Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile Lui?

Cuvântările Duhului Sfânt "Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?"

Dumnezeu Atotputernic spune: „Istoria progresează, tot astfel și lucrarea și voința lui Dumnezeu se schimbă în mod continuu. Ar fi imposibil ca Dumnezeu să mențină o singură etapă de lucru timp de șase mii de ani, pentru că toți oamenii știu că El este întotdeauna nou și niciodată vechi. El nu ar putea să continue să susțină lucrarea asemănătoare răstignirii și, o dată, de două ori, de trei ori... să fie pironit pe cruce. Aceasta este percepția unui om absurd. Dumnezeu nu susține aceeași lucrare, iar lucrarea Lui este mereu schimbătoare și mereu nouă, la fel cum eu vă vorbesc vouă zi de zi cuvinte noi și fac o nouă lucrare.

Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei

Cum înţelegeţi caracteristicile duhului? Cum lucrează Duhul Sfânt în om? Cum lucrează Satana în om? Cum lucrează duhurile rele în om? Și care sunt manifestările acestei lucrări? Când ți se întâmpă ceva, acest lucru vine de la Duhul Sfânt și ar trebui să i te supui sau nu? Practicile efective ale oamenilor dau naștere multor lucruri care țin de voința umană și, totuși, pe care oamenii le consideră mereu ca venind din partea Duhului Sfânt. Unele vin din partea duhurilor rele și, totuși, oamenii cred că provin din Duhul Sfânt, iar uneori Duhul Sfânt îi îndrumă pe oameni din interior, dar, oamenii se tem că această îndrumare vine de la Satana și nu îndrăznesc să se supună când, în realitate, este vorba despre luminarea dată de Duhul Sfânt. Așadar, fără a face diferența între ele, nu există nicio modalitate de a ști când ți se întâmplă efectiv să ai asemenea experiențe și, fără a face diferența, nu poți dobândi viața. Cum lucrează Duhul Sfânt? Cum lucrează duhurile rele? Ce vine din voința omului? Și ce se naște din călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt? Dacă înţelegi regulile lucrării Duhului Sfânt în om, atunci vei putea să-ți îmbogățești cunoștințele și să faci diferența între lucrări în viața zilnică și în timpul experiențelor tale efective; vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei putea să-l înțelegi pe Satana, nu vei mai fi derutat în ascultarea sau căutarea ta și vei fi o persoană ale cărei gânduri sunt clare și care se supune lucrării Duhului Sfânt.

Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și harnici şi doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voinţa umană și, cu siguranță, nici de dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală și dispun de umanitate și urmăresc în mod constant adevărul. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiţi de reavoinţă. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor obişnuiţi. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obişnuiţi, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește; când Duhul Sfânt lucrează, această lucrare este în acord cu cu regulile vieții normale a omului și doar în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu.

Ce efecte sunt obţinute prin lucrarea Duhului Sfânt? Tu poți fi prostuț și nu se poate face nicio diferență în sinea ta, dar Duhul Sfânt trebuie să lucreze ca să existe credință în tine pentru ca tu să simți întotdeauna că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns, pentru ca tu să poți fi dispus să cooperezi, să fii dispus să cooperezi, indiferent de cât de mari sunt dificultățile. Lucrurile ți se vor întâmpla și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la Satana, dar tu vei putea să aștepți și nici nu vei fi pasiv sau nepăsător. Aceasta este lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în ei, oamenii tot întâmpină dificultăți reale, uneori plâng și uneori sunt lucruri pe care nu le pot depăși, dar acesta este doar un stadiu al lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși ei nu depășesc aceste lucruri și cu toate că în acel moment sunt slabi și se plâng, după aceea sunt totuși capabili să-L iubească pe Dumnezeu cu absolută credință. Pasivitatea lor nu îi poate opri din a avea experiențe normale și, indiferent de ceea ce spun alți oameni și de cum îi atacă, ei tot sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu. În timpul rugăciunii, ei simt întotdeauna că obişnuiau să fie atât de îndatorați lui Dumnezeu și decid să-L mulţumească pe Dumnezeu și să renunțe la cele trupești când vor întâlni aceste lucruri din nou. Această putere arată că în sinea lor se găsește lucrarea Duhului Sfânt și că aceasta este starea normală a lucrării Duhului Sfânt.

Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiţi de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși îşi doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor și calea pe care a luat-o viața lor, în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecţionezi, regresezi, şi devii pasiv, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești. Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.

Când ceva ți se întâmplă în viața de zi cu zi, cum ar trebui să îţi dai seama dacă vine din lucrarea Duhului Sfânt sau din lucrarea Satanei? Când starea sufletească a oamenilor este normală, viețile lor duhovnicești și viețile lor pământești sunt normale şi judecata lor e normală și organizată; în general, ceea ce ei experimentează şi ajung să cunoască în sinea lor în acel moment se poate spune că vine de la atingerea Duhului Sfânt (revelații sau cunoștințe superficiale când mănânci sau bei cuvintele lui Dumnezeu sau credința când ți se întâmplă lucruri sau puterea de a-L iubi pe Dumnezeu când ți se întâmplă lucruri—acestea aparțin toate de Duhul Sfânt). Lucrarea Duhului Sfânt în om este îndeosebi normală; omul nu o poate simți și pare a fi chiar prin omul în sine—dar, de fapt, este lucrarea Duhului Sfânt. În viața zilnică, Duhul Sfânt face atât lucrări mari, cât și lucrări mici în toată lumea, doar că pur şi simplu, gradul acestei lucrări variază. Unii oameni sunt de calibru bun, ei înțeleg lucrurile repede, iar luminarea Duhului Sfânt este cu atât mai mare în ei; alții sunt de calibru mai prost și le ia mai mult să înțeleagă lucruri, dar Duhul Sfânt îi atinge în interior și ei, de asemenea, pot dobândi credința în Dumnezeu — Duhul Sfânt lucrează în toți cei care îl urmează pe Dumnezeu. Când, în viața zilnică, oamenii nu I se opun lui Dumnezeu sau nu se răzvrătesc împotriva Lui, nu fac lucruri care sunt în dezacord cu gestionarea lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea lui Dumnezeu, în fiecare dintre ei, Duhul lui Dumnezeu lucrează într-o măsură mai mare sau mai mică și îi atinge, îi luminează, le dă credință, le dă putere și îi îndeamnă să fie intre proactiv , să nu fie leneși sau să râvnească plăcerile trupești, dispuşi să practice adevărul și să tânjească după cuvintele lui Dumnezeu – toate acestea reprezintă lucrarea care vine de la Duhul Sfânt.

Când starea oamenilor nu e normală, ei sunt uitați de Duhul Sfânt, sunt nemulţumiţi în sinea lor, motivațiile lor sunt greșite, sunt leneși, se răsfață cu lucruri trupești, iar inimile lor se revoltă împotriva adevărului, iar toate acestea vin de la Satana. Când starea sufletească a oamenilor nu este normală, când sunt întunecaţi în sinea lor și și-au pierdut rațiunea normală, când au fost uitați de Duhul Sfântși nu pot să-L simtă pe Dumnezeu în ei, atunci este momentul în care Satana lucrează în ei. Dacă oamenii au întotdeauna putere în ei și Îl iubesc pe Dumnezeu atunci, în general, când lucrurile li se întâmplă, acestea vin de la Duhul Sfânt și, pe oricine ar întâlni, este rezultatul aranjamentelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, atunci când starea sufletească este normală, când te găsești în marea lucrare a Duhului Sfânt, atunci este imposibil ca Satana să te facă să eziți; pe o asemenea bază, se poate spune că totul vine de la Duhul Sfânt și, deși poate că ai gânduri greșite, eşti capabil să renunți la ele și să nu le urmezi. Toate acestea vin de la lucrarea Duhului Sfânt. În ce situații intervine Satana? Când starea ta sufletească nu este normală, când nu ai fost atins de Dumnezeu și eşti lipsit de lucrarea lui Dumnezeu, când ești uscat și searbăd pe dinăuntru, când te rogi lui Dumnezeu, dar nu înțelegi nimic și când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dar nu ești luminat sau iluminat – în acele momente Satanei îi este ușor să lucreze în tine. Cu alte cuvinte, când ai fost abandonat de Duhul Sfânt și nu Îl înțelegi pe Dumnezeu, atunci ţi se întâmplă multe lucruri care vin din tentația Satanei. Satana lucrează în același timp cu Duhul Sfânt și intervine în om în același moment în care Duhul Sfânt îl atinge pe om în interior; totuși, în acele momente, lucrarea Duhului Sfânt primează, iar oamenii ale căror stări sufletești sunt normale pot triumfa, acesta fiind triumful lucrării Duhului Sfânt asupra lucrării Satanei. Totuși, când Duhul Sfânt lucrează, lucrarea Satanei este foarte redusă; când Duhul Sfânt lucrează, în oameni există încă o fire nesupusă și tot ceea ce a fost inițial în ei este încă acolo, dar, cu lucrarea Duhului Sfânt, oamenilor le este ușor să cunoască lucrurile esențiale ce ţin de sine și firea lor răzvrătită împotriva lui Dumnezeu – deși se pot lepăda de ea doar treptat. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și, pe măsură ce El lucrează în oameni, ei tot au necazuri, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare multe lucruri; totuși, chiar și într-o asemenea stare, tot au puterea să se oprească din regres și pot să-L iubească pe Dumnezeu şi, deși plâng și sunt abătuți în sinea lor, pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și nici câtuşi de puţin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că lucrurile esențiale ce ţin de ei dispar. Astfel de idei sunt greşite. Când Duhul Sfânt lucrează în om, lucrurile pasive ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeaşi, dar apar iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt, omul devine mai proactiv, starea sa sufletească este normală, iar omul se schimbă rapid. Potrivit experiențelor reale ale oamenilor, aceștia experimentează în principal fie lucrarea Duhului Sfânt, fie pe cea a Satanei. Dacă ei nu reușesc să înţeleagă aceste stări și să facă diferența între ele, atunci experiențele reale ies din discuție, ca să nu mai vorbim de schimbările produse asupra firii. Așadar, cheia în ceea ce privește experiențele avute cu Dumnezeu este de a pricepe asemenea lucruri; astfel, oamenilor le va fi mai ușor să le experimenteze.

Lucrarea Duhului Sfânt înseamnă progres proactiv, în timp ce lucrarea Satanei înseamnă regres și pasivitate, nesupunere față de Dumnezeu, împotrivire față de Dumnezeu, pierdere a credinței în Dumnezeu și lipsă de dorință chiar de a cânta cântece sau de a te ridica și a dansa. Ceea ce vine din luminarea dată de Duhul Sfânt nu-ți este impus, ci este îndeosebi natural. Dacă tu o urmezi, vei avea parte de adevăr şi, dacă nu, ţi se vor face reproşuri. Dacă este luminarea dată de Duhul Sfânt, atunci nimic din ceea ce faci nu va fi împiedicat sau constrâns, te vei simți eliberat, va exista o cale de practică pentru acțiunile tale, nu vei mai fi supus niciunei restricții și vei putea să acționezi potrivit voinței lui Dumnezeu. Lucrarea Satanei aduce multe lucruri care te deranjează, te face să nu-ți dorești să te rogi, să fii prea leneș să mănâci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și prea indispus să trăiești viața bisericii și te înstrăinează de viața duhovnicească. Lucrarea Duhului Sfânt nu intervine în viața ta zilnică și nici în pătrunderea ta într-o viață duhovnicească normală. În momentul în care ţi se întâmplă multe lucruri, nu poți să faci diferența între ele. Totuși, după câteva zile, trăiești puțin, te manifești puțin și în tine au loc nişte reacţii, iar prin aceste manifestări poți să-ți dai seama dacă gândurile din tine vin de la Dumnezeu sau de la Satana. Unele lucruri te fac în mod clar să te opui lui Dumnezeu și să te revolți împotriva Lui sau te opresc să pui în practică cuvintele Lui, iar aceste lucruri vin toate de la Satana. Unele lucruri nu sunt așa clare și nu-ți poți da seama ce sunt în acel moment; după aceea, după ce le-ai văzut manifestările, poți spune care dintre ele vine de la Satana și care sunt îndrumate de către Duhul Sfânt. După ce ai făcut diferența clară între aceste lucruri, nu vei mai fi ușor de indus în eroare în experiențele tale. Uneori, când starea ta sufletească nu este bună, ai anumite gânduri care te scot din starea pasivă — ceea ce arată că atunci când starea ta sufletească nu este prielnică, unele dintre gândurile tale pot veni și de la Duhul Sfânt. Nu trebuie să tragem concluzia că, atunci când ești pasiv, toate gândurile sunt trimise de Satana; dacă așa ar fi, atunci când ai fi capabil să te orientezi spre o stare pozitivă? Fiind pasiv o perioadă, Duhul Sfânt îți dă o șansă de a fi desăvârșit, El te atinge și te scoate din starea ta pasivă.

Știind ce înseamnă lucrarea Duhului Sfânt și ce înseamnă lucrarea Satanei, le poți compara pe cele două cu starea ta proprie în timpul experiențelor și, în acest mod, vor exista mult mai multe adevăruri care au legătură cu principiul din experiențele tale. Înțelegând aceste lucruri, vei putea să-ți controlezi starea curentă și vei putea să discerni mai bine oamenii și lucrurile care ți se întâmplă[a]și nu va fi nevoie să aloci mult efort pentru a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Bineînțeles, aceasta se întâmplă atât timp cât motivațiile tale sunt bune și atât timp cât tu ești dispus să cauți și să pui în practică. Un astfel de limbaj – limbaj care are legătură cu principiile — ar trebui să descrie experiențele tale. Fără el, experiențele tale vor fi pline de amestecul Satanei și pline de cunoștințe prostești. Dacă nu înțelegi cum lucrează Duhul Sfânt, atunci nu înțelegi cum trebuie să pătrunzi și, dacă nu înțelegi cum lucrează Satana, atunci nu înțelegi cum trebuie să fii precaut. Oamenii ar trebui să înțeleagă atât cum lucrează Duhul Sfânt, cât și cum lucrează Satana; aceştia sunt o parte esenţială din experiențele oamenilor.

Deși tu nu crezi decât in Dumnezeu, ai o relație normală cu El? Unii oameni spun că tot ce contează este că au o relație normală cu Dumnezeu și nu se preocupă de relațiile lor cu ceilalți. Dar cum se manifestă o relație normală cu Dumnezeu? Le lipsesc acestora chiar şi cele mai mici cunoștințe despre subiect? De ce se spune că măsura hotărârii tale de a-L iubi pe Dumnezeu și renunţarea cu adevărat la cele trupești depind de faptul dacă ai sau nu prejudecăți față de frații și surorile tale și, dacă ai, atunci trebuie să renunți la aceste prejudecăți. Adică, atunci când relația ta cu frații și surorile tale este normală, atunci starea ta sufletească înaintea lui Dumnezeu este, de asemenea, normală. Când unul dintre frații tăi este slab sau una dintre surorile tale este slabă nu îl vei detesta sau o vei detesta, nu îl vei disprețui sau nu o vei dispreţui, nu vei râde de el sau de ea şi nu te vei arăta indiferent faţă de ei. Dacă tu poți să îi ajuți, vei părtăși cu ei și vei spune „Și eu am fost pasiv și slab. Nici eu nu voiam să particip la întruniri, dar s-a întâmplat ceva prin care Dumnezeu m-a luminat în interior și m-a disciplinat; îmi făceam reproşuri, îmi era atât de rușine și mereu îmi părea rău față de Dumnezeu. După aceea, m-am dedicat vieții de la biserică și, cu cât m-am implicat mai mult cu frații și surorile mele, cu atât mai mult am simţit că nu mă pot descurca fără Dumnezeu. Când eram cu ei, nu mă simțeam singur; când stăteam închis singur într-o cameră, mă simțeam singur și fără prieteni, simțeam că viața mea e goală și mă gândeam la moarte. Când eram cu frații și surorile mele, Satana nu îndrăznea să-și facă lucrarea și nu mă simțeam singur. Când am văzut cât de puternică este iubirea fraților și a surorilor mele pentru Dumnezeu, am fost inspirat și, astfel, am fost mereu cu frații și surorile mele, iar starea mea pasivă a dispărut în mod natural”. Auzind aceasta, ei simt că este inutil să se roage acasă, încă simt că nu există iubire între frații și surorile lor, că viața lor este goală, că nu au pe nimeni pe care să se sprijine și că nu este destul doar să se roage. Dacă tu împărtășești cu ei în acest mod, ei vor avea o cale prin care să practice aceste lucruri. Dacă tu simți că ești incapabil să le-o oferi, atunci îi poți vizita. Acest lucru nu e necesar să fie săvârşit de către conducătorul bisericii — este responsabilitatea fiecărui frate și a fiecărei surori să facă această lucrare. Dacă vezi că un frate sau o soră se găsește într-o stare rea, ar trebui să îl vizitezi sau să o vizitezi. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre voi.

Note de subsol:

a. Textul original omite „care ți se întâmplă.”

Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană

Toți oamenii au fost supuși desăvârșirii datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost Dumnezeu încarnat, omenirea n-ar fi fost sub nicio formă binecuvântată să sufere astfel. Se mai poate spune și așa – cei care sunt capabili să accepte încercările cuvintelor lui Dumnezeu sunt oameni binecuvântați. Pe baza calibrului original al oamenilor, a comportamentului lor și a atitudinilor lor față de Dumnezeu, ei nu sunt vrednici să primească acest fel de desăvârșire. S-au bucurat de această binecuvântare pentru că au fost înălțați de către Dumnezeu. Oamenii obișnuiau să spună că nu erau vrednici să vadă chipul lui Dumnezeu sau să-I audă cuvintele. Astăzi, faptul că oamenii au fost purificați prin cuvintele Lui se datorează pe deplin înălțării lui Dumnezeu și milei Lui. Aceasta este binecuvântarea fiecărei persoane care trăiește în zilele de pe urmă – ați experimentat personal acest lucru? Felul în care trebuie oamenii să sufere și să întâmpine piedici este predestinat de către Dumnezeu și nu se bazează pe cererile personale ale oamenilor. Acest lucru este complet adevărat. Fiecare credincios trebuie să poată fi capabil să treacă prin încercările date de cuvintele lui Dumnezeu și să sufere conform cuvintelor Lui. Este acesta un lucru pe care îl puteți vedea deslușit? Așadar, suferința prin care ai trecut a fost schimbată pe binecuvântările de astăzi; dacă nu suferi pentru Dumnezeu, nu poți primi laude din partea Lui. Poate că te-ai plâns în trecut, dar indiferent cât de mult te-ai plâns, Dumnezeu nu Își amintește asta despre tine. A sosit ziua de azi și nu există niciun motiv de a privi spre chestiuni din trecut.

