O scurtă discuție despre „Împărăția Milenară a sosit”

Cum vedeți reprezentarea Împărăției Milenare? Unii oameni se gândesc mult la aceasta și spun că Împărăția Milenară va dura o mie de ani pe pământ, așa încât, dacă vechii membri ai bisericii sunt necăsătoriți, aceștia trebuie să se căsătorească? Familia mea nu are bani, ar trebui să încep să câștig bani?… Ce este Împărăția Milenară? Voi știți? Oamenii sunt înguști la minte și trec prin încercări grele. De fapt, Împărăția Milenară încă nu a sosit în mod oficial. În timpul etapei desăvârșirii oamenilor, Împărăția Milenară este doar un microcosmos; în vremea Împărăției Milenare despre care Dumnezeu a vorbit, omul va fi fost desăvârșit. Anterior, s-a spus că oamenii vor fi asemenea sfinților și vor rămâne neclintiți în ținutul Sinim. Numai atunci când oamenii vor fi desăvârșiți – atunci când ei vor deveni sfinții pomeniți de Dumnezeu – Împărăția Milenară va fi sosit. Când Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni, El îi purifică și, cu cât mai puri sunt, cu atât mai mult vor fi desăvârșiți de către Dumnezeu. Atunci când necurățenia, răzvrătirea, împotrivirea și lucrurile trupești vor fi alungate din tine, atunci când vei fi purificat, atunci vei fi preaiubit de către Dumnezeu (și, cu alte cuvinte, vei fi un sfânt); atunci când vei fi desăvârșit de către Dumnezeu și vei deveni un sfânt, te vei găsi în Împărăția Milenară. Acum este Epoca Împărăției. În Epoca Împărăției Milenare, oamenii vor depinde de cuvintele lui Dumnezeu pentru a trăi, și toate națiile se vor supune numelui lui Dumnezeu și cu toții vor veni să citească cuvintele lui Dumnezeu. La vremea respectivă, unii vor da telefoane, alții vor trimite faxuri… vor folosi toate mijloacele pentru a accesa cuvintele lui Dumnezeu, și voi, de asemenea, vă veți supune cuvintelor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt ceea ce se întâmplă după ce oamenii sunt desăvârșiți. Azi, oamenii sunt desăvârșiți, cizelați, luminați și călăuziți prin cuvinte; aceasta este Epoca Împărăției, este etapa în care oamenii sunt desăvârșiți și nu are nicio legătură cu Epoca Împărăției Milenare. În timpul Epocii Împărăției Milenare, oamenii vor fi deja desăvârșiți și firea depravată din ei va fi fost făcută pură. La vremea respectivă, cuvintele spuse de către Dumnezeu îi vor călăuzi pe oameni pas cu pas și le vor revela toate tainele lucrării lui Dumnezeu, din vremea creației până azi, iar cuvintele Lui le vor spune oamenilor despre acțiunile lui Dumnezeu din toate epocile și din fiecare zi, despre cum El îi călăuzește pe oameni în interior, despre lucrarea pe care El o face pe tărâmul spiritual, și le vor spune oamenilor despre dinamica tărâmului spiritual. Numai atunci va fi cu adevărat Epoca Cuvântului: acum este doar un microcosmos. Dacă oamenii nu sunt desăvârșiți și purificați, nu vor avea cum să trăiască o mie de ani pe pământ și, inevitabil, trupul lor se va descompune; dacă oamenii sunt purificați pe dinăuntru și nu mai sunt ai Satanei și ai trupului, atunci ei vor rămâne vii pe pământ. În această etapă, tu ești încă limitat și tot ce știi este să-L iubești pe Dumnezeu și să fii mărturie Lui pentru fiecare zi pe care o trăiești pe pământ.

 „Împărăția Milenară a sosit” este o profeție și este analogă cu prezicerea unui profet, una în care Dumnezeu prorocește ce se va întâmpla în viitor. Cuvintele pe care Dumnezeu le va rosti în viitor și cele pe care El le spune azi nu sunt la fel: cuvintele viitorului vor călăuzi epoca, în timp ce cuvintele pe care El le rostește azi îi desăvârșesc pe oameni, îi cizelează și îi tratează. Epoca Cuvântului în viitor este diferită de Epoca Cuvântului de azi. Azi, toate cuvintele rostite de către Dumnezeu – indiferent de mijloacele prin care El o face – sunt, pe scurt, pentru a-i desăvârși pe oameni, pentru a purifica ceea ce este murdar în ei și pentru a-i face sfinți și drepți în fața lui Dumnezeu. Cuvintele rostite azi și cuvintele rostite în viitor sunt două lucruri separate. Cuvintele rostite în Epoca Împărăției sunt pentru a-i face pe oameni să intre în toată pregătirea, să-i aducă pe oameni pe calea corectă în toate, pentru a elimina tot ce este necurat în ei. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu în această epocă: El ridică o temelie a cuvintelor Lui în fiecare persoană, El face din cuvintele Lui viața fiecărei persoane și Își folosește cuvintele pentru a-i lumina și călăuzi în interior în fiecare moment, și atunci când nu sunt conștienți de voia lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu vor fi în ei pentru a-i certa și a-i disciplina. Cuvintele de azi trebuie să fie viața omului, acestea le asigură în mod direct toate nevoile omului, tot ceea ce îți lipsește pe dinăuntru este asigurat de cuvintele lui Dumnezeu, iar toți cei care acceptă cuvintele lui Dumnezeu sunt luminați mâncând și bând cuvintele Lui. Cuvintele rostite de către Dumnezeu în viitor vor călăuzi oamenii din întregul univers; azi, aceste cuvinte sunt rostite numai în China și ele nu le reprezintă pe cele rostite în întregul univers. Dumnezeu va vorbi întregului univers numai atunci când Împărăția Milenară va veni. Aflați că aceste cuvinte rostite de către Dumnezeu azi sunt pentru a-i desăvârși pe oameni; cuvintele rostite de Dumnezeu în timpul acestei etape sunt pentru a asigura nevoile oamenilor, nu pentru a-ți îngădui să pătrunzi tainele sau să înțelegi miracolele lui Dumnezeu. Faptul că El vorbește prin multe mijloace este pentru a avea grijă de nevoile oamenilor. Epoca Împărăției Milenare încă nu a sosit – Epoca Împărăției Milenare despre care se vorbește este ziua slavei lui Dumnezeu. După ce lucrarea lui Isus în Iudeea a fost desăvârșită, Dumnezeu Și-a transferat lucrarea în China continentală și a creat un alt plan. El face o altă parte din lucrarea Lui în voi, El face lucrarea de a-i desăvârși pe oameni prin cuvinte și folosește cuvintele pentru a-i face pe oameni să îndure multă durere, precum și să câștige mult din harul lui Dumnezeu. Această etapă a lucrării va crea un grup de biruitori și, după ce El va face acest grup de biruitori, ei vor putea să fie mărturie ai faptelor Lui, vor putea să trăiască realitatea și, în fapt, să-L mulțumească și să-I fie loiali Lui până la moarte, iar în acest fel Dumnezeu va fi proslăvit. Când Dumnezeu va fi proslăvit, după ce va face acest grup de oameni desăvârșiți, va fi Epoca Împărăției Milenare.

 Isus a fost pe pământ timp de treizeci și trei de ani și jumătate, El a venit să facă lucrarea crucificării, și prin crucificare Dumnezeu a dobândit o parte din slavă. Când Dumnezeu S-a întrupat a putut să fie smerit și tainic, și a putut să îndure suferința groaznică. Cu toate că El era Dumnezeu Însuși, tot a suferit toate umilințele și toate ocările și a suportat durerea uriașă de a fi fost răstignit în așa fel încât să încheie lucrarea de răscumpărare. După ce această etapă a lucrării s-a încheiat, deși oamenii au văzut că Dumnezeu dobândise mare slavă, aceasta nu era în întregime slava Lui; era numai o parte a slavei Lui, pe care o dobândise de la Isus. Cu toate că Isus a putut să îndure toate greutățile, să fie smerit și tainic, să fie crucificat pentru Dumnezeu, Dumnezeu a dobândit numai o parte din slava Lui, iar slava Lui a fost dobândită în Israel. Dumnezeu încă are o altă parte de slavă: să vină pe pământ și să lucreze în fapt și să desăvârșească un grup de oameni. În timpul etapei lucrării lui Isus, El a făcut unele lucruri supranaturale, dar această etapă a lucrării n-a fost în niciun caz doar pentru a săvârși semne și minuni. A fost în principal pentru a arăta că Isus putea să îndure și să fie crucificat pentru Dumnezeu, că Isus putea să sufere o durere groaznică deoarece El Îl iubea pe Dumnezeu și că, deși Dumnezeu L-a părăsit, El a fost în continuare dispus să-Și sacrifice viața pentru voința lui Dumnezeu. După ce Și-a săvârșit lucrarea în Israel și Isus a fost răstignit pe cruce, Dumnezeu a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost martor în fața Satanei. Voi nici nu ați știut, nici nu ați văzut cum Dumnezeu S-a întrupat în China, așadar cum puteți să vedeți că Dumnezeu a fost slăvit? Atunci când Dumnezeu face multă muncă de cucerire în interiorul vostru, iar voi rămâneți neclintiți, atunci această lucrare a lui Dumnezeu este încununată de succes și aceasta este parte din slava lui Dumnezeu. Voi vedeți doar aceasta și încă trebuie să fiți desăvârșiți de către Dumnezeu, încă trebuie să vă dăruiți inima în întregime lui Dumnezeu. Trebuie încă să vedeți în totalitate slava aceasta; voi vedeți doar că Dumnezeu v-a cucerit deja inima, că nu puteți niciodată să-L părăsiți și Îl veți urma pe Dumnezeu până la capăt și inima voastră nu se va schimba. Astfel este slava lui Dumnezeu. În ce vedeți slava lui Dumnezeu? În efectele lucrării Lui în oameni. Oamenii văd că Dumnezeu este atât de minunat, că Îl au pe Dumnezeu în inima lor și că nu sunt dispuși să-L părăsească și aceasta este slava lui Dumnezeu. Când tăria fraților și surorilor bisericilor răsare, iar ei pot să-L iubească pe Dumnezeu din adâncul inimilor lor, să vadă puterea supremă a lucrării săvârșite de Dumnezeu, incomparabila forță a cuvintelor Lui, atunci când văd că ale Lui cuvinte atrag după ele autoritate și că El poate să pornească în lucrarea Sa în orașul fantomă din China continentală, atunci când, deși oamenii sunt slabi, inimile lor se pleacă în fața lui Dumnezeu și ei sunt dispuși să accepte cuvintele lui Dumnezeu, și atunci când, deși sunt slabi și nepotriviți, ei pot să vadă că ale lui Dumnezeu cuvinte sunt atât de minunate și atât de demne de prețuire, atunci aceasta este gloria lui Dumnezeu. Când va veni ziua în care oamenii vor fi desăvârșiți de către Dumnezeu și vor putea să se lase în voia Lui, și vor putea să I se supună complet lui Dumnezeu și să-și lase planurile și soarta în mâinile lui Dumnezeu, atunci cea de a doua parte a slavei lui Dumnezeu va fi pe deplin dobândită. Ceea ce înseamnă că atunci când lucrarea lui Dumnezeu concret va fi fost pe deplin desăvârșită, lucrarea Lui în China continentală se va încheia; cu alte cuvinte, atunci când cei care au fost predestinați și aleși de către Dumnezeu vor fi desăvârșiți, Dumnezeu va fi proslăvit. Dumnezeu a spus că El a adus cea de a doua parte a slavei Lui în Orient, totuși aceasta nu este vizibilă cu ochiul liber. Dumnezeu a adus lucrarea Lui în Orient: El a venit deja în Orient și aceasta este slava Lui. Azi, cu toate că lucrarea Lui nu a fost încă finalizată, deoarece Dumnezeu S-a hotărât să lucreze, va fi cu siguranță înfăptuită. Dumnezeu a decis că va desăvârși această lucrare în China și S-a decis să vă desăvârșească. Astfel, El nu vă lasă nicio cale de scăpare – El v-a cucerit deja inimile, iar tu trebuie să mergi mai departe fie că vrei sau nu, și atunci când ești câștigat de Dumnezeu, Dumnezeu este proslăvit. Azi, Dumnezeu trebuie încă să fie proslăvit pe deplin, deoarece tu trebuie încă să fii desăvârșit și, cu toate că inimile voastre s-au întors la Dumnezeu, există încă multe slăbiciuni în trupul vostru, sunteți incapabili să-L mulțumiți pe Dumnezeu, nu puteți să fiți atenți la voința lui Dumnezeu și există multe lucruri negative care trebuie îndepărtate din voi.

Dumnezeu conduce destinul întregii omeniri

Ca membri ai rasei umane și creștini devotați, este responsabilitatea și obligația noastră, a tuturor, să ne oferim mintea și trupul pentru a îndeplini însărcinarea dată de Dumnezeu, deoarece întreaga noastră ființă a venit de la Dumnezeu și există grație suveranității Lui. Dacă mințile și trupurile noastre nu susțin însărcinarea dată de Dumnezeu și cauza dreaptă a omenirii, atunci sufletele noastre vor fi nevrednice de cei care au fost martirizați pentru această însărcinarea și cu atât mai mult nevrednice de Dumnezeu, care ne-a oferit totul.

 Dumnezeu a creat această lume, El a creat această omenire și, mai mult decât atât, El a fost arhitectul culturii Greciei antice și al civilizației umane. Doar Dumnezeu consolează această omenire și doar lui Dumnezeu Îi pasă de aceasta noapte și zi. Dezvoltarea și progresul umanității sunt inseparabile de suveranitatea lui Dumnezeu, iar istoria și viitorul umanității sunt inextricabile în raport cu planurile lui Dumnezeu. Dacă ești un creștin adevărat, atunci vei crede cu siguranță că ascensiunea sau prăbușirea oricărei țări sau națiuni are loc în funcție de planurile lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu cunoaște destinul unei țări sau națiuni și doar Dumnezeu controlează cursul acestei omeniri. Dacă omenirea își dorește să aibă un destin bun, dacă o țară își dorește să aibă un destin bun, atunci omul trebuie să se plece în fața lui Dumnezeu în închinare, să se căiască și să mărturisească înaintea lui Dumnezeu, altfel, destinul și destinația omului vor sfârși inevitabil într-o catastrofă.

 Privește înapoi spre vremea Arcei lui Noe: omenirea era foarte coruptă și se abătuse de la binecuvântarea lui Dumnezeu, nu a mai fost îngrijită de Dumnezeu și pierduse promisiunile lui Dumnezeu. Oamenii trăiau în întuneric, fără lumina lui Dumnezeu. Astfel au devenit imorali prin natură și s-au dedat unei stricăciuni respingătoare. Astfel de oameni nu au mai putut primi promisiunea lui Dumnezeu; ei nu mai erau vrednici să fie martori ai chipului lui Dumnezeu, nici să audă vocea lui Dumnezeu, deoarece ei Îl abandonaseră pe Dumnezeu, aruncaseră deoparte tot ceea ce El le dăruise și uitaseră învățămintele Lui. Inimile lor s-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și, pe măsură ce au făcut asta, au devenit tot mai stricați dincolo de toată rațiunea și umanitatea și au devenit tot mai răi. Astfel, ei s-au apropiat și mai mult de moarte și au căzut sub mânia și pedeapsa lui Dumnezeu. Doar Noe L-a venerat pe Dumnezeu și s-a ferit de rău și astfel a putut să audă vocea lui Dumnezeu și instrucțiunile Lui. El a construit arca după instrucțiunile cuvântului lui Dumnezeu și a adunat tot felul de creaturi vii. Și astfel, de îndată ce totul a fost pregătit, Dumnezeu a dezlănțuit nimicirea Lui asupra lumii. Doar Noe și cei șapte membri ai familiei lui au supraviețuit distrugerii, deoarece Noe L-a venerat pe Iahve și s-a ferit de rău.

 Acum privește vremurile actuale: astfel de oameni neprihăniți precum Noe, care a putut să-L venereze pe Dumnezeu și să se ferească de rău, nu mai există. Totuși, Dumnezeu este încă milostiv față de această omenire și o eliberează în această epocă finală. Dumnezeu îi caută pe cei care tânjesc după arătarea Lui. El îi caută pe aceia care sunt capabili să audă cuvintele Lui, aceia care nu au uitat trimiterea Lui și care Îi oferă Lui inimile și trupurile lor. El îi caută pe aceia care sunt la fel de ascultători precum niște prunci în fața Lui și care nu I se împotrivesc. Dacă nu ești îngrădit de nicio forță în devotamentul tău față de Dumnezeu, atunci Dumnezeu te va privi favorabil și îți va dărui binecuvântările Lui. Dacă ești de rang înalt, ai o reputație onorabilă, deții foarte multe cunoștințe, ești proprietarul multor bunuri și ești susținut de multe persoane și totuși toate aceste lucruri nu te împiedică să vii în fața lui Dumnezeu, să accepți chemarea Lui și însărcinarea Lui, să faci ceea ce îți cere Dumnezeu, atunci tot ceea ce vei face va fi de cea mai mare importanță pe pământ și de cea mai mare neprihănire pentru omenire. Dacă respingi chemarea lui Dumnezeu de dragul statutului și a propriilor tale obiective, tot ceea ce vei face va fi blestemat și chiar urât de Dumnezeu. Poate că ești un președinte sau un om de știință, un pastor sau un prezbiter, dar indiferent cât de importantă este funcția ta, dacă te bazezi pe cunoștințele și abilitățile tale în ceea ce faci, atunci vei avea întotdeauna parte de eșec și vei fi mereu lipsit de binecuvântările lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu acceptă nimic din ceea ce faci și nu recunoaște cariera ta ca fiind una dreaptă și nici nu acceptă că tu lucrezi în beneficiul omenirii. El va spune că tot ceea ce faci este să folosești cunoștințele și forța omenirii pentru a priva omul de protecția lui Dumnezeu și pentru a nega binecuvântările lui Dumnezeu. El va spune că tu conduci omenirea către întuneric, către moarte și către începutul unei existențe fără limite, în care omul L-a pierdut pe Dumnezeu și a pierdut binecuvântările Lui.

 Din momentul în care omul a început să aibă științele sociale, mintea sa a fost ocupată de știință și cunoaștere. Apoi, știința și cunoașterea au devenit instrumente pentru guvernarea omenirii și nu a mai rămas suficient loc pentru ca omul să-L venereze pe Dumnezeu și nu au mai rămas condiții favorabile pentru venerarea Lui. Locul lui Dumnezeu s-a scufundat și mai adânc în inima omului. O lume în inima omului fără loc pentru Dumnezeu este întunecată, goală și fără speranță. Și astfel au apărut mulți oameni de știință, istorici și politicieni care și-au exprimat teoriile asupra științei sociale, teoria evoluției omenirii și alte teorii care contravin adevărului că Dumnezeu a creat omul, pentru a umple inima și mintea omului. Și astfel, cei care cred că Dumnezeu a creat totul devin tot mai puțini, iar cei care cred în teoria evoluției devin tot mai mulți la număr. Tot mai multe persoane tratează consemnările lucrării lui Dumnezeu și cuvintele Lui din epoca Vechiului Testament drept mituri și legende. În inimile lor, oamenii devin indiferenți față de demnitatea și măreția lui Dumnezeu, față de dogma potrivit căreia Dumnezeu există și stăpânește toate lucrurile. Supraviețuirea omenirii și destinul țărilor și națiunilor nu mai sunt importante pentru ei. Omul trăiește într-o lume goală, preocupat doar de a mânca, a bea și a-și satisface plăcerile... Puțini sunt oamenii care își asumă responsabilitatea de a căuta locul unde Dumnezeu Își săvârșește azi lucrarea sau de a căuta modul în care El conduce și plănuiește destinația omului. Și astfel, civilizația umană devine în mod inconștient tot mai incapabilă să satisfacă dorințele omului și există mulți oameni care simt că, trăind într-o astfel de lume, sunt mai puțin fericiți decât persoanele care au plecat. Chiar și oamenii din țările care obișnuiau să fie foarte civilizate prezintă astfel de nemulțumiri. Deoarece, fără îndrumarea lui Dumnezeu, indiferent cât de mulți conducători și sociologi își storc creierii pentru a conserva civilizația umană, totul este în zadar. Nimeni nu poate umple golul din inima omului, deoarece nimeni nu poate fi viața omului și nicio teorie socială nu poate elibera omul de golul care îl chinuie. Știința, cunoașterea, libertatea, democrația, relaxarea, confortul – toate aceasta sunt doar un răgaz temporar. Chiar și cu aceste lucruri, omul va păcătui inevitabil și va deplânge nedreptățile societății. Aceste lucruri nu pot domoli pofta și dorința omului de a explora. Deoarece omul a fost creat de Dumnezeu, iar sacrificiile fără sens și explorările omului îl vor duce doar către și mai multă suferință. Omul va trăi într-o stare permanentă de frică, nu va ști cum să facă față viitorului omenirii și nici cum să facă față căii care se află înaintea lui. Omul va ajunge chiar să se teamă de știință și cunoaștere și să se teamă și mai mult de sentimentul de goliciune din el. În această lume, indiferent dacă trăiești într-o țară liberă sau în una fără drepturi ale omului, ești complet incapabil să scapi de soarta omenirii. Fie că ești conducător sau condus, ești complet incapabil să scapi de dorința de explorare a destinului, a misterelor și a destinației omenirii. Și cu atât mai mult ești incapabil să scapi de sentimentul năucitor de goliciune. Astfel de fenomene, care sunt comune întregii omeniri, sunt numite de către sociologi fenomene sociale și, totuși, niciun om important nu poate să pășească în față pentru a rezolva astfel de probleme. Omul, până la urmă, este tot om. Poziția și viața lui Dumnezeu nu pot fi înlocuite de niciun om. Omenirea nu are nevoie doar de o societate corectă în care fiecare este bine hrănit, egal și liber, ci de mântuirea lui Dumnezeu și asigurarea vieții din partea Lui. Doar atunci când omul primește mântuirea lui Dumnezeu și viața îi este asigurată de El, nevoile, dorința de explorare și golul spiritual ale omului vor putea fi rezolvate. Dacă oamenii unei țări sau ai unei națiuni sunt incapabili să primească mântuirea și grija lui Dumnezeu, atunci o astfel de țară sau națiune va merge pe calea spre ruinare, spre întuneric și va fi anihilată de Dumnezeu.

 Poate că în prezent țara ta prosperă, dar dacă le vei permite oamenilor tăi să se abată de la Dumnezeu, atunci țara ta va fi tot mai privată de binecuvântările lui Dumnezeu. Civilizația țării tale va fi tot mai călcată în picioare, iar în scurt timp oamenii se vor ridica împotriva lui Dumnezeu și vor blestema Cerul. Și astfel, destinul unei țări va fi adus, pe neștiute, către ruină. Dumnezeu va ridica țări puternice pentru a lua măsuri împotriva acelor țări care au fost blestemate de Dumnezeu și ar putea chiar să le șteargă de pe fața pământului. Ascensiunea sau prăbușirea unei țări sau națiuni este determinată de disponibilitatea liderilor de a Îl venera pe Dumnezeu sau de a-și aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu și să Îl venereze pe El. Și totuși, în această epocă finală, deoarece aceia care într-adevăr Îl caută și Îl venerează pe Dumnezeu sunt tot mai puțini, Dumnezeu acordă favoruri speciale țărilor în care creștinismul este religia de stat. El le adună pe toate pentru a forma o tabără relativ virtuoasă a lumii, în timp ce țările atee sau acelea care nu Îl venerează pe adevăratul Dumnezeu vor deveni adversarele taberei virtuoase. Astfel, Dumnezeu nu numai că are un loc în rândul omenirii în care să își săvârșească lucrarea, ci, de asemenea, câștigă țări care pot exercita o autoritate virtuoasă, astfel încât să impună sancțiuni și restricții acelor țări care I se opun lui Dumnezeu. În ciuda acestui fapt, tot nu există multe persoane care ies în față pentru a-L venera pe Dumnezeu, deoarece omul s-a îndepărtat prea mult de El, iar Dumnezeu a fost absent prea mult timp din gândurile omului. Vor rămâne pe pământ doar țările care practică dreptatea și se împotrivesc nelegiuirilor. Însă acest lucru este departe de dorințele lui Dumnezeu, deoarece niciun conducător de țară nu Îi va permite lui Dumnezeu să îi conducă poporul și niciun partid politic nu își va aduna oamenii pentru a-L venera pe Dumnezeu; Dumnezeu Și-a pierdut locul de drept din inima fiecărei țări, națiuni, partid de guvernământ și chiar din inima fiecărei persoane. Deși forțe virtuoase există cu adevărat în această lume, o conducere în care Dumnezeu nu are loc în inima oamenilor este fragilă. Fără binecuvântarea lui Dumnezeu, arena politică va cădea în neorânduială și va deveni vulnerabilă la atacuri. Pentru umanitate, a trăi fără binecuvântarea lui Dumnezeu este precum a duce o viață fără soare. Indiferent cât de asiduu vor aduce conducătorii contribuții pentru poporul lor, indiferent cât de multe conferințe virtuoase va susține omenirea, niciuna dintre acestea nu va schimba lucrurile și nu va modifica soarta omenirii. Omul crede că o țară în care oamenii sunt hrăniți și îmbrăcați, în care trăiesc împreună în pace, este o țară bună și una cu o conducere bună. Dar Dumnezeu nu este de aceeași părere. El crede că o țară în care nimeni nu Îl venerează este una pe care El o va anihila. Mentalitatea omului este prea mult în contradicție cu cea a lui Dumnezeu. Dacă liderul unei țări nu Îl venerează pe Dumnezeu, atunci soarta acelei țări va fi una tragică, iar țara nu va avea nicio destinație.

 Dumnezeu nu participă la politicile omului, dar, cu toate acestea, soarta unei țări sau națiuni este controlată de Dumnezeu. Dumnezeu controlează această lume și întregul univers. Destinul omului și planul lui Dumnezeu sunt strâns conectate și niciun om, țară sau națiune nu sunt scutite de suveranitatea lui Dumnezeu. Dacă omul dorește să își cunoască destinul, atunci trebuie să vină în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu va face ca aceia care Îl urmează și Îl venerează să prospere și va aduce declinul și nimicirea asupra celor care I se împotrivesc și Îl resping.

 Amintiți-vă scena din Biblie când Dumnezeu a provocat distrugerea Sodomei și gândiți-vă, de asemenea, la cum soția lui Lot a devenit un stâlp de sare. Gândiți-vă cum s-au pocăit oamenii din Ninive pentru păcatele lor, în sac și cenușă și amintiți-vă ce a urmat după ce evreii L-au răstignit pe Isus pe cruce acum 2000 de ani. Evreii au fost goniți din Israel și au fugit în țări din întreaga lume. Mulți au fost uciși, iar întreaga națiune evreiască a fost supusă unei distrugeri fără precedent. Ei L-au bătut în cuie pe Isus pe cruce – au comis o crimă atroce – și au provocat firea lui Dumnezeu. Ei au fost obligați să plătească pentru ceea ce au făcut, au fost obligați să suporte consecințele acțiunilor lor. Ei L-au condamnat pe Dumnezeu, L-au respins pe Dumnezeu și astfel nu au avut decât un destin: acela de a fi pedepsiți de Dumnezeu. Aceasta este consecința amară și dezastrul pe care conducătorii lor le-au adus asupra țării și națiunii lor.

 Astăzi, Dumnezeu S-a întors în lume pentru a-Și săvârși lucrarea. Prima Lui oprire este marele ansamblu de conducători dictatori: China, bastionul ferm al ateismului. Dumnezeu a câștigat un grup de oameni prin înțelepciunea și puterea Lui. În timpul acesta, El este vânat de partidul de guvernământ al Chinei prin toate mijloacele și este supus unei suferințe mari, fără să aibă un loc unde să Își poată odihni capul și fără posibilitatea de a-Și găsi un adăpost. În ciuda acestora, Dumnezeu Își continuă lucrarea pe care intenționează să o săvârșească: El își face auzită vocea și răspândește evanghelia. Nimeni nu poate pătrunde atotputernicia lui Dumnezeu. În China, o țară care Îl privește pe Dumnezeu ca pe un dușman, Dumnezeu nu Și-a încetat niciodată lucrarea. În schimb, tot mai mulți oameni au acceptat lucrarea și cuvântul Lui, deoarece Dumnezeu face tot ce Îi stă în putință pentru a salva fiecare membru al omenirii. Avem încrederea că nicio țară sau putere nu poate sta în calea a ceea ce Dumnezeu dorește să împlinească. Cei care împiedică lucrarea lui Dumnezeu se opun cuvântului lui Dumnezeu, tulbură și subminează planul lui Dumnezeu vor fi, în cele din urmă, pedepsiți de Dumnezeu. Cel care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va fi trimis în iad; orice țară care sfidează lucrarea lui Dumnezeu va fi distrusă; orice națiune care se ridică pentru a se opune lucrării lui Dumnezeu va fi ștearsă de pe fața pământului și va înceta să mai existe. Îndemn oamenii de toate naționalitățile, din toate țările și chiar din toate domeniile să asculte vocea lui Dumnezeu, să privească lucrarea lui Dumnezeu, să acorde atenție destinului umanității, făcându-L astfel pe Dumnezeu cel mai sfânt, cel mai onorabil, cel mai măreț și singurul obiect al venerării în rândul omenirii și permițând astfel întregii omeniri să trăiască sub binecuvântarea lui Dumnezeu, așa cum au trăit descendenții lui Avraam sub făgăduința lui Iahve și așa cum Adam și Eva, care au fost creați inițial de Dumnezeu, au trăit în grădina Edenului.

 Lucrarea lui Dumnezeu este la fel ca niște valuri foarte puternice. Nimeni nu Îl poate reține și nimeni nu Îi poate opri pașii. Doar cei care ascultă cu grijă cuvintele Lui și care caută și sunt însetați după El pot urma pașii Lui și să primească făgăduința Lui. Cei care nu vor face aceasta vor fi supuși unui dezastru copleșitor și unei pedepse meritate.

Cum este relația ta cu Dumnezeu

Dacă crezi în Dumnezeu, trebuie să rezolvi măcar problema de a avea o legătură normală cu Dumnezeu. Fără să ai o legătură normală cu Dumnezeu, semnificația în a crede în Dumnezeu este pierdută. Stabilirea unei legături normale cu Dumnezeu este realizată în întregime prin liniștirea inimii tale în prezența lui Dumnezeu. O legătură normală cu Dumnezeu înseamnă să fii în stare să nu te îndoiești sau să tăgăduiești vreo lucrare a lui Dumnezeu și să te supui acesteia și, în plus, înseamnă să ai intențiile potrivite în prezența lui Dumnezeu, fără să te gândești la tine, punând întotdeauna pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci, acceptând observația lui Dumnezeu și supunându-te rânduielilor lui Dumnezeu.

Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana, să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există o împărăție a cerurilor, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta. Trupul vostru, dorințele voastre exagerate, lăcomia voastră, desfrâul vostru sunt prea adânc înrădăcinate în voi. Aceste lucruri vă domină inimile atât de mult încât nu aveți puterea să vă scuturați de jugul acelor gânduri feudale și degenerate. Nu aveți nici dorința de a schimba situația voastră actuală, nici să vă debarasați de influența întunericului. Acele lucruri pur și simplu vă încătușează. Chiar dacă știți că o astfel de viață este prea dureroasă și o astfel de lume este prea întunecată, totuși nici măcar unul dintre voi nu are curajul să schimbe o astfel de viață. Tot ceea ce doriți este să scăpați de o astfel de viață reală, să vă eliberați sufletul din purgatoriu și să trăiți într-un mediu pașnic, fericit, ca în rai. Nu sunteți dispuși să îndurați greutăți pentru a vă schimba viața pe care o duceți; și nici nu doriți să căutați în această mustrare și judecată viața în care ar trebui să intrați. Dimpotrivă, aveți numai visuri nerealiste despre lumea minunată de dincolo de trup. Viața după care tânjiți este una pe care o puteți dobândi ușor, fără să îndurați nicio durere. Aceasta este total nerealist! Pentru că ceea ce sperați nu este să duceți o viață plină de sens în trup și să obțineți adevărul în timpul vieții, adică să trăiți pentru adevăr și să apărați dreptatea. Aceasta nu este ceea ce voi ați considera o viață strălucitoare, vie. Simțiți că aceasta nu ar fi o viață încântătoare sau plină de sens. Pentru voi, o astfel de viață ar însemna, într-adevăr, să vă vindeți pe nimic! Chiar dacă acceptați această mustrare astăzi, ceea ce urmăriți nu este să obțineți adevărul sau să trăiți adevărul în prezent, ci, mai degrabă, să puteți intra mai târziu într-o viață fericită dincolo de trup. Nu căutați adevărul, nici nu îl apărați și, cu siguranță, nu existați pentru adevăr. Nu sunteți în căutarea intrării astăzi, dar vă gândiți neîncetat că va veni o zi când vă veți uita la cerul albastru și veți vărsa lacrimi amare, în speranța că veți fi luați la ceruri. Nu sunteți conștienți că, prin modul în care gândiți, ați pierdut deja contactul cu realitatea? Continuați să credeți că Salvatorul bunătății și al compasiunii infinite va veni într-o bună zi să te ia cu El, pe tine, cel care ai îndurat greutăți și suferințe în această lume și că El va cere, fără nici o îndoială, răzbunarea ta, cel care ai fost persecutat și oprimat. Nu ești plin de păcate? Ești singurul care a suferit în această lume? Ai căzut în domeniul Satanei și ai suferit și tot ai nevoie ca Dumnezeu să te răzbune? Cei care nu pot să împlinească cerințele lui Dumnezeu – nu sunt ei cu toții dușmanii lui Dumnezeu? Cei care nu cred în Dumnezeu întrupat – nu sunt ei antihristul? La ce ajută faptele tale bune? Pot ele să înlocuiască o inimă care se închină lui Dumnezeu? Nu poți primi binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că faci câteva fapte bune și Dumnezeu nu va răzbuna nedreptățile împotriva ta doar pentru că ai fost persecutat și oprimat. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc pe Dumnezeu, însă fac fapte bune – nu sunt și ei mustrați cu toții? Credința ta în Dumnezeu e slabă, vrei doar ca Dumnezeu să îndrepte și să răzbune nedreptățile care ți s-au adus și vrei ca Dumnezeu să îți ofere o cale de scăpare din nefericirea ta. Dar refuzi să fii atent la adevăr; și nici nu ești însetat să îți trăiești adevărul. Cu atât mai puțin te poți elibera de viața aceasta grea și searbădă. În schimb, în vreme ce îți trăiești viața în trup și în păcat, te uiți cu speranță la Dumnezeu să îți rezolve nemulțumirile și să risipească ceața care îți împresoară existența. Cum este posibil? Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți fi o întruchipare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din toată inima, precum și celor care îndură greutăți și suferințe, nu celor care se iubesc doar pe ei înșiși și au căzut pradă înșelăciunilor lui Satana. Cum poate exista bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care nu iubesc decât trupul? Nu au dreptatea și bunătatea legătură cu adevărul? Nu sunt ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Cei care nu iubesc adevărul și sunt doar niște leșuri împuțite – nu găzduiesc oare toți acești oameni răul? Cei care sunt incapabili să trăiască adevărul – nu sunt ei toți dușmanii adevărului? Dar voi? Dacă te poți debarasa de aceste influențe ale întunericului și poți renunța la acele lucruri necurate, dacă poți deveni sfânt, înseamnă că te afli în posesia adevărului. Nu înseamnă că natura ta s-a schimbat, ci doar că poți să pui adevărul în practică și poți să te lepezi de trup. Aceasta au cei care au fost purificați. Scopul principal al lucrării de cucerire este de a purifica omenirea, astfel încât omul să intre în posesia adevărului, pentru că acum omul deține prea puțin adevăr! Să faci o lucrare de cucerire asupra acestor oameni are cea mai adâncă semnificație. Toți ați căzut pradă influenței întunericului și ați fost profund vătămați. Scopul acestei lucrări este să vă permită să cunoașteți natura umană și, în acest fel, să trăiți adevărul. A fi desăvârșit este ceva ce toate ființele create ar trebui să accepte. Dacă lucrarea din această etapă înseamnă numai desăvârșirea oamenilor, atunci aceasta ar putea fi făcută în Anglia sau America sau Israel; ar putea fi făcută asupra oamenilor oricărei națiuni. Dar lucrarea de cucerire este selectivă. Primul pas al lucrării de cucerire este pe termen scurt; mai mult, va fi folosită pentru umilirea Satanei și cucerirea întregului univers. Aceasta este lucrarea inițială de cucerire. Se poate spune că orice ființă care crede în Dumnezeu poate fi desăvârșită, deoarece desăvârșirea se poate obține după o schimbare pe termen lung. Dar a fi cucerit este ceva diferit. Persoana care trebuie cucerită trebuie să fie una care este cu mult în urma celorlalți, care trăiește în cel mai negru întuneric, cea mai depravată și cea mai puțin doritoare să Îl accepte pe Dumnezeu și cea mai neascultătoare față de Dumnezeu. Acesta este tipul de persoană care poate depune mărturie pentru a fi cucerită. Scopul principal al lucrării de cucerire este înfrângerea lui Satana. Scopul principal al desăvârșirii oamenilor este, pe de altă parte, câștigarea oamenilor. Este acela de a permite oamenilor să depună mărturie, după ce au fost cuceriți, că această lucrare de cucerire a fost făcută aici, pentru oameni ca voi. Scopul este ca oamenii să fie martori după ce au fost cuceriți. Acești oameni cuceriți vor fi folosiți pentru a atinge scopul umilirii lui Satana. Deci, care este metoda principală de cucerire? Mustrarea, judecata, aruncarea blestemelor și revelarea – folosind firea dreaptă pentru a cuceri oamenii astfel încât ei să fie pe deplin convinși, să fie plini de convingere în inimile și gurile lor datorită firii drepte a lui Dumnezeu. A folosi realitatea cuvântului și a folosi autoritatea cuvântului pentru a cuceri oamenii și a-i convinge pe deplin – aceasta înseamnă să fii cucerit. Cei care au fost desăvârșiți nu sunt în stare doar să obțină ascultarea după ce au fost cuceriți, ci pot și să aibă cunoaștere și să își schimbe firea. Ei Îl cunosc pe Dumnezeu, experimentează cărarea iubirii de Dumnezeu și sunt plini de adevăr. Ei știu cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, sunt în stare să sufere pentru Dumnezeu și au propriile lor voințe. Cei desăvârșiți sunt aceia care au o înțelegere reală a adevărului datorită faptului că au experimentat adevărul. Cei cuceriți sunt aceia care au cunoștință despre adevăr, dar nu au acceptat sensul real al adevărului. După ce au fost cuceriți, ei ascultă, dar ascultarea lor este doar rezultatul judecății pe care au primit-o. Nu au nici un fel de înțelegere a sensului real al multor adevăruri. Ei acceptă adevărul verbal, dar nu l-au pătruns; ei înțeleg adevărul, dar nu l-au experimentat. Lucrarea care se face asupra celor care sunt desăvârșiți include mustrări și judecăți împreună cu aprovizionarea vieții. O persoană care prețuiește pătrunderea adevărului este demnă de a fi desăvârșită. Diferența dintre cei care urmează a fi desăvârșiți și cei care urmează a fi cuceriți este făcută de pătrunderea adevărului. Cei care înțeleg adevărul, l-au pătruns și îl trăiesc sunt cei desăvârșiți; cei care nu înțeleg adevărul, nu îl pătrund, adică, aceia care nu trăiesc adevărul, sunt oameni care nu pot fi desăvârșiți. Dacă astfel de oameni pot acum să fie pe deplin ascultători, atunci sunt cuceriți. Dacă cei cuceriți nu caută adevărul – dacă urmează adevărul, dar nu îl trăiesc, dacă zăresc și aud adevărul, dar nu prețuiesc trăirea adevărului – aceștia nu pot fi desăvârșiți. Cei care urmează a fi desăvârșiți practică adevărul după cărarea desăvârșirii, adică, ei practică adevărul întemeiat pe cărarea desăvârșirii. Prin aceasta, ei împlinesc voința lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți. Oricine urmează până la sfârșit înainte ca lucrarea de cucerire să se termine este cucerit, dar nu se poate spune că este desăvârșit. Cei desăvârșiți sunt aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, sunt în stare să caute adevărul și să fie câștigați de Dumnezeu. Se referă la aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, nu se clintesc în fața năpastelor și trăiesc adevărul. Ceea ce îi deosebește pe cei cuceriți față de cei desăvârșiți sunt diferențele din pașii lucrării și diferențele în gradul la care este deținut adevărul. Toți aceia care nu au pornit pe cărarea spre desăvârșire, adică aceia care nu sunt în posesia adevărului, vor fi în cele din urmă eliminați. Numai cei care sunt în posesia adevărului și care trăiesc adevărul pot fi câștigați de Dumnezeu în totalitate. Adică, cei care trăiesc după chipul lui Petru sunt cei desăvârșiți, iar toți ceilalți sunt cei cuceriți. Lucrarea care se face tuturor celor care sunt cuceriți constă doar în a arunca blesteme, în a mustra și în a da frâu mâniei, iar ceea ce li se întoarce este doar dreptate și blesteme. A lucra asupra unui astfel de om înseamnă a face revelații în mod direct – a revela firea coruptă din el pentru ca el să o recunoască singur și să fie pe deplin convins. Când omul devine în întregime ascultător, lucrarea de cucerire se termină. Chiar dacă cei mai mulți dintre oameni tot nu încearcă să înțeleagă adevărul, lucrarea de cucerire se va fi terminat. Acestea sunt criteriile pe care trebuie să le îndeplinești dacă urmează să fii desăvârșit. Prin hotărârea ta, prin stăruința și conștiința ta și prin căutarea ta, vei putea să trăiești viața și să împlinești voința lui Dumnezeu. Acestea sunt pătrunderea ta și cerințele pe cărarea spre desăvârșire. Lucrarea de desăvârșire se poate face pe toți oamenii. Oricine Îl caută pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu este nici o regulă grea și rapidă aici. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el caută. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască sunt, cu siguranță, demni de a fi desăvârșiți. Iar aceia care nu iubesc adevărul și nu sunt prețuiți de Dumnezeu, nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu. Acești oameni nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a câștiga oamenii, nu este o etapă în lupta cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea lui Satana. Aceasta din urmă este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a cuceri toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Toată lucrarea pe care Dumnezeu o face atunci când lucrează în trup are drept scop cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului. Răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare a fost lucrarea principală. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și gheenei, pentru a triumfa asupra influenței lui Satana, adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a făcut Petru primul pas pe cărarea către desăvârșire. Fără îndoială că el a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a da semnalul unei epoci noi și se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică ridicarea omului la un anumit nivel și este o lucrare de durată. Această lucrare trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul pe care El îl spune în timpul lucrării Lui în trup. Sau, în plus, El îi cheamă pe apostoli să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire pentru a atinge scopul Său de desăvârșire a omenirii. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre modul de viață în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar dă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. De aceea, El nu îl va însoți pe om până când acesta nu înțelege în întregime adevărul și nu îl obține în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a adevărului vieții, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul a pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau nu. El, atunci când este întrupat, nu ar trebui să gestioneze nimic din toate acestea; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Atunci când El Își încheie lucrarea plănuită, Își încheie lucrarea Sa în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea îndelungată pe pământ. Ridicarea valorii voastre nu face parte din lucrarea Mea. Vă cer să o faceți doar pentru că valoarea voastră este prea scăzută. Într-adevăr, aceasta nu face parte din lucrarea de desăvârșire; mai degrabă este o lucrare suplimentară care se face asupra voastră. Lucrarea încheiată asupra voastră astăzi se face în funcție de nevoile voastre. Este individualizată, nu este o cărare pe care trebuie să intre oricine este desăvârșit. Pentru că valoarea voastră este mai mică decât a tuturor celor care au fost desăvârșiți în trecut, această lucrare, când vine asupra voastră, întâmpină prea multe piedici. Mă aflu printre voi cu această lucrare suplimentară pentru că obiectivele desăvârșirii sunt diferite. În mod normal, atunci când Dumnezeu coboară pe pământ, El Se limitează mult și Își îndeplinește lucrarea pe care Și-a propus-o și nu se îngrijește de prea multe alte lucruri. El nu se implică în probleme de familie și nu ia parte la viețile oamenilor. Aceste lucruri mărunte Îi sunt total indiferente; ele nu fac parte din lucrarea Sa de slujire. Dar calibrul vostru este atât de mic față de ceea ce am cerut Eu – nu există nici un fel de comparație – încât reprezintă o provocare foarte mare pentru lucrare. Mai mult, această lucrare trebuie făcută printre oamenii acestei țări, China. Nivelul vostru de educație este atât de scăzut încât nu am de ales decât să cer să fiți educați. V-am spus că aceasta este o lucrare suplimentară, dar este, de asemenea, ceva care nu trebuie să vă lipsească, ceva care folosește desăvârșirii voastre. De fapt, ar trebui să dobândiți educație, cunoștințe minime despre conduita proprie și despre viață înainte de toate; nu ar trebui să fiu nevoit să vă vorbesc despre aceste lucruri. Însă, din moment ce nu aveți aceste lucruri, nu am de ales decât să fac lucrarea de a vi le adăuga vouă după fapt. Chiar dacă aveți multe concepții despre Mine, Eu tot vă cer acest lucru, tot vă cer să vă îmbunătățiți valoarea. Nu am de gând să vin și să fac această lucrare, pentru că lucrarea Mea este doar să vă cuceresc, doar să obțin convingerea voastră completă prin judecarea voastră, arătându-vă, astfel, modul de viață în care ar trebui să intrați. Altfel spus, cât de educați sunteți și dacă aveți cunoștințe despre viață nu ar avea absolut nimic de a face cu Mine dacă nu aș avea nevoie să vă cuceresc cu cuvântul Meu. Toate acestea sunt adăugate pentru ca lucrarea de cucerire să dea roade și pentru ca voi să fiți apoi desăvârșiți. Nu este un pas din lucrarea de cucerire. Pentru că valoarea voastră este scăzută și sunteți leneși și indolenți și nesăbuiți și înceți la minte și fără duh și nătângi – pentru că sunteți teribil de anormali – vă cer ca mai întâi să vă îmbunătățiți valoarea. Oricine dorește desăvârșirea trebuie să îndeplinească anumite criterii. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să aibă o judecată limpede și cumpătată și trebuie să dorească să ducă o viață plină de sens. Dacă ești un om care nu dorește să ducă o viață deșartă, un om care urmărește adevărul, un om care este serios în tot ceea ce face și un om de o umanitate excepțional de normală, atunci ești demn de a fi desăvârșit. Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în funcție de lucrarea care este nevoie să fie făcută. După cucerirea acestor persoane, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă lucrarea de cucerire se săvârșește asupra voastră, dar, după aceea, nu se mai face nici o lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu îl vor obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar cucerire, modul de viață de care Eu v-am vorbit este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și, astfel, cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele pozitive ale oamenilor de intrare: Ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu? Cât de profundă ți-a fost experiența când ai mers pe această cărare? Cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu? Cât de riguroasă este practica ta în ceea ce privește adevărul? Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre toate aspectele umanității. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin instrumente folosite și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în lacul de foc și pucioasă și tot vor cădea în puțul fără fund pentru că firea lor nu s-a schimbat și îi aparțin în continuare lui Satana. Dacă omul nu are însușirile pentru desăvârșire, atunci este inutil – este rebut, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este dragostea ta pentru Dumnezeu chiar acum? Cât de mult ești dezgustat de tine însuți? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Sunteți în deplină armonie cu viața voastră în mijlocul oamenilor? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te dai bătut; de fapt, ai fost doar cucerit. Când vine vremea să fii pus la încercare, nu deții adevărul, umanitatea ta este anormală și nu ești mai presus de animale. Ai fost doar cucerit, ai fost doar un om cucerit de Mine. Așa cum, după ce a experimentat biciul stăpânului, unui măgar îi este frică și teamă să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, și tu ești precum acest măgar cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, pasiv și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să distingă orice cu limpezime, incapabil să accepte adevărul, tot fără o cărare pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să fie martorul lui Dumnezeu? Aceasta dovedește că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fost cucerit, dar aceasta nu înseamnă decât că te-ai lepădat de marele balaur roșu și că refuzi să te supui domeniului lui; înseamnă că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să asculți toate planurile lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Ce crezi despre aspectele pozitive? Capacitatea de a trăi cuvântul lui Dumnezeu, capacitatea de a-L vădi pe Dumnezeu – nu ai nimic din toate acestea, ceea ce înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri și Dumnezeu nu te poate folosi cu nici un chip. Trebuie să primești încuviințarea lui Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele necredincioase și decât cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt apți de a fi desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este demn să fie folosit de Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați umani. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot depune mărturie cu tărie lui Dumnezeu.

Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu

Cu excepția celor cărora li se dă direcție și călăuzire specială din partea Duhului Sfânt, niciun om nu este capabil să trăiască independent deoarece oamenii au nevoie de lucrarea și păstorirea celor pe care Dumnezeu îi folosește. Astfel, în fiecare epocă, Dumnezeu cheamă diferiți oameni care se grăbesc să își petreacă timpul cu păstorirea bisericilor de dragul lucrării Sale. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută prin cei au trecere înaintea lui Dumnezeu și sunt aprobați de El; Duhul Sfânt trebuie să folosească acea parte din ei care este vrednică de întrebuințare pentru lucrare, iar ei sunt pregătiți pentru a putea fi folosiți de Dumnezeu prin desăvârșirea făcută de Duhul Sfânt. Deoarece abilitatea omului de a înțelege este mult prea redusă, el trebuie păstorit de cei pe care îi folosește Dumnezeu; același lucru s-a întâmplat când Dumnezeu l-a folosit pe Moise, în care a găsit multe lucruri potrivite pentru întrebuințare la acea vreme și pe care l-a folosit în lucrarea lui Dumnezeu din acea etapă. În această etapă, Dumnezeu folosește un om în timp ce Se slujește de acea parte din el care poate fi întrebuințată de către Duhul Sfânt pentru lucrare, iar Duhul Sfânt îl călăuzește și, în același timp, desăvârșește partea care rămâne și este nefolositoare.

 Lucrarea făcută de cel pe care Dumnezeu îl folosește are în vedere conlucrarea cu Hristos și cu Duhul Sfânt. Acest om pe care Dumnezeu l-a chemat din rândul oamenilor are rolul de a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și Dumnezeu îl cheamă să facă și lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de om, care poate face lucrarea de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe din lucrurile pe care Dumnezeu le pretinde de la om, precum și lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în rândul oamenilor. Altfel spus, scopul cu care Dumnezeu îl folosește pe acest om este ca toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată înțelege mai bine voia lui Dumnezeu și să poată îndeplini mai multe din cerințele lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt incapabili de a înțelege direct cuvintele lui Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a chemat pe cineva care este folosit să facă o astfel de lucrare. Această persoană folosită de Dumnezeu poate fi descrisă drept un intermediar prin care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, un „traducător” care comunică între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, un astfel de om se deosebește de orice alți oameni care lucrează în casa lui Dumnezeu sau de apostolii Săi. Asemenea acestora, el poate fi considerat un slujitor al lui Dumnezeu, însă, în natura esențială a lucrării sale și contextul în care Dumnezeu îl folosește, el diferă foarte mult de ceilalți lucrători și de apostoli. În ceea ce privește natura lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de Dumnezeu este chemat de El, este echipat de către Dumnezeu pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu ar putea vreodată să facă această lucrare, iar cooperarea din partea omului este necesară în lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale rânduielilor pentru bisericile din fiecare perioadă sau lucrarea prin care se aplică o simplă măsură de viață necesară menținerii vieții bisericii. Acești lucrători și apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot fi ei considerați ca fiind folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost instruiți și educați o perioadă de timp, cei care sunt potriviți sunt păstrați, în timp ce cei care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri și alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi eliminați. Cel folosit de Dumnezeu, pe de altă parte, este un om pregătit de Dumnezeu, de un anumit calibru și cu o natură umană. El a fost pregătit și desăvârșit în prealabil către de Duhul Sfânt, este călăuzit complet de către Duhul Sfânt și, în special când vine vorba de lucrarea sa, este îndrumat și sub comanda directă a Duhului Sfânt – prin urmare, nu există nicio abatere pe calea călăuzirii celor aleșilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu își asumă cu siguranță responsabilitatea pentru propria Sa lucrare și Dumnezeu își face tot timpul propria lucrare.

În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință

Câte obiceiuri religioase respecți? De câte ori te-ai răzvrătit împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai făcut ce ai vrut tu? De câte ori ai pus în practică cuvântul lui Dumnezeu pentru că îți păsa cu adevărat de poverile Sale și căutai să Îi îndeplinești dorința? Înțelege cuvântul lui Dumnezeu și pune-L în practică. Fii principial în actele și în faptele tale; aceasta nu înseamnă să trăiești după reguli sau să o faci în silă, doar de ochii lumii.

Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul

Foarte devreme, necesitatea de a avea o viață bisericească adecvată a fost menționată în predici. Prin urmare, cum se face că viața bisericii nu s-a îmbunătățit încă și este la fel ca odinioară? De ce nu există un mod de viață complet nou și diferit? Ar fi potrivit ca o persoană din anii ’90 să trăiască asemenea unui împărat dintr-o epocă trecută? Nu s-a produs nicio schimbare majoră în condiția bisericii în pofida faptului că mâncarea și băutura pot fi delicatese rareori gustate în vremurile precedente. A fost ca și cum vinul vechi a fost pus într-o sticlă nouă. La ce folosește atunci faptul că Dumnezeu vorbește atât de mult? Bisericile din cele mai multe locuri nu s-au schimbat deloc. Am văzut lucrul acesta cu ochii Mei și este limpede în inima Mea; chiar dacă Eu Însumi nu am experimentat viața bisericii, știu starea întâlnirilor bisericești ca pe dosul palmei Mele. Bisericile nu au progresat prea mult. După cum spune zicala: este ca și cum vinul vechi este pus într-o sticlă nouă. Nimic nu s-a schimbat, absolut nimic! Când cineva îi păstorește ard ca focul, dar când nu este nimeni acolo să îi ajute, sunt reci ca gheața. Nu mulți pot vorbi despre lucruri practice și rareori poate cineva să preia conducerea. Cu toate că predicile sunt alese, rareori a avut cineva vreo intrare. Puțini oameni prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Li se umplu ochii de lacrimi când acceptă cuvântul lui Dumnezeu și sunt bucuroși când îl dau deoparte; devin deprimați și morocănoși când se îndepărtează de el. Sincer vorbind, voi pur și simplu nu prețuiți cuvântul lui Dumnezeu și niciodată nu considerați o comoară cuvintele pe care le rostește El azi. Deveniți doar neliniștiți când citiți cuvântul Lui și vi se pare foarte obositor când îl memorați; iar, când vine vorba de a pune în practică cuvântul Lui, este ca cum ați avea de făcut o muncă supraomenească – nu puteți să o faceți. Sunteți întotdeauna energici când citiți cuvântul lui Dumnezeu, dar uituci când vine vorba să îl puneți în practică. De fapt, aceste cuvinte nu trebuie rostite cu atâta silință și repetate cu atâta răbdare; oamenii le ascultă doar, dar nu le pun în practică, de aceea a devenit lucrul acesta un obstacol în lucrarea lui Dumnezeu. Nu pot să nu aduc în discuție acest lucru, nu pot să nu vorbesc despre el. Sunt constrâns să fac astfel; nu-Mi place să dau la iveală slăbiciunile altora. Voi credeți că practica voastră este doar despre ceea ce este adecvat și credeți că atunci când revelațiile sunt la apogeu, și voi experimentați acel apogeu? Este oare atât de simplu? Nu cercetați niciodată baza pe care sunt, de fapt, zidite experiențele voastre. La momentul de față, adunările voastre nu reflectă nici pe departe o trăire corespunzătoare unei bisericii și nici o viață spirituală corespunzătoare. Este adunarea unui grup de oameni cărora le place să povestească și să cânte. La drept vorbind, nu este multă realitate în aceasta. Mai clar spus, dacă nu pui în practică, unde este realitatea? Oare nu este îngâmfare să spui că ai realitate? Cei care săvârșesc mereu lucrarea sunt aroganți și încrezuți, în timp ce aceia care ascultă întotdeauna sunt tăcuți și cu capul plecat, fără să aibă vreo șansă de a practica. Oamenii care fac lucrarea nu fac nimic altceva decât să vorbească, continuând la nesfârșit cu discursurile lor pompoase, iar adepții doar ascultă. Nu există nicio transformare de care să vorbim; acestea sunt doar căi ale trecutului! Azi, faptul că poți să te supui și nu îndrăznești să interferezi sau să fii recalcitrant se datorează apariției decretelor administrative ale lui Dumnezeu; nu este o schimbare pe care ai suferit-o prin experiențe. Faptul că sunt multe lucruri pe care nu le-ai face azi, dar pe care le-ai fi făcut ieri, se datorează lucrării lui Dumnezeu care este atât de evidentă încât i-a cucerit pe oameni. Dacă ar fi să te întreb cât din succesul tău de azi a fost câștigat cu sudoarea muncii tale asidue? Cât din el ți-a fost spus direct de Dumnezeu? Ce ai răspunde? Ai fi stupefiat și mut de uimire? Ai scoate limba? Cum se face că alții pot vorbi despre multe dintre experiențele lor ca să-ți asigure hrana, în timp ce tu pur și simplu te bucuri de mâncarea pe care alții au gătit-o? Nu te simți rușinat? Nu ești stânjenit?

 Puteți să vă cercetați de unii singuri faptele, uitându-vă la cei de la niveluri mai înalte, care sunt oarecum mai buni: cât de mult adevăr înțelegi? Cât de mult ajungi, de fapt, să pui în practică? Pe cine iubești mai mult, pe Dumnezeu sau pe tine însuți? Dai mai adesea sau primești mai adesea? De câte ori, când intenția ta era greșită, ai renunțat la vechiul tău sine și ai împlinit voia lui Dumnezeu? Doar aceste puține întrebări vor deruta mulți oameni. Deoarece, chiar dacă își dau seama că intenția lor este greșită, cei mai mulți oameni tot fac răul în cunoștință de cauză și sunt departe de a se lepăda de trupul lor. Cei mai mulți oameni permit păcatului să se răspândească rapid în ei, îngăduind păcătoșeniei să le direcționeze fiecare faptă. Nu sunt capabili să își învingă păcatele și continuă să trăiască în păcat. Când ajunge în această stare, cine nu știe câte fapte rele a făcut? Dacă spui că nu știi, atunci aș zice că minți. La drept vorbind, totul se reduce la faptul că nu ești dispus să te lepezi de vechiul sine. La ce folosește că spui atât de multe „cuvinte din inimă” de căință, care nu au nicio valoare? Te-ar ajuta acest lucru să devii mai bun în viață? A te cunoaște pe tine însuți este lucrarea ta de toate zilele. Eu desăvârșesc oamenii prin ascultarea lor de cuvintele lui Dumnezeu și prin punerea lor în practică. Dacă doar te îmbraci cu cuvântul lui Dumnezeu așa cum te îmbraci cu haine, ca să arăți elegant și la modă, oare nu te înșeli pe tine însuți și pe ceilalți? Dacă nu faci decât să vorbești, dar niciodată nu pui vorbele în practică, cu ce te vei alege?

 Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu trândăvi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu simți nicio vinovăție, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?