În practică, poruncile ar trebui să fie legate de practica adevărului. În timp ce respectă poruncile, omul trebuie să practice adevărul. Când practică adevărul, omul nu ar trebui să încalce principiile poruncilor sau să fie împotriva poruncilor. Fă ceea ce îţi cere Dumnezeu să faci. Respectarea poruncilor și practicarea adevărului sunt interconectate, nu contradictorii. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât mai mult respecţi esența poruncilor. Cu cât practici mai mult adevărul, cu atât vei înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu așa cum este exprimat în porunci. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor nu sunt acțiuni contradictorii, ci mai degrabă interconectate. La început, numai după ce omul respectă poruncile poate să practice adevărul și să obțină luminarea de la Duhul Sfânt. Dar aceasta nu este intenția inițială a lui Dumnezeu. Dumnezeu îţi cere să I te închini cu inima, nu doar să practici un comportament bun. Dar trebuie să respecţi poruncile, cel puțin superficial. Treptat, prin experiență, omul dobândeşte o înțelegere mai clară a lui Dumnezeu. El nu se mai răzvrătește și nu se mai împotrivește lui Dumnezeu și nu mai pune sub semnul întrebării lucrarea lui Dumnezeu. În acest fel, omul poate să respecte esența poruncilor. Prin urmare, simpla respectare a poruncilor fără practicarea adevărului este ineficientă și nu reprezintă închinarea adevărată la Dumnezeu pentru că nu ai atins încă o statură reală. Dacă respecţi poruncile fără adevăr, aceasta înseamnă doar că respecți rigid regulile. Făcând astfel, poruncile devin legea ta, care nu te va ajuta să crești în viață. Dimpotrivă, acestea vor deveni povara ta și te vor lega ferm ca legea Vechiului Testament, făcându-te să pierzi prezența Duhului Sfânt. Prin urmare, numai prin practicarea adevărului poți respecta în mod efectiv poruncile. Omul respectă poruncile pentru a practica adevărul. Practici și mai multe adevăruri prin respectarea poruncilor. Dobândeşti şi o înţelegere sporită a sensului practic al poruncilor prin practicarea adevărului. Scopul și sensul cerinţei lui Dumnezeu, conform căreia omul ar trebui să respecte poruncile, nu este să urmeze ordinele pe care omul le poate imagina ci, mai degrabă, are de a face cu intrarea omului în viață. Cu cât crești mai mult în viață, cu atât este mai mare gradul în care vei putea să respecţi poruncile. Deși poruncile sunt pentru a fi respectate de om, esența poruncilor devine evidentă numai prin experiența de viață a omului. Majoritatea oamenilor cred că a respecta poruncile bine înseamnă că „totul este gata, tot ce rămâne de făcut este să fii răpit”. Aceasta este o imaginare extravagantă și nu este voia lui Dumnezeu. Cei care spun astfel de lucruri nu doresc să facă progrese și sunt lacomi în ceea ce priveşte trupul. Aceasta este o prostie! Acest lucru nu este în concordanță cu realitatea! Doar practicarea adevărului fără a respecta practic poruncile nu este voia lui Dumnezeu. Cei care fac asta sunt infirmi; sunt ca oamenii cărora le lipsește un picior. Nici simpla respectare a poruncilor și aderarea rigidă la acestea fără a avea adevărul nu înseamnă îndeplinirea voii lui Dumnezeu; ca și aceia cărora le lipsește un ochi, persoanele care fac asta suferă, la rândul lor, de o formă de invaliditate. Se poate spune că dacă respecţi poruncile bine și dobândeşti o înțelegere clară a Dumnezeului concret, atunci vei avea adevăr. Dintr-o perspectivă relativă, vei fi câștigat statură reală. Practici adevărul și respecţi poruncile în același timp, fără conflicte reciproce. Practicarea adevărului și respectarea poruncilor sunt două sisteme, ambele fiind parte integrantă din experiența vieții. Experiența cuiva ar trebui să cuprindă o integrare a respectării poruncilor cu practicarea adevărului, nu o diviziune. Cu toate acestea, există atât diferențe, cât și legături între aceste două lucruri.
Promulgarea poruncilor în epoca nouă este o mărturie a faptului că toți oamenii din acest curent și toți cei care aud vocea lui Dumnezeu astăzi au intrat într-o epocă nouă. Acesta este un nou început pentru lucrarea lui Dumnezeu și reprezintă începutul ultimei părți a lucrării din planul de gestionare al lui Dumnezeu de peste șase mii de ani. Poruncile noii epoci simbolizează faptul că Dumnezeu și omul au intrat în tărâmul unui nou cer și al unui nou pământ și că Dumnezeu, așa cum Iahve a lucrat printre israeliți și Isus a lucrat printre evrei, va face o lucrare mai practică și va face o lucrare mai mare pe pământ. Acestea simbolizează, de asemenea, că acest grup de oameni va primi însărcinări din ce în ce mai mari de la Dumnezeu și va primi de la Dumnezeu o aprovizionare practică, hrană, sprijin, îngrijire și protecție. Mai mult, ei vor fi supuşi mai multor exerciţii practice și vor fi tratați, zdrobiți și rafinați de cuvântul lui Dumnezeu. Semnificația poruncilor noii epoci este destul de profundă. Acestea sugerează că Dumnezeu va apărea cu adevărat pe pământ și că Dumnezeu va cuceri întregul univers pe pământ, dezvăluind toată slava Sa în trup. Acestea sugerează, de asemenea, că Dumnezeul concret va face mai multe lucruri practice pe pământ pentru a desăvârși tot ce a ales El. Mai mult, Dumnezeu va împlini totul prin cuvinte pe pământ și va face să se manifeste decretul conform căruia „Dumnezeul întrupat Se ridică în înalt și este mărit și toate popoarele și toate națiunile îngenunchează pentru a se închina lui Dumnezeu – care este mare.ˮ Deși poruncile noii epoci sunt pentru a fi respectate de om, ceea ce este datoria omului și scopul realizărilor sale, sensul pe care îl reprezintă acestea este destul de profund pentru a fi pe deplin exprimat într-unul sau două cuvinte. Poruncile noii epoci înlocuiesc legile Vechiului Testament și ordinele Noului Testament promulgate de Iahve și de Isus. Aceasta este o lecție mai profundă, nu o simplă chestiune pe care omul o poate imagina. Poruncile noii epoci au un aspect al sensului practic: acestea servesc drept interfață între Epoca Harului și Epoca Împărăției. Poruncile noii epoci pun capăt tuturor practicilor și ordinelor vechii epoci și, de asemenea, încheie toate practicile din epoca lui Isus și pe cele care au precedat noua epocă.[a]Acestea aduc omul în prezența Dumnezeului mai concret și permit omului să înceapă să primească perfecțiunea personală a lui Dumnezeu, care este începutul căii de a fi desăvârşit. Prin urmare, veți avea o atitudine corectă față de poruncile din epoca nouă și nu le veţi urma nepăsători sau le veţi dispreţui. Poruncile noii epoci pun în evidență un punct: că omul se va închina Dumnezeului concret din zilele noastre, adică să se supună într-un mod mai practic esenței Duhului. Acestea subliniază, de asemenea, principiul după care Dumnezeu va judeca pe om ca fiind vinovat sau drept, după ce El apare ca Soarele dreptăţii. Poruncile sunt mai ușor de înțeles decât de practicat. Astfel, dacă Dumnezeu dorește să desăvârșească omul, El trebuie să facă acest lucru prin propriile Sale cuvinte și îndrumări, omul nu poate dobândi perfecțiunea doar prin propria lui inteligență înnăscută. Dacă omul poate respecta poruncile noii epoci sau nu este un fapt legat de cunoașterea de către om a Dumnezeului concret. Prin urmare, dacă poți respecta sau nu poruncile nu este o chestiune care va fi hotărâtă într-o chestiune de câteva zile. Aceasta este o lecție profundă.
Practicarea adevărului este o cale prin care viața omului poate crește. Dacă nu practicați adevărul, veți rămâne doar cu teoria și nu veți avea o viață reală. Adevărul este simbolul staturii omului. Faptul dacă practici sau nu adevărul are legătură cu obţinerea unei staturi reale. Dacă nu practici adevărul, nu acționezi în mod corect sau ești influențat de emoții și de îngrijirea trupului, atunci ești departe de respectarea poruncilor. Aceasta este cea mai profundă lecție. Există multe adevăruri de pătruns pentru om și pe care omul să le înțeleagă în fiecare epocă. Dar există diferite porunci care însoțesc adevărurile în fiecare epocă. Adevărul pe care-l practică omul are legătură cu epoca, iar poruncile respectat de om au legătură şi cu epoca. Fiecare epocă are propriile adevăruri care trebuie să fie practicate și porunci care să fie respecte. Cu toate acestea, pe baza diferitelor porunci promulgate de Dumnezeu, adică, bazate pe epoci diferite, scopul și efectul practicării adevărului de către om diferă proporțional. Se poate spune că poruncile servesc adevărului și că adevărul există pentru a menține poruncile. Dacă există doar adevăr, nu vor exista schimbări despre care să se vorbească în lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, prin referirea la porunci, omul poate identifica amploarea dinamică a lucrării făcute de Duhul Sfânt și omul poate cunoaște epoca în care lucrează Dumnezeu. În religie, există mulți oameni care pot practica adevărurile practicate de omul din Epoca Legii. Cu toate acestea, ei nu au poruncile din epoca nouă și nu pot respecta poruncile din epoca nouă. Ei păstrează vechea cale și rămân ca oameni primordiali. Ei nu sunt însoțiți de noul mod de lucru și nu pot vedea poruncile din epoca nouă. Ca atare, lucrarea lui Dumnezeu este absentă. Ei sunt ca un om care ține o coajă de ou goală: nu există spirit dacă nu este niciun pui înăuntru. Mai precis, nu există viață. Astfel de oameni nu au intrat în epoca nouă și au rămas în urmă cu mulți pași. Prin urmare, este inutil dacă oamenii au adevărul veacurilor vechi, dar nu au poruncile din epoca nouă. Mulți dintre voi practicați adevărul acestui timp, dar nu respectaţi poruncile din acest timp. Nu veți obține nimic, adevărul pe care îl practicați va fi fără valoare și fără sens și Dumnezeu nu îl va lăuda. Practicarea adevărului trebuie făcută într-o manieră prin care Duhul Sfânt lucrează astăzi; trebuie să se facă după vocea Dumnezeului concret. Fără acest lucru, totul este fără valoare – ca a lua apă cu un coș de bambus. Acesta este sensul practic al promulgării poruncilor noii epoci. Dacă înţelegi în profunzime lucrarea Duhului Sfânt în timpul prezent și intri în modul de lucru al zilei de astăzi, vei vedea în mod natural esența respectării poruncilor. Dacă vine ziua când vei vedea esența poruncilor noii epoci și vei putea să respecţi poruncile, atunci în acel moment vei fi fost desăvârșit. Acesta este sensul real al practicării adevărului și al respectării poruncilor. Dacă poți sau nu practica adevărul depinde de modul în care percepi esența poruncilor noii epoci. Lucrarea Duhului Sfânt va apărea în mod continuu omului și Dumnezeu va cere din ce în ce mai mult de la om. Prin urmare, adevărurile pe care le practică omul vor fi tot mai mari și efectele respectării poruncilor vor fi mai profunde. Prin urmare, veţi practica adevărul și veţi respecta poruncile în același timp. Nimeni să nu neglijeze această problemă. Lăsați noul adevăr și noile porunci să înceapă în același timp în această epocă nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu