Discuție despre viața bisericească și viața reală

Oamenii consideră că se pot schimba numai pe baza vieții lor bisericești și că dacă nu trăiesc întru biserică, nu este posibilă schimbarea, ca și cum schimbarea este imposibil de dobândit în viața reală.Puteți să vă dați seama care este problema aici? Am vorbit despre aducerea lui Dumnezeu în viața reală și aceasta este calea de intrare în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu pentru cei care cred în El.

De fapt, viața întru biserică este doar o cale limitată de desăvârșire a oamenilor. Mediul esențial pentru desăvârșirea lor rămâne în continuare viața reală. Aceasta este practica reală și pregătirea concretă despre care am vorbit, care le permite oamenilor să obțină o viață umană normală și să trăiască precum o persoană adevărată în viața de zi cu zi. Un aspect este acela că o persoană trebuie să fie instruită pentru a-și ridica propriul nivel de educație, pentru a putea înțelege cuvintele lui Dumnezeu și pentru a dobândi capacitatea de a înțelege. Un alt aspect este acela că o persoană trebuie să fie înzestrată cu acele cunoștințe de bază necesare pentru a trăi ca ființă umană cu scopul atingerii înțelegerii și rațiunii umanității normale, întrucât oamenii sunt aproape complet lipsiți în aceste sfere. Mai mult, trebuie să ajungă să prețuiască cuvintele lui Dumnezeu prin viața întru biserică și, treptat, să ajungă la o înțelegere clară a adevărului.

De ce se spune că, atunci când crede în Dumnezeu, o persoană trebuie să Îl aducă pe Dumnezeu în viața reală? Nu numai că viața întru biserică îl poate transforma pe om, dar mai important decât atât, omul ar trebui să intre în realitate în viața reală. Obișnuiați să discutați întotdeauna despre starea voastră spirituală și despre problemele spirituale, în timp ce neglijați instruirea în multe lucruri, tot astfel cum vă neglijați pătrunderea în ele. Scriați în fiecare zi, ascultați în fiecare zi și citeați în fiecare zi. Vă rugați în timp ce găteați: „O, Dumnezeule! Fii viața dinăuntrul meu! Cum ar trebui să trec de această zi? Te rog, binecuvântează-mă, luminează-mă. În orice fel m-ai lumina Tu astăzi, te rog, permite-mi să înțeleg în acest moment, astfel încât cuvintele Tale să poată acționa precum viața mea.” De asemenea, vă rugați în timp ce luați cina: „O, Dumnezeule! Tu ne-ai dăruit această masă. Binecuvântarea Ta să fie asupra noastră! Amin! Te rugăm, lasă-ne să ne punem viețile în mâinile Tale. Fii alături de noi. Amin!” După ce terminați de mâncat și spălați vasele, începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule, eu sunt vasul acesta. După ce acest vas a fost folosit, a devenit asemenea nouă, corupt de Satana, iar acum trebuie spălat cu apă, și Tu ești apa, cuvintele Tale sunt apa vie care îmi hrănește viața”. După ce spuneați asta, când venea timpul să mergeți la culcare, începeați să turuiți din nou: „O, Dumnezeule! M-ai binecuvântat și m-ai călăuzit de-a lungul acestei zile. Îți sunt cu adevărat recunoscătoare...” Acesta era felul în care vă petreceați ziua și vă cufundați în somn. Cei mai mulți oameni au trăit astfel în fiecare zi și chiar până la ora actuală ei nu au acordat atenție intrării efective, ci doar se concentrează pe vorbele goale din rugăciunile lor. Aceasta este viața de până acum a oamenilor – aceasta este vechea lor viață. Așa sunt cei mai mulți dintre ei, le lipsește orice pregătire concretă și au parte de foarte puține schimbări reale. În rugăciunile lor rostesc doar vorbe goale, se apropie de Dumnezeu prin cuvintele lor, dar lipsesc schimbările în înțelegere. Haideți să luăm un exemplu dintre cele mai simple – curățarea casei voastre. Vedeți că în casă este dezordine, așa că stați acolo și vă rugați: „O, Dumnezeule! Uită-Te câtă stricăciune a adus Satana asupra acestei case! O, Dumnezeule! Ție mă rog și Îți mulțumesc. Eu sunt la fel de murdar precum această casă, iar fără mântuirea și luminarea Ta, nu aș fi înțeles lucrul acesta”. Doar stați așa acolo și turuiți, rugându-vă vreme îndelungată, după care vă purtați ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, asemenea unei bătrâne guralive. Vă petreceți astfel viața spirituală cu mult prea multe practici superficiale, fără o intrare adevărată în realitate! Pregătirea intrării în realitate, implică viețile reale ale oamenilor, implică greutățile concrete – și doar acestea îi pot schimba. În lipsa vieții reale, oamenii nu pot fi schimbați și atunci care este folosul vorbelor goale din rugăciunile lor? Fără înțelegerea naturii oamenilor, totul este o pierdere de timp, și fără o cale de practică, totul este o risipă de efort! Rugăciunile potrivite pot păstra înăuntrul oamenilor o stare potrivită, dar nu îi pot schimba pe de-a-ntregul. Cunoașterea neprihănirii de sine a oamenilor, aroganței, deșertăciunii, trufiei și firii lor corupte – cunoașterea acestor lucruri nu vine în urma rugăciunilor, ci este descoperită prin aprecierea cuvintelor lui Dumnezeu și este cunoscută grație luminării aduse de Sfântul Duh în viața reală. În ziua de astăzi oamenii sunt cu toții capabili să vorbească bine și au ascultat cele mai înălțătoare predici, mai înălțătoare decât oricare altele din cursul veacurilor, și totuși, prea puține din acestea sunt puse în aplicare în viața lor reală. Cu alte cuvinte, în viața reală a oamenilor nu există niciun Dumnezeu, iar aceștia sunt lipsiți de viața unui om nou după transformare. Nu există trăirea adevărului în viața reală și nu există nicio aducere a lui Dumnezeu în viața reală. Oamenii își trăiesc viețile ca și cum ar fi fiii Iadului. Nu este acesta oare o abatere evidentă?

Pentru a redobândi aspectul unei persoane normale, adică pentru a obține o umanitate firească, oamenii nu pot să-l mulțumească pe Dumnezeu doar prin cuvintele lor. Când fac așa ceva, se vatămă pe ei înșiși și aceasta nu le aduce niciun beneficiu intrării și transformării lor[a]. Prin urmare, pentru a realiza transformarea, oamenii trebuie să exerseze puțin câte puțin, să intre lent[b], să cerceteze și să exploreze pas cu pas, să intre din latura pozitivă și să trăiască o viață utilă întru adevăr, o viață de sfinți. De acum înainte ea implică probleme reale, lucruri reale și medii reale, permițându-le oamenilor să aibă o pregătire practică. Nu le pretinde să rostească vorbe goale; în schimb necesită instruire în medii reale. Oamenii ajung să-și dea seama că au un calibru slab, iar după aceea se bucură au parte de a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu, de intrarea potrivită și de practica adecvată; acesta este modul în care aceștia obțin realitatea, și modul în care intrarea se poate produce și mai rapid. Pentru a transforma oamenii, trebuie să existe o anumită practicitate, ei trebuie să exerseze cu probleme reale, cu lucruri reale, cu medii reale. Este oare posibil să dobândești o pregătire reală bazându-te doar pe viața întru biserică? Ar putea omul să intre în realitate? Nu. Dacă omul nu poate să intre în viața reală, atunci nu poate să schimbe vechile modalități de a face lucrurile și de a-și trăi viața. Aceasta nu se datorează întru totul delăsării omului sau puternicelor sale dependențe, ci mai degrabă faptului că pur și simplu omul nu are capacitatea de a trăi și, în plus, nu înțelege standardul imaginii omului normal cerut de Dumnezeu. În trecut oamenii discutau mereu, vorbeau, aveau părtășii și chiar deveneau „oratori”; totuși niciunul dintre ei nu căuta să își schimbe firea în viață; ei doar se încăpățânau să caute învățături profunde. Prin urmare, astăzi voi trebuie să schimbați această viață religioasă a credinței în Dumnezeu. Trebuie să intrați și să exersați țintind un singur lucru, o singură problemă, o singură persoană. Trebuie să faceți lucrurile cu concentrare – doar atunci puteți obține rezultate. Pentru a-i schimba pe oameni, trebuie să începi cu esența lor. Lucrarea trebuie să aibă ca țintă esența oamenilor, pe viața lor, pe delăsarea lor, dependența și înrobirea acestora și doar astfel oamenii pot fi schimbați.

Chiar dacă viața întru biserică poate produce rezultate în unele zone, esențial rămâne faptul că viața reală îi poate schimba pe oameni, iar vechea lor fire nu poate fi schimbată în lipsa vieții reale. Să luăm lucrarea lui Isus din Epoca Harului. Atunci când Isus a anulat legile vechi și a stabilit poruncile epocii noi, El a vorbit prin exemple din viața reală. Atunci când Isus și-a condus ucenicii prin lanul de grâu într-o duminică, iar acolo ucenicilor li s-a făcut foame și au cules spice de grâu și le-au mâncat, necredincioșii au văzut acest lucru și au zis că aceștia nu au respectat Sabatul. De asemenea, ei au spus că nu li sa permis oamenilor să salveze vițeii care au căzut într-o groapă în ziua de Sabat, spunând că nicio muncă nu ar putea fi efectuată în timpul Sabatului. Isus a folosit aceste întâmplări pentru a răspândi treptat poruncile epocii celei noi. La acea vreme, El a folosit multe exemple concrete ca să-i facă pe oameni să înțeleagă și să se schimbe. Acesta este principiul prin care Duhul Sfânt își îndeplinește lucrarea și doar în felul acesta poate schimba oamenii. Atunci când lipsesc aspectele practice, oamenii pot câștiga înțelegere doar în teorie și pot interpreta lucrurile doar în plan intelectual – aceasta nu este o modalitate eficientă de a schimba oamenii. Dacă vorbim despre dobândirea înțelepciunii și a judecății limpede prin formare, cum ar putea fi realizat acest lucru? Ar putea omul să dobândească înțelepciune și judecată limpede doar ascultând, citind și îmbogățindu-și cunoștințele? Cum duce acest lucru la dobândirea înțelepciunii și judecății limpezi? Omul trebuie să se străduiască să înțeleagă și să experimenteze viața reală. Prin urmare, formarea nu poate lipsi și nu se poate abate de la viața reală. Omul trebuie să acorde atenție diferitelor aspecte și să aibă acces la diverse laturi: nivelul educațional, expresivitatea, abilitatea de a înțelege lucrurile, judecata limpede, capacitatea de a înțelege cuvintele lui Dumnezeu, bunul-simț și regulile umane, precum și alte lucruri legate de umanitate și cu care omul trebuie să fie înzestrat. După ce înțelegerea a fost atinsă, omul trebuie să se concentreze asupra intrării, și numai atunci poate fi realizată schimbarea. Dacă omul a dobândit înțelegere, însă practica a neglijat-o, cum poate să aibă loc schimbarea? Acum, omul a ajuns să înțeleagă multe, dar el nu trăiește în realitate, astfel că poate să aibă doar o mică înțelegere substanțială a cuvintelor lui Dumnezeu. A fost luminat doar marginal; ai primit puțină lumină de la Duhul Sfânt și, totuși, nu ai nicio intrare în viața reală sau s-ar putea nici să nu îți pese de intrare, astfel încât vei avea parte doar de o schimbare măruntă. După atât de mult timp, oamenii au înțeles multe și pot să discute mult despre cunoștințele lor în materie de teorii, însă firea lor exterioară rămâne aceeași, iar vrednicia lor stagnează, fără nici cel mai mic progres. În acest caz, când veți intra în sfârșit (în viață)?

Viața întru biserică este doar un fel de viață în care oamenii se strâng laolaltă pentru a savura cuvintele lui Dumnezeu, iar ea ocupă numai o fărâmă neînsemnată din viața unei persoane. Dacă viața reală a unei persoane ar putea fi și ea asemenea vieții întru biserică și ar include o viață spirituală cuviincioasă, o dreaptă prețuire a cuvintelor lui Dumnezeu, rugăciunea și dreapta apropiere de Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt duse la îndeplinire potrivit voinței lui Dumnezeu, o viață reală în care toate sunt duse la îndeplinire potrivit adevărului, o viață reală de rugăciune și de tăcere dinaintea lui Dumnezeu, de practicare a cântării de imnuri și de dans, numai o asemenea viață l-ar face pe om să trăiască așa cum o cer cuvintele lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni se concentrează pe cele câteva ore de viață întru biserică, fără să se mai „îngrijească” de viața de dincolo de acele ore, ca și cum nici nu i-ar interesa. Mai sunt, de asemenea, mulți oameni care intră în rândul vieții sfinților numai atunci când se înfruptă și sorb din cuvintele lui Dumnezeu, când cântă imnuri sau se roagă, după care se întorc la vechiul lor sine din restul timpului. Astfel de vieți nu-i pot schimba pe oameni și nu le vor îngădui să-L cunoască pe Dumnezeu. Atunci când omul crede în Dumnezeu, dacă dorește să își schimbe propria fire, atunci nu trebuie să se desprindă de viața reală. În viața reală trebuie să te cunoști pe tine însuți, să renunți la tine însuți, să practici adevărul și, de asemenea, să înveți principiile, simțul practic și regulile după care să te comporți în toate, înainte de a putea obține o schimbare treptată. Dacă vă concentrați doar pe aprofundarea teoriilor și vă trăiți viața doar în mijlocul ceremoniilor religioase, fără să aprofundați realitatea, fără să intrați în viața reală, atunci nu veți intra niciodată în realitate, nu vă veți cunoaște niciodată pe voi înșivă, nici adevărul și nici pe Dumnezeu, ci veți rămâne veșnic orbi și neștiutori. Țelul celui care lucrează întru Dumnezeu nu este acela de a-și permite să ducă o viață omenească dreaptă doar câteva ore din întreaga zi, iar în restul timpului să trăiască după legile trupului. Și nu este nici acela de a face schimbări în cunoștințele lui teoretice. Este mai degrabă acela de a-și schimba vechea fire, de a-și schimba cu totul vechea lui viață, de a-și schimba toate ideile și concepțiile mentale depășite. Dacă se concentrează doar pe viața întru biserică, omul nu își va schimba vechile obiceiuri, nu își va schimba vechile reguli după care a trăit atâta vreme. Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să se detașeze de viața reală. Dumnezeu cere ca oamenii să ducă un trai omenesc normal în viața reală, nu doar în viața întru biserică; cere ca ei să trăiască în lumina adevărului în viața reală, nu doar în viața întru biserică; cere ca ei să-și îndeplinească rolurile în viața reală, nu doar în viața întru biserică. Pentru a intra în realitate, o persoană trebuie să se îndrepte cu toată ființa sa către viața reală. Dacă aceia care cred în Dumnezeu nu pot intra în viața reală și nu se pot cunoaște pe ei înșiși sau nu pot duce un trai omenesc normal în viața reală, atunci vor da greș. Cei care nu-i dau ascultare lui Dumnezeu sunt cu toții oameni care nu pot intra în viața reală. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre omenie, dar trăiesc asemenea diavolilor. Sunt cu toții oameni care vorbesc despre adevăr, dar trăiesc în schimb prin doctrine. Aceia care nu pot să trăiască întru adevăr în viața reală sunt cei care cred în Dumnezeu, dar neplăcuți ochilor Lui și alungați de El. Trebuie să vă exersați intrarea în viața reală, să vă cunoașteți propriile lipsuri, nesupunerea și ignoranța, să vă cunoașteți slăbiciunile și umanitatea nefirească. În felul acesta, toate cunoștințele voastre se vor armoniza cu situația și problemele actuale. Doar acest gen de cunoaștere este reală și vă poate oferi ocazia să vă înțelegeți cu adevărat condiția și să izbutiți să vă schimbați firea.

Acum, odată ce desăvârșirea omenirii a început oficial, trebuie să intrăm în viața reală. Prin urmare, pentru a realiza schimbarea, o persoană trebuie să înceapă cu intrarea în viața reală și să se schimbe încetul cu încetul. Dacă evitați să trăiți o viață omenească normală și vorbiți numai despre probleme spirituale, atunci lucrurile devin seci și fade, devin nerealiste, iar atunci cum se mai poate schimba omul? Acum vi se spune să intrați în viața reală pentru a practica, pentru a pune bazele intrării într-o experiență adevărată. Acesta este unul dintre lucrurile pe care omul trebuie să le facă. Duhul Sfânt își face lucrarea în mare parte prin călăuzire, iar restul depinde de practica și intrarea oamenilor. Toată lumea poate ajunge să intre în viața reală pe diferite căi, pentru ca astfel să-L aducă pe Dumnezeu în viața reală și să ducă un trai omenesc normal. Doar o astfel de viață e trăită cu rost!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputerni