Să ai cunoașterea caracterului practic și să fii capabil să vezi cu claritate lucrarea lui Dumnezeu – toate acestea sunt văzute în cuvintele Lui. Numai în cuvintele lui Dumnezeu poți obține luminarea, așa că ar trebui să te înzestrezi mai mult cu cuvintele Lui. Împărtășește-ți înțelegerea din cuvintele lui Dumnezeu în părtășie, iar prin părtășia ta, alții pot obține luminarea și poate conduce oamenii spre cale – calea aceasta este practică. Înainte ca Dumnezeu să stabilească un mediu pentru tine, fiecare dintre voi trebuie mai întâi să vă înzestrați cu cuvintele Lui. Acesta este un lucru pe care ar trebui să-l facă fiecare – este o prioritate urgentă. Primul lucru de făcut este să fii capabil să mănânci și să bei cuvintele Lui. Pentru lucrurile pe care nu ești capabil să le faci, caută o cale spre practică din cuvintele Lui și uită-te în cuvintele Lui pentru toate chestiunile pe care nu le înțelegi sau orice dificultăți ai. Fă cuvintele lui Dumnezeu sursa ta, permite-le să te ajute să rezolvi dificultăți practice și probleme practice și permite cuvintelor Lui să devină ajutorul tău în viață – pentru acest lucru este necesar să depui efort. Rezultatele trebuie să fie obținute din mâncatul și băutul cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să fii capabil să-ți liniștești inima în fața Lui și să practici în concordanță cu cuvintele Lui atunci când întâmpini probleme. Atunci când nu ai întâmpinat niciun fel de probleme, doar mănâncă și bea. Uneori te poți ruga și gândi la iubirea lui Dumnezeu, poți avea părtășie cu privirea la înțelegerea ta asupra cuvintelor Lui și poți avea părtășie despre luminarea și iluminarea pe care le experimentezi în interior și reacția pe care o ai atunci când le citești, și poți conduce oamenii pe cale – acest lucru este practic. Scopul pentru care faci acest lucru este să permiți cuvintelor lui Dumnezeu să devină sursa ta practică.
În cursul unei zile, câte ore petreci cu adevărat în fața lui Dumnezeu? Cât de mult din ziua ta Îi este dat lui Dumnezeu? Cât de mult îi este dat trupului? Dacă inima ta este mereu cu fața spre El, acesta este primul pas pe calea cea bună înspre a fi desăvârșit de către Dumnezeu. Poți să-ți dedici inima și trupul și toată iubirea ta autentică lui Dumnezeu, să le așezi în fața Lui, să fii complet supus față de El și să fii absolut atent la voința Lui. Nu pentru trup, nu pentru familie și nu pentru dorințele tale personale, ci pentru interesele căminului lui Dumnezeu. În toate poți lua cuvintele lui Dumnezeu ca principiu, ca fundament. Astfel, intențiile și perspectivele tale vor fi toate în locul potrivit și tu vei fi o persoană care obține lauda lui Dumnezeu înaintea Lui. Cei pe care îi place Dumnezeu sunt oamenii care sunt dedicați în totalitate Lui, oamenii care Îi sunt devotați Lui și nimeni altcineva. Cei pe care El îi urăște sunt oamenii care sunt șovăielnici în privința Lui și care se revoltă împotriva Lui. El îi urăște pe aceia care cred în El și vor mereu să se bucure de El, dar nu se pot dărui complet pe ei înșiși pentru El. El îi urăște pe aceia care spun că Îl iubesc pe El, dar care se răscoală împotriva Lui în inimile lor. El îi urăște pe aceia care folosesc cuvinte bombastice ca să amăgească. Cei care nu au o dedicare autentică față de Dumnezeu sau o supunere autentică față de El sunt oameni trădători; aceștia sunt în mod natural prea aroganți. Aceia care nu pot fi în mod autentic supuși în fața Dumnezeului normal, practic, sunt chiar mai aroganți, și, mai ales, sunt progenitura ascultătoare a arhanghelului. Aceia care se sacrifică cu adevărat pentru Dumnezeu își așază întreaga ființă înaintea Lui. Ei dau ascultare cu adevărat tuturor rostirilor Lui și sunt capabili să pună cuvintele Lui în practică. Ei fac din cuvintele lui Dumnezeu fundamentul existenței lor și sunt capabili să caute cu adevărat părțile de practică în cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este o persoană care trăiește cu adevărat în fața lui Dumnezeu. Dacă ceea ce faci este benefic pentru viața ta și satisface voia lui Dumnezeu și, dacă prin mâncatul și băutul cuvintelor Lui îți poți îndeplini nevoile și insuficiențele interioare, astfel încât natura vieții tale să se schimbe, atunci acest lucru va satisface voia lui Dumnezeu. Dacă te porți conform cerințelor lui Dumnezeu, dacă nu satisfaci trupul, ci satisfaci voia Lui, acest lucru înseamnă pătrunderea în realitatea cuvintelor Lui. Când vorbim despre pătrunderea mai realistă în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, acest lucru înseamnă că îți poți îndeplini datoria și satisface cerințele lui Dumnezeu. Numai aceste feluri de acțiuni practice pot fi numite pătrundere în realitatea cuvintelor Lui. Dacă ești capabil să pătrunzi în această realitate, atunci ai adevărul. Acesta este începutul pătrunderii în realitate; trebuie, mai întâi, să efectuezi acest antrenament și numai după aceea vei fi capabil să pătrunzi în realități mai profunde. Gândește-te cum să respecți poruncile și cum să fii loial în fața lui Dumnezeu. Nu te gândi mereu la când vei fi capabil să pătrunzi în Împărăție – dacă firea ta nu se schimbă, orice vei gândi în această privință va fi inutil! Ca să pătrunzi în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu, trebuie, mai întâi, să fii capabil să îți îndrepți toate ideile și gândurile spre Dumnezeu – aceasta reprezintă strictul necesar. Există mulți oameni care se află în prezent în mijlocul încercărilor; aceștia nu înțeleg lucrarea lui Dumnezeu. Dar îți spun – dacă nu o înțelegi, ai face bine să nu emiți judecăți despre ea. Probabil că va veni o zi când adevărul va ieși în întregime la lumină și atunci vei ști. Să nu emiți judecăți va fi benefic pentru tine, dar nu poți doar să aștepți pasiv. Trebuie să cauți să pătrunzi în mod activ – numai aceasta este o persoană care are intrare practică.
Din cauza rebeliunii lor, oamenii dezvoltă mereu noțiuni despre Dumnezeu cel concret. Din acest motiv este necesar ca toți oamenii să învețe cum să fie supuși, pentru că Dumnezeul cel concret este o încercare enormă pentru omenire. Dacă nu poți rămâne ferm, atunci totul s-a terminat; dacă nu ai o înțelegere a caracterului practic al lui Dumnezeu, nu vei putea să fii desăvârșit de către Dumnezeu. Un pas critic în chestiunea dacă oamenii pot sau nu fi desăvârșiți este înțelegerea caracterului practic al lui Dumnezeu. Caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat venit pe pământ este o încercare pentru fiecare persoană. Dacă ești capabil să rămâi ferm în acest aspect, atunci ești o persoană care Îl cunoaște pe Dumnezeu și ești o persoană care Îl iubește cu adevărat. Dacă nu poți rămâne ferm în acest aspect, dacă nu crezi decât în Duh și nu poți avea credință în caracterul practic al lui Dumnezeu, atunci, indiferent cât de mare este credința ta în Dumnezeu, ea este inutilă. Dacă nu poți crede în Dumnezeul vizibil, poți crede în Duhul lui Dumnezeu? Nu cumva încerci să-L păcălești pe Dumnezeu? Nu ești supus față de Dumnezeul vizibil și tangibil, deci ești în stare să te supui Duhului? Un duh este invizibil și intangibil, așadar, când spui că te supui Duhului lui Dumnezeu, nu spui pur și simplu aberații? Cheia pentru respectarea poruncilor este să ai o înțelegere a Dumnezeului real. Odată ce ai o înțelegere asupra realității Dumnezeului real, vei fi capabil să respecți poruncile. Respectarea poruncilor cuprinde două componente: una este să-ți menții credința neabătută în[a] esența Duhului Lui și să fii capabil să accepți examinarea Duhului în fața Lui. Cealaltă este să fii capabil să ai o înțelegere autentică a trupului întrupat și să obții supunerea autentică. Indiferent dacă este înaintea trupului sau înaintea Duhului, o inimă de supunere și frică de Dumnezeu trebuie păstrată tot timpul. Numai o astfel de persoană este calificată pentru a fi desăvârșită. Dacă ai o înțelegere a caracterului practic al lui Dumnezeu, acest lucru înseamnă să rămâi ferm în această încercare și atunci nimic nu va fi prea mult.
Unii oameni spun că poruncile sunt ușor de respectat, că nu trebuie decât să vii înaintea lui Dumnezeu, să vorbești franc și cu evlavie fără a gesticula și acest lucru înseamnă să respecți poruncile. Așa să fie? Așadar, faci unele lucruri pe la spate care se opun lui Dumnezeu – se poate considera acest fapt respectarea poruncilor? Trebuie să înțelegeți pe deplin chestiunea respectării poruncilor. Acest lucru este legat de faptul dacă înțelegi sau nu caracterul practic al lui Dumnezeu; dacă ai o înțelegere a caracterului practic și nu te împiedici și cazi în această încercare, acest lucru înseamnă că ai o mărturie puternică. Să depui mărturie răsunătoare pentru Dumnezeu are, în principal, legătură cu a avea sau nu o înțelegere asupra Dumnezeului concret și cu a fi sau nu capabil să te supui în fața acestei persoane, care nu este numai obișnuită, ci și normală, și chiar să te supui până la moarte. Dacă depui mărturie cu adevărat pentru Dumnezeu prin această supunere, aceasta înseamnă că ai fost câștigat de către Dumnezeu. Să fii capabil să te supui până la moarte și să te eliberezi de plângeri înaintea Lui, să nu emiți judecăți, să nu defăimezi, să nu ai idei și să nu ai orice alte intenții – în acest fel, Dumnezeu va obține slavă. Supunerea în fața unei persoane obișnuite care este privită de sus de către om și a fi capabil să te supui până la moarte fără niciun fel de idei – aceasta este adevărata mărturie. Realitatea în care le cere Dumnezeu oamenilor să pătrundă este aceea de a fi capabili să se supună cuvintelor Lui, capabili să pună cuvintele Lui în practică, capabili să se închine în fața lui Dumnezeului concret și să-și cunoască propria corupție, capabili să-și deschidă inimile în fața Lui și, în final, să fie câștigați de către El prin aceste cuvinte ale Lui. Dumnezeu obține slavă atunci când aceste cuvinte te cuceresc și te fac complet supus Lui; prin aceasta, El îl rușinează pe Satana și Își desăvârșește lucrarea. Când nu ai niciun fel de noțiuni despre caracterul practic al lui Dumnezeu întrupat, adică, atunci când rămâi ferm în această încercare, atunci depui o bună mărturie. Dacă există o zi în care ai înțelegere deplină a Dumnezeului concret și te poți supune până la moarte ca Petru, vei fi câștigat de către Dumnezeu și vei fi desăvârșit de către El. Ceea ce face Dumnezeu și nu este în conformitate cu ideile tale reprezintă o încercare pentru tine. Dacă ar fi în conformitate cu ideile tale, nu ar fi necesar ca tu să suferi sau să fii rafinat. Din cauza faptului că lucrarea Lui este atât de practică și nu este în conformitate cu ideile tale, este nevoie ca tu să renunți la ideile tale. De aceea este o încercare pentru tine. Din cauza caracterului practic al lui Dumnezeu, toți oamenii se află în mijlocul încercărilor; lucrarea lui este concretă, nu supranaturală. Înțelegând pe deplin cuvintele Lui concrete, rostirile Lui concrete fără niciun fel de idei și fiind capabil să Îl iubești mai mult în mod autentic, cu cât mai concretă este lucrarea Lui, cu atât mai mult vei fi câștigat de către El. Grupul de oameni pe care îl va câștiga Dumnezeu este format din oameni care Îl cunosc pe Dumnezeu, adică, aceia care Îi cunosc caracterul practic și, mai mult, ei sunt aceia care sunt capabili să se supună lucrării practice a lui Dumnezeu.
În epoca lui Dumnezeu întrupat, supunerea pe care El o cere oamenilor nu este ceea ce își imaginează oamenii – să nu emită judecăți sau să opună rezistență. Mai degrabă, El cere ca oamenii să facă din cuvintele Lui principiul lor de viață și fundamentul supraviețuirii lor, să pună în practică în mod absolut esența cuvintelor Lui și să-I satisfacă în mod absolut voia. Un aspect al cererii oamenilor să se supună Dumnezeului întrupat se referă la a-I pune cuvintele în practică și celălalt aspect se referă la a fi capabili să se supună normalității și caracterului Lui practic. Ambele trebuie să fie absolute. Aceia care pot obține ambele aspecte sunt toți aceia care au o inimă de iubire autentică pentru Dumnezeu. Ei sunt cu toții oameni care au fost câștigați de către Dumnezeu și ei Îl iubesc cu toții pe Dumnezeu așa cum își iubesc propria viață. Dumnezeul întrupat poartă umanitate normală și concretă în lucrarea Lui. Astfel, învelișul Lui exterior de umanitate atât normală, cât și concretă devine o încercare enormă pentru oameni; devine cea mai mare dificultate a lor. Totuși, normalitatea și caracterul practic al lui Dumnezeu nu pot fi evitate. El a făcut tot posibilul ca să găsească o soluție, dar, în cele din urmă, nu S-a putut descotorosi de învelișul exterior al umanității Sale normale pentru că, până la urmă, El este Dumnezeu devenit trup, nu Dumnezeu al Duhului în rai. El nu este Dumnezeu pe care oamenii nu-L pot vedea, ci Dumnezeul care poartă învelișul uneia dintre creații. De aceea, nu I-ar fi ușor sub nicio formă să Se descotorosească de învelișul umanității Sale normale. Așadar, orice ar fi, El tot face lucrarea pe care vrea să o facă din perspectiva trupului. Această lucrare este expresia Dumnezeului celui normal și concret, așadar, cum ar fi în regulă ca oamenii să nu se supună? Ce Dumnezeu pot face oamenii cu privire la acțiunile lui Dumnezeu? El face ceea ce vrea El să facă; ceea ce Îl face fericit este ceea ce este. Dacă oamenii nu se supun, ce alte planuri temeinice pot avea? Până în acest moment, numai supunerea este cea care îi poate salva pe oameni; nu există alte idei deștepte. Dacă Dumnezeu vrea să îi testeze pe oameni, ce pot face ei în această privință? Dar toate acestea nu se referă la ideea de Dumnezeu din ceruri; se referă la ideea de Dumnezeu întrupat. El vrea să facă acest lucru, așa că nicio persoană nu poate schimba asta. Dumnezeu din ceruri nu se amestecă în ceea ce face El, așadar nu ar trebui ca oamenii să I se supună Lui și mai mult? Deși El este atât concret, cât și normal, El este în întregime Dumnezeu devenit trup. Pe baza propriilor Sale idei, El face ceea ce vrea El să facă. Dumnezeul din ceruri I-a cedat toate sarcinile; tu trebuie să te supui la orice face El. Cu toate că El este înzestrat cu umanitate și este foarte normal, toate acestea sunt ceea ce El a aranjat în mod deliberat, așadar cum se pot uita oamenii la El cu ochi măriți dezaprobator? El vrea să fie normal, așa că este normal. El vrea să trăiască în interiorul umanității, așa că trăiește în interiorul umanității. El vrea să trăiască în interiorul divinității, așa că trăiește în interiorul divinității. Oamenii pot vedea acest lucru așa cum doresc ei. Dumnezeu va fi mereu Dumnezeu și oamenii vor fi mereu oameni. Esența Lui nu poate fi negată din cauza vreunui detaliu minor, nici nu poate fi El împins în afara „persoanei” lui Dumnezeu din cauza unui lucru mărunt. Oamenii au libertatea ființelor umane și Dumnezeu are demnitatea lui Dumnezeu; acestea două nu interferează una cu cealaltă. Oamenii Îl pot condamna sau înțelege pe Dumnezeu așa cum doresc. Nu pot tolera ei ca Dumnezeu să fie un pic mai normal? Nu fi atât de serios – fiecare ar trebui să aibă toleranță față de ceilalți, nu ar fi totul pus la punct atunci? Ar mai exista vreo înstrăinare? Dacă o persoană nu poate tolera un lucru atât de mărunt, cum se poate gândi măcar că este o persoană mărinimoasă, un om adevărat? Nu Dumnezeu este cel care chinuie omenirea, omenirea este cea care Îl chinuie pe Dumnezeu. Întotdeauna se ocupă de lucruri făcând din țânțar armăsar – chiar fac mare caz din nimic și este atât de nenecesar! Când Dumnezeu lucrează în umanitate normală și concretă, ceea ce face El nu este lucrarea omenirii, ci lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, oamenii nu văd esența lucrării Lui – ei văd întotdeauna învelișul exterior al umanității Lui. Nu au mai văzut o lucrare atât de măreață, dar insistă să vadă umanitatea obișnuită și normală a lui Dumnezeu și nu renunță la ea. Cum se poate numi acest lucru supunere față de Dumnezeu? Dumnezeul din ceruri S-a transformat acum în Dumnezeu pe pământ și Dumnezeul pe pământ este acum Dumnezeul din ceruri. Nu contează dacă aspectul Lor exterior este același sau cum este lucrarea Lor. Per ansamblu, Cel care face lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși. Trebuie să te supui indiferent dacă vrei sau nu – nu este un lucru pe care poți să-l alegi! Dumnezeu trebuie să fie ascultat de oameni și oamenii trebuie să I se supună lui Dumnezeu în mod absolut, fără cea mai mică urmă de prefăcătorie.
Grupul de oameni pe care Dumnezeu întrupat dorește să îi câștige astăzi este alcătuit din cei care se conformează voinței Lui. Oamenii trebuie numai să se supună lucrării Lui, nu să se preocupe mereu cu idei despre Dumnezeul din ceruri, să trăiască în incertitudine sau să facă lucrurile dificile pentru Dumnezeul întrupat. Cei care sunt capabili să I se supună Lui sunt aceia care Îi ascultă cuvintele și se supun în mod absolut aranjamentelor Lui. Acești oameni nu se gândesc absolut deloc la cum este cu adevărat Dumnezeul din ceruri sau ce fel de lucrare face în prezent Dumnezeul din ceruri în omenire, ci își dau cu totul inimile lui Dumnezeu pe pământ și își așază întreaga ființă în fața Lui. Nu se gândesc niciodată la propria lor siguranță și nu fac mare caz de normalitatea și caracterul practic al Dumnezeului întrupat. Cei care se supun Dumnezeului întrupat pot fi desăvârșiți de către El. Cei care cred în Dumnezeul din ceruri nu vor câștiga nimic. Asta pentru că nu Dumnezeul din ceruri, ci Dumnezeul de pe pământ este cel care acordă oamenilor promisiunile și binecuvântările. Oamenii nu ar trebui să-L amplifice mereu pe Dumnezeul din ceruri și să-L vadă pe Dumnezeul pe pământ ca pe o persoană medie. Acest lucru este nedrept. Dumnezeul din ceruri este măreț și minunat, cu înțelepciune extraordinară, dar acesta nu există deloc. Dumnezeu pe pământ este foarte mediocru și nesemnificativ; El este, de asemenea, foarte normal. El nu are o minte extraordinară sau fapte cutremurătoare. El doar vorbește într-o manieră foarte normală și concretă. În timp ce El nu vorbește prin tunet și nu invocă vântul și ploaia, El este cu adevărat întruparea lui Dumnezeu din ceruri și este cu adevărat Dumnezeu trăind printre oameni. Oamenii nu trebuie să-L amplifice pe cel pe care sunt capabili să-L înțeleagă și care corespunde propriilor lor imaginații drept Dumnezeu sau să-L vadă pe Cel pe care nu-L pot accepta și nu și-l pot sub nicio formă imagina ca fiind umil. Toate acestea reprezintă rebeliunea oamenilor; toate acestea sunt sursa rezistenței omenirii în fața lui Dumnezeu.
