Cu privire la o viață spirituală normală

Un credincios trebuie să aibă o viață spirituală normală – aceasta este fundamentul pentru trăirea cuvintelor lui Dumnezeu și pentru pătrunderea în realitate. În prezent, pot îndeplini standardele unei vieți spirituale normale toate rugăciunile, apropierea de Dumnezeu, cântecele, slăvirea, meditația și încercarea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu pe care le practicați? Niciunuia dintre voi nu îi este foarte clar. O viață spirituală normală nu se reduce la rugăciune, cântece, viață bisericească, la a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu și alte asemenea practici, ci înseamnă să duci o viață spirituală curată și plină de energie. Nu e vorba de metodă, ci de rezultat. Majoritatea oamenilor consideră că, pentru a avea o viață spirituală normală, o persoană trebuie să se roage, să cânte, să mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu sau să încerce să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu. Nu contează dacă este vreun rezultat sau dacă există înțelegere adevărată, acești oameni se concentrează doar asupra mișcărilor de la exterior și nu se concentrează asupra rezultatului – aceștia sunt oameni care trăiesc în ritualurile religiei, și nu oameni care trăiesc în interiorul bisericii și, cu atât mai puțin, oameni ai Împărăției. Rugăciunile, cântecele, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu ale acestor persoane respectă toate regulile, sunt obligate să facă acest lucru și sunt făcute conform tendințelor; nu sunt făcute de bunăvoie sau din inimă. Oricât de mult s-ar ruga sau ar cânta aceste persoane, nu vor obține absolut nici un rezultat, pentru că tot ceea ce practică sunt reguli și ritualuri religioase, și nu cuvintele lui Dumnezeu. Concentrându-se doar asupra metodei și luând cuvintele lui Dumnezeu drept reguli de respectat, genul acesta de persoană nu practică cuvântul lui Dumnezeu, ci satisface trupul și face lucruri pentru a se lăuda în fața celorlalți. Genul acesta de ritual și regulă religioasă vine de la om, nu de la Dumnezeu. Dumnezeu nu impune reguli, nu respectă nicio lege; El face lucruri noi zi de zi și face lucruri practice. Ca oamenii din Biserica Treimii care se limitează la veghe zilnică dimineața, rugăciuni seara, rugăciuni de mulțumire înainte de masă, exprimarea mulțumirii în tot ceea ce fac și alte asemenea practici, oricât de multe ar face oamenii aceștia sau oricât de mult ar dura ceea ce fac, ei nu vor avea lucrarea Sfântului Duh. Dacă oamenii trăiesc încorsetați de reguli, cu inimile revărsându-se în practici, atunci Sfântul Duh nu poate lucra, pentru că inimile oamenilor sunt ocupate cu reguli, ocupate cu concepții omenești; așadar, Dumnezeu nu are cum să lucreze; oamenii vor trăi doar sub controlul legii tot timpul, iar genul acesta de persoană nu va fi nicicând în stare să primească slava lui Dumnezeu.

O viață spirituală normală înseamnă să-ți trăiești viața în fața lui Dumnezeu. Când se roagă, o persoană își poate liniști inima în fața lui Dumnezeu și, prin rugăciune, poate căuta luminarea de către Sfântul Duh, poate cunoaște cuvintele lui Dumnezeu și poate înțelege voia lui Dumnezeu. Când mănâncă și bea din cuvintele lui Dumnezeu, o persoană poate înțelege mai clar și poate fi mai lucidă cu privire la ceea ce vrea Dumnezeu să facă în acel moment, și poate apuca pe o cale nouă a practicii, fără a fi conservatoare, astfel încât întreaga practică a acestei persoane să fie în scopul obținerii progresului în viață. De exemplu, rugăciunea cuiva nu este în scopul de a rosti câteva cuvinte frumoase sau de a striga în fața lui Dumnezeu pentru a-și exprima recunoștința, ci mai degrabă pentru a practica exersarea spiritului, a-și liniști inima în fața lui Dumnezeu, a practica căutarea îndrumării în toate, a face din inima cuiva o inimă atrasă zi de zi spre o nouă lumină, a nu fi nici pasiv, nici leneș și a pătrunde pe calea potrivită de practicare a cuvintelor lui Dumnezeu. În prezent, majoritatea oamenilor se concentrează asupra metodelor și nu încearcă să caute adevărul pentru a obține progres în viață; aici deviază oamenii. Mai sunt și unii oameni care, deși sunt capabili să primească noua lumină, metodele lor nu se schimbă; aceștia integrează noțiuni religioase ale trecutului pentru a primi cuvântul lui Dumnezeu astăzi; și ceea ce primesc este încă doctrina care cuprinde noțiuni religioase și nu primesc numai lumina zilei de azi. Așadar, practicile lor sunt impure – fac același lucru cu un nume nou și, oricât de bună le-ar fi practica, este totuși ipocrită. Dumnezeu îi îndrumă pe oameni să facă lucruri noi zi de zi și le cere oamenilor să aibă noi percepții și noi înțelegeri zi de zi, nu să fie demodați sau monotoni. Dacă crezi de mulți ani în Dumnezeu, dar metodele tale nu s-au schimbat deloc, dacă ești încă înflăcărat și ocupat la exterior și nu vii înaintea lui Dumnezeu să te bucuri de cuvintele Lui cu o inimă liniștită, atunci nu vei fi capabil să obții nimic. Când te bucuri de noua lucrare a lui Dumnezeu, dacă nu-ți alcătuiești un plan nou, ci, în schimb, te agăți de vechi lucruri din trecut și primești doar o cantitate limitată de lumină nouă fără a schimba felul în care practici, atunci, cu toate că acest tip de persoană este cu numele în acest curent, în realitate este un fariseu religios în afara curentului Sfântului Duh.

Dacă vrei să duci o viață spirituală normală, trebuie să primești zilnic lumină nouă, să cauți adevărata înțelegere a cuvintelor lui Dumnezeu și să capeți luciditate în privința adevărului. Trebuie să ai o cale către practică în tot, iar citind zilnic cuvintele lui Dumnezeu poți găsi noi întrebări și îți poți descoperi propriile defecte. La rândul ei, aceasta va aduce o inimă care suferă de sete și caută, care îți va pune în mișcare întreaga ființă și vei fi capabil să fii liniștit în fața lui Dumnezeu oricând și să ai o teamă profundă de a rămâne în urmă. Dacă o persoană poate avea această inimă însetată, această inimă căutătoare, și dacă este și dispusă să intre în ea fără oprire, atunci e pe calea cea bună înspre o viață spirituală. Toți acei care pot accepta să fie mișcați de către Sfântul Duh, care doresc să facă progrese, care sunt dispuși să caute să fie desăvârșiți de Dumnezeu, cei care tânjesc după o înțelegere mai profundă a cuvintelor lui Dumnezeu, și cei care nu caută supranaturalul, ci plătesc un preț practic, arată considerație practică voinței lui Dumnezeu, pătrund în ea practic, își fac experiența mai adevărată și mai realistă, care nu caută cuvintele goale ale doctrinei și care nu caută nici senzația supranaturalului, nici nu venerează vreun mare om – genul acesta de persoană a pătruns într-o viață spirituală normală și tot ceea ce face este în scopul de a obține și mai mult progres în viață, pentru a-și păstra spiritul proaspăt, nu stagnant și pentru a fi mereu capabil să pătrundă în el pozitiv. De exemplu, atunci când se roagă înaintea meselor, nu sunt obligați să facă acest lucru, în schimb, își liniștesc inima în fața lui Dumnezeu, Îi mulțumesc lui Dumnezeu în inima lor, doresc să trăiască pentru Dumnezeu, să-și pună timpul în mâinile lui Dumnezeu și sunt dispuși să coopereze cu Dumnezeu și să se sacrifice pentru Dumnezeu. Dacă inimile lor nu pot fi liniștite în fața lui Dumnezeu, preferă să nu mănânce și continuă să practice; în acest caz, aceasta nu este respectarea regulilor, ci practicarea cuvântului lui Dumnezeu. Unii oameni, când se roagă înainte de masă, își iau conștient postura de a juca un rol, care poate părea foarte pios, dar mințile lor se întreabă: „De ce trebuie să practic în felul acesta? Nu sunt lucrurile în regulă și fără rugăciune? Lucrurile rămân la fel după rugăciune, așa că, de ce m-aș deranja?” Genul acesta de persoană respectă regulile și, cu toate că vorbele lor spun că sunt dispuse să-L mulțumească pe Dumnezeu, inima nu le-a venit în fața lui Dumnezeu. Nu se roagă astfel pentru a practica liniștirea inimii lor în fața lui Dumnezeu, ci o fac mai degrabă pentru a-i păcăli pe alții și pentru a-i vedea alți oameni. Genul acesta de persoană este pur și simplu o persoană ipocrită, ca un pastor religios care poate doar mijloci pentru alții dar nu poate pătrunde el însuși; genul acesta de persoană este un oficial religios, în întregime! În fiecare zi, Dumnezeu spune lucruri noi, face lucruri noi, dar tu respecți regulile zi de zi, încercând să-L păcălești pe Dumnezeu, având de-a face cu Dumnezeu în mod superficial, așadar nu ești o persoană care Îl sfidează pe Dumnezeu? Poți primi binecuvântări în timp ce respecți reguli și Îl sfidezi pe Dumnezeu? Nu te va mustra Dumnezeu?

Lucrarea lui Dumnezeu se dezvoltă cu rapiditate, azvârlindu-i departe pe religioșii din diferite facțiuni și pe vedetele care asistă la slujba bisericească și împrăștiindu-i în cele patru vânturi pe acei experți dintre voi care adoră în mod special să respecte reguli. Lucrarea lui Dumnezeu nu așteaptă, nu se bazează pe nimic și nu își târâie picioarele. Nu trage și nu târâie pe nimeni după ea; dacă nu poți să ții pasul, vei fi abandonat, indiferent cât de mulți ani ai urmat-o. Oricât ai fi de calificat ca veteran, dacă respecți reguli, trebuie să fii eliminat. Sfătuiesc genul acesta de persoană să aibă oarecare cunoaștere de sine, să se retragă în mod voluntar și să nu se agațe de ceea ce e vechi; să-i faci pe ceilalți să practice cuvântul lui Dumnezeu conform principiilor tale de acțiune – nu înseamnă acest lucru să încerci să câștigi inimile oamenilor? Practica ta este respectarea regulilor și învățarea oamenilor să participe la slujba de la biserică. Îi faci mereu pe oameni să facă lucrurile conform dorințelor tale, asta nu înseamnă să formezi clici? Nu este asta învrăjbirea bisericii? Atunci cum de ai tupeul să spui că respecți voia lui Dumnezeu? Ce te califică pe tine să spui că asta îi desăvârșește pe alții? Dacă ai să continui așa, asta nu înseamnă că îndrumi oamenii spre ritualuri religioase? Dacă o persoană are o viață spirituală normală, dacă obține zi de zi eliberare și libertate în spirit, atunci poate practica liberă cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L mulțumi pe El și, chiar și atunci când se roagă, nu trece doar prin niște formalități sau urmează un proces, și e capabilă să țină pasul zi de zi cu lumina nouă. Când practică liniștirea inimii în fața lui Dumnezeu, își poate face inima cu adevărat liniștită în fața lui Dumnezeu și nimeni nu o poate tulbura și nicio persoană, eveniment sau lucru nu-i poate înfrâna viața spirituală normală. Genul acesta de practică este în scopul obținerii unui rezultat, nu doar pentru a da oamenilor niște reguli pe care să le respecte. Genul acesta de practică nu este respectarea regulilor, ci pentru a ajuta progresul în viață al oamenilor. Dacă nu ești decât un păstrător al regulilor, atunci viața ta nu se va schimba niciodată; chiar dacă alții pot practica astfel, așa cum faci și tu, în cele din urmă, alții pot ține pasul cu lucrarea Sfântului Duh, în timp ce tu vei fi eliminat din curentul Sfântului Duh. Așa că, nu te păcălești pe tine însuți? Scopul acestor cuvinte este să le permită oamenilor să-și liniștească inimile în fața lui Dumnezeu și să se întoarcă spre Dumnezeu, să permită lucrării lui Dumnezeu să se desfășoare nestingherită asupra oamenilor și, pentru aceasta, să obțină rezultate.