui Dumnezeu și a motivelor pentru care atât de multe cuvinte rostite de El nu s-au împlinit, atunci poți să rămâi liniștit și să urmărești cu îndrăzneală drumul din fața ta, liber de griji sau rafinare. Ar trebui să vedeți prin ce mijloace înfăptuiește Dumnezeu atât de mult din lucrarea Sa. El folosește cuvintele pe care le rostește, rafinându-l pe om și transformând concepțiile omului prin multe feluri de cuvinte. Toată suferința prin care ați trecut, toată rafinarea pe care ați trăit-o, tratarea pe care ați acceptat-o în voi, luminarea pe care ați experimentat-o – toate au fost îndeplinite prin cuvintele rostite de Dumnezeu. De ce Îl urmează omul pe Dumnezeu? Datorită cuvintelor lui Dumnezeu! Cuvintele lui Dumnezeu sunt foarte tainice și, în plus, pot atinge inima omului, pot descoperi lucruri adânc îngropate în inima omului, îl pot face să cunoască lucruri care s-au petrecut în trecut și îi permit să vadă în viitor. Și, astfel, omul îndură suferințe pentru cuvintele lui Dumnezeu și este și desăvârșit datorită cuvintelor lui Dumnezeu: abia atunci Îl urmează omul pe Dumnezeu. Ce ar trebui să facă omul în această etapă este să accepte cuvintele lui Dumnezeu și, indiferent dacă este desăvârșit sau supus rafinării, ce contează sunt cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și aceasta este și viziunea pe care omul se cuvine să o cunoască astăzi.

Cum îl desăvârșește Dumnezeu pe om? Care este firea lui Dumnezeu? Și ce conține firea Lui? Aceste cuvinte trebuie să fie, toate, înțelese: aceasta înseamnă să răspândești numele lui Dumnezeu, aceasta înseamnă să fii numit martor pentru Dumnezeu și aceasta înseamnă să-L preamărești pe Dumnezeu. În cele din urmă, pe baza cunoașterii lui Dumnezeu, firea vieții omului se va schimba. Cu cât trece omul prin mai multă tratare și rafinare, cu atât mai mare e vigoarea lui și cu cât mai multe sunt treptele lucrării lui Dumnezeu, cu atât mai desăvârșit este acel om. Astăzi, în experiența omului, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu lovește în concepțiile omului, și totul depășește intelectul omului și este peste așteptările lui. Dumnezeu oferă tot ce îi trebuie omului și, în toate privințele, acest fapt este în dezacord cu concepțiile omului. Dumnezeu Își rostește cuvintele în momentele tale de slăbiciune; numai așa îți poate El da viață. Lovind în concepțiile tale, El te face să accepți tratarea de către Dumnezeu; numai așa poți să te dezbari de stricăciunea ta. Astăzi, într-o privință, Dumnezeu întrupat lucrează într-o stare de dumnezeire, dar, în altă privință, El lucrează într-o stare de umanitate normală. Când încetezi să mai poți nega orice lucrare a lui Dumnezeu, când ești în stare să te supui, indiferent ce spune sau face Dumnezeu în stare de umanitate normală și când ești în stare să te supui și să înțelegi, indiferent ce fel de normalitate manifestă El, și când ai dobândit o experiență reală, numai atunci poți să știi cu siguranță că El este Dumnezeu și să încetezi să mai făurești concepții, numai atunci vei fi în stare să Îl urmezi până la capăt. Există înțelepciune în lucrarea lui Dumnezeu și El știe cum poate omul mărturisi ferm pentru El. El știe unde se află slăbiciunea vitală a omului, iar cuvintele pe care le spune El te pot lovi în slăbiciunea ta vitală, dar El Își folosește și cuvintele mărețe și înțelepte pentru a te face să mărturisești ferm pentru El. Așa sunt faptele minunate ale lui Dumnezeu. Lucrarea făcută de Dumnezeu este inimaginabilă pentru intelectul omului. Judecata lui Dumnezeu descoperă felurile de stricăciune care îl stăpânesc pe omul făcut din carne, precum și ce anume constituie esența omului, fapt care nu lasă omului niciun loc în care să se ascundă de rușinea sa.

Dumnezeu face lucrarea de judecată și mustrare în așa fel încât omul să poată să Îl cunoască, și pentru mărturisirea Lui. Fără judecata Lui asupra firii stricate a omului, omul nu ar putea cunoaște firea Sa cea dreaptă, care nu îngăduie nicio ofensă, și nici nu ar putea transforma vechea lui cunoaștere despre Dumnezeu într-una nouă. Pentru mărturisirea Sa și pentru gestionarea Sa, El Își face publică totalitatea, îngăduindu-i astfel omului, prin arătarea Lui publică, să atingă cunoașterea lui Dumnezeu, să-și schimbe firea, și să fie martor răsunător pentru Dumnezeu. Schimbarea firii omului se îndeplinește prin diferite tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu; fără astfel de schimbări în firea omului, omul nu ar fi în stare să fie martor pentru Dumnezeu și nu ar putea fi după inima lui Dumnezeu. Schimbările din firea omului semnifică faptul că omul s-a eliberat din robia Satanei și de influența întunericului și că a devenit, cu adevărat, un model și un specimen al lucrării lui Dumnezeu, un martor al lui Dumnezeu și cineva care este după inima lui Dumnezeu. Astăzi, Dumnezeu cel întrupat a venit să-Și facă lucrarea Sa pe pământ și cere ca omul să capete cunoaștere despre El, ascultare față de El, să fie mărturie pentru El – să Îi cunoască lucrarea concretă și firească, să asculte de toate cuvintele și de lucrarea Sa, care nu sunt potrivite cu concepțiile omului, și să fie martor pentru toată lucrarea pe care o face El ca să-l mântuiască pe om, cât și pentru toate faptele pe care le face El pentru a-l cuceri pe om. Cei care sunt martori pentru Dumnezeu trebuie să posede cunoaștere despre Dumnezeu; numai acest fel de mărturie este adevărată și reală, și numai acest fel de mărturie îl poate face de rușine pe Satana. Dumnezeu îi folosește pe cei care au ajuns să-L cunoască trecând prin judecata, mustrarea, tratarea și emondarea Sa, pentru a fi martori pentru El. El îi folosește pe cei care au fost stricați de Satana ca să fie martori pentru El și la fel îi folosește și pe cei a căror fire s-a schimbat și care au dobândit astfel binecuvântările Sale, pentru a fi martori pentru El. El nu are nevoie ca omul să-L slăvească numai în cuvinte, și nici nu Îi trebuie laudele și mărturia celor din tagma Satanei, care nu au fost mântuiți de El. Numai cei care-L cunosc pe Dumnezeu sunt potriviți să fie martori pentru El și numai cei a căror fire s-a schimbat sunt potriviți să fie martori pentru El. Dumnezeu nu îi va îngădui omului să-I facă numele de rușine în mod voit.

Doar prin experimentarea încercărilor dureroase poți cunoaște frumusețea lui Dumnezeu

Cât de mult Îl iubești pe Dumnezeu astăzi? Și cât de mult știi din tot ceea ce Dumnezeu a făcut în tine? Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le înveți. Când Dumnezeu ajunge pe pământ, tot ceea ce El a făcut în om și l-a lăsat pe om să vadă sunt este astfel încât omul Îl va iubi și-L va cunoaște pe El cu adevărat. Acel om este capabil să sufere pentru Dumnezeu și a reușit să ajungă atât de departe, pe de-o parte, datorită dragostei lui Dumnezeu și, pe de altă parte, datorită mântuirii lui Dumnezeu; mai mult, este datorită lucrării de judecată și de mustrare pe care Dumnezeu a îndeplinit-o în om. Dacă voi sunteți fără judecata, mustrarea și încercările lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu v-a făcut să suferiți, atunci, să fim cinstiți, voi nu-L iubiți cu adevărat pe Dumnezeu. Cu cât este mai mare lucrarea lui Dumnezeu în om și cu cât este mai mare suferința omului, cu atât este mai în măsură să arate doar cât de importantă este lucrarea lui Dumnezeu și cu atât mai mult că inima omului este capabilă să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Cum înveți cum să-L iubești pe Dumnezeu? Fără chin și rafinare, fără încercări dureroase - și dacă, în plus, tot ceea ce Dumnezeu a dat omului era har, iubire și milă - ai fi tu capabil să atingi adevărata dragoste a lui Dumnezeu? Pe de o parte, în timpul încercărilor de la Dumnezeu, omul ajunge să-și cunoască lipsurile și vede că este neînsemnat, vrednic de dispreț și umil, că nu are nimic și nu este nimic; pe de altă parte, în timpul încercărilor Sale, Dumnezeu creează medii diferite pentru om care fac omul mai capabil să experimenteze frumusețea lui Dumnezeu. Deși durerea este mare și, uneori, insurmontabilă - și chiar ajunge la nivelul suferinței devastatoare - după ce a experimentat-o, omul vede cât de minunată este lucrarea lui Dumnezeu în el și numai pe această fundație se naște în om dragostea adevărată de Dumnezeu. Astăzi omul vede că doar cu harul, dragostea și îndurarea lui Dumnezeu, el este incapabil să se cunoască cu adevărat pe sine însuși, cu atât mai puțin este el capabil să cunoască esența omului. Doar prin rafinarea și judecata lui Dumnezeu, doar în timpul unei astfel de rafinări îți poți cunoaște lipsurile și poți ști că nu ai nimic. Astfel, dragostea omului față de Dumnezeu este construită pe fundația rafinării și judecății lui Dumnezeu. Dacă doar te bucuri de harul lui Dumnezeu, cu o viață de familie liniștită sau cu binecuvântări materiale, atunci nu L-ai câștigat pe Dumnezeu și credința ta în Dumnezeu a eșuat. Dumnezeu a desfășurat deja o fază a lucrării harului în trup și a revărsat deja binecuvântări materiale asupra omului - dar omul nu poate fi făcut desăvârșit numai cu har, dragoste și îndurare. În experiențele omului, el întâlnește o parte din dragostea lui Dumnezeu și vede dragostea și îndurarea lui Dumnezeu, încă experimentând pentru o perioadă de timp, el vede că harul lui Dumnezeu și dragostea și îndurarea Lui sunt incapabile de a face omul desăvârșit și incapabile de a dezvălui ceea ce este corupt în om și nici nu pot să-l scape pe om de firea sa coruptă sau să facă desăvârșite dragostea și credința lui. Lucrarea harului lui Dumnezeu a fost lucrarea unei perioade și omul nu se poate baza pe faptul de a se bucura de harul lui Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu.

Prin ce este împlinită desăvârșirea omului de Dumnezeu? Prin firea Lui dreaptă. Firea lui Dumnezeu cuprinde în primul rând dreptate, mânie, măreție, judecată și blestem, iar desăvârșirea omului de către El este în mare parte prin judecată. Unii oameni nu înțeleg și întreabă de ce Dumnezeu este capabil doar să facă omul desăvârșit prin judecată și blestem. Ei spun că dacă Dumnezeu ar blestema omul, omul nu ar muri? Dacă Dumnezeu ar judeca omul, omul nu ar fi condamnat? Atunci cum poate el încă fi făcut desăvârșit? Astfel sunt cuvintele oamenilor care nu cunosc lucrarea lui Dumnezeu. Ceea ce blestemă Dumnezeu este neascultarea omului și ceea ce El judecă sunt păcatele omului. Deși vorbește cu asprime și fără cea mai mică sensibilitate, El dezvăluie tot ce este în om și, prin aceste cuvinte stricte, El descoperă ceea ce este esențial în om, totuși, printr-o astfel de judecată, El dă omului o cunoaștere profundă a esenței trupului și, astfel, omul se supune ascultării înaintea lui Dumnezeu. Trupul omului este de păcat și, de Satana, este neascultător și este obiectul mustrării lui Dumnezeu - și astfel, pentru a-i permite omului să se cunoască pe sine, cuvintele judecății lui Dumnezeu trebuie să i se întâmple lui și trebuie să fie folosite toate felurile de rafinare; doar atunci lucrarea lui Dumnezeu poate fi eficientă.

Din cuvintele rostite de Dumnezeu se poate vedea că El a condamnat deja trupul omului. Sunt aceste cuvinte, atunci, cuvintele blestemului? Cuvintele rostite de Dumnezeu dezvăluie caracterul adevărat al omului și, prin astfel de revelație, tu ești judecat și atunci când vezi că ești incapabil să împlinești voia lui Dumnezeu, în interiorul tău simți suferință și remușcare, simți că ești atât de îndatorat față de Dumnezeu și insuficient pentru voia lui Dumnezeu. Există momente când Duhul Sfânt te disciplinează din interior, iar această disciplină vine de la judecata lui Dumnezeu; sunt momente când Dumnezeu îți reproșează și Își ascunde fața de tine, când nu-ți dă nicio atenție și nu lucrează în tine, mustrându-te fără o vorbă pentru a te rafina. Lucrarea lui Dumnezeu în om este în mare parte pentru a face clară firea Sa dreaptă. Ce mărturie poartă omul în cele din urmă lui Dumnezeu? El mărturisește că Dumnezeu este Dumnezeul drept, că firea Lui este dreptate, mânie, mustrare și judecată; omul mărturisește despre firea dreaptă a lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește judecata Lui pentru a face omul desăvârșit, a iubit omul și l-a mântuit pe om - dar cât de mult este conținut în dragostea Lui? Există judecată, măreție, mânie și blestem. Deși Dumnezeu a blestemat omul în trecut, El nu l-a aruncat complet pe om în groapa fără fund, dar a folosit acele mijloace pentru a rafina credința omului; El nu l-a omorât pe om, ci a acționat pentru a-l face pe om desăvârșit. Esența trupului este aceea care este a lui Satana - Dumnezeu a spus aceasta perfect corect - dar faptele îndeplinite de Dumnezeu nu sunt săvârșite conform cuvintelor Sale. El te blestemă pentru ca tu să poți să-L iubești pe El și astfel ca tu să poți cunoaște esența trupului; El te mustră pentru ca tu să poți fi trezit, pentru a-ți permite să cunoști lipsurile din tine și să cunoști nevrednicia completă a omului. Astfel, blestemele lui Dumnezeu, judecata Lui și măreția și mânia Lui - toate sunt pentru a-l face pe om desăvârșit. Tot ceea ce face Dumnezeu astăzi și firea dreaptă pe care El o face clară în voi - este totul pentru a face omul desăvârșit și astfel este dragostea lui Dumnezeu.

În concepțiile tradiționale ale omului, dragostea lui Dumnezeu este harul, îndurarea și compasiunea Lui față de slăbiciunea omului. Deși aceste lucruri sunt și ele dragostea lui Dumnezeu, sunt prea unilaterale și nu sunt mijloacele principale prin care Dumnezeu face omul desăvârșit. Când unii oameni tocmaiau început să creadă în Dumnezeu, aceasta este din cauza bolii. Această boală este harul lui Dumnezeu pentru tine; fără ea, nu ai crede în Dumnezeu și dacă nu ai crede în Dumnezeu, atunci nu ai fi ajuns atât de departe – și, astfel, chiar acest har este dragostea lui Dumnezeu. În timpul credinței în Isus, oamenii au făcut multe lucruri neplăcute lui Dumnezeu pentru că ei nu au înțeles adevărul, totuși Dumnezeu are dragoste și milă și El l-a adus pe om atât de departe. Deși omul nu înțelege nimic, totuși, Dumnezeu îi permite să-L urmeze și, mai mult, l-a condus pe om până astăzi. Nu este aceasta dragostea lui Dumnezeu? Ceea ce este evident în firea lui Dumnezeu este dragostea lui Dumnezeu - aceasta este absolut corect! Când dezvoltarea bisericii a ajuns la apogeu, Dumnezeu a făcut pasul lucrării făcătorilor de servicii și l-a aruncat pe om în groapa fără fund. Cuvintele din vremea făcătorilor de servicii au fost toate blesteme: blestemele trupului tău, blestemele firii tale satanice corupte și blestemele lucrurilor tale care nu împlinesc voia lui Dumnezeu. Lucrarea făcută de Dumnezeu în acel pas s-a manifestat ca măreție, după care, la scurt timp, Dumnezeu a îndeplinit pasul lucrării de mustrare și acolo a venit încercarea morții. În astfel de lucrare, omul a văzut mânia, măreția, judecata și mustrarea lui Dumnezeu, el a văzut, de asemenea, harul lui Dumnezeu și dragostea și îndurarea Lui. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu și tot ceea ce s-a manifestat ca fire a Lui era dragostea omului și tot ceea ce a făcut Dumnezeu a putut să satisfacă nevoile omului. El a făcut-o pentru a face omul desăvârșit și a furnizat în conformitate cu statura omului. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut aceasta, omul ar fi incapabil să vină înaintea lui Dumnezeu și nu ar avea nicio cale de a cunoaște adevărata față a lui Dumnezeu. De când a început omul să creadă în Dumnezeu până astăzi, Dumnezeu i-a furnizat treptat omului, în conformitate cu statura lui, astfel încât, înăuntru, omul a ajuns treptat să-L cunoască. Doar venind până astăzi, omul realizează cât de minunată este judecata lui Dumnezeu. Pasul lucrării făcătorilor de servicii a fost prima incidență a lucrării de blestem de la momentul creației până astăzi. Omul a fost blestemat în groapa fără fund. Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut aceasta, astăzi omul nu ar avea o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu; doar prin blestemul lui Dumnezeu omul întâlnește oficial firea lui Dumnezeu. Acele experiențe i-au arătat omului că loialitatea lui era inacceptabilă, că statura lui era prea mică, că el era incapabil să împlinească voia lui Dumnezeu și că pretențiile lui de a-L mulțumi pe Dumnezeu în orice moment nu erau nimic altceva decât cuvinte. Deși, în pasul lucrării făcătorilor de servicii, Dumnezeu l-a blestemat pe om, privit de astăzi, acel pas al lucrării a fost minunată: a adus un important punct de cotitură pentru om și a provocat o mare schimbare în firea vieții sale. Înainte de timpul făcătorilor de servicii, omul nu a înțeles nimic despre căutarea vieții, ce înseamnă să crezi în Dumnezeu sau despre înțelepciunea lucrării lui Dumnezeu și nici nu a înțeles că lucrarea lui Dumnezeu poate testa omul. Din timpul făcătorilor de servicii până în ziua de astăzi, omul vede cât de extraordinară este lucrarea lui Dumnezeu, este de neînțeles pentru om și, folosindu-și creierul, el nu este în stare să-și imagineze cum lucrează Dumnezeu și vede, de asemenea, cât de mică este statura lui și că prea mult din el este neascultător. Când Dumnezeu l-a blestemat pe om, a fost pentru a obține un efect și El nu l-a omorât pe om. Deși El a blestemat omul, a făcut aceasta prin cuvinte, iar blestemele Lui nu i s-au întâmplat de fapt omului, căci ceea ce Dumnezeu a blestemat era neascultarea omului și astfel cuvintele blestemelor Lui erau menite, de asemenea, să îl facă pe om desăvârșit. Fie că Dumnezeu judecă omul, fie că îl blestemă, ambele îl fac pe om desăvârșit. Ambele sunt pentru a face desăvârșit ceea ce este necurat în om. Prin acest mijloc, omul a fost rafinat, iar ceea ce lipsea în om a fost făcut desăvârșit prin cuvintele și lucrarea Lui. Fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu - fie că sunt cuvinte dure sau judecată sau mustrare - îl face pe om desăvârșit și este absolut potrivit. Niciodată de-a lungul veacurilor Dumnezeu nu a făcut lucrare ca aceasta; astăzi, El lucrează în voi astfel încât voi ați apreciat înțelepciunea Lui. Deși ați răbdat multă durere în voi, inimile voastre se simt statornice și în pace; este o binecuvântare pentru voi să vă puteți bucura de această etapă a lucrării lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce sunteți capabili să dobândiți în viitor, tot ceea ce vedeți astăzi în voi din lucrarea lui Dumnezeu este dragoste. Dacă omul nu experimentează judecata și rafinarea lui Dumnezeu, acțiunile și ardoarea lui vor fi întotdeauna pe din afară, iar firea lui va rămâne întotdeauna neschimbată. Înseamnă aceasta că ați fost câștigați de Dumnezeu? Astăzi, deși există încă multă aroganță și egoism în om, firea omului este mult mai stabilă decât înainte. Dumnezeu se ocupă de tine pentru a te salva și, deși ai putea simți o oarecare durere la acel moment, va veni ziua când se va produce o schimbare în firea ta. În acel moment, te vei uita înapoi și vei vedea cât de înțeleaptă este lucrarea lui Dumnezeu și atunci vei putea înțelege cu adevărat voia lui Dumnezeu. Astăzi, există unii oameni care spun că înțeleg voia lui Dumnezeu - dar nu este niciunul prea realist; ei vorbesc prostii pentru că, în prezent, ei încă au nevoie să înțeleagă dacă voia lui Dumnezeu este de a salva omul sau de a blestema omul. Poate că nu o poți vedea în mod clar acum, dar va veni ziua când vei vedea că a sosit ziua adorării lui Dumnezeu și vei vedea cât de semnificativ este să-L iubești pe Dumnezeu, astfel încât vei ajunge să cunoști viața omenească, iar trupul tău va trăi în lumea lui Dumnezeu Cel iubitor, pentru că sufletul tău va fi eliberat, viața ta va fi plină de bucurie și tu vei fi mereu aproape de Dumnezeu și vei privi mereu la Dumnezeu. În acel moment, vei cunoaște cu adevărat cât de valoroasă este lucrarea lui Dumnezeu astăzi.

Astăzi, majoritatea oamenilor nu au această cunoaștere. Ei cred că suferința este fără valoare, ei sunt lepădați de lume, viața lor de familie este tulburată, ei nu sunt iubiți de Dumnezeu, iar perspectivele lor sunt sumbre. Suferința unor oameni atinge un anumit punct și gândurile lor se îndreaptă spre moarte. Nu aceasta este dragostea adevărată a lui Dumnezeu; astfel de oameni sunt lași, nu au perseverență, sunt slabi și neputincioși! Dumnezeu dorește ca omul să-L iubească, dar cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât este mai mare suferința omului și cu cât omul Îl iubește mai mult, cu atât sunt mai mari încercările omului. Dacă Îl iubești, atunci ți se vor întâmpla tot felul de suferințe - iar dacă nu, atunci poate că totul va merge ca pe roate pentru tine și totul va fi pașnic în jurul tău. Când Îl iubești pe Dumnezeu, vei simți că multe lucruri din jurul tău sunt insurmontabile și, pentru că statura ta este prea mică, tu vei fi rafinat; în plus, tu ești incapabil de a-L mulțumi pe Dumnezeu și vei simți întotdeauna că voia lui Dumnezeu este prea exigentă, că omul nu o poate împlini. Din cauza tuturor acestor lucruri tu vei fi rafinat - pentru că există multă slăbiciune în tine și multe lucruri care nu pot împlini voia lui Dumnezeu, tu vei fi rafinat în interior. Totuși, trebuie să vedeți în mod clar că purificarea este realizată doar prin rafinare. Astfel, în timpul acestor zile de pe urmă, voi trebuie să purtați mărturie lui Dumnezeu. Indiferent cât de mare este suferința voastră, ar trebui să mergeți chiar până la capăt și chiar la ultima suflare, trebuie încă să fiți credincioși lui Dumnezeu și la îndurarea lui Dumnezeu; numai aceasta este cu adevărat iubirea de Dumnezeu și doar aceasta este mărturia puternică și răsunătoare. Când ești ispitit, ar trebui să spui: „Inima mea aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu m-a câștigat deja. Eu nu te pot mulțumi - trebuie să dedic totul pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu”. Cu cât Îl mulțumești mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult Dumnezeu te binecuvântează și cu atât este mai mare puterea iubirii tale pentru Dumnezeu; deci și tu vei avea credință și fermitate și vei simți că nimic nu este mai demn de onoare sau mai important decât o viață petrecută iubindu-L pe Dumnezeu. Se poate spune că omul trebuie doar să-L iubească pe Dumnezeu pentru a fi fără tristețe. Deși sunt timpuri în care trupul tău este slab și ți se întâmplă multe necazuri reale, în aceste timpuri te vei baza cu adevărat pe Dumnezeu și în sufletul tău vei fi consolat și vei simți certitudine și că ai ceva de care să depinzi. În acest fel, vei fi capabil să depășești multe împrejurări și astfel nu te vei plânge de Dumnezeu din cauza chinului pe care îl suferi; vei vrea să cânți, să dansezi și să te rogi, să vă adunați și să împărtășești, să te gândești la Dumnezeu și vei simți că toți oamenii, problemele și lucrurile din jurul tău care sunt organizate de Dumnezeu sunt potrivite. Dacă nu-L iubești pe Dumnezeu, tot ceea ce tu apreciezi va fi plictisitor pentru tine, nimic nu va fi plăcut ochilor tăi; în sufletul tău nu vei fi liber, ci asuprit, inima ta se va plânge mereu de Dumnezeu, iar tu vei simți mereu că suferi atât de mult chin și că este atât de nedrept. Dacă nu cauți de dragul fericirii, ci pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și pentru a nu fi acuzat de Satana, atunci această căutare îți va da o mare putere de a-L iubi pe Dumnezeu. Omul este capabil să facă tot ceea ce este rostit de Dumnezeu și tot ceea ce face el poate să-L mulțumească pe Dumnezeu - aceasta este ceea ce înseamnă a fi posedat de realitate. Căutarea mulțumirii lui Dumnezeu folosește dragostea lui Dumnezeu pentru a pune în practică cuvintele Sale; indiferent de timp - chiar și atunci când ceilalți sunt fără putere - înăuntrul tău există încă o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu, care tânjește profund după Dumnezeu și căreia îi e dor de Dumnezeu. Aceasta este statura reală. Cât de mare este statura ta depinde de cât de mare este dragostea ta de Dumnezeu, de faptul dacă ești capabil să stai neclintit când ești testat, dacă ești slab când o anumită împrejurare vine asupra ta și dacă poți să rămâi pe loc când frații și surorile tale te resping; sosirea faptelor va arăta doar cum este dragostea ta de Dumnezeu. Dintr-o mare parte a lucrării lui Dumnezeu se poate vedea că Dumnezeu într-adevăr îl iubește pe om, este doar că ochii sufletului omului trebuie încă să fie deschiși complet, iar el este incapabil să vadă prea mult din lucrarea lui Dumnezeu și din voia lui Dumnezeu și multe lucruri care sunt minunate despre Dumnezeu; omul are prea puțină iubire adevărată pentru Dumnezeu. Ai crezut în Dumnezeu tot acest timp, iar astăzi Dumnezeu a retezat toate mijloacele de scăpare. Realist vorbind, nu ai de ales decât să iei calea cea dreaptă, calea cea dreaptă pe care ai fost condus prin judecata aspră și mântuirea supremă a lui Dumnezeu. Doar după ce experimentează greutăți și rafinare, omul știe că Dumnezeu este minunat. După ce a experimentat până astăzi, se poate spune că omul a ajuns să cunoască o parte din frumusețea lui Dumnezeu - dar acest lucru nu este încă suficient, pentru că omul este atât de deficitar. El trebuie să experimenteze mai mult din lucrarea extraordinară a lui Dumnezeu și mai mult din întreaga rafinare a suferințelor date de Dumnezeu. Doar atunci poate fi schimbată firea vieții omului.

Cei a căror fire s-a schimbat sunt aceia care au intrat în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu

Calea pe care Duhul Sfânt îi poartă pe oameni este mai întâi cea de a scoate inimile lor din mijlocul tuturor oamenilor, evenimentelor şi lucrurilor şi de a le introduce în cuvintele lui Dumnezeu în aşa fel încât în inimile lor ei toţi să creadă că cuvintele lui Dumnezeu sunt absolut fără nicio îndoială şi total adevărate. De vreme ce crezi în Dumnezeu trebuie să crezi în cuvintele Lui; dacă timp de mulţi ani ai crezut în Dumnezeu dar nu ştii calea pe care merge Duhul Sfânt, eşti tu cu adevărat un credincios? Pentru a obţine viaţa unei persoane normale şi o viaţă corespunzătoare a omului în relaţia cu Dumnezeu, trebuie mai întâi să crezi în cuvintele Lui. Dacă nu ai finalizat primul pas al lucrării pe care Duhul Sfânt îl realizează în oameni, atunci nu ai nicio temelie. Îţi lipsesc principiile cele mai de bază, prin urmare cum poți păși pe calea dinainte? A apuca calea cea dreaptă a desăvârșirii omului de către Dumnezeu, înseamnă a intra pe calea cea dreaptă a lucrării actuale a Duhului Sfânt; de asemenea înseamnă a lua calea pe care păşeşte Duhul Sfânt. Chiar acum, calea pe care păşeşte Duhul Sfânt sunt cuvintele actuale ale lui Dumnezeu. Deci, ca cineva să păşească pe ea, acela trebuie să se supună şi să mănânce şi să bea cuvintele actuale ale lui Dumnezeu întrupat. El face lucrarea cuvintelor şi totul este spus din cuvintele Sale şi totul este rânduit pe baza cuvintelor Sale, cuvintele Sale actuale. Indiferent dacă este complet fără îndoieli asupra faptului că Dumnezeu devine trup sau că-L cunoaşte, omul trebuie să depună mult efort în cuvintele Lui. Altminteri el nu poate îndeplini nimic şi va fi lăsat fără nimic. Doar ajungând să-L cunoască pe Dumnezeu şi doar mulţumindu-L prin a mânca și a bea cuvintele Lui, poate cineva, treptat, să stabilească o relaţie corespunzătoare cu El. A mânca și a bea cuvintele Lui şi a le pune în practică este cea mai bună colaborare cu Dumnezeu şi este practica ce stă cel mai bine ca mărturie că cineva este unul din oamenii Lui. Când cineva înțelege și este capabil să se supună esenței cuvintelor actuale ale lui Dumnezeu, el trăiește pe calea care este îndrumată de Duhul Sfânt și a intrat pe calea cea dreaptă a omului desăvârşit de Dumnezeu. În trecut oamenii obișnuiau să caute harul și să caute pacea și bucuria, și apoi puteau să obțină lucrarea lui Dumnezeu. E diferit acum. Dacă ei nu au cuvintele lui Dumnezeu devenit trup, dacă ei nu au percepţia reală a acelor cuvinte, nu pot obţine încuviinţare de la Dumnezeu şi vor fi eliminaţi de Dumnezeu. Pentru a obţine o viaţă spirituală adecvată, mai întâi mănâncă şi bea cuvintele lui Dumnezeu şi pune-le în practică; şi de pe această bază stabileşte o relaţie corespunzătoare între om şi Dumnezeu. Tu cum colaborezi? Cum depui mărturie ca unul din oamenii Lui? Cum stabileşti o relaţie corespunzătoare cu Dumnezeu?

IIată cum poţi să-ţi dai seama dacă ai o relaţie corespunzătoare cu Dumnezeu în viaţa ta de zi cu zi:

Crezi în propria mărturisire a lui Dumnezeu?

2. Crezi în adâncul inimii tale că sunt adevărate şi infailibile cuvintele lui Dumnezeu?

3. Eşti dintre aceia care pune în practică cuvintele Lui?

4. Eşti dedicat în ceea ce El îţi încredinţează? Cum poţi să te dedici?

5. Tot ceea ce faci este pentru a-L mulţumi şi a-I fi loial lui Dumnezeu?

Prin aceste lucruri, poţi să apreciezi dacă ai o relaţie corespunzătoare cu Dumnezeu în această etapă actuală.

Dacă eşti capabil să accepţi ceea ce Dumnezeu îţi încredinţează, dacă accepţi promisiunea Lui şi urmezi calea Duhului Sfânt, atunci asta înseamnă să îndeplineşti voia lui Dumnezeu. Posezi claritatea interioară pe calea Duhului Sfânt? Sunt faptele tale actuale în concordanţă cu calea Lui? Se apropie inima ta de Dumnezeu? Eşti dispus să urmezi cea mai nouă lumină de la Duhului Sfânt? Eşti dispus să fii câștigat de Dumnezeu? Eşti dispus să devii o manifestare a slavei lui Dumnezeu pe pământ? Ai voinţa de a obţine ceea ce cere Dumnezeu? Dacă ai dorinţa de a coopera imediat ce Dumnezeu vorbeşte şi dacă ai voinţa de a-L mulţumi, dacă aceasta este dinamica ta internă, înseamnă că cuvintele lui Dumnezeu au rodit în inima ta. Dacă nu ai acel tip de voinţă şi nu ai un ţel în căutarea ta, înseamnă că inima ta încă nu a fost mişcată de Dumnezeu.

Pe măsură ce oamenii au intrat în instruirea Împărăției, cerinţele lui Dumnezeu de la ei au crescut. Cum poate cineva să-şi dea seama de aceasta? Se spunea înainte că oamenii nu au o viaţă, dar acum oamenii caută viaţa, caută să fie unii din oamenii lui Dumnezeu şi să fie câştigaţi şi desăvârşiţi de Dumnezeu. Nu înseamnă asta a fi înălţat? De fapt, cerinţele la adresa oamenilor sunt mai simple decât erau înainte. Oamenilor nu li se cere să fie servitori sau să moară – tot ceea ce este cerut de la ei este să fie oamenii lui Dumnezeu. Nu este mai simplu aşa? Atâta vreme cât îţi oferi inima lui Dumnezeu şi Îi asculți îndrumările, toate se vor împlini. De ce crezi că este aşa de greu? Ceea ce se spune acum cu privire la intrarea în viaţă este mult mai clar ca înainte; oamenii erau nesiguri şi nu ştiau ce anume este realitatea vieţii. Cei care au o reacţie la auzul cuvintelor lui Dumnezeu, care au luminarea şi iluminarea Duhului Sfânt şi cei care au dobândit desăvârşirea Lui şi şi-au schimbat firea în faţa Lui – toţi aceşti oameni au viaţă. Ceea ce-şi doreşte Dumnezeu sunt fiinţe vii, nu obiecte neînsufleţite. Dacă eşti neînsufleţit, nu ai viaţă şi Dumnezeu nu-ţi va vorbi şi El în special nu te va înălţa pentru a fi unul din oamenii Săi. Deoarece aţi fost înălţaţi de Dumnezeu, primind o asemenea binecuvântare măreaţă din partea Lui, aceasta înseamnă că voi sunteţi toți oameni care au viaţă, iar cei care au viaţă vin de la Dumnezeu.

Pentru ca cineva să urmărească o schimbare în firea vieţii sale, calea practicii este simplă. Dacă eşti capabil să urmezi cuvintele actuale ale Duhului Sfânt în cadrul experienţelor tale practice, vei putea să obţii o schimbare a firii tale. Dacă urmezi şi cauţi tot ceea ce spune Duhul Sfânt, atunci eşti cineva care-L ascultă şi în acest fel vei fi capabil să obţii o schimbare a firii. Firea omului se schimbă cu cuvintele actuale ale Duhului Sfânt; dacă îţi menţii mereu experienţele şi regulile vechi din trecut, firea ta nu se va schimba. Dacă Duhul Sfânt a vorbit astăzi să spună tuturor oamenilor să intre într-o viață umană normală, dar tu continui să te concentrezi la lucrurile superficiale și eşti confuz în legătură cu realitatea și nu o iei în serios, atunci vei fi cineva care nu menține pasul cu lucrarea Lui și nu vei fi acela care a intrat pe calea arătată de Duhul Sfânt. Dacă firea ta se poate schimba sau nu, depinde dacă poţi să ții pasul cu cuvintele actuale ale Duhului Sfânt şi dacă ai o înţelegere autentică. Acest lucru e diferit faţă de ceea ce aţi înţeles înainte. Înainte, ceea ce înţelegeaţi prin schimbarea firii era că voi, care judecaţi uşor, prin disciplinarea voastră de către Dumnezeu nu mai vorbiţi nechibzuit. Dar acesta este doar un aspect al schimbării şi, chiar acum, cel mai critic punct este urmarea îndrumării Duhului Sfânt. Urmezi orice spune Dumnezeu, asculţi orice îţi spune El. Oamenii nu își pot schimba singuri firea; ei trebuie să fie supuşi judecății, mustrării și rafinării dureroase a cuvintelor lui Dumnezeu sau să fie tratați, disciplinaţi și emondați prin cuvintele Lui. Doar după aceea pot să ajungă la ascultarea și devotamentul față de Dumnezeu și să nu încerce să-L păcălească și să-L trateze superficial. Sub rafinarea cuvintelor lui Dumnezeu oamenii trec printr-o schimbare a firii lor. Doar cei care se supun dezvăluirii, judecății, disciplinării și tratării cuvintelor Lui, nu vor mai îndrăzni să facă lucrurile nesăbuit și vor deveni calmi și liniştiți. Cel mai important lucru este că sunt capabili să asculte cuvintele actuale ale lui Dumnezeu şi să se supună lucrării lui Dumnezeu şi chiar dacă nu este în conformitate cu concepţiile umane, ei le pot lăsa la o parte şi să se supună cu bună ştiinţă. Atunci când se vorbea în trecut de o schimbare a firii, era în principal vorba de abandonarea sinelui, permiţând trupului să sufere, disciplinând propriul trup şi renunţând la alegerile trupeşti – acesta este un tip de schimbare a firii. Oamenii ştiu acum că adevărata expresie a schimbării firii este să asculte cuvintele actuale ale lui Dumnezeu precum şi să fie capabili să aibă o înţelegere sinceră a noii Sale lucrări. În acest fel oamenii vor putea să renunţe la înţelegerea lor anterioară a lui Dumnezeu în concepţiile lor şi să obţină o reală înţelegere a Lui şi ascultare de El. Doar aceasta este o expresie adevărată a schimbării firii.

Ţelul oamenilor de a intra în viaţă este bazat pe cuvintele lui Dumnezeu; s-a spus înainte că totul este îndeplinit datorită cuvintelor Sale, dar nimeni nu a văzut faptele. Dacă în această etapă pătrunzi în experiență, vei fi complet luminat – aceasta reprezintă construirea unei fundații bune pentru încercările viitoare și indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, trebuie doar să intri în cuvintele Lui. Când Dumnezeu spune că începe să mustre oamenii, tu accepţi mustrarea Lui. Atunci când Dumnezeu le cere oamenilor să moară, tu accepţi acea încercare. Dacă trăiesti mereu în cele mai noi cuvântări ale Lui, în cele din urmă cuvintele lui Dumnezeu te vor desăvârși. Cu cât intri mai mult în cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai repede vei fi desăvârşit. De ce am părtășie din nou și din nou și vă cer să înțelegeți și să intrați în cuvintele lui Dumnezeu? Doar prin concentrarea căutării tale spre cuvintele lui Dumnezeu și prin trăirea lor și intrarea în realitatea lor, Duhul Sfânt va avea ocazia să lucreze în tine. Din acest motiv sunteți toți rivali ai fiecărei metode a lucrării lui Dumnezeu și, indiferent dacă la final suferința voastră a fost mare sau moderată, voi toți veți avea un suvenir. Pentru a atinge desăvârşirea voastră finală, trebuie să intraţi în toate cuvintele lui Dumnezeu. Pentru ca Duhul Sfânt să desăvârşească oamenii, El nu lucrează unilateral. El cere colaborarea oamenilor; El are nevoie ca toți să coopereze în mod conştient cu El. Indiferent de ceea ce spune Dumnezeu, tu pur şi simplu pătrunzi în cuvintele Lui – este mult mai benefic pentru vieţile voastre. Toate acestea au scopul de a vă schimba firea. Atunci când intri în cuvintele lui Dumnezeu, inima ta va fi mișcată de Dumnezeu și vei fi în stare să înțelegi tot ceea ce Dumnezeu dorește să realizeze în această etapă a lucrării și vei avea voința de a realiza acel lucru. În vremuri de mustrare, unii oameni au crezut că este metoda de lucru și nu au crezut în cuvintele lui Dumnezeu. Drept urmare, ei nu au fost supuşi rafinării și au ieșit din vremurile de mustrare necâştigând nimic si neînţelegând nimic. Au existat câţiva oameni care au intrat cu adevărat în aceste cuvinte fără nicio urmă de îndoială; ei au spus că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și fără greş și că oamenii ar trebui să fie mustrați. Ei s-au zbătut cu această problemă pentru o perioadă de timp și au dat drumul viitorului și destinului lor și odată ce au ieșit din ea, firea lor s-a schimbat semnificativ și au avut o înțelegere și mai profundă a lui Dumnezeu. Aceia care au ieșit din mijlocul mustrării au simțit cu toții frumusețea lui Dumnezeu și au știut că acel pas al lucrării lui Dumnezeu a fost dragostea Lui mare pogorându-se asupra omenirii, că a fost cucerirea și mântuirea iubirii lui Dumnezeu. De asemenea, ei au spus că gândurile lui Dumnezeu sunt întotdeauna bune și tot ceea ce face Dumnezeu în om este iubire, nu ură. Cei care nu au dat crezare cuvintelor lui Dumnezeu sau nu le-au dat importanță, nu au trăit procesul de rafinare din timpul vremurilor de mustrare şi rezultatul a fost că Duhul Sfant nu i-a însoţit şi nu au obţinut nimic. Pentru cei care au intrat în vremurile de mustrare, deși au fost supuși rafinării, Duhul Sfânt acţiona în interiorul lor într-un mod ascuns, iar rezultatul a fost că au suferit o schimbare în firea vieţii lor. Anumite persoane păreau a fi foarte pozitive din exterior. Ele erau mereu fericite, dar nu au intrat în acea stare de rafinare a cuvintelor lui Dumnezeu şi nu s-au schimbat deloc, consecință a faptului că nu credeau cuvintele lui Dumnezeu. Dacă nu crezi cuvintele Lui, Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Dumnezeu apare tuturor acelora care cred cuvintele Lui; cei care cred şi înţeleg cuvintele Lui vor obţine iubirea Lui!

Pătrunde în starea cuvintelor lui Dumnezeu, concentrează-te să o faci într-o manieră activă și află ce trebuie pus în practică; numai făcând aşa poți experimenta o schimbare a firii vieţii tale. Doar în acest fel poți fi desăvârșit de Dumnezeu și numai oamenii care în acest fel au fost desăvârșiți de Dumnezeu pot fi pe placul voii Lui. Pentru a primi lumină nouă, trebuie să trăieşti în cuvintele Lui. Dacă ai fost emoţionat doar o dată de Duhul Sfânt, acest lucru nu este acceptabil deloc – trebuie să pătrunzi mai în profunzime. Celor care au fost emoţionaţi doar o dată li s-a stârnit râvna în interiorul lor și au devenit dispuși să caute, dar nu pot să mențină acest lucru pe termen lung și trebuie mereu să primească a fi mișcați de Duhul Sfânt. De atâtea ori am adus în discuţie faptul că sper ca Duhul lui Dumnezeu să emoţioneze spiritele oamenilor, ca ei să caute o schimbare în firea vieţii lor și în timp ce ei caută să fie emoţionaţi de Dumnezeu, să-și înțeleagă propriile neajunsuri, iar în procesul de trăire a cuvintelor Lui, să se lepede de lucrurile impure din ei înşişi (autosuficienţa, aroganța și propriile lor concepții și așa mai departe). Să nu crezi că doar primirea proactivă a noii lumini este acceptabilă – trebuie şi să te lepezi de lucrurile ce prezintă aspecte negative. Nu trebuie doar să pătrundeţi din aspectele pozitive, trebuie de asemenea să renunţaţi la toate lucrurile impure ale aspectelor negative. Trebuie să te cercetezi mereu cu privire la care lucruri impure încă mai există în tine. Concepţiile religioase ale oamenilor, intenţiile, speranţele, autosuficienţa şi aroganţa sunt toate lucruri impure. Compară-te cu toate cuvintele revelației lui Dumnezeu și cercetează-te de orice concepte religioase pe care le-ai putea avea. Doar dacă le recunoști cu adevărat, te poţi lepăda de ele. Anumiţi oameni spun că acum este suficient să urmăm lumina lucrării actuale a Duhului Sfânt și nu trebuie acordată atenţie la nimic altceva. Cum te vei lepăda de conceptele tale religioase atunci când vor apărea? Crezi că este aşa de simplu să urmezi cuvintele lui Dumnezeu? În viața ta reală, încă există lucruri religioase care te pot perturba și atunci când apar, ele îţi pot afecta capacitatea de a accepta lucruri noi. Acestea sunt toate probleme care există în realitate. Dacă doar urmezi cuvintele actuale ale Duhului Sfânt nu poţi satisface voia lui Dumnezeu. În timp ce urmezi lumina prezentă a Duhului Sfânt, trebuie să recunoști care sunt concepțiile și intențiile pe care încă le deții, ce autosuficienţă specific umană există și care comportamente sunt de nesupunere față de Dumnezeu. Și după ce ai recunoscut toate aceste lucruri, trebuie să te lepezi de ele. Renunțarea ta la acţiunile şi comportamentele tale anterioare este pentru a urma cuvintele actuale ale Duhului Sfânt. Pentru că o schimbare a firii, pe de o parte, este obţinută prin cuvintele lui Dumnezeu şi pe de altă parte, necesită ca oamenii să coopereze. Adică lucrarea lui Dumnezeu şi practica oamenilor sunt ambele indispensabile.

Pe viitoarea ta cale de slujire, cum poţi satisface voia lui Dumnezeu?

Un punct important este acela de a urmări intrarea în viață, de a urmări o schimbare a firii, și de a urmări o intrare mai profundă în adevăr – aceasta este calea de a obţine desăvârşirea și de a fi câştigat de Dumnezeu. Toți sunteţi pe cale să primiți însărcinare din partea lui Dumnezeu, deci ce este aceasta? Acest lucru este relevant pentru următoarea etapă a lucrării, care va fi o lucrare mai importantă ce este realizată în întregul univers. Deci, acum ar trebui să urmăriți o schimbare în firea vieţii voastre, astfel încât pe viitor să deveniți cu adevărat o mărturie a faptului că Dumnezeu Își câștigă gloria prin lucrarea Lui și să fiţi modele pentru lucrarea Lui viitoare. Căutările de azi sunt toate pentru a pune o temelie lucrării viitoare; sunt pentru ca tu să fii folosit de Dumnezeu și astfel să poți depune mărturie pentru El. Dacă acesta este obiectul căutării tale, vei putea obține prezența Duhului Sfânt. Cu cât este mai mare obiectivul căutării tale, cu atât mai mult va fi posibil să fii făcut desăvârșit. Cu cât vei urmări mai mult adevărul, cu atât va lucra mai mult Duhul Sfânt. Cu cât vei avea mai multă energie pentru căutare, cu atât vei obține mai mult. Duhul Sfânt desăvârșește oamenii pe baza stării lor interne. Unii oameni spun că nu sunt dispuși să fie folosiți de Dumnezeu sau să fie desăvârșiți de El, că va fi bine dacă vor avea pace în trup și dacă nu vor suferi niciun fel de nenorociri. Unii oameni nu sunt dispuși să intre în Împărăție, ci sunt dispuși să coboare în groapa fără fund, iar Dumnezeu va îndeplini și asta pentru tine. Orice vei urmări va fi ceea ce Dumnezeu împlineşte. Deci care este căutarea ta actuală? Urmăreşti să fii desăvârşit? Sunt acțiunile și comportamentele tale actuale de dragul de a fi desăvârșit de Dumnezeu, pentru a fi câștigat de El? Trebuie să te cercetezi constant în acest mod în viața de zi cu zi. Dacă îți concentrezi inima în urmărirea unui singur scop, Dumnezeu cu certitudine te va desăvârși. Aceasta este calea Duhului Sfânt. Calea arătată de Duhul Sfânt este obţinută prin căutările oamenilor. Cu cât tânjești mai mult să fii desăvârșit și câştigat de Dumnezeu, cu atât mai mult va lucra Duhul Sfânt în tine. Cu cât nu cauţi mai mult și cu cât eşti mai negativist și mai retras, cu atât mai mult Duhul Sfânt nu are ocazia să lucreze. Duhul Sfânt te va abandona treptat. Ești dispus să fii desăvârşit de Dumnezeu? Ești dispus să fii câştigat de Dumnezeu? Ești dispus să fii folosit de Dumnezeu? Ar trebui să urmăriți să faceţi totul pentru a fi desăvârşiţi, câştigaţi şi folosiţi de Dumnezeu, lăsând ca totul din univers să vadă faptele lui Dumnezeu descoperite în voi. Între toate lucrurile, voi sunteţi stăpânii lor şi între tot ce există Îi veţi permite lui Dumnezeu să se bucure de mărturie şi slavă datorită vouă – aceasta arată că sunteţi cea mai binecuvântată generaţie!