Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană

Toți oamenii au fost supuși desăvârșirii datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost Dumnezeu încarnat, omenirea n-ar fi fost sub nicio formă binecuvântată să sufere astfel. Se mai poate spune și așa – cei care sunt capabili să accepte încercările cuvintelor lui Dumnezeu sunt oameni binecuvântați. Pe baza calibrului original al oamenilor, a comportamentului lor și a atitudinilor lor față de Dumnezeu, ei nu sunt vrednici să primească acest fel de desăvârșire. S-au bucurat de această binecuvântare pentru că au fost înălțați de către Dumnezeu. Oamenii obișnuiau să spună că nu erau vrednici să vadă chipul lui Dumnezeu sau să-I audă cuvintele. Astăzi, faptul că oamenii au fost purificați prin cuvintele Lui se datorează pe deplin înălțării lui Dumnezeu și milei Lui. Aceasta este binecuvântarea fiecărei persoane care trăiește în zilele de pe urmă – ați experimentat personal acest lucru? Felul în care trebuie oamenii să sufere și să întâmpine piedici este predestinat de către Dumnezeu și nu se bazează pe cererile personale ale oamenilor. Acest lucru este complet adevărat. Fiecare credincios trebuie să poată fi capabil să treacă prin încercările date de cuvintele lui Dumnezeu și să sufere conform cuvintelor Lui. Este acesta un lucru pe care îl puteți vedea deslușit? Așadar, suferința prin care ai trecut a fost schimbată pe binecuvântările de astăzi; dacă nu suferi pentru Dumnezeu, nu poți primi laude din partea Lui. Poate că te-ai plâns în trecut, dar indiferent cât de mult te-ai plâns, Dumnezeu nu Își amintește asta despre tine. A sosit ziua de azi și nu există niciun motiv de a privi spre chestiuni din trecut.

Unii oameni spun că încearcă să-L iubească pe Dumnezeu, dar nu pot, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să Se îndepărteze, atunci au iubire pentru El. Unii oameni de regulă nu pun adevărul în practică, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să Se îndepărteze furios, vin înaintea Lui și se roagă: „O, Dumnezeule! Te rog, nu pleca. Dă-mi o șansă! Dumnezeule! Nu am fost pe placul Tău în trecut; Ți-am rămas dator și m-am împotrivit Ție. Astăzi sunt dispus să mă dau Ție cu totul trupul și din toată inima ca să Te pot, în sfârșit, mulțumi și iubi. Nu voi mai avea această oportunitate.” Te-ai rugat astfel? Când o persoană se roagă așa, aceasta se datorează faptului că vorbele lui Dumnezeu i-au deșteptat conștiința. Toți oamenii sunt indiferenți și înceți la minte. Ei sunt supuși mustrării și desăvârșirii și totuși nu știu ce înfăptuiește Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar lucra astfel, oamenii tot ar fi dezorientați; nimeni nu ar putea inspira sentimente spirituale în inimile oamenilor. Numai cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dă pe față pe oameni pot aduce o astfel de roadă. Așadar, toate lucrurile sunt obținute și împlinite datorită cuvintelor lui Dumnezeu și numai datorită cuvintelor Lui a fost stârnită iubirea omenirii față de Dumnezeu. Dacă oamenii L-ar iubi pe Dumnezeu doar pe baza propriei lor conștiințe, nu ar vedea niciun rezultat. Nu și-au bazat oamenii iubirea față de Dumnezeu pe propria conștiință în trecut? A existat măcar o persoană care să ia inițiativa de a-L iubi pe Dumnezeu? Numai prin încurajarea cuvintelor lui Dumnezeu L-au iubit ei pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „L-am urmat pe Dumnezeu atâția ani și m-am bucurat de atât de mult har, de atâtea binecuvântări din partea Lui. Cuvintele Lui m-au rafinat și m-au judecat. Așa că am ajuns să înțeleg multe și am văzut iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I mulțumesc, trebuie să-I răsplătesc harul. Îl voi mulțumi pe Dumnezeu cu prețul vieții și îmi voi baza iubirea față de El pe propria-mi conștiință.” Dacă oamenii se bazează numai pe sentimentele conștiinței lor, nu pot simți frumusețea lui Dumnezeu; dacă se bazează numai pe conștiința lor, iubirea lor față de Dumnezeu va fi neînsemnată. Dacă vorbești despre a-I răsplăti lui Dumnezeu harul și iubirea, nu te vei simți impulsionat în iubirea ta față de El; să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței tale este o abordare pasivă. De ce spun că este o abordare pasivă? Este o chestiune practică. Ce fel de iubire e asta? Nu este o încercare de a-L păcăli pe Dumnezeu și de a te preface în fața Lui? Majoritatea oamenilor cred că nu există nicio răsplată pentru faptul că Îl iubesc pe Dumnezeu și că o persoană va fi mustrată la fel și dacă nu-L iubește, așa că, în general, ajunge doar să nu păcătuiești. Așadar, a-L iubi pe Dumnezeu și a-I răsplăti iubirea pe baza sentimentelor conștiinței cuiva reprezintă o abordare pasivă și nu este iubirea față de Dumnezeu care vine spontan din inima cuiva. Iubirea față de Dumnezeu trebuie să fie un sentiment autentic izvorât din străfundul inimii unui om. Unii oameni spun: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum Dumnezeu vrea să mă abandoneze, dar eu tot vreau să-L urmez. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu voi continua să-L iubesc și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Indiferent ce se va întâmpla, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat.” Ai genul acesta de voință?

Calea de a crede în Dumnezeu este calea de a-L iubi. Dacă crezi în El, trebuie să-L iubești; cu toate acestea, să-L iubești nu înseamnă doar să-I răsplătești iubirea sau să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței – este o iubire pură față de Dumnezeu. Există momente când oamenii se bazează doar pe conștiința lor și nu sunt capabili să simtă iubirea lui Dumnezeu. De ce am spus mereu: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne atingă duhurile”? De ce nu am vorbit despre atingerea conștiinței oamenilor așa încât să-L iubească pe Dumnezeu? Deoarece conștiințele oamenilor nu pot percepe frumusețea lui Dumnezeu. Așadar, dacă nu ești convins de aceste cuvinte, poți să-ți folosești conștiința ca să simți iubirea Lui și vei simți un oarecare imbold în acel moment, dar apoi va dispărea. Dacă nu-ți folosești decât conștiința pentru a simți frumusețea lui Dumnezeu, ai imboldul atunci când te rogi, dar după aceea pleacă, pur și simplu, dispare. Despre ce este vorba? Dacă nu-ți folosești decât conștiința, vei fi incapabil să-ți stârnești iubirea față de Dumnezeu; când Îi simți cu adevărat frumusețea în inima ta, duhul tău va fi atins de El și doar atunci conștiința ta va fi în stare să-și joace rolul original. Asta înseamnă că, atunci când oamenii au fost atinși de Dumnezeu în duhul lor și când inimile lor au obținut cunoaștere și încurajare, adică, după ce au căpătat experiență, doar atunci vor fi capabili să-L iubească efectiv pe Dumnezeu cu conștiința lor. Nu e greșit să-L iubești pe Dumnezeu cu conștiința – acesta este nivelul cel mai de jos al iubirii față de Dumnezeu. Felul omenirii de a iubi de-abia ce recunoaște în mod adecvat harul lui Dumnezeu și nu poate sub nicio formă impulsiona intrarea lor activă. Când oamenii obțin ceva din lucrarea Duhului Sfânt, adică atunci când văd și gustă iubirea lui Dumnezeu în experiența lor practică, când au o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu și văd cu adevărat că Dumnezeu este atât de vrednic de iubirea omenirii și cât de încântător este, abia atunci sunt oamenii capabili să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu.

Când oamenii comunică cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu, iar asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima și tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar cauți să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Dacă încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți, atunci nu faci decât să-ți cauți întotdeauna folosul propriu: „Când îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum pot obține niște haine frumoase?...” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să fii tot timpul aproape de El, ca și cum El ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El, dacă ești într-o asemenea stare, aceasta înseamnă că inima ta s-a aflat în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea bisericii, dacă iei în considerare voia lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta este plină de o mulțime de alte lucruri, atunci înseamnă că este încă ocupată de Satana și că nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să reflecteze la lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă vor mai avea stări prostești și lipsite de rațiune, totuși, vor fi capabili să țină seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de o schimbare a firii lor. Inima lor va fi pe deplin corectă. Unii oameni flutură tot timpul stindardul bisericii, indiferent de ce ar face; adevărul este că acest lucru este spre propriul lor folos. Genul acesta de persoană nu are un motiv potrivit. Este necinstită și înșelătoare și mare parte din lucrurile pe care le face sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce către Dumnezeu. Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.

Primul pas în a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și a fi câștigat de către El este să-ți întorci complet inima către Dumnezeu. În fiecare lucru pe care îl faci, cercetează-te pe tine însuți și întreabă-te: „Fac asta cu o inimă plină de iubire față de Dumnezeu? Există vreo intenție personală în acest lucru? Care este de fapt scopul pentru care fac asta?” Dacă vrei să-ți dai inima lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți supui propria inimă, să renunți la toate intențiile proprii și să atingi punctul în care exiști complet pentru Dumnezeu. Aceasta este modul în care îți dăruiești inima lui Dumnezeu. Ce înseamnă să îți supui inima? Înseamnă să renunți la dorințele extravagante ale trupului, să nu râvnești la binecuvântările unei poziții sociale sau să nu râvnești la confort, să faci totul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să ai o inimă dedicată Lui în întregime, inimă care nu își caută folosul propriu.

Iubirea autentică față de Dumnezeu vine din străfundul inimii; este o iubire care există numai pe baza cunoașterii lui Dumnezeu de către omenire. Când inima cuiva se întoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci acea persoană are iubire față de Dumnezeu, dar iubirea aceea nu este neapărat pură și nu este neapărat deplină. Asta se întâmplă din cauză că există o anumită discrepanță între a avea inima complet dedicată lui Dumnezeu și a-L înțelege și a-L adora cu adevărat pe Dumnezeu. O persoană poate obține adevărata iubire pentru Dumnezeu și poate cunoaște firea lui Dumnezeu când își dedică inima lui Dumnezeu. După ce își dăruiesc adevărata inimă lui Dumnezeu, vor începe să pătrundă în experiența vieții și astfel firea lor va începe să se schimbe, iubirea lor față de Dumnezeu va crește treptat și cunoașterea lor despre Dumnezeu va crește și ea treptat. Așadar, a avea o inimă întoarsă la Dumnezeu este precondiția necesară intrării pe calea cea dreaptă a experienței vieții. Când își așază inimile înaintea lui Dumnezeu, oamenii au doar o inimă care tânjește după El, dar nu una care Îl iubește și aceasta este din cauză că nu Îi înțeleg căile. Chiar dacă în această situație au într-adevăr puțină iubire față de El, ea nu este spontană și nu este autentică. Aceasta este din cauză că tot ceea ce vine din trupul omului este un rezultat al emoțiilor și nu provine dintr-o înțelegere autentică. Este doar un impuls de moment și nu poate fi adorație de durată. Când oamenii nu înțeleg căile lui Dumnezeu, nu pot decât să-L iubească pe baza propriilor lor preferințe și idei individuale; tipul acesta de iubire nu poate fi numită iubire spontană, nici nu poate fi numită iubire autentică. Când inimile lor se întorc cu adevărat la Dumnezeu, oamenii sunt capabili să conștientizeze interesele lui Dumnezeu în toate, dar, dacă nu au o astfel de înțelegere, nu sunt capabili să aibă o iubire spontană autentică. Tot ce sunt în stare să facă este să îndeplinească anumite funcții în biserică și să-și facă în parte datoria, dar nu există nici o rădăcină, nici o bază. Astfel de oameni au o fire dificil de schimbat; sunt cu toții oameni care fie nu caută adevărul, fie nu-l înțeleg. Chiar dacă o persoană își întoarce complet inima spre Dumnezeu, asta nu înseamnă că iubirea de Dumnezeu din inima lor este complet pură, pentru că aceia care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor nu au neapărat și iubire de Dumnezeu. Acest lucru are legătură cu distincția dintre cei care caută sau nu să înțeleagă căile lui Dumnezeu. Odată ce o persoană înțelege căile Lui, aceasta arată că inima ei s-a întors complet către Dumnezeu și arată că iubirea ei față de Dumnezeu din inima este spontană. Numai o astfel de persoană Îl are pe Dumnezeu în inima ei. A-și întoarce inima spre Dumnezeu este o precondiție necesară pentru pătrunderea pe calea cea dreaptă, pentru înțelegerea lui Dumnezeu și pentru obținerea iubirii de Dumnezeu. Aceasta însă nu înseamnă că persoana și-a îndeplinit în întregime datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, nici că are o iubire de Dumnezeu autentică. Singura modalitate prin care o persoană poate obține iubire de Dumnezeu autentică este să-și întoarcă inima către El, care este, de asemenea, primul lucru pe care se cuvine să-l facă una dintre creațiile Lui. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cu toții oameni care caută viața, adică oameni care caută adevărul și oameni care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu; cu toții au luminarea din partea Duhului Sfânt și au fost atinși de către El. Sunt cu toții capabili să fie îndrumați de către Dumnezeu.

Când oamenii pot să simtă că sunt îndatorați lui Dumnezeu, asta se întâmplă pentru că au fost atinși de Duhul; dacă simt asta, atunci vor avea tendința să aibă o inimă care tânjește și vor fi capabili să caute intrarea în viață. Dar, dacă te oprești la un anumit pas, vei fi incapabil să mergi mai în profunzime; există încă pericolul de a fi prins în plasa Satanei și, odată ajuns într-un anumit punct, vei fi luat prizonier de către Satana. Iluminarea lui Dumnezeu le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși și apoi le permite să se simtă îndatorați lui Dumnezeu și să se simtă dispuși să coopereze cu El și să lepede de toate lucrurile care nu Îi sunt plăcute Lui. Acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu. Voi sunteți cu toții dispuși să căutați să vă maturizați în viață și să Îl iubiți pe Dumnezeu, așa că ați scăpat de metodele voastre superficiale? Dacă numai te scapi de aceste metode și nu produci perturbări sau te lauzi, înseamnă asta cu adevărat că dorești să sporești în viață? Dacă nu te comporți în mod superficial în niciun fel, dar nu pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că ești o persoană care nu are niciun fel de progres proactiv. Care este rădăcina adoptării comportamentelor superficiale? Sunt acțiunile tale făcute de dragul sporirii în viață? Urmărești să te califici a fi unul din oamenii lui Dumnezeu? Lucrul asupra căruia îți concentrezi atenția este lucrul pe care ajungi să îl faci; dacă te concentrezi asupra metodelor superficiale, atunci inima ta se concentrează asupra lucrurilor din afară și nu vei avea cum să cauți maturizarea în viața ta. Dumnezeu cere o schimbare a firii, dar tu cauți mereu lucruri din afară; genul acesta de persoană nu va avea cum să-și schimbe firea! Fiecare are un fel de a fi înainte de a se maturiza în viață, de aceea trebuie să accepte judecata, mustrarea și desăvârșirea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu ai cuvintele lui Dumnezeu și te bazezi numai pe propria-ți încredere și voință, tot ceea ce faci este bazat numai pe zel. Asta înseamnă că, dacă vrei maturizare în viața ta, trebuie să mănânci, să bei și să înțelegi mai mult cuvintele lui Dumnezeu. Toți aceia care sunt desăvârșiți de cuvintele Lui sunt capabili să trăiască potrivit acestora; cei care nu trec prin desăvârșirea cuvintelor Lui, care nu trec prin judecata cuvintelor Lui nu pot fi potriviți pentru a fi folosiți de El. Așadar, în ce măsură trăiți potrivit cuvintelor Lui? Practica voastră va fi corectă numai dacă mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu și sunteți capabili să le comparați cu propria stare a vieții și să găsiți o cale de a practica în lumina chestiunilor despre care vorbesc. Practica voastră va fi, de asemenea, după inima lui Dumnezeu. Numai cel care are genul acesta de practică are și voința de a-L iubi pe Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic