Despre experiență

De-a lungul experiențelor sale, Petru a avut de înfruntat sute de încercări. Deși astăzi oamenii sunt familiarizați cu termenul de „încercare”, ei nu înțeleg deloc adevăratul lui înțeles sau circumstanțe. Dumnezeu îmblânzește hotărârea omului, îi șlefuiește încrederea și desăvârșește fiecare parte a lui, realizând toate acestea în principal prin încercări. Totodată, încercările sunt lucrarea ascunsă a Duhului Sfânt. Se pare că Dumnezeu l-a abandonat pe om iar omul, dacă nu este atent, le va vedea pe acestea ca pe ispite ale Satanei. De fapt, multe încercări pot fi considerate ispite, iar acesta este principiul și regula lucrării lui Dumnezeu. Dacă omul trăiește cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, el le va vedea ca pe încercări de la Dumnezeu și nu le va lăsa să treacă. Dacă cineva spune că întrucât Dumnezeu este cu el, atunci Satana sigur nu se va apropia de el, acest lucru nu este tocmai adevărat. Cum se poate explica faptul că Isus a fost ispitit după ce a postit în pustie timp de patruzeci de zile? Așadar, dacă omul și-a îndreptat cu adevărat privirile spre credința în Dumnezeu, atunci el va vedea multe lucruri mult mai clar și nu va avea o înțelegere deformată și înșelătoare. Dacă cineva este cu adevărat hotărât să fie făcut desăvârșit de către Dumnezeu, el va aborda lucrurile cu care se confruntă din mai multe unghiuri diferite, fără a se înclina nici spre stânga, nici spre dreapta. Dacă nu ai cunoștință despre lucrarea lui Dumnezeu, nu vei știi cum să conlucrezi cu Dumnezeu. Dacă nu cunoști principiile lucrării lui Dumnezeu și nu știi cum lucrează Satana asupra omului, nu vei avea nicio cale de practică. O simplă căutare zeloasă nu te va ajuta să obții rezultatele pe care le cere Dumnezeu. O astfel de experiență seamănă cu cea a lui Lawrence, fără diferențiere și cu accent numai pe experiență, dar complet necunoscătoare în ce privește lucrarea Satanei, lucrarea Duhului Sfânt, despre cum este omul fără prezența lui Dumnezeu și ce fel de oameni vrea Dumnezeu să desăvârșească. Cum să te porți față de diferiți oameni, cum să îmbrățișezi voia actuală a lui Dumnezeu, cum să cunoști firea lui Dumnezeu, către care oameni, în ce situații și în ce epocă se manifestă mila lui Dumnezeu, măreția Lui și dreptatea – el nu le diferențiază. Dacă omul nu are multe viziuni ca temelie a sa, o temelie pentru experiențele sale, atunci viața iese din discuție, iar experiența cu atât mai mult; el continuă să se supună prostește la toate și să suporte toate. Este foarte greu să îi desăvârșești pe toți acești oameni. Se poate spune că niciuna dintre viziunile de mai sus nu este o dovadă suficientă că ești un nebun, asemenea unui stâlp de sare care stă mereu în picioare în Israel. Asemenea oameni sunt inutili, nu sunt buni de nimic! Unii oameni doar se supun orbește întruna, se cunosc mereu pe ei înșiși și își folosesc întotdeauna propriile metode de a se conduce atunci când tratează lucruri noi, sau se folosesc de „înțelepciune” pentru a gestiona lucruri vulgare nedemne de menționat, aceștia sunt oameni lipsiți de discernământ, ca și cum de la natură ar fi dispuși să se supună împotrivirilor, fiind mereu aceiași, niciodată schimbându-se; acesta este un nebun fără niciun fel de discernământ. Ei nu își adaptează niciodată măsurile în funcție de situații sau de oameni diferiți. Acești oameni nu au experiență. Văd că unii oameni se cunosc pe sine până la un punct și, când se confruntă cu cei care au lucrarea duhului rău, chiar își coboară capetele și își recunosc vina, neîndrăznind să stea drepți și să îi condamne. Când se întâlnesc cu lucrarea evidentă a Duhului Sfânt, ei nu îndrăznesc nici să se supună, crezând că duhurile rele sunt și ele în mâna lui Dumnezeu, și nici prin gând nu le trece să opună rezistență. Aceștia sunt oameni care nu au demnitatea lui Dumnezeu și care, categoric, nu pot să suporte sarcini grele pentru Dumnezeu. Acești oameni confuzi nu se deosebesc. Acest fel de experiență ar trebui, așadar, să fie abandonat pentru că este de neconceput în ochii lui Dumnezeu.

Într-adevăr, Dumnezeu face o mulțime de lucrări asupra oamenilor, uneori îi încearcă, uneori creează împrejurări pentru a-i tempera, iar alteori le vorbește pentru a-i călăuzi și pentru a le corecta slăbiciunile. Uneori, Duhul Sfânt îi conduce pe oameni către împrejurări pregătite de Dumnezeu pentru ei, pentru a descoperi, fără să-și dea seama, multe lucruri care le lipsesc. Prin ceea ce spun și fac oamenii, prin felul în care îi tratează pe alții și abordează lucrurile, fără ca ei să știe, Duhul Sfânt îi luminează pentru a înțelege multe lucruri pe care ei nu le înțelegeau înainte, permițându-le să înțeleagă mai bine multe lucruri sau persoane și ajutându-i să pătrundă în multe lucruri pe care până atunci nu le cunoșteau. Dacă tu ești în contact cu lumea, atunci ajungi treptat să discriminezi tot mai mult lucrurile din lume și, pe măsură ce te apropii de moarte, ai putea concluziona: „Este cu adevărat greu să fii o persoană”. Dacă experimentezi ceva timp în prezența lui Dumnezeu și ajungi să cunoști lucrarea lui Dumnezeu și firea Lui, atunci vei obține fără să îți dai seama mai multă înțelegere, iar statutul tău va crește treptat. Vei înțelege mai bine multe lucruri duhovnicești și, în special, vei vedea mai clar lucrarea lui Dumnezeu. Vei putea accepta cuvintele lui Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu, fiecare acțiune a lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu, ce este Dumnezeu și ce are El ca și propria ta viață. Dacă tot ce faci tu este să rătăcești prin lume, atunci aripile tale vor deveni tot mai grele iar acea parte din tine care se împotrivește lui Dumnezeu va deveni și mai mare. Va fi greu pentru Dumnezeu să îți găsească un folos. Pentru că există prea mult în tine din aspectul „după cum văd eu...”, este greu pentru Dumnezeu să îți găsească un folos. Cu cât ești mai mult în prezența lui Dumnezeu, cu atât mai multe experiențe vei avea. Dacă încă ești în lume asemenea unei fiare, gura ta împărtășind despre credința în Dumnezeu, dar inima ta fiind în altă parte, și dacă deprinzi filosofii lumești despre viață, atunci toate acestea nu ar anula toată lucrarea anterioară? De aceea, cu cât sunt oamenii mai mult în prezența lui Dumnezeu, cu atât mai ușor îi va desăvârși Dumnezeu. Aceasta este calea prin care Duhul Sfânt își face lucrarea. Dacă nu înțelegi aceasta, îți va fi imposibil să o apuci pe calea cea bună, iar desăvârșirea ta de către Dumnezeu va ieși din discuție. Nu vei putea să ai o viață duhovnicească normală și vei fi ca un invalid, doar cu munca ta grea și nimic din lucrarea lui Dumnezeu. Nu cumva ar fi ceva în neregulă cu experiența ta? Nu trebuie neapărat să te rogi ca să fii în prezența lui Dumnezeu. Uneori este suficient să Îl contempli pe Dumnezeu sau să meditezi la lucrarea Lui, uneori este vorba de cum abordezi un lucru, iar alteori este vorba de ce ți se descoperă într-o împrejurare, pentru că vii în prezența lui Dumnezeu. Majoritatea oamenilor spun: „Nu sunt în prezența lui Dumnezeu de vreme ce mă rog des?” Mulți oameni se roagă la nesfârșit „în prezența lui Dumnezeu”. Rugăciunile pot fi mereu pe buzele lor, dar ei nu trăiesc cu adevărat în prezența lui Dumnezeu. Acest tip de persoană poate să-și mențină condiția de a fi în prezența lui Dumnezeu doar în acest fel. Ei nu Îl pot contacta constant pe Dumnezeu cu inimile lor, sau să folosească metoda experienței pentru a veni în prezența lui Dumnezeu, fie prin meditație, prin contemplare tăcută în inimile lor, fie prin contactarea Dumnezeului inimilor lor cu propriile lor inimi, luând în considerare povara lui Dumnezeu. Ei înalță rugăciuni la cer cu gurile lor. Majoritatea oamenilor nu Îl au pe Dumnezeu în inimile lor, ci Îl au numai atunci când se apropie de El, dar în majoritatea timpului ei nu Îl au pe Dumnezeu deloc. Nu este aceasta o expresie a faptului că cineva nu Îl are pe Dumnezeu în inima sa? Dacă chiar L-ar avea pe Dumnezeu, ar mai face ei lucrurile pe care le fac tâlharii și fiarele? Dacă cineva chiar Îl cinstește pe Dumnezeu, el își va aduce inima adevărată în contact cu Dumnezeu, iar gândurile și ideile lui vor fi ocupate mereu cu cuvintele lui Dumnezeu. Este puțin probabil să facă greșeli în lucrurile din afară pe care le pot realiza oamenii, să nu facă nimic care să se opună fățiș lui Dumnezeu. Numai acesta este standardul conform căruia ești un credincios.