Cuvântul lui Dumnezeu „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșireaˮ

Cuvântul lui Dumnezeu „Să luăm seama la voia lui Dumnezeu pentru a atinge desăvârșireaˮ

Cu cât ești mai atent la voia lui Dumnezeu, cu atât povara ta este mai mare; cu cât povara ta este mai mare, cu atât mai bogată îți va fi experiența. Atunci când ești atent la voia lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va da o povară și apoi te va lumina asupra sarcinilor pe care El ți le-a încredințat. După ce Dumnezeu ți-a dat această povară, vei fi atent la toate adevărurile aferente acestui aspect atunci când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu. Dacă povara ta are legătură cu starea vieții fraților și surorilor tale, înseamnă că această povară ți-a fost încredințată de Dumnezeu și o vei purta întotdeauna în rugăciunile tale zilnice. Ceea ce face Dumnezeu ți-a fost încredințat ție și îți dorești să împlinești ceea ce vrea Dumnezeu să facă; asta înseamnă să îți asumi povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi a ta. În acest moment, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu va însemna pentru tine să îți îndrepți atenția asupra problemelor de tipul acesta și te vei întreba: „Cum o să rezolv aceste probleme? Cum să fac astfel încât frații și surorile mele să dobândească eliberarea și să găsească bucuria spirituală?” De asemenea, te vei concentra asupra acestor probleme când ai părtășie, iar când mânânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, te vei concentra pe a mânca și a bea cuvintele referitoare la aceste aspecte. De asemenea, în timp ce vei mânca și vei bea cuvintele lui Dumnezeu, vei purta o povară. Odată ce ai înțeles cerințele lui Dumnezeu, calea pe care să apuci îți va fi mai limpede. Aceasta este luminarea și iluminarea Duhului Sfânt adusă de povara ta și este și îndrumarea pe care Dumnezeu ți-o oferă. De ce spun asta? Dacă nu ai o povară, atunci nu vei fi atent când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu; când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu în timp ce porți o povară, poți înțelege esența lor, îți poți găsi calea și ești atent la voia lui Dumnezeu. De aceea, în rugăciunile tale, ar trebui să îți dorești ca Dumnezeu să te împovăreze mai mult și să îți încredințeze sarcini și mai mărețe, astfel încât să găsești înaintea ta o cale mai bună de practicare; astfel încât mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu să devină mai eficiente, să poți ajunge să înțelegi esența cuvintelor Lui și să devii mai capabil de a fi mișcat de Duhul Sfânt.

Ce sunt fecioarele nesăbuite cu adevărat?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Atunci Împărăţia Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nesăbuite […] Cele nesăbuite nu şi-au luat cu ele şi untdelemn atunci când şi-au luat lămpile […] Mirele întârzia, astfel că ele au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile. Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte: – Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile! Dar cele înţelepte au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă! În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă. Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis: – Doamne, Doamne, deschide-ne! Dar el le-a răspuns: – Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” (Matei 25:1-3, 5-12).

Cine este obstacolul în calea spre Împărăția cerească

de Meng’ai, Malaezia

În anul în care a murit soțul meu, am fost foarte disperată și, pe deasupra, am avut sarcina suplimentară de a-mi crește copiii. Greutățile se abătuseră brusc asupra vieții mele, însă am avut dragostea Domnului cu mine tot timpul și, cu ajutorul fraților și surorilor mele, am trecut prin această perioadă dificilă. Pentru a răsplăti dragostea Domnului, am continuat să fac donații și să slujesc biserica și fac acest lucru de mai bine de treizeci de ani. În acest timp, am experimentat înflorirea bisericii și am văzut evenimentul glorios al răspândirii Evangheliei Domnului Isus. De asemenea, am fost martoră la pustiirea și neputința din biserică. M-am gândit la momentul când Duhul Sfânt a început să facă marea lucrare în biserică, când am experimentat bucurie și am câștigat mult din ascultarea predicării pastorului. Exista dragoste reciprocă între frați și surori, ca și cum am fi fost toți o singură familie, și toți erau uniți în răspândirea Evangheliei și în a fi martori pentru Domnul. Mai târziu, fără să știu ce se întâmplase, nu mai era nicio lumină în ceea ce predica pastorul. Era ca și cum totul era aceeași poveste veche repetată iar și iar, iar credincioșii pur și simplu nu puteau obține nimic pentru a se hrăni sau a se aproviziona. Credința și dragostea lor au scăzut treptat și tot mai puțini oameni veneau la adunări. Aceia dintre noi care participam la slujire făceam totul superficial. Noi toți am acționat conform dorințelor oamenilor în lucrarea de slujire și deloc în slujirea lui Dumnezeu, ci mai degrabă ne-am străduit în fața altor oameni și am încercat să le facem pe plac. Știam că acest tip de slujire nu era în conformitate cu voia lui Dumnezeu, așa că acest lucru era foarte dureros pentru mine. De asemenea, mă simțeam neajutorată, fără nicio idee despre cum să merg pe cărarea din fața mea. Prin urmare, speram tot mai mult ca Domnul să Se întoarcă cât mai curând posibil, astfel încât toate aceste probleme să fie rezolvate.

Importanța coordonării în slujire

de Mei Jie, orașul Jinan, provincia Shandong

Biserica a emis recent o rânduială de lucru, cerând liderilor bisericești de la toate nivelele să-și stabilescă un partener (un coleg care să lucreze alături de ei). La vremea aceea am crezut că acesta e un aranjament bun. Eu eram de calibru mai mic și aveam mult de lucru; chiar aveam nevoie de un partener care să mă ajute să termin toate tipurile de lucrări din biserică.

Știți ce este pocăința?

de Xiaoyu, USA

În anul 2020, virusul COVID-19 a străbătut globul, cufundând lumea într-o stare panică. De asemenea, șocant a fost și numărul mare de lăcuste care au roit deasupra Africii. Odată cu apariția ciumei și a foametei, un număr tot mai mare de oameni care cred în Domnul au început să simtă că ziua sosirii Domnului este aproape și că Împărăția lui Dumnezeu este pe cale să sosească. Domnul Isus a spus odată: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). Asta cere Domnul de la fiecare dintre noi. Numai dacă ne vom pocăi cu adevărat vom fi ocrotiți de către Dumnezeu și aduși în Împărăția cerească înaintea necazului cel mare. Deci, ce este oare adevărata pocăință și cum o putem obține?

De ce Domnul Isus i-a dat lui Petru cheile Împărăției cerurilor

de Yang Qing

Derutată de citirea Bibliei

Când m-am trezit dimineață devreme, am spus o rugăciune, apoi am deschis Biblia la Matei 16:19, unde Domnul Isus îi spune lui Petru: „Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Citind acest pasaj al Scripturii, am devenit confuză, gândindu-mă: „Petru nu a făcut nicio lucrare nemaipomenită, nici epistolele pe care le-a scris n-au fost foarte renumite. Pe deasupra, când Domnul Isus a fost arestat și judecat, Petru s-a lepădat de El de trei ori. De ce Domnul nu a dat cheile Împărăției cerurilor altor ucenici, ci numai lui Petru?” Am tot căutat prin scripturi, dar nimic nu mi-a rezolvat confuzia. Nu am avut de ales decât să plec la muncă.

„Orașul va fi răsturnat ” Segment 2 - E interpretarea Biblie același lucru cu cinsitirea și mărturisirea lui Dumnezeu?

„Orașul va fi răsturnat ” Segment 2 - E interpretarea Biblie același lucru cu cinsitirea și mărturisirea lui Dumnezeu?

Majoritatea oamenilor din întreaga lume religioasă cred că cei care sunt cei mai capabili să explice Biblia sunt oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu, și că dacă pot interpreta misterele și explica profețiile Bibliei, atunci sunt oameni care fac voia lui Dumnezeu și care Îl cinstesc și Îl mărturisesc pe Dumnezeu.

De ce se poate spune că Trinitatea este cea mai absurdă formulare?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

După ce s-a realizat adevărul lui Isus devenit trup, omul a crezut acest lucru: nu există doar Tatăl în Cer, ci și Fiul și chiar Duhul. Aceasta este noțiunea convențională pe care o deține omul și anume, că există un astfel de Dumnezeu în Cer: o Treime care este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toți într-Unul. Întreaga omenire are aceste noțiuni: Dumnezeu este un singur Dumnezeu, dar cuprinde trei părți, ceea ce toți cei înrădăcinați serios în noțiuni convenționale consideră a fi Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Doar cele trei părți făcute una sunt toate Dumnezeu.

Ce este adevărul? Ce înseamnă cunoașterea Bibliei și doctrina?

Versete din Biblie pentru referințe:

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1).

„Şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi […] plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).

„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6).

„Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

De ce adevărul exprimat de Dumnezeu în zilele de pe urmă poate să purifice omul, să-l desăvârșească și să devină viața lui?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Calea vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută cu ușurință de către toți. Acest lucru se întâmplă deoarece viața poate veni doar de la Dumnezeu, cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții, nu există nicio cale a vieții fără Dumnezeu Însuși și astfel doar Dumnezeu este sursa vieții și izvorul nesecat al apei vii a vieții. De când a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă lucrare care implică vitalitatea vieții, a săvârșit multă lucrare care îi aduce viață omului și a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat. Dumnezeu nu este niciodată absent din inima omului și trăiește printre oameni tot timpul. El a fost motorul vieții omului, fundamentul existenței omului și o sursă bogată pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite să trăiască cu perseverență fiecare rol.

Ce înseamnă a urma voia lui Dumnezeu? Dacă doar propovăduim și lucrăm pentru Domnul înseamnă că urmăm voia lui Dumnezeu?

Versete din Biblie pentru referințe:

„«Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi»” (Matei 22:37-39).

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele” (Ioan 14:23-24).

4. Ce înseamnă să te rogi cu adevărat?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Ce înseamnă să te rogi cu adevărat? Înseamnă să rostești cuvintele dinlăuntrul inimii tale către Dumnezeu și să comunici cu Dumnezeu după ce ai înțeles voința Lui și pe baza cuvintelor Lui; înseamnă să te simți deosebit de apropiat de Dumnezeu, să simți că El se află în fața ta și că ai ceva să-i spui; și înseamnă să fii în special strălucitor în inima ta și să simți că Dumnezeu este mai ales iubitor. Te vei simți îndeosebi inspirat și după ce-ți vor auzi vorbele, frații și surorile tale se vor simți mulțumiți, vor simți că vorbele pe care le rostești sunt chiar vorbele din inimile lor, pe care ei vor să le spună, și că tot ceea ce tu spui reprezintă ceea ce ei vor să spună.

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” (1)

Cuvântul lui Dumnezeu „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” (1)

Dumnezeu Atotputernic spune: „În fiecare exemplu al lucrării lui Dumnezeu sunt viziunile care trebuie cunoscute de către om, viziuni urmate de cerințele potrivite ale lui Dumnezeu pentru om. Fără aceste viziuni ca piatră de temelie, omul ar fi pur și simplu incapabil de practică și nu ar fi în stare să Îl urmeze pe Dumnezeu fără șovăială. Dacă omul nu Îl cunoaște pe Dumnezeu sau nu înțelege voința lui Dumnezeu, atunci, tot ceea ce face omul este în zadar și este nevrednic de a primi încuviințarea lui Dumnezeu. Oricât de bogate sunt darurile omului, totuși, el este inseparabil de lucrarea și îndrumarea lui Dumnezeu.

Cunoști criteriile pentru intrarea în Împărăția cerurilor? | Scenetă creștină „Speranțe deșarte”

Cunoști criteriile pentru intrarea în Împărăția cerurilor? | Scenetă creștină (spectacol) „Speranțe deșarte”

Li Mingdao este un predicator al unei biserici-de-casă. El crede în Domnul de mulți ani și a urmat mereu exemplul lui Pavel, axându-se pe predică, lucrare, suferință și plătirea prețului. Consideră că „atât timp cât trudești și lucrezi, poți intra în Împărăția cerurilor, poți fi răsplătit și poți dobândi o coroană”. Dar, la o întâlnire cu colegii lui, fratele Zhang își exprimă îndoielile față de această opinie. Nefiind convins, Li Mingdao se întoarce acasă și, după ce caută în Biblie, se lansează într-o dezbatere intensă cu fratele Zhang… Truda și lucrarea pentru Domnul respectă voia lui Dumnezeu?

Cunoști criteriile pentru intrarea în Împărăția cerurilor? | Scenetă creștină „Speranțe deșarte”

Cunoști criteriile pentru intrarea în Împărăția cerurilor? | Scenetă creștină (spectacol) „Speranțe deșarte”

Li Mingdao este un predicator al unei biserici-de-casă. El crede în Domnul de mulți ani și a urmat mereu exemplul lui Pavel, axându-se pe predică, lucrare, suferință și plătirea prețului. Consideră că „atât timp cât trudești și lucrezi, poți intra în Împărăția cerurilor, poți fi răsplătit și poți dobândi o coroană”. Dar, la o întâlnire cu colegii lui, fratele Zhang își exprimă îndoielile față de această opinie. Nefiind convins, Li Mingdao se întoarce acasă și, după ce caută în Biblie, se lansează într-o dezbatere intensă cu fratele Zhang…

Cuvântările Duhului Sfânt „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

Cuvântările Duhului Sfânt „Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr”

Dumnezeu Atotputernic spune: „În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a dezvălui esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui omul să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe.

Film creștin noi 2019 „Dorință arzătoare” Am întâmpinat în sfârșit întoarcerea Domnului

Film creștin noi 2019 „Dorință arzătoare” Am întâmpinat în sfârșit întoarcerea Domnului

Acum două mii de ani, Domnul Isus le-a promis discipolilor Săi: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Iar dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3). (NTLR®) Din acest motiv, generații de credincioși au continuat să spere și să se roage obsesiv pentru împlinirea promisiunii Domnului și să spere și să se roage să fie răpiți în ceruri ca să-L întâlnească pe Domnul și să intre în Împărăția cerurilor când vine Domnul.

Așa este descris și protagonistul acestui film, Chen Xiangguang. El este un căutător entuziast care propovăduiește Evanghelia este martor Domnului pentru a întâmpina venirea Lui. Deși este concediat din slujba de la școală și nu a primit înțelegere de la membrii familiei sale, el nu renunță la speranța din inima sa. Într-o zi, în timpul unei adunări, Chen Xiangguang este arestat și aruncat în închisoare de către guvernul comunist chinez. Sub domnia și rânduiala minunată a lui Dumnezeu, el îl întâlnește pe Zhao Zhiming, un creștin de la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Zhao Zhiming îi mărturisește despre arătarea și lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, încheind anii lui de noțiuni și închipuiri ai speranței și rugăciunii pentru întoarcerea Domnului. După ce iese din închisoare, Chen Xiangguang își conduce frații și surorile să cerceteze lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă. În cele din urmă, toată lumea ajunge să înțeleagă ce înseamnă să fii răpit în Împărăția cerurilor, dacă Împărăția se află cu adevărat pe pământ sau în ceruri și cum trebuie să întâmpine oamenii întoarcerea Domnului…
Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Știi ce fel de slujire corespunde voii lui Dumnezeu? Citește acum.

Film creștin subtitrat „De la tron curge apa vieții” Duhul Adevărului a sosit

Film creștin subtitrat „De la tron curge apa vieții” Duhul Adevărului a sosit

  Tao Wei era predicatoare într-o biserică de casă. În timp ce biserica ei devenea tot mai pustiită pe zi ce trecea, toți enoriașii ei au devenit inactivi și descurajați, chiar și spiritul ei s-a întunecat. Nu mai putea simți prezența Domnului. Tao Wei era dezorientată, plină de nedumerire. Cum de pierduse lumea religioasă lucrarea Duhului Sfânt? Poate că Domnul Se întorsese deja și Se arătase ca să-Și facă lucrarea în altă parte?… Căutând răspunsuri urgente la aceste întrebări, Tao Wei tânjea din ce în ce mai tare să ajungă la sursa de apă vie a vieții de la Dumnezeu. Ea, împreună cu frații și cu surorile ei, au cercetat lucrarea și arătarea lui Dumnezeu și au ajuns într-un sfârșit la Biserica lui Dumnezeu Atotputernic, unde au început să comunice și să dezbată cu predicatorii Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic… Vor putea ei să găsească izvorul de apă vie a vieții în Biserica lui Dumnezeu Atotputernic? Vor putea să ajungă la apa vie a vieții care curge de la tron?

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Știi ce fel de slujire corespunde voii lui Dumnezeu? Citește acum.

Lucrarea și intrarea (9)

Tradițiile etnice înrădăcinate și concepțiile mentale au aruncat, acum mult timp, o umbră asupra duhului pur și copilăros al omului, i-au atacat acestuia sufletul fără nicio urmă de umanitate, ca și cum ar fi lipsit de emoții sau orice rațiune a sinelui. Metodele acestor demoni sunt extrem de crude și este ca și cum „educația” și „creșterea” au devenit metodele tradiționale prin care regele diavolilor ucide omul; folosindu-și „învățătura profundă”, își acoperă complet sufletul urât, îmbrăcându-se în haine de oaie pentru a câștiga încrederea omului și, apoi, profitând de timpul când omul doarme ca să-l devoreze complet. Bieții oameni – cum ar putea să știe că ținutul în care au fost crescuți este țara diavolului, că cel care i-a crescut este, de fapt, un dușman care îi rănește. Totuși, omul nu se trezește deloc; după ce și-a satisfăcut foamea și setea, el se pregătește să răsplătească „bunătatea” „părinților” săi pentru că l-au crescut. Astfel este omul. Astăzi, el încă nu știe că împăratul care l-a crescut este dușmanul său. Pământul este murdărit cu oasele celor morți, diavolul, fără încetare, se desfată frenetic și continuă să devoreze trupul omului în „iad”, împărțind un mormânt cu schelete umane și încercând, în zadar, să mistuie ultimele rămășițe ale corpului zdrențuit al omului. Totuși, omul este permanent neștiutor și nu l-a abordat niciodată pe diavol ca dușman al său, dar, în schimb, îl slujește cu toată inima. Un astfel de popor depravat este pur și simplu incapabil de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Este ușor pentru Dumnezeu să devină trup șpentru a câștiga încrederea omului și, apoi, profitând de timpul când omul doarme ca să-l devoreze complet. Bieții oameni – cum ar putetisface cerințele lui Dumnezeu? Dumnezeu a îndurat multe nopți nedormite pentru binele lucrării omenirii. De la mari înălțimi până la cele mai mici adâncimi, El a coborât în iadul viu în care omul trăiește pentru a-și petrece zilele cu acesta, nu S-a plâns niciodată de nedreptatea omului, nu i-a făcut niciodată omului reproșuri pentru neascultarea lui, ci îndură cea mai mare umilință în timp ce El, personal, Își desfășoară lucrarea. Cum ar putea Dumnezeu să aparțină iadului? Cum ar putea să-Și petreacă viața în iad? Dar, de dragul întregii omeniri, pentru ca întreaga omenire să-și poată găsi, mai curând, odihna, El a suferit umilință și nedreptate ca să vină pe pământ, și a intrat personal în „iad” și „Infern”, în bârlogul tigrului, pentru a-l mântui pe om. Cum este omul apt să I se împotrivească lui Dumnezeu? Ce motiv are ca să se mai plângă, încă o dată, de El? Cum poate avea tupeul să privească din nou la Dumnezeu? Dumnezeul Cerului a venit în acest atât de murdar ținut al viciului și niciodată nu a dat frâu liber nemulțumirilor Sale sau nu S-a plâns de om, ci, în schimb, acceptă, în tăcere, ravagiile[1] și asuprirea acestuia. Niciodată nu Și-a luat revanșa la cererile nerezonabile ale omului și nu i-a făcut vreodată cerințe excesive sau nerezonabile; El face doar, fără să se plângă, întreaga lucrare cerută de om: învățarea, luminarea, reproșarea, rafinarea cuvintelor, amintirea, îndemnul, consolarea, judecarea și revelarea. Care dintre pașii Lui nu au fost pentru viața omului? Deși El a înlăturat perspectivele și soarta omului, care dintre pașii realizați de Dumnezeu nu a fost pentru soarta lui? Care dintre ei nu au fost de dragul supraviețuirii omului? Care dintre ei nu au fost pentru a elibera omul de suferința și opresiunea forțelor întunecate care sunt negre ca noaptea? Care din ei nu sunt de dragul omului? Cine poate să înțeleagă inima lui Dumnezeu, care este ca o mamă iubitoare? Cine poate înțelege inima Lui nerăbdătoare? Inima pasională și așteptările Sale înflăcărate au fost răsplătite cu inimi reci, cu ochi duri, indiferenți, cu mustrările repetate și insultele omului, cu remarci tăioase, sarcasm și depreciere, au fost răsplătite cu luarea în derâdere de către om, cu călcarea în picioare și respingerea, cu înțelegerea greșită și cu tânguiala sa, cu înstrăinarea și evitarea, cu nimic altceva decât înșelăciune, atacuri și amărăciune. Cuvintele calde au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare. Dumnezeu nu poate decât să îndure, cu capul plecat, slujind oamenii ca un bou docil.[2] Câți sori și câte luni, de câte ori a stat cu fața la stele, a plecat în zori și S-a întors la apus, a aruncat și S-a întors, îndurând agonia de o mie de ori mai mare decât durerea plecării Sale de la Tatăl, suferind atacurile și ruperea omului, precum și tratarea și emondarea lui. Umilința și ascunderea lui Dumnezeu a fost răsplătită cu prejudecățile[3] omului, cu părerile și tratamentele lui nedrepte, iar anonimatul, îngăduința și toleranța I-au fost răsplătite cu privirea lacomă a omului. Acesta încearcă să-L calce în picioare pe Dumnezeu, fără scrupule, până la moarte, și să-L zdrobească la pământ. Atitudinea omului în abordarea lui față de Dumnezeu este una de „inteligență rară”, iar Dumnezeu, care este agresat și disprețuit de om, este zdrobit sub picioarele a zeci de mii de oameni, în timp ce omul se ridică la înălțime, ca și cum ar fi regele castelului, ca și cum ar vrea să preia puterea absolută,[4] să fie în centrul atenției din spatele unui ecran, să-L facă pe Dumnezeu directorul conștiincios și supus regulilor din culise, care nu are voie să riposteze sau să provoace probleme. Dumnezeu trebuie să joace rolul Ultimului Împărat, trebuie să fie o păpușă,[5] lipsit de orice libertate. Faptele omului sunt indescriptibile, deci, cum este apt să ceară una sau alta de la Dumnezeu? Cum este el apt să-I facă Lui sugestii? Cum este apt să ceară ca Dumnezeu să-i compătimească slăbiciunile? Cum este potrivit să primească mila lui Dumnezeu? Cum este potrivit să primească, de nenumărate ori, mărinimia lui Dumnezeu? Cum este el potrivit să primească, în repetate rânduri, iertarea Lui? Unde este conștiința lui? El I-a rupt inima lui Dumnezeu cu mult timp în urmă și, de mult, L-a lăsat cu inima sfărâmată. Dumnezeu a venit printre oameni, atent și vioi, sperând că omul va fi darnic față de El, chiar dacă doar cu puțină căldură. Totuși, inima Lui este puțin mângâiată de om, iar tot ceea ce El a primit sunt atacuri cu bulgări de zăpadă[6] și chinuri; inima omului este prea lacomă, dorința lui este prea mare, omul nu poate fi niciodată săturat, este întotdeauna răutăcios și imprudent, nu-I lasă niciodată lui Dumnezeu vreo libertate sau drept de a vorbi și nu-I lasă nicio opțiune, ci doar să Se supună umilinței și să-i permită omului să-L manipuleze, oricum dorește.

De la creație până acum, Dumnezeu a suferit atât de multă durere și atât de multe atacuri. Totuși, chiar și astăzi, omul încă nu-și îmblânzește cererile către Dumnezeu, încă Îl examinează, tot nu are nicio toleranță față de El și nu face decât să-L sfătuiască, să-L critice și să-L disciplineze, ca și cum ar fi profund temător că El va apuca pe calea greșită, că Dumnezeu pe pământ este grosolan și nerațional sau desfrânat, ori că nu poate deveni nimic. Omul are întotdeauna acest tip de atitudine față de Dumnezeu. Cum ar putea acest lucru să nu-L întristeze pe Dumnezeu? Devenind trup, Dumnezeu a suferit dureri și umilințe imense; cât este de greu, atunci, să-L facă pe El să accepte învățăturile omului? Sosirea Lui printre oameni L-a despuiat de toată libertatea, ca și cum ar fi fost întemnițat în Infern și a acceptat analiza omului fără cea mai mică împotrivire. Nu este rușinos acest lucru? Venind în familia unui om obișnuit, Isus a suferit cea mai mare nedreptate. Chiar mai umilitor este faptul că El a venit în această lume prăfuită și S-a smerit până în adâncurile cele mai de jos și Și-a asumat un trup al normalității absolute. Dumnezeul Cel mai Înalt nu îndură greutăți pentru a deveni o ființă umană slabă? Și nu sunt toate acestea pentru omenire? Au existat momente când Se gândea la El însuși? După ce a fost respins și ucis de iudei, luat în râs și batjocorit de popor, El nu S-a plâns niciodată Cerului, nici nu a protestat pe pământ. Astăzi, această tragedie veche de milenii s-a arătat din nou în mijlocul acestui popor asemeni evreilor. Oare ei nu săvârșesc aceleași păcate? Ce îl face pe om apt să primească făgăduințele lui Dumnezeu? Nu I se împotrivește lui Dumnezeu și, apoi, Îi acceptă binecuvântările? De ce omul nu se confruntă cu dreptatea sau nu caută adevărul? De ce nu este niciodată interesat de ceea ce face Dumnezeu? Unde este dreptatea lui? Unde este corectitudinea lui? Are tupeul să-L reprezinte pe Dumnezeu? Unde îi este simțul dreptății? Cât de mult din ceea ce este iubit de om este preaiubit de Dumnezeu? Omul nu este capabil să diferențieze creta de brânză,[7] confundă întotdeauna negrul cu albul, suprimă dreptatea și adevărul și ține la rang înalt incorectitudinea și nedreptatea. El îndepărtează lumina și hoinărește prin întuneric. Cei care caută adevărul și justiția înlătură, în schimb, lumina, iar aceia care Îl caută pe Dumnezeu, Îl calcă în picioare și se ridică în cer. Omul nu se deosebește de un bandit.[8]Unde este rațiunea lui? Cine poate deosebi binele de rău? Cine poate susține justiția? Cine este dispus să sufere pentru adevăr? Oamenii sunt vicioși și diabolici! După ce Îl pironesc pe Dumnezeu pe cruce, ei aplaudă și se veselesc, iar strigătele lor sălbatice nu se opresc. Ei sunt ca niște găini și câini, conspiră și complotează, și-au stabilit propria împărăție, amestecul lor nu a lăsat niciun loc neperturbat, își închid ochii și urlă nebunește la nesfârșit, îngrămădiți toți împreună, și se răspândește o atmosferă plină de emfază, agitată și plină de viață, iar cei care se atașează orbește de ceilalți continuă să apară, susținând toți numele „ilustre” ale strămoșilor lor. Acești câini și aceste găini L-au pus, cu mult timp în urmă, pe Dumnezeu în subconștient și nu au acordat niciodată vreo atenție stării inimii Lui. Nu este de mirare că Dumnezeu spune că omul este ca un câine sau ca o găină, un câine care latră și îi îndeamnă pe alții o sută să urle. Astfel, cu multă zarvă, el a transmis astăzi lucrarea lui Dumnezeu, nesocotind felul în care este lucrarea Sa, dacă există dreptate, dacă Dumnezeu are un loc pe care să-Și pună picioarele, despre cum este ziua de mâine, despre propria lui smerenie și întinăciune. Omul nu s-a gândit niciodată atât de mult la lucruri, nu și-a făcut vreodată griji pentru ziua de mâine și a adunat tot ce este folositor și prețios în brațele sale, fără să-I lase lui Dumnezeu nimic altceva decât resturi și rămășițe.[9] Cât de crudă este omenirea! El nu-și irosește niciun sentiment pentru Dumnezeu și, după ce devorează în secret toate ale lui Dumnezeu, Îl aruncă mult în urma lui, fără să mai dea vreo atenție existenței Lui. El se bucură de Dumnezeu, totuși I se împotrivește și Îl calcă în picioare, în timp ce, cu buzele, Îi mulțumește și Îl laudă; se roagă la Dumnezeu și depinde de El, în timp ce-L și înșelă. Omul „ridică în slăvi” numele lui Dumnezeu și Îi privește fața, totuși, se așază, de asemenea, cu tupeu și nerușinare pe tronul Său și judecă „nedreptatea” lui Dumnezeu. Gura lui spune că el Îi este îndatorat lui Dumnezeu și se uită la cuvintele Sale, dar în inima lui Îi aruncă invective; este „îngăduitor” față de Dumnezeu, totuși Îl asuprește, iar gura lui spune că aceasta este de dragul lui Dumnezeu. În mâinile sale, păstrează lucrurile lui Dumnezeu, iar, în gura sa, mestecă mâncarea pe care Dumnezeu i-a dat-o, totuși, ochii lui se fixează, cu o privire rece și fără emoție, asupra lui Dumnezeu, ca și cum ar dori să-L înghită pe tot. Omul privește adevărul, dar insistă să spună că este șmecheria Satanei; apreciază dreptatea, dar o forțează să devină negare de sine; se uită la faptele omului, dar insistă că sunt ceea ce este Dumnezeu; apreciază darurile naturale ale omului, dar insistă că sunt adevărul; privește la faptele lui Dumnezeu, dar insistă asupra faptului că sunt aroganță și îndrăzneală, lăudăroșenie și neprihănire de sine. Când omul privește la Dumnezeu, insistă să-L eticheteze ca fiind uman și încearcă din greu să-L pună pe scaunul unei ființe create care se află în complicitate cu Satana; el știe foarte bine că acestea sunt cuvântările lui Dumnezeu, dar nu le va numi altceva decât scrierile unui om. Omul știe foarte bine că Duhul este realizat în trup, că Dumnezeu devine trup, dar spune doar că acest trup este urmașul[10] lui Satana; știe foarte bine că Dumnezeu este smerit și ascuns, totuși, spune doar că Satana a fost rușinat și că Dumnezeu a câștigat. Ce neisprăviți! Omul nu este demn să slujească nici măcar ca și câine de pază! El nu face deosebire între negru și alb și, chiar în mod intenționat, face din negru alb. Oare puterile și asaltul omului pot îngădui ziua emancipării lui Dumnezeu? După ce I s-a împotrivit, în mod intenționat, lui Dumnezeu, omului nu putea să-i pese mai puțin sau chiar să meargă atât de departe încât să-L omoare, nelăsându-L pe Dumnezeu să Se arate. Unde este neprihănirea? Unde este dragostea? El stă lângă Dumnezeu și Îl împinge în genunchi, ca să ceară iertare, să asculte toate aranjamentelor sale, să consimtă la toate manevrele lui și Îl face pe Dumnezeu să ia exemplu de la el în tot ceea ce El face sau, în caz contrar, omul se mânie[11] și își pierde cumpătul. Cum ar putea Dumnezeu să nu fie îndurerat sub o asemenea influență a întunericului, care face din negru alb? Cum ar putea să nu-Și facă griji? De ce se spune că, atunci când Dumnezeu Și-a început cea mai recentă lucrare, a fost ca zorii unei noi epoci? Faptele omului sunt atât de „bogate”, „izvorul cu apă vie veșnic curgător” „umple” neîncetat câmpul inimii omului, în timp ce „izvorul cu apă vie” al omului rivalizează, fără scrupule, cu Dumnezeu.[12] Cei doi sunt ireconciliabili și le oferă oamenilor în locul lui Dumnezeu, fără nicio rezervă, în timp ce omul cooperează cu el fără să ia deloc în considerare pericolele implicate. Și cu ce efect? El Îl aruncă cu răceală pe Dumnezeu într-o parte și Îl pune departe, unde oamenii nu Îi vor da nicio atenție, profund înfricoșați că El le va atrage atenția și foarte temători că izvoarele cu apă vie ale lui Dumnezeu îl vor ademeni și îl vor câștiga pe om. Astfel, după ce a trăit mulți ani de preocupări lumești, el complotează și urzește împotriva lui Dumnezeu și chiar Îl face ținta pedepsei sale. Este ca și cum El ar deveni un buștean în ochiul lui, iar el este disperat să-L apuce pe Dumnezeu și să-L pună în foc pentru a fi rafinat și curățit. Văzând disconfortul lui Dumnezeu, omul se bate în piept și râde, dansează de bucurie și spune că El a fost, de asemenea, cufundat în rafinament și spune că va curăța prin ardere necurăția lui Dumnezeu, ca și cum doar acest lucru ar fi rațional și rezonabil, ca și cum doar acestea ar fi metodele echitabile și acceptabile ale Cerului. Acest comportament violent al omului pare atât intenționat cât și inconștient. Omul își dezvăluie atât chipul urât, cât și sufletul hidos și întinat, precum și aspectul jalnic al unui cerșetor. După ce se dezlănțuie în lung și-n lat, el adoptă un aspect patetic și cere iertare Cerului, semănând cu un mops extrem de vrednic de milă. Omul acționează întotdeauna în moduri neașteptate, mereu „călătorește pe spatele unui tigru pentru a-i speria pe ceilalți”,[a] el se alătură distracției ori de câte ori poate, nu dă nici cea mai mică atenție inimii lui Dumnezeu, nici nu face vreo comparație cu propriul său statut. El doar I se împotrivește, în tăcere, lui Dumnezeu, ca și cum El i-ar fi greșit și nu ar trebui să-l trateze astfel și ca și cum Cerul nu ar avea ochi și face lucrurile, în mod intenționat, dificile pentru el. Astfel, omul realizează dintotdeauna, în secret, comploturi răutăcioase și nu-și îmblânzește, câtuși de puțin, cererile către Dumnezeu, jinduind cu ochi prădători, uitându-se furios la fiecare mișcare a Sa, fără să se gândească vreodată că este dușmanul lui Dumnezeu, și sperând că va veni ziua când El va despărți ceața și va face lucrurile clare, îl va mântui din „gura tigrului” și se va răzbuna în numele său. Chiar și astăzi, oamenii încă nu cred că joacă rolul de a I se împotrivi lui Dumnezeu, rol care a fost jucat de atât de mulți de-a lungul veacurilor; cum ar putea ei să știe că, în tot ceea ce fac, s-au rătăcit de mult, că tot ceea ce au înțeles a fost de mult timp cuprins de mări.

Cine a acceptat vreodată adevărul? Cine L-a primit vreodată pe Dumnezeu cu brațele deschise? Cine și-a dorit vreodată, cu bucurie, arătarea lui Dumnezeu? Comportamentul omului a decăzut de mult, iar pângărirea lui a părăsit de mult, nerecunoscută, templul lui Dumnezeu. Între timp, omul își continuă încă propria lucrare, uitându-se mereu de sus la Dumnezeu. Este ca și cum împotrivirea sa față de Dumnezeu a fost gravată în piatră și de neschimbat și, prin urmare, ar fi fost mai degrabă blestemat decât să mai pătimească tratarea necorespunzătoare a cuvintelor și acțiunilor sale. Cum ar putea astfel de oameni să-L cunoască pe Dumnezeu? Cum ar putea ei să-și găsească odihna cu Dumnezeu? Și cum ar putea ei să fie potriviți să vină înaintea Lui? Fără îndoială, nu este nimic în neregulă să ne devotăm planului de gestionare (planului mântuirii) al lui Dumnezeu – dar de ce oamenii pun întotdeauna în subconștient lucrarea și totalitatea lui Dumnezeu, în timp ce își dedică, în mod altruist, propriul sânge și propriile lacrimi? Duhul de devotament altruist al oamenilor este, fără îndoială, prețios – însă cum ar putea ei să știe că „mătasea” pe care o țes ei este total incapabilă să reprezinte ceea ce este Dumnezeu? Intențiile bune ale oamenilor sunt, fără îndoială, prețioase și rare – dar cum ar putea ele să înghită „comoara neprețuită”?[13] Fiecare dintre voi ar trebui să se gândească la trecutul său: de ce nu ați fost vreodată separați de mustrarea și blestemul nemiloase? De ce sunt oamenii întotdeauna în astfel de „termeni intimi” cu vorbele mărețe și judecata dreaptă? Oare Dumnezeu chiar îi încearcă? Dumnezeu îi rafinează, în mod intenționat? Și cum intră oamenii în mijlocul rafinamentului? Ei cunosc cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu? Ce lecții au învățat oamenii din lucrarea Lui și din propria lor intrare? Fie ca oamenii să nu uite îndemnul lui Dumnezeu, să aibă pătrundere în lucrarea lui Dumnezeu, să creadă ferm în ea și să-și gestioneze, în mod adecvat, propria lor intrare.

Note de subsol:

1. „Ravagii” este folosit pentru a expune neascultarea omenirii.

2. „Au fost întâmpinate cu expresii sălbatice ale fețelor și cu sfidarea rece a miilor de degete acuzatoare, cu capul plecat, slujind oamenii ca un bou docil” a fost inițial o singură propoziție, dar aici este împărțită în două pentru a face lucrurile mai clare. Prima propoziție se referă la acțiunile omului, în timp ce a doua indică suferințele îndurate de Dumnezeu și faptul că Dumnezeu este umil și ascuns.

3. „Prejudecata” se referă la comportamentul neascultător al oamenilor.

4. „Să preia puterea absolută” se referă la comportamentul neascultător al oamenilor. Ei înșiși se ridică în slăvi, îi înlănțuie pe alții, îi fac să-i urmeze și să sufere pentru ei. Ei sunt forțele care Îi sunt ostile lui Dumnezeu.

5. „Păpușă” este folosit pentru a-i ridiculiza pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

6. „Bulgări de zăpadă” este folosit pentru a evidenția comportamentul umil al oamenilor.

7. „Nu este capabil să diferențieze creta de brânză” indică faptul că oamenii prefac voia lui Dumnezeu în ceva satanic, referindu-se, în general, la comportamentul în care oamenii Îl resping pe Dumnezeu.

8. „Bandit” este folosit pentru a indica faptul că oamenii sunt lipsiți de rațiune și de înțelegere.

9. „Resturi și rămășițe” este folosit pentru a indica comportamentul prin care oamenii Îl asupresc pe Dumnezeu.

10. „Urmașul” este folosit în mod sarcastic.

11. „Se mânie” se referă la fața urâtă a omului care este înfuriat și exasperat.

12. „Fără scrupule” se referă la momentul când oamenii sunt necugetați și nu au câtuși de puțină venerație față de Dumnezeu.

13. „Comoară neprețuită” se referă la totalitatea lui Dumnezeu.

a. Acesta este un idiom chinezesc.

Lucrarea și intrarea (8)

Am spus de atâtea ori că lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă este pentru a modifica spiritul fiecărei persoane, pentru a schimba sufletul fiecărei persoane în așa fel încât inima lor, care a suferit o mare traumă, să fie reformată, astfel salvându-le sufletul, care a fost atât de profund rănit de rău; este pentru a trezi spiritele oamenilor, pentru a dezgheța inimile lor reci și pentru a le permite să fie reîntinerite. Aceasta este cea mai mare dorință a lui Dumnezeu.