Unii oameni spun că încearcă să-L iubească pe Dumnezeu, dar nu pot, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să Se îndepărteze, atunci au iubire pentru El. Unii oameni de regulă nu pun adevărul în practică, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să Se îndepărteze furios, vin înaintea Lui și se roagă: „O, Dumnezeule! Te rog, nu pleca. Dă-mi o șansă! Dumnezeule! Nu am fost pe placul Tău în trecut; Ți-am rămas dator și m-am împotrivit Ție. Astăzi sunt dispus să mă dau Ție cu totul trupul și din toată inima ca să Te pot, în sfârșit, mulțumi și iubi. Nu voi mai avea această oportunitate.” Te-ai rugat astfel? Când o persoană se roagă așa, aceasta se datorează faptului că vorbele lui Dumnezeu i-au deșteptat conștiința. Toți oamenii sunt indiferenți și înceți la minte. Ei sunt supuși mustrării și desăvârșirii și totuși nu știu ce înfăptuiește Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar lucra astfel, oamenii tot ar fi dezorientați; nimeni nu ar putea inspira sentimente spirituale în inimile oamenilor. Numai cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dă pe față pe oameni pot aduce o astfel de roadă. Așadar, toate lucrurile sunt obținute și împlinite datorită cuvintelor lui Dumnezeu și numai datorită cuvintelor Lui a fost stârnită iubirea omenirii față de Dumnezeu. Dacă oamenii L-ar iubi pe Dumnezeu doar pe baza propriei lor conștiințe, nu ar vedea niciun rezultat. Nu și-au bazat oamenii iubirea față de Dumnezeu pe propria conștiință în trecut? A existat măcar o persoană care să ia inițiativa de a-L iubi pe Dumnezeu? Numai prin încurajarea cuvintelor lui Dumnezeu L-au iubit ei pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „L-am urmat pe Dumnezeu atâția ani și m-am bucurat de atât de mult har, de atâtea binecuvântări din partea Lui. Cuvintele Lui m-au rafinat și m-au judecat. Așa că am ajuns să înțeleg multe și am văzut iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I mulțumesc, trebuie să-I răsplătesc harul. Îl voi mulțumi pe Dumnezeu cu prețul vieții și îmi voi baza iubirea față de El pe propria-mi conștiință.” Dacă oamenii se bazează numai pe sentimentele conștiinței lor, nu pot simți frumusețea lui Dumnezeu; dacă se bazează numai pe conștiința lor, iubirea lor față de Dumnezeu va fi neînsemnată. Dacă vorbești despre a-I răsplăti lui Dumnezeu harul și iubirea, nu te vei simți impulsionat în iubirea ta față de El; să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței tale este o abordare pasivă. De ce spun că este o abordare pasivă? Este o chestiune practică. Ce fel de iubire e asta? Nu este o încercare de a-L păcăli pe Dumnezeu și de a te preface în fața Lui? Majoritatea oamenilor cred că nu există nicio răsplată pentru faptul că Îl iubesc pe Dumnezeu și că o persoană va fi mustrată la fel și dacă nu-L iubește, așa că, în general, ajunge doar să nu păcătuiești. Așadar, a-L iubi pe Dumnezeu și a-I răsplăti iubirea pe baza sentimentelor conștiinței cuiva reprezintă o abordare pasivă și nu este iubirea față de Dumnezeu care vine spontan din inima cuiva. Iubirea față de Dumnezeu trebuie să fie un sentiment autentic izvorât din străfundul inimii unui om. Unii oameni spun: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum Dumnezeu vrea să mă abandoneze, dar eu tot vreau să-L urmez. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu voi continua să-L iubesc și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Indiferent ce se va întâmpla, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat.” Ai genul acesta de voință?

Calea de a crede în Dumnezeu este calea de a-L iubi. Dacă crezi în El, trebuie să-L iubești; cu toate acestea, să-L iubești nu înseamnă doar să-I răsplătești iubirea sau să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței – este o iubire pură față de Dumnezeu. Există momente când oamenii se bazează doar pe conștiința lor și nu sunt capabili să simtă iubirea lui Dumnezeu. De ce am spus mereu: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne atingă duhurile”? De ce nu am vorbit despre atingerea conștiinței oamenilor așa încât să-L iubească pe Dumnezeu? Deoarece conștiințele oamenilor nu pot percepe frumusețea lui Dumnezeu. Așadar, dacă nu ești convins de aceste cuvinte, poți să-ți folosești conștiința ca să simți iubirea Lui și vei simți un oarecare imbold în acel moment, dar apoi va dispărea. Dacă nu-ți folosești decât conștiința pentru a simți frumusețea lui Dumnezeu, ai imboldul atunci când te rogi, dar după aceea pleacă, pur și simplu, dispare. Despre ce este vorba? Dacă nu-ți folosești decât conștiința, vei fi incapabil să-ți stârnești iubirea față de Dumnezeu; când Îi simți cu adevărat frumusețea în inima ta, duhul tău va fi atins de El și doar atunci conștiința ta va fi în stare să-și joace rolul original. Asta înseamnă că, atunci când oamenii au fost atinși de Dumnezeu în duhul lor și când inimile lor au obținut cunoaștere și încurajare, adică, după ce au căpătat experiență, doar atunci vor fi capabili să-L iubească efectiv pe Dumnezeu cu conștiința lor. Nu e greșit să-L iubești pe Dumnezeu cu conștiința – acesta este nivelul cel mai de jos al iubirii față de Dumnezeu. Felul omenirii de a iubi de-abia ce recunoaște în mod adecvat harul lui Dumnezeu și nu poate sub nicio formă impulsiona intrarea lor activă. Când oamenii obțin ceva din lucrarea Duhului Sfânt, adică atunci când văd și gustă iubirea lui Dumnezeu în experiența lor practică, când au o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu și văd cu adevărat că Dumnezeu este atât de vrednic de iubirea omenirii și cât de încântător este, abia atunci sunt oamenii capabili să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu.

Când oamenii comunică cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu, iar asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima și tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar cauți să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Dacă încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți, atunci nu faci decât să-ți cauți întotdeauna folosul propriu: „Când îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum pot obține niște haine frumoase?...” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să fii tot timpul aproape de El, ca și cum El ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El, dacă ești într-o asemenea stare, aceasta înseamnă că inima ta s-a aflat în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea bisericii, dacă iei în considerare voia lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta este plină de o mulțime de alte lucruri, atunci înseamnă că este încă ocupată de Satana și că nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să reflecteze la lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă vor mai avea stări prostești și lipsite de rațiune, totuși, vor fi capabili să țină seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de o schimbare a firii lor. Inima lor va fi pe deplin corectă. Unii oameni flutură tot timpul stindardul bisericii, indiferent de ce ar face; adevărul este că acest lucru este spre propriul lor folos. Genul acesta de persoană nu are un motiv potrivit. Este necinstită și înșelătoare și mare parte din lucrurile pe care le face sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce către Dumnezeu. Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.

Primul pas în a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și a fi câștigat de către El este să-ți întorci complet inima către Dumnezeu. În fiecare lucru pe care îl faci, cercetează-te pe tine însuți și întreabă-te: „Fac asta cu o inimă plină de iubire față de Dumnezeu? Există vreo intenție personală în acest lucru? Care este de fapt scopul pentru care fac asta?” Dacă vrei să-ți dai inima lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți supui propria inimă, să renunți la toate intențiile proprii și să atingi punctul în care exiști complet pentru Dumnezeu. Aceasta este modul în care îți dăruiești inima lui Dumnezeu. Ce înseamnă să îți supui inima? Înseamnă să renunți la dorințele extravagante ale trupului, să nu râvnești la binecuvântările unei poziții sociale sau să nu râvnești la confort, să faci totul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să ai o inimă dedicată Lui în întregime, inimă care nu își caută folosul propriu.

Iubirea autentică față de Dumnezeu vine din străfundul inimii; este o iubire care există numai pe baza cunoașterii lui Dumnezeu de către omenire. Când inima cuiva se întoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci acea persoană are iubire față de Dumnezeu, dar iubirea aceea nu este neapărat pură și nu este neapărat deplină. Asta se întâmplă din cauză că există o anumită discrepanță între a avea inima complet dedicată lui Dumnezeu și a-L înțelege și a-L adora cu adevărat pe Dumnezeu. O persoană poate obține adevărata iubire pentru Dumnezeu și poate cunoaște firea lui Dumnezeu când își dedică inima lui Dumnezeu. După ce își dăruiesc adevărata inimă lui Dumnezeu, vor începe să pătrundă în experiența vieții și astfel firea lor va începe să se schimbe, iubirea lor față de Dumnezeu va crește treptat și cunoașterea lor despre Dumnezeu va crește și ea treptat. Așadar, a avea o inimă întoarsă la Dumnezeu este precondiția necesară intrării pe calea cea dreaptă a experienței vieții. Când își așază inimile înaintea lui Dumnezeu, oamenii au doar o inimă care tânjește după El, dar nu una care Îl iubește și aceasta este din cauză că nu Îi înțeleg căile. Chiar dacă în această situație au într-adevăr puțină iubire față de El, ea nu este spontană și nu este autentică. Aceasta este din cauză că tot ceea ce vine din trupul omului este un rezultat al emoțiilor și nu provine dintr-o înțelegere autentică. Este doar un impuls de moment și nu poate fi adorație de durată. Când oamenii nu înțeleg căile lui Dumnezeu, nu pot decât să-L iubească pe baza propriilor lor preferințe și idei individuale; tipul acesta de iubire nu poate fi numită iubire spontană, nici nu poate fi numită iubire autentică. Când inimile lor se întorc cu adevărat la Dumnezeu, oamenii sunt capabili să conștientizeze interesele lui Dumnezeu în toate, dar, dacă nu au o astfel de înțelegere, nu sunt capabili să aibă o iubire spontană autentică. Tot ce sunt în stare să facă este să îndeplinească anumite funcții în biserică și să-și facă în parte datoria, dar nu există nici o rădăcină, nici o bază. Astfel de oameni au o fire dificil de schimbat; sunt cu toții oameni care fie nu caută adevărul, fie nu-l înțeleg. Chiar dacă o persoană își întoarce complet inima spre Dumnezeu, asta nu înseamnă că iubirea de Dumnezeu din inima lor este complet pură, pentru că aceia care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor nu au neapărat și iubire de Dumnezeu. Acest lucru are legătură cu distincția dintre cei care caută sau nu să înțeleagă căile lui Dumnezeu. Odată ce o persoană înțelege căile Lui, aceasta arată că inima ei s-a întors complet către Dumnezeu și arată că iubirea ei față de Dumnezeu din inima este spontană. Numai o astfel de persoană Îl are pe Dumnezeu în inima ei. A-și întoarce inima spre Dumnezeu este o precondiție necesară pentru pătrunderea pe calea cea dreaptă, pentru înțelegerea lui Dumnezeu și pentru obținerea iubirii de Dumnezeu. Aceasta însă nu înseamnă că persoana și-a îndeplinit în întregime datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, nici că are o iubire de Dumnezeu autentică. Singura modalitate prin care o persoană poate obține iubire de Dumnezeu autentică este să-și întoarcă inima către El, care este, de asemenea, primul lucru pe care se cuvine să-l facă una dintre creațiile Lui. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cu toții oameni care caută viața, adică oameni care caută adevărul și oameni care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu; cu toții au luminarea din partea Duhului Sfânt și au fost atinși de către El. Sunt cu toții capabili să fie îndrumați de către Dumnezeu.

Când oamenii pot să simtă că sunt îndatorați lui Dumnezeu, asta se întâmplă pentru că au fost atinși de Duhul; dacă simt asta, atunci vor avea tendința să aibă o inimă care tânjește și vor fi capabili să caute intrarea în viață. Dar, dacă te oprești la un anumit pas, vei fi incapabil să mergi mai în profunzime; există încă pericolul de a fi prins în plasa Satanei și, odată ajuns într-un anumit punct, vei fi luat prizonier de către Satana. Iluminarea lui Dumnezeu le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși și apoi le permite să se simtă îndatorați lui Dumnezeu și să se simtă dispuși să coopereze cu El și să lepede de toate lucrurile care nu Îi sunt plăcute Lui. Acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu. Voi sunteți cu toții dispuși să căutați să vă maturizați în viață și să Îl iubiți pe Dumnezeu, așa că ați scăpat de metodele voastre superficiale? Dacă numai te scapi de aceste metode și nu produci perturbări sau te lauzi, înseamnă asta cu adevărat că dorești să sporești în viață? Dacă nu te comporți în mod superficial în niciun fel, dar nu pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că ești o persoană care nu are niciun fel de progres proactiv. Care este rădăcina adoptării comportamentelor superficiale? Sunt acțiunile tale făcute de dragul sporirii în viață? Urmărești să te califici a fi unul din oamenii lui Dumnezeu? Lucrul asupra căruia îți concentrezi atenția este lucrul pe care ajungi să îl faci; dacă te concentrezi asupra metodelor superficiale, atunci inima ta se concentrează asupra lucrurilor din afară și nu vei avea cum să cauți maturizarea în viața ta. Dumnezeu cere o schimbare a firii, dar tu cauți mereu lucruri din afară; genul acesta de persoană nu va avea cum să-și schimbe firea! Fiecare are un fel de a fi înainte de a se maturiza în viață, de aceea trebuie să accepte judecata, mustrarea și desăvârșirea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu ai cuvintele lui Dumnezeu și te bazezi numai pe propria-ți încredere și voință, tot ceea ce faci este bazat numai pe zel. Asta înseamnă că, dacă vrei maturizare în viața ta, trebuie să mănânci, să bei și să înțelegi mai mult cuvintele lui Dumnezeu. Toți aceia care sunt desăvârșiți de cuvintele Lui sunt capabili să trăiască potrivit acestora; cei care nu trec prin desăvârșirea cuvintelor Lui, care nu trec prin judecata cuvintelor Lui nu pot fi potriviți pentru a fi folosiți de El. Așadar, în ce măsură trăiți potrivit cuvintelor Lui? Practica voastră va fi corectă numai dacă mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu și sunteți capabili să le comparați cu propria stare a vieții și să găsiți o cale de a practica în lumina chestiunilor despre care vorbesc. Practica voastră va fi, de asemenea, după inima lui Dumnezeu. Numai cel care are genul acesta de practică are și voința de a-L iubi pe Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

3. Mântuirea poate veni doar prin credința în Dumnezeu Atotputernic

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Când Isus a venit în lumea omului, El a adus Epoca Harului şi a încheiat Epoca Legii. În ultimele zile, Dumnezeu S-a întrupat încă o dată şi, cu această întrupare, a încheiat Epoca Harului şi a adus Epoca Împărăţiei. Toţi cei care acceptă cea de-a doua întrupare a lui Dumnezeu vor fi conduşi în Epoca Împărăţiei şi vor putea să accepte personal îndrumarea lui Dumnezeu. Deşi Isus a lucrat mult printre oameni, El a desăvârşit doar răscumpărarea întregii omeniri şi a devenit jertfa pentru păcat a oamenilor şi nu l-a scăpat pe om de toată firea lui stricată. Deplina mântuire a omului de influenţa Satanei nu a necesitat doar ca Isus să preia păcatele omului ca jertfă pentru păcat, ci şi ca Dumnezeu să facă o lucrare mai mare pentru a-l scăpa pe om cu totul de firea lui, care a fost stricată de Satana. Şi astfel, după ce omului i-au fost iertate păcatele, Dumnezeu S-a întrupat pentru a-l conduce pe om în noua epocă şi a început lucrarea de pedeapsă şi judecată, şi munca aceasta l-a adus pe om într-un tărâm mai înalt. Toţi cei care se supun stăpânirii Lui se vor bucura de un adevăr mai mare şi vor primi binecuvântări mai mari. Ei vor trăi cu adevărat în lumină şi vor dobândi adevărul, calea şi viaţa.

[…]

[…] când Dumnezeu se va întrupa de această dată, lucrarea Lui va fi pentru a-Şi exprima firea, în primul rând prin pedeapsă şi judecată. Pornind de aici, El va aduce mai mult adevăr omului, îi va arăta mai multe moduri de practică şi, astfel, Îşi va atinge scopul de a-l cuceri şi de a-l salva pe om de firea lui stricată. Acestea se află în spatele lucrării lui Dumnezeu în Epoca Împărăţiei.

din „Prefaţă” în Cuvântul Se arată în trup

Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus - ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia.

din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Voi toţi trăiţi într-un loc al păcatului şi al imoralităţii; toţi sunteţi oameni păcătoşi şi imorali. Astăzi, nu numai că puteţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, dar, mai important, aţi primit mustrarea şi judecata, aţi primit cea mai profundă mântuire, adică, aţi primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. Tot ceea ce face El este iubire adevărată pentru voi; El nu are nicio intenţie rea. El vă judecă din cauza păcatelor voastre, ca să vă analizaţi şi să primiţi această extraordinară mântuire. Toate acestea sunt făcute pentru a prelucra omul. De la început până la sfârşit, Dumnezeu a făcut totul pentru a-l salva pe om şi, cu siguranţă, nu-Şi doreşte să-i distrugă pe deplin pe oamenii pe care El i-a creat cu propriile Sale mâini. Acum, El a venit printre voi ca să lucreze; nu este aceasta o şi mai mare mântuire? Dacă v-ar fi urât, ar mai fi făcut El o lucrare atât de amplă ca să vă conducă personal? De ce ar suferi aşa? Dumnezeu nu vă urăşte şi nu are nicio intenţie rea faţă de voi. Ar trebui să ştiţi că iubirea lui Dumnezeu este cea mai adevărată iubire. Numai din cauza neascultării oamenilor trebuie să îi salveze El prin judecată; altfel, nu ar fi mântuiţi. De vreme ce nu ştiţi cum să conduceţi o viaţă sau să trăiţi, şi trăiţi în acest loc păcătos şi imoral şi sunteţi niște diavoli imorali şi dezmăţaţi, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniţi şi mai depravaţi; nici nu-L lasă inima să vă vadă trăind într-un loc mizerabil ca acesta, călcaţi în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeţi în Infern. El vrea doar să vă câştige ca grup şi să vă mântuiască pe deplin. Acesta este principalul scop al realizării lucrării de cucerire asupra voastră – doar pentru mântuire.

din „Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile împărăției cerului, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei. Cei care sunt controlați de norme, de slove și sunt încătușați de istorie, nu vor fi niciodată capabili să dobândească viața și nu vor putea niciodată să câștige calea veșnică a vieții. Acest lucru se întâmplă deoarece tot ceea ce au ei este o apă tulbure care a stagnat timp de mii de ani, spre deosebire de apa vieții, care se revarsă din tron. Cei cărora nu li se dă apa vieții vor rămâne pentru eternitate cadavre, jucării ale Satanei și fiii iadului. Atunci cum pot ei să-L privească pe Dumnezeu? Dacă doar încerci să te agăți de trecut, doar încerci să menții lucrurile așa cum sunt stând liniștit și nu încerci să schimbi starea de fapt și să renunți la istorie, atunci, asta nu înseamnă că vei fi mereu împotriva lui Dumnezeu? Pașii lucrării lui Dumnezeu sunt uriași și puternici, precum valurile furtunoase și tunetele care bubuie – și, cu toate acestea, tu stai și aștepți pasiv pieirea, rămânând în nebunia ta, fără să faci nimic. În felul acesta, cum poți fi considerat cineva care urmează pașii Mielului? Cum poți justifica Dumnezeul, de care tu te agăți, ca pe un Dumnezeu mereu nou și niciodată bătrân?

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

Hristos vine în timpul zilelor de pe urmă, astfel încât toți cei care cred cu adevărat în El pot să primească viața. Lucrarea Lui este de dragul închiderii vechii epoci și intrării în cea nouă și este cărarea ce trebuie luată de către toți cei care ar intra în noua epocă. Dacă nu ești capabil să Îl recunoști și, în schimb, Îl condamni, blasfemiezi sau chiar Îl persecuți, atunci ești sortit să arzi pentru eternitate și nu vei intra niciodată în împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos este Însuși expresia Sfântului Duh, expresia lui Dumnezeu și Cel căruia Dumnezeu I-a încredințat săvârșirea lucrării Lui pe pământ. Și astfel spun că dacă nu poți accepta tot ceea ce este săvârșit de Hristos al zilelor de pe urmă, atunci blasfemiezi Duhul Sfânt. Pedeapsa care ar trebui să fie îndurată de toți cei care Îl blasfemiază pe Duhul Sfânt este evidentă pentru toată lumea. Și, de asemenea, spun că dacă te opui lui Hristos al zilelor de pe urmă și Îl negi, nu va fi nimeni care să suporte consecințele în numele tău. Mai mult decât atât, începând cu această zi, nu vei mai avea o altă șansă să obții aprobarea lui Dumnezeu; chiar dacă încerci să te răscumperi, nu vei mai privi niciodată chipul lui Dumnezeu. Deoarece Cel căruia I te opui nu este un om, ceea ce negi nu este o ființă firavă, ci Hristos. Ești conștient de această consecință? Nu ai făcut o greșeală mică, ci ai comis o crimă îngrozitoare. Astfel, sfătuiesc pe toată lumea să nu își arate colții în fața adevărului sau să critice cu nepăsare, deoarece doar adevărul îți poate aduce viața și doar adevărul îți poate permite să renaști și să privești fața lui Dumnezeu.

Dumnezeu Însuși, Unicul (VIII)

Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (II)

Haideți să continuăm subiectul comunicării de data trecută. Puteți să vă amintiți ce subiect am comunicat data trecută? (Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor.) Este „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor” un subiect care vi se pare foarte îndepărtat? Aveți o oarecare înțelegere de suprafață a acestuia? Poate cineva să-Mi spună ideea principală a acestui subiect pe care l-am comunicat data trecută? (Prin crearea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu, văd că Dumnezeu hrănește toate lucrurile și hrănește omenirea.

Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu

Timp de atât de mulți ani, Duhul lui Dumnezeu a căutat neîncetat în timp ce lucrează pe pământ. De-a lungul veacurilor, Dumnezeu a folosit atât de mulți oameni care să-I facă lucrarea. Dar Duhul lui Dumnezeu încă nu are un loc de odihnă potrivit. Așadar, Dumnezeu Își face lucrarea, mișcându-se neobosit în diferiți oameni și, per ansamblu, El folosește oameni pentru a face aceasta. Adică, în toți acești mulți ani, lucrarea lui Dumnezeu nu a încetat niciodată, ci continuă să fie dusă mai departe în om, până în această zi. Deși Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și a făcut o lucrarea atât de mare, omul tot nu-L cunoaște pe Dumnezeu, totul din cauză că Dumnezeu nu S-a arătat niciodată omului și, de asemenea, din cauză că El nu are nicio formă tangibilă. Și astfel, Dumnezeu trebuie să Își ducă lucrarea la capăt — făcând ca toți oamenii să cunoască semnificația practică a Dumnezeului practic.

Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui

Esența credinței majorității oamenilor în Dumnezeu este convingere religioasă: ei sunt incapabili de a-L iubi pe Dumnezeu și pot doar să-L urmeze pe Dumnezeu precum un robot, incapabili de a tânji cu adevărat după Dumnezeu sau a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar Îl venerează pe Dumnezeu pentru că le este teamă de o catastrofă, sau Îl admiră pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în venerația și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, ei caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște mistere nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează, ei pescuiesc în ape tulburi doar pentru a primi binecuvântări; ei nu caută adevărul, nici nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu pentru a primi binecuvântările Lui.

Dumnezeu este Domnul întregii creații

O etapă a lucrării din cele două epoci anterioare a avut loc în Israel; cealaltă a avut loc în Iudeea. General vorbind, niciuna dintre etapele acestei lucrări nu a lăsat Israelul pe dinafară; ele erau etapele lucrării desfășurate printre poporul ales inițial. Astfel, după părerea israeliților, Iahve Dumnezeu este numai Dumnezeul israeliților. Datorită lucrării lui Isus în Iudeea și datorită îndeplinirii lucrării Sale de răstignire, din perspectiva evreilor, Isus este Răscumpărătorul poporului evreu. El este numai Împăratul evreilor, nu și al altor popoare; El nu este Domnul care răscumpără englezii, nici Domnul care răscumpără americanii, ci este Domnul care răscumpără israeliții, iar, în Israel, El îi răscumpără pe evrei.

O scurtă discuție despre „Împărăția Milenară a sosit”

Cum vedeți reprezentarea Împărăției Milenare? Unii oameni se gândesc mult la aceasta și spun că Împărăția Milenară va dura o mie de ani pe pământ, așa încât, dacă vechii membri ai bisericii sunt necăsătoriți, aceștia trebuie să se căsătorească? Familia mea nu are bani, ar trebui să încep să câștig bani?… Ce este Împărăția Milenară? Voi știți? Oamenii sunt înguști la minte și trec prin încercări grele. De fapt, Împărăția Milenară încă nu a sosit în mod oficial. În timpul etapei desăvârșirii oamenilor, Împărăția Milenară este doar un microcosmos; în vremea Împărăției Milenare despre care Dumnezeu a vorbit, omul va fi fost desăvârșit. Anterior, s-a spus că oamenii vor fi asemenea sfinților și vor rămâne neclintiți în ținutul Sinim. Numai atunci când oamenii vor fi desăvârșiți – atunci când ei vor deveni sfinții pomeniți de Dumnezeu – Împărăția Milenară va fi sosit. Când Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, El îi purifică și, cu cât mai puri sunt, cu atât mai mult vor fi desăvârșiți de către Dumnezeu. Atunci când necurățenia, răzvrătirea, împotrivirea și lucrurile trupești vor fi alungate din tine, atunci când vei fi purificat, atunci vei fi preaiubit de către Dumnezeu (și, cu alte cuvinte, vei fi un sfânt); atunci când vei fi desăvârșit de către Dumnezeu și vei deveni un sfânt, te vei găsi în Împărăția Milenară. Acum este Epoca Împărăției. În Epoca Împărăției Milenare, oamenii vor depinde de cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi, și toate națiile se vor supune numelui lui Dumnezeu și cu toții vor veni să citească cuvintele lui Dumnezeu. La vremea respectivă, unii vor da telefoane, alții vor trimite faxuri… vor folosi toate mijloacele pentru a accesa cuvintele lui Dumnezeu, și voi, de asemenea, vă veți supune cuvintelor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt ceea ce se întâmplă după ce oamenii sunt desăvârșiți. Azi, oamenii sunt desăvârșiți, cizelați, luminați și călăuziți prin cuvinte; aceasta este Epoca Împărăției, este etapa în care oamenii sunt desăvârșiți și nu are nicio legătură cu Epoca Împărăției Milenare. În timpul Epocii Împărăției Milenare, oamenii vor fi deja desăvârșiți și firea depravată din ei va fi fost făcută pură. La vremea respectivă, cuvintele spuse de către Dumnezeu îi vor călăuzi pe oameni pas cu pas și le vor revela toate tainele lucrării lui Dumnezeu, din vremea creației până azi, iar cuvintele Lui le vor spune oamenilor despre acțiunile lui Dumnezeu din toate epocile și din fiecare zi, despre cum El îi călăuzește pe oameni în interior, despre lucrarea pe care El o face pe tărâmul spiritual, și le vor spune oamenilor despre dinamica tărâmului spiritual. Numai atunci va fi cu adevărat Epoca Cuvântului: acum este doar un microcosmos. Dacă oamenii nu sunt desăvârșiți și purificați, nu vor avea cum să trăiască o mie de ani pe pământ și, inevitabil, trupul lor se va descompune; dacă oamenii sunt purificați pe dinăuntru și nu mai sunt ai Satanei și ai trupului, atunci ei vor rămâne vii pe pământ. În această etapă, tu ești încă limitat și tot ce știi este să-L iubești pe Dumnezeu și să fii mărturie Lui pentru fiecare zi pe care o trăiești pe pământ.

 „Împărăția Milenară a sosit” este o profeție și este analogă cu prezicerea unui profet, una în care Dumnezeu prorocește ce se va întâmpla în viitor. Cuvintele pe care Dumnezeu le va rosti în viitor și cele pe care El le spune azi nu sunt la fel: cuvintele viitorului vor călăuzi epoca, în timp ce cuvintele pe care El le rostește azi îi desăvârșesc pe oameni, îi cizelează și îi tratează. Epoca Cuvântului în viitor este diferită de Epoca Cuvântului de azi. Azi, toate cuvintele rostite de către Dumnezeu – indiferent de mijloacele prin care El o face – sunt, pe scurt, pentru a-i desăvârși pe oameni, pentru a purifica ceea ce este murdar în ei și pentru a-i face sfinți și drepți în fața lui Dumnezeu. Cuvintele rostite azi și cuvintele rostite în viitor sunt două lucruri separate. Cuvintele rostite în Epoca Împărăției sunt pentru a-i face pe oameni să intre în toată pregătirea, să-i aducă pe oameni pe calea corectă în toate, pentru a elimina tot ce este necurat în ei. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu în această epocă: El ridică o temelie a cuvintelor Lui în fiecare persoană, El face din cuvintele Lui viața fiecărei persoane și Își folosește cuvintele pentru a-i lumina și călăuzi în interior în fiecare moment, și atunci când nu sunt conștienți de voia lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu vor fi în ei pentru a-i certa și a-i disciplina. Cuvintele de azi trebuie să fie viața omului, acestea le asigură în mod direct toate nevoile omului, tot ceea ce îți lipsește pe dinăuntru este asigurat de cuvintele lui Dumnezeu, iar toți cei care acceptă cuvintele lui Dumnezeu sunt luminați mâncând și bând cuvintele Lui. Cuvintele rostite de către Dumnezeu în viitor vor călăuzi oamenii din întregul univers; azi, aceste cuvinte sunt rostite numai în China și ele nu le reprezintă pe cele rostite în întregul univers. Dumnezeu va vorbi întregului univers numai atunci când Împărăția Milenară va veni. Aflați că aceste cuvinte rostite de către Dumnezeu azi sunt pentru a-i desăvârși pe oameni; cuvintele rostite de Dumnezeu în timpul acestei etape sunt pentru a asigura nevoile oamenilor, nu pentru a-ți îngădui să pătrunzi tainele sau să înțelegi miracolele lui Dumnezeu. Faptul că El vorbește prin multe mijloace este pentru a avea grijă de nevoile oamenilor. Epoca Împărăției Milenare încă nu a sosit – Epoca Împărăției Milenare despre care se vorbește este ziua slavei lui Dumnezeu. După ce lucrarea lui Isus în Iudeea a fost desăvârșită, Dumnezeu Și-a transferat lucrarea în China continentală și a creat un alt plan. El face o altă parte din lucrarea Lui în voi, El face lucrarea de a-i desăvârși pe oameni prin cuvinte și folosește cuvintele pentru a-i face pe oameni să îndure multă durere, precum și să câștige mult din harul lui Dumnezeu. Această etapă a lucrării va crea un grup de biruitori și, după ce El va face acest grup de biruitori, ei vor putea să fie mărturie ai faptelor Lui, vor putea să trăiască realitatea și, în fapt, să-L mulțumească și să-I fie loiali Lui până la moarte, iar în acest fel Dumnezeu va fi proslăvit. Când Dumnezeu va fi proslăvit, după ce va face acest grup de oameni desăvârșiți, va fi Epoca Împărăției Milenare.

 Isus a fost pe pământ timp de treizeci și trei de ani și jumătate, El a venit să facă lucrarea crucificării, și prin crucificare Dumnezeu a dobândit o parte din slavă. Când Dumnezeu S-a întrupat a putut să fie smerit și tainic, și a putut să îndure suferința groaznică. Cu toate că El era Dumnezeu Însuși, tot a suferit toate umilințele și toate ocările și a suportat durerea uriașă de a fi fost răstignit în așa fel încât să încheie lucrarea de răscumpărare. După ce această etapă a lucrării s-a încheiat, deși oamenii au văzut că Dumnezeu dobândise mare slavă, aceasta nu era în întregime slava Lui; era numai o parte a slavei Lui, pe care o dobândise de la Isus. Cu toate că Isus a putut să îndure toate greutățile, să fie smerit și tainic, să fie crucificat pentru Dumnezeu, Dumnezeu a dobândit numai o parte din slava Lui, iar slava Lui a fost dobândită în Israel. Dumnezeu încă are o altă parte de slavă: să vină pe pământ și să lucreze în fapt și să desăvârșească un grup de oameni. În timpul etapei lucrării lui Isus, El a făcut unele lucruri supranaturale, dar această etapă a lucrării n-a fost în niciun caz doar pentru a săvârși semne și minuni. A fost în principal pentru a arăta că Isus putea să îndure și să fie crucificat pentru Dumnezeu, că Isus putea să sufere o durere groaznică deoarece El Îl iubea pe Dumnezeu și că, deși Dumnezeu L-a părăsit, El a fost în continuare dispus să-Și sacrifice viața pentru voința lui Dumnezeu. După ce Și-a săvârșit lucrarea în Israel și Isus a fost răstignit pe cruce, Dumnezeu a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost martor în fața Satanei. Voi nici nu ați știut, nici nu ați văzut cum Dumnezeu S-a întrupat în China, așadar cum puteți să vedeți că Dumnezeu a fost slăvit? Atunci când Dumnezeu face multă muncă de cucerire în interiorul vostru, iar voi rămâneți neclintiți, atunci această lucrare a lui Dumnezeu este încununată de succes și aceasta este parte din slava lui Dumnezeu. Voi vedeți doar aceasta și încă trebuie să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, încă trebuie să vă dăruiți inima în întregime lui Dumnezeu. Trebuie încă să vedeți în totalitate slava aceasta; voi vedeți doar că Dumnezeu v-a cucerit deja inima, că nu puteți niciodată să-L părăsiți și Îl veți urma pe Dumnezeu până la capăt și inima voastră nu se va schimba. Astfel este slava lui Dumnezeu. În ce vedeți slava lui Dumnezeu? În efectele lucrării Lui în oameni. Oamenii văd că Dumnezeu este atât de minunat, că Îl au pe Dumnezeu în inima lor și că nu sunt dispuși să-L părăsească și aceasta este slava lui Dumnezeu. Când tăria fraților și surorilor bisericilor răsare, iar ei pot să-L iubească pe Dumnezeu din adâncul inimilor lor, să vadă puterea supremă a lucrării săvârșite de Dumnezeu, incomparabila forță a cuvintelor Lui, atunci când văd că ale Lui cuvinte atrag după ele autoritate și că El poate să pornească în lucrarea Sa în orașul fantomă din China continentală, atunci când, deși oamenii sunt slabi, inimile lor se pleacă în fața lui Dumnezeu și ei sunt dispuși să accepte cuvintele lui Dumnezeu, și atunci când, deși sunt slabi și nepotriviți, ei pot să vadă că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt atât de minunate și atât de demne de prețuire, atunci aceasta este gloria lui Dumnezeu. Când va veni ziua în care oamenii vor fi desăvârșiți de către Dumnezeu și vor putea să se lase în voia Lui, și vor putea să I se supună complet lui Dumnezeu și să-și lase planurile și soarta în mâinile lui Dumnezeu, atunci cea de a doua parte a slavei lui Dumnezeu va fi pe deplin dobândită. Ceea ce înseamnă că atunci când lucrarea lui Dumnezeu concret va fi fost pe deplin desăvârșită, lucrarea Lui în China continentală se va încheia; cu alte cuvinte, atunci când cei care au fost predestinați și aleși de către Dumnezeu vor fi desăvârșiți, Dumnezeu va fi proslăvit. Dumnezeu a spus că El a adus cea de a doua parte a slavei Lui în Orient, totuși aceasta nu este vizibilă cu ochiul liber. Dumnezeu a adus lucrarea Lui în Orient: El a venit deja în Orient și aceasta este slava Lui. Azi, cu toate că lucrarea Lui nu a fost încă finalizată, deoarece Dumnezeu S-a hotărât să lucreze, va fi cu siguranță înfăptuită. Dumnezeu a decis că va desăvârși această lucrare în China și S-a decis să vă desăvârșească. Astfel, El nu vă lasă nicio cale de scăpare – El v-a cucerit deja inimile, iar tu trebuie să mergi mai departe fie că vrei sau nu, și atunci când ești câștigat de Dumnezeu, Dumnezeu este proslăvit. Azi, Dumnezeu trebuie încă să fie proslăvit pe deplin, deoarece tu trebuie încă să fii desăvârșit și, cu toate că inimile voastre s-au întors la Dumnezeu, există încă multe slăbiciuni în trupul vostru, sunteți incapabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu, nu puteți să fiți atenți la voința lui Dumnezeu și există multe lucruri negative care trebuie îndepărtate din voi.

Cum este relația ta cu Dumnezeu

Dacă crezi în Dumnezeu, trebuie să rezolvi măcar problema de a avea o legătură normală cu Dumnezeu. Fără să ai o legătură normală cu Dumnezeu, semnificația în a crede în Dumnezeu este pierdută. Stabilirea unei legături normale cu Dumnezeu este realizată în întregime prin liniștirea inimii tale în prezența lui Dumnezeu. O legătură normală cu Dumnezeu înseamnă să fii în stare să nu te îndoiești sau să tăgăduiești vreo lucrare a lui Dumnezeu și să te supui acesteia și, în plus, înseamnă să ai intențiile potrivite în prezența lui Dumnezeu, fără să te gândești la tine, punând întotdeauna pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci, acceptând observația lui Dumnezeu și supunându-te rânduielilor lui Dumnezeu.

Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana, să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există o împărăție a cerurilor, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta. Trupul vostru, dorințele voastre exagerate, lăcomia voastră, desfrâul vostru sunt prea adânc înrădăcinate în voi. Aceste lucruri vă domină inimile atât de mult încât nu aveți puterea să vă scuturați de jugul acelor gânduri feudale și degenerate. Nu aveți nici dorința de a schimba situația voastră actuală, nici să vă debarasați de influența întunericului. Acele lucruri pur și simplu vă încătușează. Chiar dacă știți că o astfel de viață este prea dureroasă și o astfel de lume este prea întunecată, totuși nici măcar unul dintre voi nu are curajul să schimbe o astfel de viață. Tot ceea ce doriți este să scăpați de o astfel de viață reală, să vă eliberați sufletul din purgatoriu și să trăiți într-un mediu pașnic, fericit, ca în rai. Nu sunteți dispuși să îndurați greutăți pentru a vă schimba viața pe care o duceți; și nici nu doriți să căutați în această mustrare și judecată viața în care ar trebui să intrați. Dimpotrivă, aveți numai visuri nerealiste despre lumea minunată de dincolo de trup. Viața după care tânjiți este una pe care o puteți dobândi ușor, fără să îndurați nicio durere. Aceasta este total nerealist! Pentru că ceea ce sperați nu este să duceți o viață plină de sens în trup și să obțineți adevărul în timpul vieții, adică să trăiți pentru adevăr și să apărați dreptatea. Aceasta nu este ceea ce voi ați considera o viață strălucitoare, vie. Simțiți că aceasta nu ar fi o viață încântătoare sau plină de sens. Pentru voi, o astfel de viață ar însemna, într-adevăr, să vă vindeți pe nimic! Chiar dacă acceptați această mustrare astăzi, ceea ce urmăriți nu este să obțineți adevărul sau să trăiți adevărul în prezent, ci, mai degrabă, să puteți intra mai târziu într-o viață fericită dincolo de trup. Nu căutați adevărul, nici nu îl apărați și, cu siguranță, nu existați pentru adevăr. Nu sunteți în căutarea intrării astăzi, dar vă gândiți neîncetat că va veni o zi când vă veți uita la cerul albastru și veți vărsa lacrimi amare, în speranța că veți fi luați la ceruri. Nu sunteți conștienți că, prin modul în care gândiți, ați pierdut deja contactul cu realitatea? Continuați să credeți că Salvatorul bunătății și al compasiunii infinite va veni într-o bună zi să te ia cu El, pe tine, cel care ai îndurat greutăți și suferințe în această lume și că El va cere, fără nici o îndoială, răzbunarea ta, cel care ai fost persecutat și oprimat. Nu ești plin de păcate? Ești singurul care a suferit în această lume? Ai căzut în domeniul Satanei și ai suferit și tot ai nevoie ca Dumnezeu să te răzbune? Cei care nu pot să împlinească cerințele lui Dumnezeu – nu sunt ei cu toții dușmanii lui Dumnezeu? Cei care nu cred în Dumnezeu întrupat – nu sunt ei antihristul? La ce ajută faptele tale bune? Pot ele să înlocuiască o inimă care se închină lui Dumnezeu? Nu poți primi binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că faci câteva fapte bune și Dumnezeu nu va răzbuna nedreptățile împotriva ta doar pentru că ai fost persecutat și oprimat. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc pe Dumnezeu, însă fac fapte bune – nu sunt și ei mustrați cu toții? Credința ta în Dumnezeu e slabă, vrei doar ca Dumnezeu să îndrepte și să răzbune nedreptățile care ți s-au adus și vrei ca Dumnezeu să îți ofere o cale de scăpare din nefericirea ta. Dar refuzi să fii atent la adevăr; și nici nu ești însetat să îți trăiești adevărul. Cu atât mai puțin te poți elibera de viața aceasta grea și searbădă. În schimb, în vreme ce îți trăiești viața în trup și în păcat, te uiți cu speranță la Dumnezeu să îți rezolve nemulțumirile și să risipească ceața care îți împresoară existența. Cum este posibil? Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți fi o întruchipare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din toată inima, precum și celor care îndură greutăți și suferințe, nu celor care se iubesc doar pe ei înșiși și au căzut pradă înșelăciunilor lui Satana. Cum poate exista bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care nu iubesc decât trupul? Nu au dreptatea și bunătatea legătură cu adevărul? Nu sunt ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Cei care nu iubesc adevărul și sunt doar niște leșuri împuțite – nu găzduiesc oare toți acești oameni răul? Cei care sunt incapabili să trăiască adevărul – nu sunt ei toți dușmanii adevărului? Dar voi? Dacă te poți debarasa de aceste influențe ale întunericului și poți renunța la acele lucruri necurate, dacă poți deveni sfânt, înseamnă că te afli în posesia adevărului. Nu înseamnă că natura ta s-a schimbat, ci doar că poți să pui adevărul în practică și poți să te lepezi de trup. Aceasta au cei care au fost purificați. Scopul principal al lucrării de cucerire este de a purifica omenirea, astfel încât omul să intre în posesia adevărului, pentru că acum omul deține prea puțin adevăr! Să faci o lucrare de cucerire asupra acestor oameni are cea mai adâncă semnificație. Toți ați căzut pradă influenței întunericului și ați fost profund vătămați. Scopul acestei lucrări este să vă permită să cunoașteți natura umană și, în acest fel, să trăiți adevărul. A fi desăvârșit este ceva ce toate ființele create ar trebui să accepte. Dacă lucrarea din această etapă înseamnă numai desăvârșirea oamenilor, atunci aceasta ar putea fi făcută în Anglia sau America sau Israel; ar putea fi făcută asupra oamenilor oricărei națiuni. Dar lucrarea de cucerire este selectivă. Primul pas al lucrării de cucerire este pe termen scurt; mai mult, va fi folosită pentru umilirea Satanei și cucerirea întregului univers. Aceasta este lucrarea inițială de cucerire. Se poate spune că orice ființă care crede în Dumnezeu poate fi desăvârșită, deoarece desăvârșirea se poate obține după o schimbare pe termen lung. Dar a fi cucerit este ceva diferit. Persoana care trebuie cucerită trebuie să fie una care este cu mult în urma celorlalți, care trăiește în cel mai negru întuneric, cea mai depravată și cea mai puțin doritoare să Îl accepte pe Dumnezeu și cea mai neascultătoare față de Dumnezeu. Acesta este tipul de persoană care poate depune mărturie pentru a fi cucerită. Scopul principal al lucrării de cucerire este înfrângerea lui Satana. Scopul principal al desăvârșirii oamenilor este, pe de altă parte, câștigarea oamenilor. Este acela de a permite oamenilor să depună mărturie, după ce au fost cuceriți, că această lucrare de cucerire a fost făcută aici, pentru oameni ca voi. Scopul este ca oamenii să fie martori după ce au fost cuceriți. Acești oameni cuceriți vor fi folosiți pentru a atinge scopul umilirii lui Satana. Deci, care este metoda principală de cucerire? Mustrarea, judecata, aruncarea blestemelor și revelarea – folosind firea dreaptă pentru a cuceri oamenii astfel încât ei să fie pe deplin convinși, să fie plini de convingere în inimile și gurile lor datorită firii drepte a lui Dumnezeu. A folosi realitatea cuvântului și a folosi autoritatea cuvântului pentru a cuceri oamenii și a-i convinge pe deplin – aceasta înseamnă să fii cucerit. Cei care au fost desăvârșiți nu sunt în stare doar să obțină ascultarea după ce au fost cuceriți, ci pot și să aibă cunoaștere și să își schimbe firea. Ei Îl cunosc pe Dumnezeu, experimentează cărarea iubirii de Dumnezeu și sunt plini de adevăr. Ei știu cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, sunt în stare să sufere pentru Dumnezeu și au propriile lor voințe. Cei desăvârșiți sunt aceia care au o înțelegere reală a adevărului datorită faptului că au experimentat adevărul. Cei cuceriți sunt aceia care au cunoștință despre adevăr, dar nu au acceptat sensul real al adevărului. După ce au fost cuceriți, ei ascultă, dar ascultarea lor este doar rezultatul judecății pe care au primit-o. Nu au nici un fel de înțelegere a sensului real al multor adevăruri. Ei acceptă adevărul verbal, dar nu l-au pătruns; ei înțeleg adevărul, dar nu l-au experimentat. Lucrarea care se face asupra celor care sunt desăvârșiți include mustrări și judecăți împreună cu aprovizionarea vieții. O persoană care prețuiește pătrunderea adevărului este demnă de a fi desăvârșită. Diferența dintre cei care urmează a fi desăvârșiți și cei care urmează a fi cuceriți este făcută de pătrunderea adevărului. Cei care înțeleg adevărul, l-au pătruns și îl trăiesc sunt cei desăvârșiți; cei care nu înțeleg adevărul, nu îl pătrund, adică, aceia care nu trăiesc adevărul, sunt oameni care nu pot fi desăvârșiți. Dacă astfel de oameni pot acum să fie pe deplin ascultători, atunci sunt cuceriți. Dacă cei cuceriți nu caută adevărul – dacă urmează adevărul, dar nu îl trăiesc, dacă zăresc și aud adevărul, dar nu prețuiesc trăirea adevărului – aceștia nu pot fi desăvârșiți. Cei care urmează a fi desăvârșiți practică adevărul după cărarea desăvârșirii, adică, ei practică adevărul întemeiat pe cărarea desăvârșirii. Prin aceasta, ei împlinesc voința lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți. Oricine urmează până la sfârșit înainte ca lucrarea de cucerire să se termine este cucerit, dar nu se poate spune că este desăvârșit. Cei desăvârșiți sunt aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, sunt în stare să caute adevărul și să fie câștigați de Dumnezeu. Se referă la aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, nu se clintesc în fața năpastelor și trăiesc adevărul. Ceea ce îi deosebește pe cei cuceriți față de cei desăvârșiți sunt diferențele din pașii lucrării și diferențele în gradul la care este deținut adevărul. Toți aceia care nu au pornit pe cărarea spre desăvârșire, adică aceia care nu sunt în posesia adevărului, vor fi în cele din urmă eliminați. Numai cei care sunt în posesia adevărului și care trăiesc adevărul pot fi câștigați de Dumnezeu în totalitate. Adică, cei care trăiesc după chipul lui Petru sunt cei desăvârșiți, iar toți ceilalți sunt cei cuceriți. Lucrarea care se face tuturor celor care sunt cuceriți constă doar în a arunca blesteme, în a mustra și în a da frâu mâniei, iar ceea ce li se întoarce este doar dreptate și blesteme. A lucra asupra unui astfel de om înseamnă a face revelații în mod direct – a revela firea coruptă din el pentru ca el să o recunoască singur și să fie pe deplin convins. Când omul devine în întregime ascultător, lucrarea de cucerire se termină. Chiar dacă cei mai mulți dintre oameni tot nu încearcă să înțeleagă adevărul, lucrarea de cucerire se va fi terminat. Acestea sunt criteriile pe care trebuie să le îndeplinești dacă urmează să fii desăvârșit. Prin hotărârea ta, prin stăruința și conștiința ta și prin căutarea ta, vei putea să trăiești viața și să împlinești voința lui Dumnezeu. Acestea sunt pătrunderea ta și cerințele pe cărarea spre desăvârșire. Lucrarea de desăvârșire se poate face pe toți oamenii. Oricine Îl caută pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu este nici o regulă grea și rapidă aici. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el caută. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască sunt, cu siguranță, demni de a fi desăvârșiți. Iar aceia care nu iubesc adevărul și nu sunt prețuiți de Dumnezeu, nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu. Acești oameni nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a câștiga oamenii, nu este o etapă în lupta cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea lui Satana. Aceasta din urmă este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a cuceri toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Toată lucrarea pe care Dumnezeu o face atunci când lucrează în trup are drept scop cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului. Răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare a fost lucrarea principală. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și gheenei, pentru a triumfa asupra influenței lui Satana, adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a făcut Petru primul pas pe cărarea către desăvârșire. Fără îndoială că el a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a da semnalul unei epoci noi și se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică ridicarea omului la un anumit nivel și este o lucrare de durată. Această lucrare trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul pe care El îl spune în timpul lucrării Lui în trup. Sau, în plus, El îi cheamă pe apostoli să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire pentru a atinge scopul Său de desăvârșire a omenirii. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre modul de viață în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar dă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. De aceea, El nu îl va însoți pe om până când acesta nu înțelege în întregime adevărul și nu îl obține în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a adevărului vieții, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul a pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau nu. El, atunci când este întrupat, nu ar trebui să gestioneze nimic din toate acestea; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Atunci când El Își încheie lucrarea plănuită, Își încheie lucrarea Sa în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea îndelungată pe pământ. Ridicarea valorii voastre nu face parte din lucrarea Mea. Vă cer să o faceți doar pentru că valoarea voastră este prea scăzută. Într-adevăr, aceasta nu face parte din lucrarea de desăvârșire; mai degrabă este o lucrare suplimentară care se face asupra voastră. Lucrarea încheiată asupra voastră astăzi se face în funcție de nevoile voastre. Este individualizată, nu este o cărare pe care trebuie să intre oricine este desăvârșit. Pentru că valoarea voastră este mai mică decât a tuturor celor care au fost desăvârșiți în trecut, această lucrare, când vine asupra voastră, întâmpină prea multe piedici. Mă aflu printre voi cu această lucrare suplimentară pentru că obiectivele desăvârșirii sunt diferite. În mod normal, atunci când Dumnezeu coboară pe pământ, El Se limitează mult și Își îndeplinește lucrarea pe care Și-a propus-o și nu se îngrijește de prea multe alte lucruri. El nu se implică în probleme de familie și nu ia parte la viețile oamenilor. Aceste lucruri mărunte Îi sunt total indiferente; ele nu fac parte din lucrarea Sa de slujire. Dar calibrul vostru este atât de mic față de ceea ce am cerut Eu – nu există nici un fel de comparație – încât reprezintă o provocare foarte mare pentru lucrare. Mai mult, această lucrare trebuie făcută printre oamenii acestei țări, China. Nivelul vostru de educație este atât de scăzut încât nu am de ales decât să cer să fiți educați. V-am spus că aceasta este o lucrare suplimentară, dar este, de asemenea, ceva care nu trebuie să vă lipsească, ceva care folosește desăvârșirii voastre. De fapt, ar trebui să dobândiți educație, cunoștințe minime despre conduita proprie și despre viață înainte de toate; nu ar trebui să fiu nevoit să vă vorbesc despre aceste lucruri. Însă, din moment ce nu aveți aceste lucruri, nu am de ales decât să fac lucrarea de a vi le adăuga vouă după fapt. Chiar dacă aveți multe concepții despre Mine, Eu tot vă cer acest lucru, tot vă cer să vă îmbunătățiți valoarea. Nu am de gând să vin și să fac această lucrare, pentru că lucrarea Mea este doar să vă cuceresc, doar să obțin convingerea voastră completă prin judecarea voastră, arătându-vă, astfel, modul de viață în care ar trebui să intrați. Altfel spus, cât de educați sunteți și dacă aveți cunoștințe despre viață nu ar avea absolut nimic de a face cu Mine dacă nu aș avea nevoie să vă cuceresc cu cuvântul Meu. Toate acestea sunt adăugate pentru ca lucrarea de cucerire să dea roade și pentru ca voi să fiți apoi desăvârșiți. Nu este un pas din lucrarea de cucerire. Pentru că valoarea voastră este scăzută și sunteți leneși și indolenți și nesăbuiți și înceți la minte și fără duh și nătângi – pentru că sunteți teribil de anormali – vă cer ca mai întâi să vă îmbunătățiți valoarea. Oricine dorește desăvârșirea trebuie să îndeplinească anumite criterii. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să aibă o judecată limpede și cumpătată și trebuie să dorească să ducă o viață plină de sens. Dacă ești un om care nu dorește să ducă o viață deșartă, un om care urmărește adevărul, un om care este serios în tot ceea ce face și un om de o umanitate excepțional de normală, atunci ești demn de a fi desăvârșit. Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în funcție de lucrarea care este nevoie să fie făcută. După cucerirea acestor persoane, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă lucrarea de cucerire se săvârșește asupra voastră, dar, după aceea, nu se mai face nici o lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu îl vor obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar cucerire, modul de viață de care Eu v-am vorbit este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și, astfel, cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele pozitive ale oamenilor de intrare: Ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu? Cât de profundă ți-a fost experiența când ai mers pe această cărare? Cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu? Cât de riguroasă este practica ta în ceea ce privește adevărul? Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre toate aspectele umanității. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin instrumente folosite și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în lacul de foc și pucioasă și tot vor cădea în puțul fără fund pentru că firea lor nu s-a schimbat și îi aparțin în continuare lui Satana. Dacă omul nu are însușirile pentru desăvârșire, atunci este inutil – este rebut, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este dragostea ta pentru Dumnezeu chiar acum? Cât de mult ești dezgustat de tine însuți? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Sunteți în deplină armonie cu viața voastră în mijlocul oamenilor? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te dai bătut; de fapt, ai fost doar cucerit. Când vine vremea să fii pus la încercare, nu deții adevărul, umanitatea ta este anormală și nu ești mai presus de animale. Ai fost doar cucerit, ai fost doar un om cucerit de Mine. Așa cum, după ce a experimentat biciul stăpânului, unui măgar îi este frică și teamă să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, și tu ești precum acest măgar cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, pasiv și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să distingă orice cu limpezime, incapabil să accepte adevărul, tot fără o cărare pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să fie martorul lui Dumnezeu? Aceasta dovedește că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fost cucerit, dar aceasta nu înseamnă decât că te-ai lepădat de marele balaur roșu și că refuzi să te supui domeniului lui; înseamnă că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să asculți toate planurile lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Ce crezi despre aspectele pozitive? Capacitatea de a trăi cuvântul lui Dumnezeu, capacitatea de a-L vădi pe Dumnezeu – nu ai nimic din toate acestea, ceea ce înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri și Dumnezeu nu te poate folosi cu nici un chip. Trebuie să primești încuviințarea lui Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele necredincioase și decât cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt apți de a fi desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este demn să fie folosit de Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați umani. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot depune mărturie cu tărie lui Dumnezeu.