Astăzi, vorbim despre un subiect important. Acesta este un subiect care a fost discutat de la începutul lucrării lui Dumnezeu și până acum și are o importanță vitală pentru fiecare persoană. Cu alte cuvinte, aceasta este o chestiune cu care se vor confrunta toți oamenii de-a lungul procesului credinței lor în Dumnezeu și o chestiune care trebuie abordată. Este o chestiune crucială, inevitabilă, de care omenirea nu se poate separa. Apropo de importanță, care este cel mai important lucru pentru fiecare om care crede în Dumnezeu? Unii oameni cred că cel mai important lucru este înțelegerea voii Lui; unii cred că cel mai important este să mănânci și să bei mai multe din cuvintele lui Dumnezeu; unii simt că cel mai important lucru este să se cunoască pe ei înșiși; alții sunt de părere că cel mai important lucru este de a ști cum să găsească mântuirea prin Dumnezeu, cum să-L urmeze și cum să îndeplinească voia Lui. Nu ne vom referi la aceste chestiuni astăzi. Deci, despre ce discutăm atunci? Un subiect despre Dumnezeu. Este acesta cel mai important subiect pentru fiecare persoană? Care este conținutul unui subiect despre Dumnezeu? Bineînțeles, acest subiect nu poate fi separat cu siguranță de firea lui Dumnezeu, esența Sa și lucrarea Lui. Așadar, astăzi, să discutăm „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși.”
Din vremea în care oamenii au început să creadă în Dumnezeu, ei au intrat în contact cu subiecte precum lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși. În privința lucrării lui Dumnezeu, unii oameni vor spune: „Lucrarea lui Dumnezeu se face asupra noastră; o experimentăm în fiecare zi, deci nu suntem străini de ea.” Referitor la firea lui Dumnezeu, unii oameni vor spune: „Firea lui Dumnezeu este un subiect pe care îl studiem, îl cercetăm și asupra căruia ne concentrăm întreaga viață, deci ar trebui să îl cunoaștem.” Cât despre Dumnezeu Însuși, unii oameni vor spune: „Dumnezeu Însuși este Cel pe care Îl urmăm, în care credem și Cel pe care Îl căutăm, deci nici în privința Lui nu suntem lipsiți de informații.” Dumnezeu nu Și-a oprit lucrarea de la creație, perioadă de-a lungul căreia a continuat să-Și exprime firea și a utilizat diverse modalități pentru a-Și exprima cuvântul. În același timp, El nu a încetat niciodată din a Se exprima pe Sine Însuși și esența Sa față de omenire, exprimându-Și voia față de om și ceea ce necesită din partea lui. Deci, dintr-o perspectivă literală, aceste subiecte nu ar trebui să fie străine pentru nimeni. Totuși, pentru oamenii care Îl urmează pe Dumnezeu astăzi, lucrarea lui Dumnezeu, firea Lui și Dumnezeu Însuși – toate le sunt foarte necunoscute. De ce se întâmplă așa? Pe măsură ce oamenii experimentează lucrarea lui Dumnezeu, ei intră în contact și cu Dumnezeu, ceea ce îi face să simtă ca și cum înțeleg firea lui Dumnezeu sau cunosc o parte din ceea ce înseamnă. În consecință, omul nu crede că este străin de lucrarea sau firea lui Dumnezeu. Mai degrabă, omul consideră că este un bun cunoscător al lui Dumnezeu și că înțelege multe despre El. Dar, pe baza situației actuale, înțelegerea multor oameni în privința Lui se limitează la ceea ce au citit în cărți, doar la sfera experiențelor personale, mărginită de imaginațiile lor și, mai presus de toate, limitată la faptele pe care le pot vedea cu proprii ochi. Toate acestea sunt foarte departe de adevăratul Însuși Dumnezeu. Deci cât de departe este acest „departe”? Poate că omul nu este sigur el însuși sau poate omul are o fărâmă de înțelegere, o idee vagă – dar în privința lui Dumnezeu Însuși, înțelegerea omului în ceea ce-L privește este mult prea departe de esența adevăratului Însuși Dumnezeu. De aceea trebuie neapărat să folosim un subiect precum „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși” pentru a comunica în mod sistematic și specific aceste informații.
De fapt, firea lui Dumnezeu este deschisă tuturor și nu este ascunsă, deoarece Dumnezeu nu a evitat niciodată cu bună știință nicio persoană și nu a căutat niciodată cu bună știință să Se ascundă astfel încât oamenii să nu poată să Îl cunoască sau să-L înțeleagă. Firea lui Dumnezeu a fost întotdeauna deschisă și s-a confruntat cu fiecare persoană cu sinceritate. În timpul gestionării lui Dumnezeu, El Își face lucrarea, confruntându-Se cu toată lumea; iar lucrarea Sa este făcută asupra fiecăruia. Pe măsură ce Își face lucrarea, El Își dezvăluie în mod continuu firea, utilizându-Și esența în mod continuu și ceea ce are și ce este pentru a călăuzi și a se îngriji de fiecare persoană. În fiecare epocă și în cadrul fiecărei etape, indiferent dacă circumstanțele sunt bune sau rele, firea lui Dumnezeu este întotdeauna deschisă pentru fiecare om, iar posesiunile și ființa Sa sunt întotdeauna deschise fiecărui individ, în același mod în care viața Sa este reprezentată constant și fără încetare de îngrijirea omenirii și sprijinirea acesteia. În ciuda a toate acestea, firea lui Dumnezeu rămâne ascunsă pentru unii. De ce se întâmplă așa? Deoarece chiar dacă acești oameni trăiesc în cadrul lucrării lui Dumnezeu și Îl urmează, ei nu au căutat niciodată să-L înțeleagă și nu au vrut să ajungă să-L cunoască, cu atât mai puțin să se apropie de Dumnezeu. Pentru acești oameni, înțelegerea firii lui Dumnezeu înseamnă că li se apropie sfârșitul; înseamnă că urmează să fie judecați și condamnați de firea lui Dumnezeu. De aceea, acești oameni nu au dorit niciodată să-L înțeleagă pe Dumnezeu sau firea Sa și nu râvnesc la o înțelegere sau cunoaștere mai profundă a voii Lui. Ei nu intenționează să priceapă voia lui Dumnezeu printr-o cooperare conștientă – ei doar se bucură întotdeauna de lucrurile pe care și le doresc și nu obosesc niciodată făcându-le; cred în Dumnezeul în care vor ei să creadă; cred în Dumnezeul care există doar în imaginațiile lor, doar în concepțiile lor; și cred într-un Dumnezeu care nu poate fi separat de ei în viețile lor cotidiene. Când vine vorba de adevăratul Însuși Dumnezeu, ei sunt complet indiferenți, fără vreo dorință de a-L înțelege, de a ține cont de El și cu atât mai puțin au intenția de a se apropia de El. Ei doar folosesc cuvintele exprimate de Dumnezeu pentru a se ascunde sub o aparență înșelătoare, pentru a se împacheta. Pentru ei, acel lucru îi face deja credincioși de succes și oameni cu credință în Dumnezeu în sufletele lor. În inimile lor, ei sunt călăuziți de imaginațiile, concepțiile lor și chiar de definițiile lor personale în privința lui Dumnezeu. Adevăratul Dumnezeu Însuși, pe de altă parte, nu are absolut nimic de-a face cu ei. Deoarece odată ce Îl înțeleg pe adevăratul Însuși Dumnezeu, adevărata Lui fire și ceea ce Dumnezeu are și ceea ce este, asta înseamnă că acțiunile, credința și căutările lor vor fi condamnate. Acesta este motivul pentru care nu sunt dispuși să înțeleagă esența lui Dumnezeu și motivul pentru care sunt dezinteresați și nedoritori să caute sau să se roage în mod activ pentru a-L înțelege mai bine, a-I cunoaște voia mai bine și a-I înțelege firea mai bine. Ei ar prefera ca Dumnezeu să fie ceva inventat, lipsit de valoare și ambiguu. Ar prefera ca Dumnezeu să fie cineva care este exact cum și L-au imaginat ei, cineva care poate fi la cheremul lor, cu provizii inepuizabile și întotdeauna disponibil. Când vor să se bucure de harul lui Dumnezeu, ei Îi cer Lui să fie acel har. Când au nevoie de binecuvântarea Lui, ei Îi cer Lui să fie acea binecuvântare. Când se confruntă cu necazuri, ei Îi cer să îi încurajeze, să fie plasa lor de siguranță. Cunoașterea acestor oameni cu privire la Dumnezeu se limitează la sfera harului și a binecuvântării. Înțelegerea lor cu privire la Dumnezeu, la firea și la lucrarea Lui este și aceasta limitată la imaginația lor și reprezintă doar slove și doctrine. Dar există unii oameni care sunt dornici de a înțelege firea lui Dumnezeu, care doresc într-adevăr să-L vadă pe Dumnezeu Însuși și să înțeleagă cu adevărat firea Lui și ceea ce El are și ce este. Acești oameni sunt în căutarea realității adevărului și mântuirii lui Dumnezeu și caută să primească cucerirea, mântuirea și desăvârșirea Lui. Acești oameni își folosesc inimile pentru a citi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a aprecia fiecare situație și fiecare persoană, eveniment sau lucru pe care Dumnezeu le-a aranjat pentru ei și se roagă și caută cu sinceritate. Ce își doresc cel mai mult este de a cunoaște voia lui Dumnezeu și a înțelege adevărata Lui fire și esență. Și asta pentru a nu-L mai jigni pe Dumnezeu și pentru a putea vedea prin experiențele lor mai mult din frumusețea lui Dumnezeu și latura Sa reală. De asemenea, acest lucru este pentru ca adevăratul Dumnezeu să existe în inimile lor și astfel încât Dumnezeu să aibă un loc în inimile lor, de așa natură încât să nu mai trăiască în imaginații, concepții și ambiguitate. Pentru acești oameni, motivul pentru care au o dorință arzătoare de a înțelege firea și esența Lui este deoarece acestea sunt lucruri de care oamenii ar putea avea nevoie în orice moment în experiențele lor, lucruri care furnizează viață de-a lungul perioadei existenței lor. Odată ce vor înțelege firea lui Dumnezeu, ei vor putea să Îl venereze mai bine, să coopereze cu lucrarea Lui mai bine, să aibă mai multă considerație față de voia Lui și să își facă datoria pe cât pot ei de bine. Acestea sunt cele două feluri de oameni în funcție de atitudinea lor față de firea lui Dumnezeu. Primii nu vor să înțeleagă firea Lui. Deși spun că vor să înțeleagă firea lui Dumnezeu, să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu Însuși, să vadă ce are și ce este și să aprecieze cu adevărat voia Lui, în adâncul lor ei ar prefera ca Dumnezeu să nu existe. Asta din cauză că acest fel de oameni nu se supun lui Dumnezeu și I se opun în mod constant; ei luptă cu El în inimile lor și deseori sunt suspicioși sau chiar neagă existența lui Dumnezeu. Ei nu vor să lase firea lui Dumnezeu sau să-L lase pe Dumnezeu Însuși Cel real să le ocupe inimile. Ei vor doar să-și satisfacă propriile dorințe, imaginații și ambiții. Așadar, acești oameni pot crede în Dumnezeu, Îl pot urma și pot, de asemenea, renunța la familiile și slujbele lor pentru El, dar ei nu termină cu apucăturile lor rele. Unii chiar fură sau risipesc jertfele sau Îl blestemă în secret pe Dumnezeu, în timp ce alții își pot folosi poziția pentru a mărturisi în mod repetat despre ei înșiși, pentru a-și întări autoritatea și a concura cu Dumnezeu pentru oameni și pentru statut. Ei folosesc diverse metode și măsuri pentru a-i face pe oameni să-i venereze, încercând constant să-i cucerească și să-i controleze. Unii chiar îi induc în eroare în mod intenționat pe oameni convingându-i că sunt Dumnezeu pentru a fi tratați ca Dumnezeu. Ei nu ar spune niciodată oamenilor că au fost corupți, că sunt și corupți și aroganți și să nu îi venereze și că indiferent cât de mult bine fac, totul este datorită exaltării lui Dumnezeu și ceea ce ar trebui să facă oricum. De ce nu spun aceste lucruri? Deoarece se tem profund că își vor pierde locul în inimile oamenilor. Acesta este motivul pentru care astfel de oameni nu Îl slăvesc niciodată pe Dumnezeu și nu sunt martori pentru Dumnezeu, căci nu au încercat niciodată să-L înțeleagă. Îl pot cunoaște pe Dumnezeu fără să-L înțeleagă? Imposibil! Astfel, în timp ce cuvintele din subiectul „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși” pot fi simple, înțelesul lor este diferit pentru fiecare. Pentru cineva care nu se supune deseori lui Dumnezeu și I se opune și este ostil față de Dumnezeu, înseamnă condamnare; în timp ce pentru cineva care caută realitatea adevărului și vine deseori înaintea lui Dumnezeu pentru a căuta voia lui Dumnezeu, este fără îndoială precum un pește în apă. Deci printre voi, când unii aud vorbindu-se despre firea și lucrarea lui Dumnezeu, începe să îi ia durerea de cap, inimile lor devin pline de rezistență și devin foarte stânjeniți. Dar există alții printre voi care se gândesc: acest subiect este exact lucrul de care am nevoie pentru că îmi aduce multe beneficii. Este o parte care nu poate lipsi din experiența mea de viață; este esența esenței, baza credinței în Dumnezeu și un lucru pe care omenirea nu își permite să-l abandoneze. Pentru voi toți, acest subiect poate părea atât aproape, cât și departe, necunoscut și totuși familiar. Dar indiferent de situație, acesta este un subiect pe care trebuie să-l asculte toți cei care stau aici și trebuie să-l cunoască și să-l înțeleagă. Indiferent cum îl tratați, indiferent cum îl priviți sau cum îl primiți, importanța acestui subiect nu poate fi ignorată.
Dumnezeu Și-a făcut lucrarea de când a creat omenirea. La început, lucrarea a fost foarte simplă, dar chiar și așa, conținea încă expresii ale esenței și firii lui Dumnezeu. În timp ce lucrarea lui Dumnezeu a fost acum înălțată, El punând foarte multe eforturi concrete în fiecare persoană care Îl urmează și exprimând o cantitate semnificativă din cuvintele Sale, de la început până acum, persoana lui Dumnezeu a fost ascunsă de omenire. Deși El S-a întrupat de două ori, din vremea relatărilor biblice până în zilele moderne, cine a văzut vreodată persoana reală a lui Dumnezeu? Pe baza înțelegerii voastre, a văzut cineva vreodată persoana reală a lui Dumnezeu? Nu. Nimeni nu a văzut persoana reală a lui Dumnezeu, însemnând că nimeni nu a văzut vreodată adevăratul Lui sine. Acesta este un lucru asupra căruia toată lumea este de acord. Adică, persoana reală a lui Dumnezeu sau Duhul lui Dumnezeu este ascuns de întreaga omenire, inclusiv de Adam și Eva pe care El i-a creat și inclusiv de dreptul Iov, pe care El îl acceptase. Nici măcar ei nu văzuseră persoana adevărată a lui Dumnezeu. Dar de ce Dumnezeu Își ascunde cu bună știință adevărata persoană? Unii oameni zic: „Lui Dumnezeu Îi e teamă să nu sperie oamenii.” Alții spun: „Dumnezeu Își ascunde adevărata persoană pentru că omul este prea mic și Dumnezeu este prea mare; oamenii nu au voie să-L vadă sau vor muri.” Există și cei care spun: „Dumnezeu este ocupat să-Și gestioneze lucrarea zi de zi, El poate nu are timp să Se arate să-i lase pe oameni să-L vadă.” Indiferent ce credeți, am o concluzie aici. Care este acea concluzie? Că Dumnezeu nici măcar nu vrea ca oamenii să-I vadă adevărata persoană. Să se ascundă de omenire este ceva ce Dumnezeu face intenționat. Cu alte cuvinte, este intenția Lui ca oamenii să nu-I vadă adevărata Sa persoană. Asta ar trebui să le fie clar tuturor până acum. Dacă Dumnezeu nu Și-a arătat persoana nimănui niciodată, atunci credeți că aceasta există? (El există.) Desigur. Existența persoanei lui Dumnezeu este incontestabilă. Dar cât despre cât de mare este aceasta sau cum arată El, sunt acestea întrebări pe care omenirea ar trebui să le cerceteze? Nu. Răspunsul este negativ. Dacă persoana lui Dumnezeu nu este un subiect pe care ar trebui să-l explorăm, atunci ce anume ar trebui să investigăm? (Firea lui Dumnezeu.) (Lucrarea lui Dumnezeu.) Înainte de a începe să comunicăm privind subiectul oficial, totuși, să ne întoarcem la ceea ce discutam chiar atunci: de ce Dumnezeu nu Și-a arătat niciodată persoana omenirii? De ce Dumnezeu Își ascunde în mod intenționat persoana față de omenire? Există un singur motiv și acela este: deși omul creat a trecut prin mii de ani ai lucrării lui Dumnezeu, nu există nici măcar o persoană care să cunoască lucrarea lui Dumnezeu, firea și esența Lui. Asemenea oameni, în ochii lui Dumnezeu, sunt în opoziție cu El, iar Dumnezeu nu Se arată oamenilor care sunt ostili față de El. Acesta este singurul motiv pentru care Dumnezeu nu Și-a arătat persoana față de omenire și motivul pentru care Își protejează în mod intenționat persoana față de oameni. Vă este acum clară importanța cunoașterii firii lui Dumnezeu?
Încă de la existența gestionării lui Dumnezeu, El a fost întotdeauna dedicat pe deplin îndeplinirii lucrării Sale. În ciuda ascunderii persoanei Sale față de ei, El a fost întotdeauna alături de om, lucrând asupra sa, exprimându-Și firea, călăuzind întreaga omenire cu esența Sa și făcându-Și lucrarea asupra fiecărei persoane prin puterea, înțelepciunea și autoritatea Sa, astfel dând naștere Epocii Legii, Epocii Harului și acum, Epocii Împărăției. Deși Dumnezeu Își ascunde persoana față de om, firea Sa, ființa, posesiunile Sale și voia Sa față de omenire sunt dezvăluite fără rezerve pentru ca omul să le vadă și să le experimenteze. Cu alte cuvinte, deși ființele umane nu Îl pot vedea sau atinge, firea și esența lui Dumnezeu cu care omenirea a fost în contact sunt absolut expresii ale lui Dumnezeu Însuși. Nu este acesta adevărul? Indiferent prin ce metodă sau din ce unghi Își face lucrarea, El întotdeauna tratează oamenii conform propriei Sale identități adevărate, făcând și spunând ceea ce trebuie. Indiferent din ce postură vorbește Dumnezeu – ar putea să se afle în al treilea Cer sau să fie în trup sau chiar ca o persoană obișnuită – întotdeauna îi vorbește omului cu toată inima și toată mintea, fără înșelăciune sau ascunziș. Când Își îndeplinește lucrarea, Dumnezeu Își exprimă cuvântul și firea și exprimă ceea ce are și ce este, fără absolut nicio rezervă. El călăuzește omenirea cu viața Sa, ființa și posesiunile Sale. Acesta este modul în care omul a supraviețuit Epocii Legii – epoca leagăn a omenirii – sub îndrumarea lui Dumnezeu Cel nevăzut și Cel de neatins.
Dumnezeu S-a întrupat pentru prima dată după Epoca Legii, o întrupare care a durat treizeci și trei de ani și jumătate. Pentru o ființă umană, treizeci și trei de ani și jumătate reprezintă o perioadă lungă? (Nu este lungă.) Din moment ce durata de viață a unei ființe umane este de obicei mult mai lungă decât treizeci și ceva de ani, asta nu reprezintă o perioadă foarte lungă pentru om. Dar pentru Dumnezeu întrupat, acești treizeci și trei de ani și jumătate reprezintă foarte mult. El a devenit o persoană – o persoană obișnuită care a îndeplinit lucrarea și însărcinarea lui Dumnezeu. Asta a însemnat că El a trebuit să preia lucrarea cu care o persoană obișnuită nu se poate descurca și în același timp să îndure o suferință pe care oamenii obișnuiți nu o pot suporta. Intensitatea suferinței îndurate de Domnul Isus în timpul Epocii Harului, de la începutul lucrării Sale până când a fost pironit pe cruce, este posibil să nu fie ceva la care oamenii de astăzi să fi putut să fie martori în persoană, dar puteți voi măcar să apreciați un pic din ea prin poveștile din Biblie? Indiferent cât de multe detalii sunt în aceste fapte consemnate, până la urmă, lucrarea lui Dumnezeu în timpul acestei perioade a fost plină de greutăți și suferință. Pentru un om corupt, treizeci și trei de ani și jumătate nu este o perioadă lungă; puțină suferință nu este mare lucru. Dar pentru Dumnezeu Cel sfânt, nepătat, care trebuie să suporte toate păcatele omenirii și să mănânce, să doarmă și să trăiască cu păcătoșii, această durere este prea mare. El este Creatorul, Domnul tuturor lucrurilor și Stăpânul a toate, totuși când a venit în lume a trebuit să îndure cruzimea și prigoana oamenilor corupți. Pentru a-Și finaliza lucrarea și a salva omenirea din suferință, El a trebuit să fie condamnat de om și să poarte păcatele întregii omeniri. Măsura suferinței prin care a trecut nu poate fi pricepută sau apreciată de oamenii obișnuiți. Ce reprezintă această suferință? Reprezintă devotamentul lui Dumnezeu față de omenire. Reprezintă umilința pe care El a suferit-o și prețul pe care l-a plătit pentru mântuirea oamenilor, pentru a le răscumpăra păcatele și pentru a finaliza această etapă a lucrării Sale. Înseamnă, de asemenea, că omul va fi răscumpărat de pe cruce de Dumnezeu. Acesta este un preț plătit în sânge, în viață, un preț pe care ființele create nu și-l permit. Deoarece El are esența lui Dumnezeu și este înzestrat cu ceea ce Dumnezeu are și ce este, El poate suporta acest tip de suferință și acest tip de lucrare. Asta reprezintă ceva pe care nicio ființă creată nu o poate face în locul Său. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în timpul Epocii Harului și este o revelație a firii Sale. Dezvăluie asta ceva despre ceea ce Dumnezeu are și ceea ce este? Merită ca omenirea să cunoască acel lucru?
În acea epocă, deși oamenii nu au văzut persoana lui Dumnezeu, au primit jertfa Lui pentru păcat și au fost răscumpărați de pe cruce de Dumnezeu. Omenirea poate să nu fie familiarizată cu lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în timpul Epocii Harului, dar există cineva care este familiarizat cu firea și voia exprimată de Dumnezeu în timpul acestei perioade? Omul abia știe despre detaliile lucrării lui Dumnezeu în timpul diferitelor epoci prin diverse canale sau știe despre povești legate de Dumnezeu care au avut loc în același timp în care Dumnezeu Își îndeplinea lucrarea. Aceste detalii și povești sunt în cel mai bun caz doar niște informații sau legende despre Dumnezeu și nu au nimic de-a face cu firea și esența lui Dumnezeu. Deci, indiferent cât de multe povești cunosc oamenii despre Dumnezeu, nu înseamnă că au o înțelegere și cunoaștere profundă în privința firii sau esenței Sale. Precum era în Epoca Legii, deși oamenii din Epoca Harului experimentaseră un contact apropiat și intim cu Dumnezeu întrupat, cunoașterea lor privind firea și esența Lui era practic inexistentă.
În Epoca Împărăției, Dumnezeu S-a întrupat din nou, în același mod în care a făcut-o prima oară. În timpul acestei perioade a lucrării, Dumnezeu încă Își exprimă fără rezerve cuvântul, face lucrarea pe care trebuie să o facă și exprimă ceea ce El are și ce este. În același timp, El continuă să îndure și să tolereze neascultarea și ignoranța omului. Nu Își exprimă El voia și nu Își dezvăluie firea în mod continuu și în timpul acestei perioade a lucrării? De aceea, de la crearea omului și până acum, firea lui Dumnezeu, ființa, posesiunile Sale și voia Sa au fost întotdeauna accesibile fiecărei persoane. Dumnezeu nu Și-a ascuns niciodată în mod voit esența, firea sau voia. Doar că omenirii nu îi pasă despre ceea ce face Dumnezeu, care este voia Sa – de aceea înțelegerea omului în privința lui Dumnezeu este atât de jalnică. Cu alte cuvinte, în timp ce Dumnezeu Își ascunde persoana, El stă de asemenea alături de omenire în fiecare moment, proiectându-Și în mod deschis voia, firea și esența tot timpul. Într-un fel, persoana lui Dumnezeu este și aceasta accesibilă omului, dar din cauza orbirii și neascultării omului, acesta este întotdeauna incapabil să vadă înfățișarea lui Dumnezeu. Deci, dacă așa stau lucrurile, atunci nu ar trebui ca înțelegerea lui Dumnezeu Însuși și a firii Sale să fie ușoară pentru toată lumea? Asta este o întrebare la care este foarte greu de răspuns, nu-i așa? Puteți spune că este ușor, dar în timp ce unii oameni caută să-L cunoască pe Dumnezeu, ei nu pot să ajungă să-L cunoască cu adevărat sau să obțină o înțelegere clară în privința Lui – este întotdeauna neclar și nedeslușit. Dar dacă spuneți că nu este ușor, nici așa nu este corect. Ca obiect al lucrării lui Dumnezeu pentru atât de mult timp, fiecare ar trebui, prin experiențele sale, să fi avut relații autentice cu Dumnezeu. Ei ar trebui cel puțin să-L fi simțit într-o anumită măsură în inimile lor sau să se fi ciocnit cu Dumnezeu la nivel spiritual și astfel ar trebui să aibă cel puțin o anume cunoaștere emoțională a firii lui Dumnezeu sau să fi câștigat o anume înțelegere în privința Lui. Din vremea în care omul a început să-L urmeze pe Dumnezeu până acum, omenirea a primit mult prea mult, dar din tot felul de motive – calibrul slab al omului, ignoranța, răzvrătirea și diversele intenții – omenirea a pierdut, de asemenea, prea mult. Nu a dat deja Dumnezeu omenirii suficient? Deși Dumnezeu Își ascunde persoana de oameni, El îi alimentează cu ceea ce are și ceea ce este și chiar cu viața Sa; cunoașterea lui Dumnezeu de către omenire nu ar trebui să fie doar ceea ce este acum. De aceea cred că este necesar să împărtășesc cu voi despre subiectul lucrării lui Dumnezeu, firii lui Dumnezeu și lui Dumnezeu Însuși. Scopul este ca miile de ani de grijă și atenție pe care Dumnezeu le-a răsfrânt asupra omului să nu ajungă să fie în zadar și astfel ca omenirea să poată înțelege și aprecia cu adevărat voia lui Dumnezeu față de ei. Asta pentru ca oamenii să poată înainta într-o nouă etapă a cunoașterii lor față de Dumnezeu. De asemenea, Îl va pune pe Dumnezeu din nou în locul corespunzător din inimile oamenilor, adică, să Îi facă dreptate.
Pentru a înțelege firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși trebuie început cu ceva foarte mic. Dar cu ce anume ar trebui să începi? În primul rând, am găsit niște capitole din Biblie. Informațiile de mai jos conțin versete din Biblie legate de subiectul lucrării lui Dumnezeu, firii Sale și lui Dumnezeu Însuși. Am găsit în mod specific aceste fragmente ca materiale de referință pentru a vă ajuta să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Însuși. Aici, le voi împărtăși cu voi pentru a vedea ce tip de fire și esență a dezvăluit Dumnezeu prin lucrarea Sa din trecut, dar despre care oamenii nu știu. Aceste capitole pot fi vechi, dar subiectul despre care vorbim este ceva nou pe care oamenii nu îl au și despre care nu au auzit niciodată. Unii dintre voi poate îl considerați de neconceput – nu reprezintă reluarea acelorași pași aducerea în discuție a lui Adam și a Evei și întoarcerea la Noe? Indiferent de ceea ce credeți, aceste capitole sunt foarte benefice pentru comunicarea acestui subiect și pot constitui texte de învățătură sau materiale de bază pentru părtășia de astăzi. Veți înțelege intențiile Mele de la baza alegerii acestor secțiuni la finalul acestei părtășii. Cei care au mai citit Biblia poate că au văzut aceste câteva versete, dar este posibil să nu le înțeleagă cu adevărat. Să aruncăm o privire mai întâi, înainte de a le parcurge una câte una mai detaliat.
Adam și Eva sunt strămoșii omenirii. Dacă menționăm personaje din Biblie, atunci trebuie să începem de la ei doi. Următorul este Noe, al doilea strămoș al omenirii. Vedeți asta? Cine este al treilea personaj? (Avraam.) Cunoașteți cu toții povestea lui Avraam? Unii dintre voi poate că o știți, dar pentru alții poate nu este foarte clară. Cine este al patrulea personaj? Cine este menționat în povestea distrugerii Sodomei? (Lot.) Dar nu se face aici referire la Lot. La cine se face referire? (La Avraam.) Principalul lucru menționat în povestea lui Avraam este ceea ce spusese Iahve Dumnezeu. Vedeți acest lucru? Cine este al cincilea personaj? (Iov.) Nu menționează Dumnezeu o mare parte din povestea lui Iov în timpul acestei etape a lucrării Sale? Atunci vă pasă foarte mult de această poveste? Dacă vă pasă foarte mult, ați citit cu grijă povestea lui Iov din Biblie? Știți lucrurile pe care le-a spus și le-a făcut Iov? Cei care au citit-o cel mai mult, de câte ori ați citit-o? O citiți des? Surori din Hong Kong, vă rugăm, spuneți-ne. (Am citit-o de câteva ori înainte, când eram în Epoca Harului.) Nu ați mai citit-o de atunci? Dacă da, atunci este mare păcat. Permiteți-Mi să vă spun: în timpul acestei etape a lucrării lui Dumnezeu, El l-a menționat de multe ori pe Iov, ceea ce reprezintă o reflecție a intențiilor Sale. Faptul că l-a menționat pe Iov de multe ori, dar nu v-a atras atenția este dovada faptului că nu aveți niciun interes în a fi oameni care sunt buni și oameni care se tem de Dumnezeu și resping răul. Asta pentru că sunteți mulțumiți cu a avea doar o idee generală despre povestea lui Iov citată de Dumnezeu. Vă mulțumiți doar cu a înțelege povestea în sine, dar nu vă pasă și nu vreți să înțelegeți detaliile referitoare la cine este la Iov ca persoană și scopul de la baza motivului pentru care Dumnezeu se referă la Iov de mai multe ori. Dacă nu sunteți nici măcar interesați de astfel de persoană pe care Dumnezeu a lăudat-o, atunci cărui lucru acordați voi atenție? Dacă nu vă pasă și nu încercați să înțelegeți o astfel de persoană importantă pe care Dumnezeu a menționat-o, atunci ce spune asta despre atitudinea voastră față de cuvântul lui Dumnezeu? Nu este acesta un lucru deplorabil? Nu dovedește că majoritatea dintre voi nu vă implicați în lucruri practice și nu sunteți în căutarea adevărului? Dacă tu cauți adevărul, vei acorda atenția cuvenită oamenilor pe care Dumnezeu îi aprobă și poveștilor personajelor despre care a vorbit El. Indiferent dacă o poți aprecia sau dacă ți se pare palpabilă, vei merge repede și o vei citi, vei încerca să o înțelegi, vei găsi moduri de a-i urma exemplul și vei face tot ce poți cât mai bine. Acesta este comportamentul cuiva care tânjește după adevăr. Dar adevărul este că majoritatea dintre voi care stați aici nu ați citit niciodată povestea lui Iov. Asta chiar spune ceva.
Să ne întoarcem la subiectul pe care tocmai îl discutam. Această parte a scripturilor care tratează Epoca Legii din Vechiul Testament reprezintă poveștile principalelor personaje pe care le-am extras. Acestea sunt povești familiare pentru marea majoritate a oamenilor care au citit Biblia. Aceste personaje sunt foarte reprezentative. Cei care au citit poveștile lor vor putea să simtă că lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o asupra lor și cuvintele pe care Dumnezeu le-a rostit pentru ei sunt tangibile și accesibile oamenilor de astăzi. Când vei citi aceste povești și consemnări din Biblie, vei putea să înțelegi mai bine cum Și-a desfășurat Dumnezeu lucrarea și cum a tratat oamenii în acea perioadă. Dar scopul pentru care am găsit aceste capitole astăzi nu este ca tu să poți pricepe aceste povești și personajele din ele. Mai degrabă, este ca tu să poți, prin intermediul poveștilor acestor personaje, să vezi faptele și firea lui Dumnezeu, astfel fiindu-ți mai ușor să ajungi să-L cunoști și să-L înțelegi, să vezi adevărata Lui latură, să-ți înfrânezi imaginația, să-ți oprești concepțiile despre El și să pui capăt credinței tale aflate în nedeslușire. Să încerci să deslușești firea Lui, să-L înțelegi și să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu Însuși fără a avea o bază te poate face deseori să te simți neajutorat, neputincios și nesigur de unde să începi. De aceea m-am gândit la ideea de a utiliza o astfel de metodă și abordare pentru a-ți permite să-L înțelegi mai bine, să apreciezi mai autentic voia lui Dumnezeu și să ajungi să cunoști firea Lui și pe Dumnezeu Însuși și să îți permiți să simți cu adevărat existența Lui și să apreciezi voia Sa față de omenire. Nu este acesta un lucru benefic pentru voi? Acum, ce simțiți în inimile voastre când vă uitați din nou la aceste povești și scripturi? Credeți că aceste scripturi pe care le-am ales sunt superficiale? Trebuie să pun din nou accentul pe ceea ce tocmai v-am spus: scopul pentru care vă las să citiți poveștile acestor personaje este de a vă ajuta să înțelegeți modul în care Dumnezeu Își face lucrarea asupra oamenilor și atitudinea Sa față de omenire. Prin ce puteți înțelege aceste lucru? Prin lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în trecut și în combinație cu lucrarea pe care Dumnezeu o face chiar acum pentru a vă ajuta să înțelegeți diversele lucruri despre El. Aceste diverse lucruri sunt reale și trebuie cunoscute și apreciate de cei care doresc să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu.
Acum, vom începe cu povestea lui Adam și a Evei. Mai întâi, să citim scripturile.
1. Adam și Eva
1) Porunca lui Dumnezeu pentru Adam
(Geneza 2:15-17) Iar Iahve Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. Și Iahve Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.”
Ați obținut ceva din aceste versete? Cum vă face să vă simțiți această parte a scripturilor? De ce a fost extrasă din scripturi „porunca lui Dumnezeu pentru Adam”? Are fiecare din voi acum o imagine a lui Dumnezeu și a lui Adam în mintea voastră? Puteți încerca să vă imaginați: dacă ați fi cel din scena aceea, cum ar fi Dumnezeul din inima voastră? Ce emoții vă trezește această imagine? Aceasta este o imagine impresionantă și înduioșătoare. Deși există doar Dumnezeu și omul în ea, apropierea dintre ei este demnă de invidiat: iubirea abundentă a lui Dumnezeu este acordată necondiționat omului, îl înconjoară; omul este naiv și inocent, fără griji sau poveri, trăind fericit sub privirea lui Dumnezeu; El își arată grija față de om, în timp ce omul trăiește sub protecția și binecuvântarea lui Dumnezeu; fiecare lucru pe care omul îl face și îl spune este strâns legat și inseparabil de Dumnezeu.
Puteți spune că aceasta este prima poruncă pe care Dumnezeu i-a dat-o omului de când l-a creat. Ce cuprinde această poruncă? Cuprinde voia Lui, dar și grijile Sale pentru omenire. Aceasta este prima Lui poruncă și este, de asemenea, prima oară când Dumnezeu se îngrijorează în privința omului. Adică, Dumnezeu a avut o responsabilitate față de om din momentul în care l-a creat. Care este responsabilitatea Sa? El trebuie să-l protejeze pe om, să aibă grijă de el. El speră că omul Îi poate asculta cuvintele și că va avea încredere în ele. Aceasta este și prima așteptare a lui Dumnezeu de la om. Având această așteptare, Dumnezeu spune următoarele: „Din fiecare pom al grădinii, poți mânca fără restricție, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și răului; deoarece în ziua în care vei mânca din acesta, cu siguranță vei muri.” Aceste cuvinte simple reprezintă voia lui Dumnezeu. Ele dezvăluie, de asemenea, că inima lui Dumnezeu a început deja să își arate preocuparea pentru om. Dintre toate lucrurile, doar Adam a fost făcut după chipul lui Dumnezeu; Adam era singura ființă cu suflarea de viață a lui Dumnezeu; el putea merge alături de Dumnezeu, putea să converseze cu El. De aceea, Dumnezeu i-a dat o astfel de poruncă. Dumnezeu a specificat foarte clar în această poruncă ce poate face omul, precum și ce nu poate face.
În aceste câteva cuvinte simple, vedem inima lui Dumnezeu. Dar ce fel de inimă vedem? Există iubire în inima lui Dumnezeu? Există grijă în ea? Iubirea și grija lui Dumnezeu din aceste versete nu numai că pot fi apreciate de oameni, dar pot, de asemenea, să fie cu adevărat simțite. Nu este așa? Acum că am spus aceste lucruri, încă sunteți de părere că acestea sunt doar câteva simple cuvinte? Nu sunt așa de simple, nu-i așa? Puteați să vedeți asta înainte? Dacă Dumnezeu ți-ar spune personal aceste câteva cuvinte, cum te-ai simți în interior? Dacă nu ești o persoană umană, dacă inima ta este rece ca gheața, atunci nu ai simți nimic, nu ai aprecia iubirea lui Dumnezeu și nu ai încerca să înțelegi inima Lui. Dar dacă ești o persoană cu conștiință, cu umanitate, atunci ai simți diferit. Ai simți căldură, te-ai simți îngrijit și iubit și ai simți fericire. Nu este așa? Când vei simți aceste lucruri, cum vei acționa față de Dumnezeu? Te-ai simți atașat de Dumnezeu? L-ai iubi și respecta pe Dumnezeu din adâncul inimii? S-ar apropia inima ta de Dumnezeu? Poți vedea din asta cât de importantă este iubirea lui Dumnezeu pentru om. Dar chiar mai importante sunt aprecierea și înțelegerea iubirii lui Dumnezeu de către om. De altfel, nu spune Dumnezeu multe lucruri asemănătoare în timpul acestei etape a lucrării Sale? Dar apreciază oamenii de astăzi inima lui Dumnezeu? Poți pricepe voia lui Dumnezeu de care tocmai am vorbit? Nu puteți nici măcar să pricepeți voia lui Dumnezeu când aceasta este atât de concretă, tangibilă și realistă. De aceea spun că nu aveți cunoaștere și înțelegere adevărată în privința lui Dumnezeu. Nu este adevărat? Asta este tot ceea ce vom comunica referitor la această secțiune.
2) Dumnezeu o creează pe Eva
(Geneza 2: 18-20) Și Iahve Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el”. Și, din pământ, Iahve Dumnezeu a creat toate fiarele câmpului și fiecare pasăre a aerului; și le-a adus la Adam pentru a vedea cum le-ar numi el; și cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele. Și Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului; dar pentru Adam nu a fost găsit un ajutor potrivit pentru el.
(Geneza 2: 22-23) Și din coastele, pe care Iahve Dumnezeu le luase de la om, a făcut o femeie și i-a adus-o omului. Și Adam a spus: „Aceasta este acum os din osul meu și trup din trupul meu; ea va fi numită Femeie, pentru că a fost luată de la Bărbat”.
Există câteva fraze cheie în această parte a scripturilor. Vă rog să le subliniați: „cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele.” Deci, cine le-a dat nume tuturor făpturilor? Adam, nu Dumnezeu. Această frază îi spune omenirii un fapt: Dumnezeu i-a dat omului inteligență când l-a creat. Adică, inteligența omului a venit de la Dumnezeu. Aceasta este o certitudine. Dar de ce? După ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, acesta a mers la școală? A știut el cum să citească? După ce Dumnezeu a făcut diverse creaturi, a recunoscut Adam toate aceste animale? I-a spus Dumnezeu care erau numele lor? Desigur, Dumnezeu nu l-a învățat nici cum să găsească numele acestor făpturi. Acesta este adevărul! Atunci, cum a știut el cum să le dea acestor făpturi nume și ce fel de nume să le dea? Aceasta are legătură cu întrebarea privind ce i-a dat Dumnezeu lui Adam când l-a creat. Faptele dovedesc că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, El i-a dat din inteligența Sa. Acesta este un fapt esențial. Ați ascultat cu toții cu atenție? Există un alt fapt esențial care ar trebui să vă fie clar : după ce Adam le-a dat tuturor acestor făpturi vii nume, aceste nume au devenit parte din vocabularul lui Dumnezeu. De ce spun asta? Asta implică și firea lui Dumnezeu și trebuie să explic acest lucru.
Dumnezeu l-a creat pe om, a suflat viață în el și i-a dat și ceva din inteligența Sa, abilitățile Sale și ceea ce El are și ce este. După ce Dumnezeu i-a dat omului toate aceste lucruri, acesta a putut să facă unele lucruri în mod independent și să gândească pe cont propriu. Dacă lucrurile pe care omul le inventează și le face sunt bune în ochii lui Dumnezeu, atunci El le acceptă și nu intervine. Dacă ceea ce omul face este corect, atunci Dumnezeu va lăsa acel lucru să fie așa definitiv. Deci, ce indică fraza: „cum a denumit Adam fiecare creatură vie, acela i-a fost după aceea numele”? Sugerează faptul că Dumnezeu nu a făcut nicio modificare numelor diferitelor ființe vii. Orice nume le-a dat Adam, Dumnezeu a spus „Da” și a înregistrat numele așa cum era. A exprimat Dumnezeu vreo opinie? Nu, asta este sigur. Deci ce vedeți aici? Dumnezeu i-a dat omului inteligență și omul și-a utilizat inteligența dată de Dumnezeu pentru a face lucruri. Dacă ceea ce omul face este pozitiv în ochii lui Dumnezeu, atunci acel lucru este afirmat, recunoscut și acceptat de Dumnezeu fără evaluare sau critică. Asta este ceva ce nu poate face nicio persoană sau spirit rău sau Satana. Vedeți o revelație a firii lui Dumnezeu aici? Ar accepta o ființă umană, o ființă umană coruptă sau Satana ca alții să îi reprezinte făcând lucruri chiar sub nasul lor? Desigur că nu! Ar lupta ei pentru poziție cu cealaltă persoană sau cealaltă forță care este diferită de ei? Desigur că da! În acel moment, dacă ar fi fost o persoană coruptă sau Satana cu Adam, atunci acesta sau persoana ar fi respins cu siguranță ceea ce făcea el. Pentru a dovedi că au abilitatea de a gândi independent și că au propriile perspective unice, aceștia ar fi negat absolut tot ceea ce făcea Adam: „Vrei să îl numești așa? Ei bine, nu am să-l numesc așa, am să-l numesc altfel; tu l-ai numit Tom, dar eu am să-l numesc Harry. Trebuie să-mi demonstrez genialitatea.” Ce tip de natură este aceasta? Nu este extrem de arogantă? Dar are Dumnezeu o astfel de fire? A avut Dumnezeu obiecții neobișnuite la acest lucru pe care l-a făcut Adam? Răspunsul este, fără echivoc, nu! În privința firii pe care o dezvăluie Dumnezeu, nu există cea mai mică urmă de argumentare, aroganță sau neprihănire de sine. Asta este foarte clar aici. Acesta este doar un lucru foarte mic, dar dacă nu înțelegi esența lui Dumnezeu, dacă inima ta nu încearcă să înțeleagă cum se comportă El și care este atitudinea Lui, atunci nu vei cunoaște firea lui Dumnezeu și nu vei vedea exprimarea și revelația firii Lui. Nu este așa? Ești de acord cu ceea ce tocmai ți-am explicat? Ca răspuns la acțiunile lui Adam, Dumnezeu nu a proclamat tare: „Ai făcut bine. Ai făcut bine. Sunt de acord.” În inima Sa, totuși, Dumnezeu a aprobat, a apreciat și a aplaudat ce a făcut Adam. Acesta era primul lucru încă de la creație pe care omul îl făcuse pentru Dumnezeu la cererea Sa. Era ceva ce omul făcuse în locul Lui și în numele Lui. În ochii lui Dumnezeu, asta a provenit din inteligența acordată de El omului. Dumnezeu a considerat acesta a fi un lucru bun, pozitiv. Ceea ce Adam a făcut în acel moment a fost prima manifestare a inteligenței lui Dumnezeu asupra omului. A fost o manifestare frumoasă din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să vă spun aici este că în dăruirea omului cu inteligență și cu o parte din ceea ce El are și ce este, scopul lui Dumnezeu a fost ca omenirea să poată fi făptura vie care Îl manifestă. Căci, exact ceea ce Dumnezeu tânjea să vadă era ca o astfel de făptură vie să facă lucruri în numele Lui.
3) Dumnezeu face haine din piei pentru Adam și Eva
(Geneza 3:20-21) Și Adam a numit-o pe soția lui Eva; pentru că ea era mama tuturor celor vii. Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.
Să ne uităm la acest al treilea pasaj, care afirmă că există o semnificație la baza numelui pe care Adam i l-a dat Evei, nu-i așa? Asta arată că, după ce a fost creat, Adam a avut propriile sale gânduri și a înțeles multe lucruri. Dar deocamdată nu vom studia sau explora ce a înțeles el sau cât de mult a înțeles deoarece acesta nu este principala idee pe care doresc să o discut în al treilea pasaj. Deci care este principala idee a celui de-al treilea pasaj? Să ne uităm la rândul: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” Dacă nu împărtășim despre acest rând al scripturilor astăzi, este posibil să nu realizați niciodată conotațiile de la baza acestor cuvinte. Mai întâi, să dau niște indicii. Dezvoltați-vă imaginația și imaginați-vă Grădina din Eden, cu Adam și Eva care trăiesc în ea. Dumnezeu merge să-i viziteze, dar ei se ascund pentru că sunt dezbrăcați. Dumnezeu nu îi poate vedea și după ce îi cheamă, ei spun: „Nu îndrăznim să Te vedem deoarece corpurile noastre sunt dezbrăcate.” Ei nu îndrăznesc să-L vadă pe Dumnezeu deoarece sunt dezbrăcați. Deci ce face Iahve Dumnezeu pentru ei? Textul original spune: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.” Acum, știți ce a folosit Dumnezeu pentru a le face haine? A folosit piei de animale pentru hainele lor. Adică, îmbrăcămintea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru om era o haină de blană. Acesta a fost primul articol de îmbrăcăminte pe care Dumnezeu l-a făcut pentru om. O haină de blană este un obiect de îmbrăcăminte din segmentul superior după standardele de astăzi, ceva ce nu toată lumea își poate permite să poarte. Dacă cineva te întreabă: care a fost primul articol de îmbrăcăminte purtat de strămoșii omenirii? Poți răspunde: a fost o haină de blană. Cine a făcut această haină de blană? Poți răspunde în continuare: Dumnezeu a făcut-o! Aceasta este ideea principală: această îmbrăcăminte a fost făcută de Dumnezeu. Nu este asta ceva demn de remarcat? Acum, că tocmai am descris-o, v-a apărut o imagine în minte? Ar trebui să existe cel puțin o schiță a acesteia. Motivul pentru care vă spun asta astăzi nu este de a vă informa care a fost primul articol de îmbrăcăminte al omului. Atunci care este motivul? Nu haina de blană, ci cum să cunoști firea, ființa și posesiunile dezvăluite de Dumnezeu când făcea acest lucru.
În această imagine a: „Atât lui Adam cât și femeii lui, Eva, Iahve Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat,” ce fel de rol joacă Dumnezeu când este cu Adam și Eva? Sub ce rol apare Dumnezeu într-o lume cu doar două ființe umane? În rolul de Dumnezeu? Frați și surori din Hong Kong, vă rog să răspundeți. (În rolul de părinte.) Frați și surori din Coreea de Sud, în ce tip de rol credeți că apare Dumnezeu? (Cap al familiei.) Frați și surori din Taiwan, ce credeți? (Rolul unei persoane din familia lui Adam și a Evei, rolul de membru al familiei.) Unii dintre voi cred că Dumnezeu apare ca membru al familiei lui Adam și a Evei, în timp ce unii spun că Dumnezeu apare drept cap al familiei și alții spun ca un părinte. Toate acestea sunt foarte potrivite. Dar la ce vreau să ajung? Dumnezeu i-a creat pe acești doi oameni și i-a tratat ca tovarăși. Fiind singura lor rudă, Dumnezeu a avut grijă de traiul lor și de necesitățile lor de bază. Aici, Dumnezeu apare ca părinte a lui Adam și al Evei. În timp ce Dumnezeu face aceasta, omul nu vede cât de măreț este Dumnezeu; el nu vede supremația extremă a lui Dumnezeu, caracterul Lui misterios și nu vede în special mânia sau măreția Sa. Tot ceea ce vede el este umilința lui Dumnezeu, afecțiunea Sa, grija Sa pentru om și responsabilitatea și grija Sa față de el. Atitudinea și modul în care Dumnezeu i-a tratat pe Adam și Eva este asemănător cu modul în care părinții omenești își arată grija pentru proprii copii. De asemenea, este asemănător cu modul în care părinții omenești iubesc, au grijă și se preocupă de proprii fii și fiice – în mod real, vizibil și tangibil. În loc de a Se pune într-o poziție înaltă și măreață, Dumnezeu a folosit personal piei pentru a face îmbrăcăminte pentru om. Nu contează dacă această haină de blană a fost utilizată pentru a le acoperi modestia sau pentru a-i proteja de frig. Pe scurt, această haină folosită pentru a acoperi trupul omului a fost făcută personal de Dumnezeu cu propriile Sale mâini. Decât să o creeze doar prin puterea gândului sau prin metode miraculoase cum își imaginează oamenii, Dumnezeu făcuse în mod legitim ceva despre care omul crede că Dumnezeu nu putea și nu trebuia să facă. Acesta poate fi un lucru simplu pe care unii nici nu-l consideră demn de menționat, dar le permite, de asemenea, tuturor celor care Îl urmează pe Dumnezeu, dar care erau mai înainte plini de idei nedeslușite despre El, să înțeleagă mai bine autenticitatea și frumusețea Sa și să vadă natura Sa fidelă și umilă. Îi face pe oamenii insuportabil de aroganți care cred că ei sunt mari și tari să își plece capetele încrezute de rușine la vederea caracterului umil și autentic al lui Dumnezeu. Aici, aceste calități ale lui Dumnezeu le permit oamenilor și mai mult să vadă cât de minunat este El. Prin contrast, Dumnezeul uriaș, Dumnezeul minunat și Dumnezeul atotputernic din inimile oamenilor este atât de mic, de dezagreabil și incapabil să reziste nici măcar la o lovitură. Când vezi acest verset și auzi această poveste, te uiți de sus la Dumnezeu pentru că a făcut un asemenea lucru? Unii oameni s-ar putea să o facă, dar pentru alții va fi exact opusul. Ei se vor gândi că Dumnezeu este autentic și minunat și este exact caracterul autentic și frumusețea Lui care îi impresionează. Cu cât văd mai mult latura adevărată a lui Dumnezeu, cu atât mai mult pot aprecia adevărata existență a iubirii lui Dumnezeu, importanța lui Dumnezeu în inimile lor și modul în care El le stă alături în orice moment.
În acest stadiu, ar trebui să legăm discuția noastră de prezent. Dacă Dumnezeu a putut să facă aceste diferite lucruri minore pentru oamenii pe care i-a creat de la bun început, chiar anumite lucruri la care oamenii nu ar îndrăzni să se gândească sau să se aștepte, atunci ar putea El să facă asemenea lucruri pentru oamenii de astăzi? Unii oameni spun: „Da!” De ce? Deoarece esența lui Dumnezeu nu este falsă, frumusețea Sa nu este falsă. Deoarece esența lui Dumnezeu există cu adevărat și nu este ceva adăugat de alții și cu siguranță nu este ceva ce se modifică odată cu schimbările timpului, locului și epocilor. Caracterul autentic și frumusețea lui Dumnezeu pot fi cu adevărat scoase la iveală făcând un lucru pe care oamenii îl consideră neremarcabil și nesemnificativ, un lucru atât de mic încât oamenii nici nu se gândesc că El l-ar face vreodată. Dumnezeu nu este arogant. Nu există exagerare, deghizare, mândrie sau aroganță în firea și esența Sa. El nu se laudă niciodată, în schimb le iubește, le îngrijește, le conduce și Se preocupă de ființele umane pe care le-a creat cu fidelitate și sinceritate. Indiferent cât de mult din aceasta pot oamenii aprecia, simți sau vedea, Dumnezeu face negreșit aceste lucruri. Cunoașterea faptului că Dumnezeu are o astfel de esență ar afecta iubirea oamenilor pentru El? Le-ar influența frica de Dumnezeu? Sper ca atunci când vei înțelege adevărata latură a lui Dumnezeu vei deveni mai apropiat de El și vei putea să apreciezi cu adevărat iubirea și grija Sa pentru omenire și, în același timp, să îți și dai inima lui Dumnezeu și să nu mai ai suspiciuni sau dubii față de El. Dumnezeu face în tăcere totul pentru om, totul în liniște prin sinceritatea, fidelitatea și iubirea Lui. Dar El nu are niciodată regrete sau neliniște privind tot ceea ce face, nici nu are nevoie ca cineva să-L răsplătească în vreun fel și nici nu are intenții de a obține ceva vreodată de la omenire. Singurul scop pentru tot ceea ce a făcut El vreodată este ca să poată primi adevărata credință și iubire a omenirii. Să încheiem primul subiect aici.
V-au ajutat aceste discuții? Cât de mult v-au fost de ajutor? (Mai multă înțelegere și cunoaștere a iubirii lui Dumnezeu.) (Această metodă de comunicare ne poate ajuta în viitor să apreciem mai bine cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegem emoțiile pe care le-a avut El și semnificațiile lucrurilor pe care le-a spus când le-a spus și sentimentele pe care le-a simțit în acel moment.) Există vreunul dintre voi care simte și mai mult din adevărata existență a lui Dumnezeu după citirea acestor cuvinte? Simțiți că existența lui Dumnezeu nu mai este lipsită de sens sau vagă? Odată ce aveți acest sentiment, simțiți că Dumnezeu este chiar alături de voi? Poate senzația nu este evidentă chiar acum sau poate nu puteți să o simțiți încă. Dar într-o zi, când veți avea o apreciere profundă și o cunoaștere reală a firii și esenței lui Dumnezeu în inimă, vei simți că Dumnezeu este chiar alături de tine – doar că tu nu Îl acceptasei niciodată în mod real pe Dumnezeu în inima ta. Asta este adevărat.
Ce credeți despre această metodă de comunicare? Ați putut să țineți pasul? Credeți că acest tip de părtășie despre subiectul lucrării și firii lui Dumnezeu este foarte dificil? Cum v-ați simțit? (Foarte bine, entuziasmați.) Ce v-a făcut să vă simțiți bine? De ce ați fost entuziasmați? (A fost ca și cum ne-am fi întors în Grădina Edenului, înapoi la dreapta lui Dumnezeu.) „Firea lui Dumnezeu” este, de fapt, un subiect foarte necunoscut pentru toată lumea, deoarece ceea ce îți imaginezi de obicei, ce citești în cărți sau auzi în părtășii, te face întotdeauna să te simți ca un orb care atinge un elefant – pipăi cu mâinile, dar nu vezi, de fapt, nimic cu ochii. „Atingerea cu mâna” pur și simplu nu îți poate da o schiță de bază a cunoașterii lui Dumnezeu, și cu atât mai puțin un concept clar. Ceea ce îți aduce este mai multă imaginație, astfel încât nu poți defini în mod precis ce sunt firea și esența lui Dumnezeu. În schimb, acești factori de nesiguranță care provin din imaginația ta par întotdeauna să-ți umple inima de îndoieli. Când nu poți fi sigur despre ceva și totuși încerci să înțelegi acel lucru, în inima ta va fi întotdeauna conflict și contradicție și uneori poate să se transforme în ceva deranjant, făcându-te să te simți confuz. Nu este un lucru foarte dureros când vrei să-L cauți pe Dumnezeu, să ajungi să-L cunoști și să-L vezi clar, dar niciodată nu pari să găsești răspunsurile? Desigur, aceste cuvinte sunt îndreptate doar către cei care doresc să caute să-L venereze și să-L mulțumească pe Dumnezeu. Pentru acei oameni care pur și simplu nu dau atenție unor asemenea lucruri, aceasta, de fapt, nu contează pentru că ei speră ca, mai bine, existența și caracterul real al lui Dumnezeu să fie o legendă sau fantezie, astfel încât să poată face tot ce doresc, pentru a putea fi cei mai mari și mai importanți, pentru a putea să facă fapte rele fără a se gândi la consecințe, pentru a nu fi nevoiți să se confrunte cu pedeapsa sau să aibă vreo responsabilitate, astfel încât chiar și lucrurile pe care Dumnezeu le spune despre răufăcători să nu li se aplice. Acești oameni nu sunt dispuși să priceapă firea lui Dumnezeu, ei sunt sătui până peste cap de a încerca să-L cunoască și de totul despre El. Ei ar prefera ca Dumnezeu să nu existe. Acești oameni I se opun și sunt cei care vor fi eliminați.
În continuare, vom discuta povestea lui Noe și modul în care se leagă de subiectul lucrării lui Dumnezeu, firii Sale și lui Dumnezeu Însuși.
Ce vedeți că-i face Dumnezeu lui Noe în această parte a scripturilor? Poate că toți cei care stau aici știu ceva despre aceasta din citirea scripturilor: Dumnezeu l-a pus pe Noe să construiască arca, apoi Dumnezeu a folosit un potop să distrugă lumea. Dumnezeu l-a lăsat pe Noe să construiască corabia pentru a-și salva familia de opt persoane, pentru a le permite să supraviețuiască, să devină strămoșii următoarei generații a omenirii. Acum, să citim scripturile.
2. Noe
1) Dumnezeu intenționează să distrugă lumea cu un potop, îl pune pe Noe să construiască o arcă
(Geneza 6:9-14) Aceasta este istoria lui Noe. Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa; el a umblat cu Dumnezeu. Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă. Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile. Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul. Fă-ţi o arcă din lemn de gofer. Fă-i nişte încăperi şi acoper-o cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară.
(Geneza 6:18-22) „Dar voi face un legământ cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soţia ta şi cu soţiile fiilor tăi. Să aduci în arcă câte o pereche din fiecare fel de vieţuitoare, ca să le ţii vii împreună cu tine. Această pereche să fie mascul şi femelă. Să vină la tine înăuntru, ca să le ţii vii, câte o pereche din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale sălbatice şi din fiecare fel de animale mici care mişună pe pământ. Ia cu tine din fiecare fel de mâncare şi depoziteaz-o; ea va sluji drept hrană pentru tine şi pentru ele.” Noe a făcut toate aceste lucruri aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.
Aveți acum o înțelegere generală referitor la cine este Noe după ce ați citit aceste pasaje? Ce fel de persoană este Noe? Textul original este: „Noe a fost un om drept şi integru între cei din generaţia sa.” Conform înțelegerii oamenilor moderni, ce fel de persoană este un om drept în acele vremuri? Un om drept ar trebui să fie un om desăvârșit. Știți dacă acest om desăvârșit este desăvârșit în ochii omului sau desăvârșit în ochii lui Dumnezeu? Fără îndoială, acest om desăvârșit este un om desăvârșit în ochii lui Dumnezeu și nu în ochii omului. Asta este sigur! Acest lucru se întâmplă deoarece omul este orb și nu poate vedea și doar Dumnezeu privește asupra întregului pământ și asupra fiecărei persoane, doar Dumnezeu știe că Noe este un om desăvârșit. De aceea, planul lui Dumnezeu de a distruge lumea cu un potop a început din momentul în care l-a chemat pe Noe.
În acea epocă, Dumnezeu a intenționat să-l cheme pe Noe pentru a face un lucru foarte important. De ce a trebuit să o facă? Deoarece Dumnezeu a avut un plan în inima Sa în acel moment. Planul Său a fost de a distruge lumea cu un potop. De ce să distrugă lumea? Spune aici: „Pământul era corupt înaintea lui Dumnezeu şi plin de violenţă.” Ce înțelegeți din fraza „plin de violenţă”? Este un fenomen de pe pământ când lumea și oamenii acesteia sunt corupți până la extreme și acela este: „plin de violenţă.” În limbajul de astăzi, „plin de violenţă” înseamnă că totul este un dezastru. Pentru om, înseamnă că nu există nicio ordine în toate clasele sociale și lucrurile sunt destul de haotice și dificil de gestionat. În ochii lui Dumnezeu, înseamnă că oamenii din lume sunt prea corupți. În ce măsură corupți? În așa măsură încât Dumnezeu nu mai poate suporta să privească și nu mai poate fi răbdător în privința acestui lucru. În așa măsură încât Dumnezeu decide să distrugă lumea. Când Dumnezeu a devenit hotărât să o distrugă, El a planificat să găsească pe cineva să construiască o arcă. Atunci Dumnezeu l-a ales pe Noe să facă acest lucru, adică să-l lase să construiască o arcă. De ce l-a ales pe Noe? În ochii lui Dumnezeu, Noe este un om drept și indiferent ce îl pune Dumnezeu să facă, el o va face întocmai. Înseamnă că el va face orice îi spune Dumnezeu. El a vrut să găsească pe cineva asemenea pentru a lucra cu El, pentru a finaliza ceea ce îi încredințase, pentru a finaliza lucrarea Sa pe pământ. Pe atunci, exista o altă persoană în afară de Noe care putea îndeplini o astfel de sarcină? Cu siguranță, nu! Noe era singurul candidat, singura persoană care putea finaliza ceea ce Dumnezeu îi încredințase și astfel, Dumnezeu l-a ales pe el. Dar sfera și standardele lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor erau pe atunci aceleași ca cele de acum? Răspunsul este că există în mod absolut o diferență! De ce întreb? Noe era singurul om drept în ochii lui Dumnezeu în acea vreme, și de aici se deduce că soția, fiii săi și nurorile sale nu era cu toții drepți, dar Dumnezeu tot i-a păstrat pe acești oameni datorită lui Noe. Dumnezeu nu le-a cerut în modul în care le cere oamenilor acum, și în schimb i-a păstrat în viață pe toți cei opt membri ai familiei lui Noe. Ei au primit binecuvântarea Lui datorită neprihănirii lui Noe. Dacă nu exista Noe, niciunul dintre ei nu ar fi putut finaliza ceea ce îi încredințase Dumnezeu. De aceea, Noe era singura persoană care trebuia să supraviețuiască atunci distrugerii lumii și ceilalți au fost doar beneficiari colaterali. Asta arată că, în epoca dinainte ca Dumnezeu să Își fi început în mod oficial lucrarea de gestionare, principiile cu care îi trata pe oameni și standardele pe care le cerea de la ei erau relativ lejere. Pentru oamenii de astăzi, modul în care Dumnezeu a tratat familia de opt persoane a lui Noe pare să fie nedrept. Dar în comparație cu volumul lucrării pe care o face acum asupra oamenilor și cantitatea de cuvinte pe care le transmite, tratamentul pe care Dumnezeu l-a oferit familiei de opt a lui Noe a fost doar un principiu de lucru dat fiind contextul lucrării Sale în acea vreme. Prin comparație, a primit familia de opt a lui Noe mai mult de la Dumnezeu sau oamenii de astăzi sunt cei care primesc mai mult?
Faptul că Noe a fost chemat este un fapt simplu, dar ideea principală a subiectului despre care vorbim – firea lui Dumnezeu, voia și esența Sa din această consemnare – nu este simplă. Pentru a înțelege aceste câteva diferite aspecte ale lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să înțelegem tipul de persoană la care Dumnezeu dorește să apeleze și prin aceasta să înțelegem firea, voia și esența Sa. Asta este crucial. Deci, în ochii lui Dumnezeu, ce tip de persoană este acest om la care apelează El? Aceasta trebuie să fie o persoană care poate asculta de cuvintele Lui, care Îi poate urma instrucțiunile. În același timp, aceasta trebuie, de asemenea, să fie o persoană cu un simț al responsabilității, cineva care va îndeplini cuvintele lui Dumnezeu tratându-le ca pe responsabilitatea și datoria pe care trebuie să le împlinească. Atunci trebuie această persoană să fie cineva care Îl cunoaște pe Dumnezeu? Nu. În acea vreme, Noe nu auzise prea mult din învățăturile lui Dumnezeu și nici nu experimentase lucrarea lui Dumnezeu. De aceea, cunoașterea de Dumnezeu a lui Noe era foarte puțină. Deși se consemnează aici că Noe a mers cu Dumnezeu, a văzut el vreodată persoana Lui? Răspunsul este: sigur că nu! Deoarece în acele zile, doar mesagerii lui Dumnezeu veneau la oameni. În timp ce ei Îl puteau reprezenta în a spune și a face lucruri, ei doar transmiteau voia și intențiile Sale. Persoana lui Dumnezeu nu îi era dezvăluită omului față în față. În această parte a scripturilor, tot ceea ce vedem este ce avea de făcut această persoană, Noe, și care au fost instrucțiunile lui Dumnezeu pentru el. Deci, care a fost esența exprimată de Dumnezeu aici? Tot ceea ce Dumnezeu face este planificat cu precizie. Când El vede un lucru sau o situație care are loc, va exista un standard de a o măsura în ochii Săi și acest standard va determina dacă El începe un plan pentru a o trata sau va determina modul în care să trateze acest lucru și situație. El nu este indiferent sau fără sentimente față de toate. Este, de fapt, exact opusul. Există un verset aici pe care Dumnezeu i l-a spus lui Noe: „Sfârşitul tuturor creaturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violenţă din cauza lor; le voi distruge împreună cu pământul.” Conform cuvintelor lui Dumnezeu de data aceasta, a spus El că distrugea doar oameni? Nu! Dumnezeu a spus că El avea să distrugă toate făpturile. De ce voia Dumnezeu distrugere? Există o altă dezvăluire a firii lui Dumnezeu aici: în ochii lui Dumnezeu, există o limită a răbdării Sale față de corupția omului, față de murdăria, violența și neascultarea tuturor ființelor. Care este limita Sa? Este așa cum a spus Dumnezeu: „Dumnezeu a văzut că pământul era corupt, pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile.” Ce înseamnă fraza „pentru că toate creaturile de pe pământ îşi stricaseră căile”? Înseamnă că orice făptură, inclusiv cei care Îl urmau pe Dumnezeu, cei care chemau numele lui Dumnezeu, cei care odată aduceau arderi-de-tot lui Dumnezeu, cei care Îl recunoșteau în mod verbal și chiar Îl lăudau – odată ce comportamentul lor a fost plin de corupție și a ajuns la ochii lui Dumnezeu, El a trebui să îi distrugă. Aceea a fost limita lui Dumnezeu. Deci, în ce măsură a rămas Dumnezeu răbdător față de om și față de coruperea tuturor făpturilor? În măsura în care toți oamenii, fie ei adepți ai lui Dumnezeu sau necredincioși, nu mergeau pe calea cea dreaptă. În măsura în care omul nu era doar corupt din punct de vedere moral și plin de rele, dar unde nu exista nimeni care credea în existența lui Dumnezeu, fără a mai vorbi de cineva care credea că lumea este stăpânită de Dumnezeu și că Dumnezeu le poate aduce oamenilor lumină și calea cea dreaptă. În măsura în care omul disprețuia existența lui Dumnezeu și nu Îi permitea lui Dumnezeu să existe. Odată ce corupția omului a atins acest punct, Dumnezeu nu a mai avut răbdare. Ce avea să o înlocuiască? Venirea mâniei lui Dumnezeu și a pedepsei lui Dumnezeu. Nu a fost aceea o dezvăluire parțială a firii Lui? În epoca de astăzi, există încă un om drept în ochii lui Dumnezeu? Există încă un om desăvârșit în ochii lui Dumnezeu? Este această epocă una în care comportamentul tuturor făpturilor de pe pământ este corupt în ochii lui Dumnezeu? În epoca și zilele noastre, în afară de cei pe care Dumnezeu vrea să-i facă compleți, cei care Îl urmează și Îi acceptă mântuirea, nu Îi încearcă limita răbdării toți oamenii lumești? Nu este plin de violență tot ceea ce se întâmplă lângă voi, ceea ce vedeți cu ochii și auziți cu urechile și trăiți personal, în fiecare zi, în această lume? În ochii lui Dumnezeu, nu ar trebui o astfel de lume, o astfel de epocă încheiată? Deși contextul epocii actuale este complet diferit de contextul vremii lui Noe, sentimentele și mânia pe care Dumnezeu le are față de corupția omului rămân exact la fel precum erau în acea vreme. Dumnezeu poate să fie răbdător datorită lucrării Sale, dar în conformitate cu toate felurile de circumstanțe și condiții, această lume ar fi trebuit să fie distrusă de mult în viziunea lui Dumnezeu. Situația a depășit cu mult ce era atunci demult când lumea a fost distrusă de potop. Dar care este diferența? Acesta este, de asemenea, lucrul care Îi întristează inima cel mai mult și poate ceva ce niciunul dintre voi nu puteți aprecia.
Când El distrugea lumea prin potop, Dumnezeu putea apela la Noe să construiască o arcă și să facă o lucrare de pregătire. Dumnezeu putea apela la un om – Noe – să facă aceste lucruri pentru El. Dar în această epocă actuală, Dumnezeu nu are la cine să apeleze. De ce? Fiecare persoană de aici probabil înțelege și cunoaște foarte bine motivul. Aveți nevoie ca Eu să o spun? Dacă o spun tare ați putea fi umiliți și s-ar putea să vă supărați. Unii oameni pot spune: „Deși nu suntem oameni drepți și nu suntem oameni desăvârșiți în ochii lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu ne poruncește să facem ceva, tot vom fi capabil să realizăm acel lucru. Înainte, când a spus că urma să vină un dezastru catastrofic, am început să pregătim mâncare și obiecte care ar fi necesare în cazul unui dezastru. Nu s-au făcut toate acestea în conformitate cu cerințele lui Dumnezeu? Nu cooperam într-adevăr cu lucrarea lui Dumnezeu? Nu pot fi comparate aceste lucruri cu ce a făcut Noe? Ceea ce am făcut noi nu reprezintă oare o ascultare adevărată? Nu urmam noi instrucțiunile lui Dumnezeu? Nu am făcut noi ce a spus Dumnezeu deoarece avem încredere în cuvintele Lui? Atunci de ce este Dumnezeu încă trist? De ce spune că nu are la cine să apeleze?” Există vreo diferență între acțiunile voastre și cele ale lui Noe? Care este diferența? (Pregătirea mâncării astăzi pentru dezastru a fost propria noastră intenție.) (Acțiunile noastre nu pot atinge statutul de „drept,” în timp ce Noe este un om drept în ochii lui Dumnezeu.) Ce ați spus nu este prea departe de adevăr. Ceea ce a făcut Noe este diferit din punct de vedere material de ceea ce fac oamenii acum. Când Noe a făcut așa cum l-a îndrumat Dumnezeu el nu a știut care erau intențiile lui Dumnezeu. El nu a știut ce voia să îndeplinească Dumnezeu. Dumnezeu doar îi dăduse o poruncă, îi poruncise să facă ceva, dar fără prea multe explicații și el a mers mai departe și a făcut-o. El nu a încercat să deslușească intențiile lui Dumnezeu în privat, nici nu I s-a opus lui Dumnezeu și nici nu a avut o inimă fățarnică. El doar a mers mai departe și a făcut acel lucru cu o inimă curată și simplă. Ceea ce Dumnezeu l-a lăsat, el a făcut și supunerea și ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu reprezentau convingerea pentru care făcea el lucrurile. Atât de direct și simplu a tratat el ceea ce îi încredințase Dumnezeu. Esența sa – esența acțiunilor sale era ascultarea, nu îndoiala, nu rezistența și, mai mult, nu faptul că se gândea la propriile interese, la pierderile și la câștigurile sale. Mai mult, când Dumnezeu a spus că va distruge lumea cu un potop, el nu a întrebat când, nici nu a încercat să cerceteze și, cu siguranță, nu L-a întrebat pe Dumnezeu cum avea să distrugă lumea. El doar a făcut cum i-a poruncit Dumnezeu. În orice mod a vrut Dumnezeu să fie făcut și cu ce a vrut El, Noe a făcut exact cum i-a cerut Dumnezeu și, de asemenea, și-a început acțiunile imediat după aceea. A făcut totul cu o atitudine dornică de a-L mulțumi pe Dumnezeu. O făcea ca el însuși să evite dezastrul? Nu. L-a întrebat el pe Dumnezeu cât avea să mai dureze înainte ca lumea să fie distrusă? Nu. L-a întrebat sau a știut cât va dura să construiască arca? Nici asta nu știa. El doar s-a supus, a ascultat și a făcut întocmai. Oamenii de acum nu sunt la fel: de îndată ce scapă o mică informație prin cuvântul lui Dumnezeu, de îndată ce oamenii simt un semn al tulburării sau al necazului, ei vor trece imediat la acțiune pentru a pregăti ce vor mânca, ce vor bea și ce vor folosi ulterior, orice ar fi și oricât ar costa, chiar planificând rute de scăpare pentru momentul când lovește dezastrul. Chiar mai interesant este faptul că, în acest moment cheie, creierele umane sunt foarte „folositoare.” În circumstanțele unde Dumnezeu nu a dat nicio instrucțiune, omul poate planifica totul foarte potrivit. Ați putea folosi cuvântul „perfect” pentru a descrie acest lucru. Cât despre ce spune Dumnezeu, care sunt intențiile Lui sau ce vrea El, nimănui nu-i pasă și nimeni nu încearcă să le aprecieze. Nu este aceasta cea mai mare diferență între oamenii de astăzi și Noe?
În această consemnare a poveștii lui Noe, vedeți o parte din firea lui Dumnezeu? Există o limită a răbdării lui Dumnezeu față de corupția, murdăria și violența omului. Când El va atinge acea limită, El nu va mai fi răbdător și va începe în schimb gestionarea Sa nouă și noul Său plan, va începe să facă ceea ce El trebuie să facă, să-Și dezvăluie faptele și cealaltă parte a firii Sale. Această acțiune a Lui nu este pentru a demonstra că El nu trebuie niciodată să fie ofensat de om sau că El este plin de autoritate și mânie și nu este pentru a arăta că El poate distruge omenirea. Ci pentru că firea și sfânta Sa esență nu mai poate permite, nu mai are răbdarea ca acest tip de omenire să trăiască înaintea Lui și sub stăpânirea Lui. Adică, atunci când toată omenirea este împotriva Lui, când nu există nimeni pe care să-l mântuiască pe întreg pământul, El nu va mai avea răbdare cu o asemenea omenire și fără nicio îndoială, Își va îndeplini planul – de a distruge acest tip de omenire. O astfel de acțiune făcută de Dumnezeu este determinată de firea Lui. Aceasta este o consecință necesară și o consecință pe care fiecare ființă creată sub domeniul lui Dumnezeu trebuie să o îndure. Nu ne arată aceasta că în epoca actuală Dumnezeu abia așteaptă să-Și finalizeze planul și să-i mântuiască pe oamenii pe care vrea să-i mântuiască? În aceste circumstanțe, de ce anume Îi pasă Lui cel mai mult? Nu de cum Îl tratează cei care nu-L urmează deloc sau cei care I se opun oricum sau de modul în care omenirea Îl defăimează. Lui îi pasă doar dacă cei care Îl urmează, obiectele mântuirii Sale din planul Lui de gestionare (planul mântuirii) au fost făcuți desăvârșiți de El, dacă au obținut satisfacția Lui. Cât despre oamenii în afară de cei care Îl urmează, El le oferă doar ocazional puțină pedeapsă pentru a-Și exprima mânia. De exemplu: tsunami-uri, cutremure, erupții vulcanice și așa mai departe. În același timp, El îi protejează, de asemenea, cu tărie și are grijă de cei care Îl urmează și care urmează să fie mântuiți de El. Firea lui Dumnezeu este aceasta: pe de o parte, El poate să le acorde oamenilor pe care intenționează să-i desăvârșească o răbdare și o toleranță extremă și poate să-i aștepte pe cât de mult posibil; pe de altă parte, Dumnezeu urăște și detestă tipul de oameni ca Satana care nu Îl urmează și I se opun. Deși Lui nu-i pasă dacă acești oameni ca Satana Îl urmează sau Îl venerează, El tot îi detestă în timp ce are răbdare pentru ei în inima Lui și când determină finalul acestor oameni ca Satana, El așteaptă, de asemenea, sosirea etapelor planului Său al mântuirii.
Să ne uităm la următorul pasaj.
2) Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru Noe după potop
(Geneza 9:1-6) Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. Frica şi groaza de voi să fie peste toate vieţuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mişună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Ele vă sunt date în stăpânire. Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. Dar să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge. Pentru sângele vieţilor voastre voi cere socoteală; voi cere socoteală de la orice vietate. Iar din mâna omului, voi cere socoteală pentru viaţa semenului său. Cine varsă sângele omului, de om sângele-i va fi vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om.”
Ce vedeți din acest pasaj? De ce am ales aceste versete? De ce nu am luat un fragment din viața lui Noe și a familiei sale pe arcă? Deoarece acea informație nu are mare legătură cu subiectul despre care comunicăm astăzi. Noi acordăm atenție firii lui Dumnezeu. Dacă vreți să știi despre acele detalii, atunci puteți lua Biblia pentru a citi voi înșivă. Nu vom vorbi despre aceasta aici. Principalul lucru despre care vorbim astăzi este despre cum să cunoaștem acțiunile lui Dumnezeu.
După ce Noe a acceptat instrucțiunile lui Dumnezeu, a construit arca și a supraviețuit zilelor când Dumnezeu a folosit un potop pentru a distruge lumea, întreaga sa familie de opt persoane a supraviețuit. În afară de familia de opt a lui Noe, a fost distrusă toată omenirea și toate făpturile de pe pământ. Lui Noe, Dumnezeu i-a dat binecuvântări și le-a spus niște lucruri lui și fiilor lui. Aceste lucruri au fost cele acordate de Dumnezeu lui și, de asemenea, binecuvântarea Lui pentru el. Aceasta este binecuvântarea și promisiunea pe care Dumnezeu le acordă cuiva care Îl poate asculta și Îi poate accepta instrucțiunile și, de asemenea, modul în care Dumnezeu răsplătește oamenii. Adică, indiferent dacă Noe a fost un om desăvârșit sau un om drept în ochii lui Dumnezeu și indiferent cât de multe știa despre Dumnezeu, pe scurt, Noe și cei trei fii ai săi au ascultat cu toții de cuvintele lui Dumnezeu, s-au coordonat cu lucrarea Lui și au făcut ceea ce trebuia în conformitate cu instrucțiunile Lui. Prin urmare, ei L-au ajutat pe Dumnezeu să-i păstreze pe oameni și diversele tipuri de făpturi după distrugerea lumii prin potop, aducând o mare contribuție la următoarea etapă a planului Său de gestionare. Datorită a tot ce făcuse el, Dumnezeu l-a binecuvântat. Poate pentru oamenii de astăzi, ceea ce a făcut Noe nu era nici măcar demn de menționat. Unii pot chiar să creadă: Noe nu a făcut nimic; Dumnezeu se hotărâse să-l păstreze, deci el cu siguranță avea să fie păstrat. Supraviețuirea lui nu este meritul lui. Asta a vrut Dumnezeu să facă să se întâmple, deoarece omul este pasiv. Dar nu asta gândea Dumnezeu. Pentru El, indiferent dacă o persoană este importantă sau nesemnificativă, atât timp cât Îl poate asculta, Îi poate asculta instrucțiunile și ceea ce îi încredințează și poate coopera cu lucrarea Sa, voia Sa și planul Său, astfel încât voia și planul Lui să poată fi îndeplinite fără piedici, atunci acel comportament este demn de comemorarea Lui și demn de a primi binecuvântarea Lui. Dumnezeu prețuiește astfel de oameni și prețuiește acțiunile lor și iubirea și afecțiunea lor pentru El. Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu. Deci de ce Dumnezeu l-a binecuvântat pe Noe? Deoarece acesta este modul în care Dumnezeu tratează astfel de acțiuni și ascultarea din partea omului.
În privința binecuvântării lui Noe de către Dumnezeu, unii oameni vor zice: „Dacă omul Îl ascultă și Îl mulțumește pe Dumnezeu, atunci El ar trebui să binecuvânteze omul. Nu este de la sine înțeles?” Putem spune asta? Unii oameni zic: „Nu.” De ce nu putem spune așa? Unii oameni zic: „Omul nu este demn de a se bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu.” Asta nu este corect pe deplin. Deoarece când o persoană acceptă ceea ce Dumnezeu îi încredințează, Dumnezeu are un standard pentru a judeca dacă acțiunile persoanei sunt bune sau rele și dacă persoana a ascultat și dacă persoana a satisfăcut voia lui Dumnezeu și dacă ceea ce face aceasta este calificat. Lui Îi pasă de inima persoanei, nu de acțiunile acesteia la suprafață. Nu este cazul ca Dumnezeu să binecuvânteze pe cineva atât timp cât face acel lucru, indiferent cum îl face. Acesta este lucrul pe care oamenii nu îl înțeleg despre Dumnezeu. Dumnezeu nu se uită doar la rezultatul final al lucrurilor, ci pune mai mult accent pe modul în care este inima unei persoane și cum este atitudinea unei persoane în timpul desfășurării lucrurilor și Se uită dacă există ascultare, considerație și dorința de a-L mulțumi pe Dumnezeu în inima acesteia. Cât de multe a știut Noe despre Dumnezeu la acea vreme? Atât de multe pe cât doctrinele pe care le știți voi acum? În ceea ce privește aspectele adevărului precum conceptele și cunoașterea lui Dumnezeu, a primit el la fel de multă udare și păstorire cum ați primit voi? Nu, nu a primit! Dar există un fapt care este incontestabil: în conștiințele, mințile și chiar adâncurile inimilor oamenilor de astăzi, atitudinea lor față de Dumnezeu și conceptele lor sunt neclare și ambigue. Puteți chiar spune că o parte din oameni au o atitudine negativă privind existența lui Dumnezeu. Dar în inima și conștiința lui Noe, existența lui Dumnezeu era absolută și fără îndoială și astfel supunerea lui față de El era pură și putea rezista la testare. Inima lui era pură și deschisă față de Dumnezeu. El nu avea nevoie de prea multă cunoaștere a doctrinelor pentru a se convinge să urmeze fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, nici nu avea nevoie de multe fapte pentru a dovedi existența Lui, astfel încât să poată accepta ceea ce Dumnezeu a încredințat și să fie capabil de a face orice îl lăsa El. Aceasta este diferența esențială între Noe și oamenii de astăzi și este, de asemenea, exact definiția adevărată a ceea ce este un om desăvârșit în ochii lui Dumnezeu. Ceea ce vrea Dumnezeu sunt oamenii ca Noe. El este tipul de persoană pe care îl laudă Dumnezeu și, de asemenea, exact tipul de persoană pe care îl binecuvântează Dumnezeu. Ați primit luminare din aceasta? Oamenii se uită la oameni din exterior, în timp ce Dumnezeu se uită la inimile oamenilor și la esența lor. Dumnezeu nu permite nimănui să fie cu jumătate de inimă sau să aibă îndoieli față de El, nici nu le permite oamenilor să-L suspecteze sau să-L testeze în vreun mod. De aceea, chiar dacă oamenii de astăzi sunt față în față cu cuvântul lui Dumnezeu sau ați putea chiar spune față în față cu Dumnezeu, datorită a ceva adânc în inimile lor, existența substanței lor corupte și atitudinii lor ostile față de El, ei au fost împiedicați de la credința adevărată în Dumnezeu și blocați de la supunerea față de El. Datorită acestui lucru, este foarte dificil pentru ei să obțină aceeași binecuvântare pe care Dumnezeu i-a acordat-o lui Noe.
3) Dumnezeu face curcubeul ca un simbol al legământului Său cu omul
(Geneza 9:11-13) Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul. Dumnezeu a mai zis: „Acesta este semnul legământului pe care îl fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi, pentru toate generaţiile viitoare: pun în nori curcubeul Meu; el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ.
În continuare, să ne uităm la această parte a scripturilor despre modul în care Dumnezeu a făcut curcubeul ca simbol al legământului Său cu omul.
Majoritatea oamenilor știu ce este un curcubeu și au auzit despre unele povești legate de curcubee. Cât despre povestea despre curcubeul din Biblie, unii oameni o cred, unii o tratează ca pe o legendă, în timp ce alții nu o cred deloc. Orice ar fi, tot ce s-a întâmplat în legătură cu curcubeul reprezintă toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu odată și lucrurile care au avut loc în timpul procesului gestionării omului de către Dumnezeu. Aceste lucruri au fost consemnate exact în Biblie. Aceste consemnări nu ne spun în ce dispoziție era Dumnezeu la acea vreme sau intențiile din spatele acestor cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu. În plus, nimeni nu poate cântări ce simțea El când le-a spus. Totuși, starea de spirit a lui Dumnezeu privind toate aceste lucruri este dezvăluită printre rândurile textului. Este ca și cum gândurile Sale din acel moment prind viață din fiecare cuvânt și frază a cuvântului lui Dumnezeu.
Gândurile lui Dumnezeu reprezintă lucrul de care ar trebui să se preocupe oamenii și ceea ce ar trebui să încerce să ajungă să cunoască cel mai mult. Aceasta deoarece gândurile lui Dumnezeu sunt strâns legate de înțelegerea Lui de către om și aceasta este o legătură indispensabilă cu intrarea în viață a omului. Deci ce se gândea Dumnezeu în momentul când s-au întâmplat aceste lucruri?
Inițial, Dumnezeu a creat o omenire care în ochii Săi era foarte bună și apropiată de El, dar aceasta a fost distrusă de potop după ce s-a răzvrătit împotriva Lui. L-a durut pe Dumnezeu ca o asemenea omenire să dispară așa, într-o clipă? Desigur că L-a durut. Deci care a fost exprimarea durerii Sale? Cum a fost consemnată în Biblie? A fost consemnată în Biblie astfel: „Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.” Această propoziție simplă dezvăluie gândurile lui Dumnezeu. Această distrugere a lumii L-a îndurerat foarte mult. După cum ar spune omul, El era foarte trist. Ne putem imagina: cum arăta pământul care era odată plin de viață după ce a fost distrus de potop? Cum arăta acum pământul care era odată plin de ființe umane? Nicio locuință umană, nicio ființă vie, apă peste tot și un dezastru absolut la suprafața apei. A fost o astfel de scenă intenția inițială a lui Dumnezeu când a creat lumea? Desigur că nu! Intenția lui inițială a fost să vadă viață pe tot pământul, să vadă ființele umane pe care le-a creat cum Îl venerează, nu ca Noe să fie singurul care Îl venera sau singurul care putea răspunde la apelul Său de a finaliza ceea ce îi fusese încredințat. Când omenirea a dispărut, Dumnezeu nu a văzut ceea ce intenționase inițial, ci complet opusul. Cum putea inima lui să nu fie îndurerată? Deci când Își dezvăluia firea și Își exprima emoțiile, Dumnezeu a luat o hotărâre. Ce tip de hotărâre a luat El? Să facă un arc pe cer (observație: curcubeul pe care îl vedem) ca legământ cu omul, o promisiune că Dumnezeu nu va mai distruge din nou omenirea cu un potop. În același timp, a fost și pentru a le transmite oamenilor că Dumnezeu a distrus odată lumea cu un potop, pentru a le aminti pentru totdeauna oamenilor motivul pentru care El a făcut un asemenea lucru.
A fost distrugerea lumii de data aceasta ceva ce a vrut Dumnezeu? Nu a fost cu siguranță ceea ce a vrut Dumnezeu. Am putea să ne imaginăm o mică parte a jalnicii imagini a pământului după distrugerea lumii, dar nu ne putem imagina nici un pic cum era imaginea din acel moment în ochii lui Dumnezeu. Putem spune că, indiferent dacă sunt oamenii de acum sau de atunci, nimeni nu poate imagina sau cântări ce simțea El când a văzut acea scenă, acea imagine a lumii distrusă de potop. Dumnezeu a fost forțat să facă asta datorită neascultării omului, dar durerea suferită de inima Lui din cauza distrugerii lumii prin potop este o realitate pe care nimeni nu o poate pătrunde sau cântări. De aceea, Dumnezeu a făcut un legământ cu omenirea, care era de a le spune oamenilor să țină minte că Dumnezeu a făcut odată ceva așa și pentru a le promite că Dumnezeu nu va mai distruge niciodată lumea într-un asemenea mod. În acest legământ vedem inima lui Dumnezeu – vedem că inima Lui era îndurerată când a distrus această omenire. În limba omului, când Dumnezeu a distrus omenirea și a văzut-o cum dispare, inima Lui plângea și sângera. Nu este acesta cel mai bun mod de a o descrie? Aceste cuvinte sunt folosite de oameni pentru a ilustra emoții umane, dar având în vedere că limba oamenilor este prea săracă, folosirea acestora pentru a descrie sentimentele și emoțiile lui Dumnezeu nu Mi se pare a fi prea rea și nici prea exagerată. Cel puțin vă oferă o înțelegere foarte vie, foarte aptă privind dispoziția Lui din acel moment. La ce vă veți gândi acum când veți vedea din nou un curcubeu? Cel puțin vă veți reaminti cum a fost Dumnezeu îndurerat odată din cauza distrugerii lumii prin potop. Vă veți aminti cum, chiar dacă ura această lume și disprețuia această omenire, când El a distrus ființele umane pe care le crease cu propriile Sale mâini, inima Sa suferea, se lupta să le dea drumul, simțindu-se reticentă și fiindu-i greu să suporte. Singura Sa consolare era familia de opt persoane a lui Noe. Cooperarea lui Noe a făcut ca eforturile Sale sârguincioase de a crea toate lucrurile să merite osteneala. Într-un moment când Dumnezeu suferea, acesta era singurul lucru care putea să compenseze pentru durerea Lui. Din acel moment, Dumnezeu și-a pus toate așteptările de la omenire în familia lui Noe sperând că ei vor putea trăi sub binecuvântările Lui și nu sub blestemul Lui, sperând că ei nu-L vor mai vedea niciodată cum distruge lumea cu un potop și sperând, de asemenea, că ei nu vor fi distruși.
Ce parte din firea lui Dumnezeu ar trebui să înțelegem de aici? Dumnezeu disprețuise omul deoarece acesta avea dușmănie față de El, dar în inima Lui, grija Sa, preocuparea și mila pentru omenire au rămas neschimbate. Chiar atunci când a distrus omenirea, inima Sa a rămas neschimbată. Când omenirea a fost plină de corupție și neascultătoare față de Dumnezeu într-o anumită măsură, Dumnezeu a fost nevoit, din cauza firii și esenței Sale și în conformitate cu principiile Sale, să distrugă această omenire. Dar, datorită esenței Lui, tot Îi era milă de omenire și chiar voia să utilizeze diverse moduri pentru a răscumpăra omenirea astfel încât ei să continue să trăiască. În schimb, omul I s-a opus, a continuat să fie neascultător și a refuzat să accepte mântuirea Lui, adică a refuzat să-I accepte bunele intenții. Indiferent cum i-a chemat Dumnezeu, cum le-a reamintit, i-a alimentat, i-a ajutat sau cum i-a tolerat, oamenii nu au înțeles, nici nu au apreciat și nici nu au acordat atenție. În durerea Sa, Dumnezeu tot nu a uitat să îi acorde omului toleranța Sa maximă, așteptând ca omul să se schimbe. După ce Și-a atins limita, El a făcut ceea ce trebuia să facă fără nicio ezitare. Cu alte cuvinte, a existat o perioadă de timp specifică și un proces din momentul în care Dumnezeu a planificat să distrugă omenirea până la începutul oficial al lucrării Sale de a distruge omenirea. Acest proces a existat în scopul de a permite omului să se schimbe și a fost ultima șansă pe care Dumnezeu i-a dat-o. Deci ce a făcut El în această perioadă înainte să distrugă omenirea? Dumnezeu a făcut o lucrare semnificativă de a reaminti și a îndemna. Indiferent cât de îndurerată și suferindă era inima Lui, El a continuat să practice grija Sa, preocuparea și mila abundentă asupra omenirii. Ce înțelegem din asta? Fără îndoială, vedem că iubirea Lui pentru omenire este reală și nu doar ceva ce spune cu buzele. Este actuală, tangibilă și apreciabilă, nu falsă, pătată, înșelătoare sau afectată. Dumnezeu nu utilizează niciodată nicio înșelăciune și nu creează imagini false pentru ca oamenii să vadă că El este minunat. El nu utilizează niciodată mărturii false pentru a permite oamenilor să-I vadă frumusețea sau să se laude cu frumusețea și sfințenia Sa. Nu sunt acestea aspecte ale firii lui Dumnezeu vrednice de iubirea omului? Nu sunt vrednice de venerat? Nu sunt vrednice de prețuit? În acest stadiu, vreau să vă întreb: după ce ați auzit aceste cuvinte, credeți că măreția lui Dumnezeu reprezintă doar cuvinte pe o foaie de hârtie? Este frumusețea lui Dumnezeu doar vorbe goale? Nu! Cu siguranță că nu! Supremația lui Dumnezeu, măreția, sfințenia, toleranța, iubirea Lui și așa mai departe – toate aceste diferite aspecte ale firii și esenței Lui sunt puse în practică de fiecare dată când Își face lucrarea, sunt încorporate în voia Sa față de om și, de asemenea, sunt reflectate și îndeplinite asupra fiecărei persoane. Indiferent dacă ai simțit acest lucru înainte, Dumnezeu are grijă de fiecare persoană în toate modurile posibile, folosindu-Și inima sinceră, înțelepciunea și diverse metode pentru a încălzi inima fiecărei persoane și de a trezi spiritul fiecărei persoane. Acesta este un fapt indiscutabil. Indiferent cât de mulți oameni stau aici, fiecare persoană a avut experiențe diferite și sentimente față de toleranța, răbdarea și frumusețea lui Dumnezeu. Aceste experiențe în privința lui Dumnezeu și aceste sentimente sau recunoașteri ale Lui – pe scurt, toate aceste lucruri pozitive sunt de la Dumnezeu. Deci prin integrarea experiențelor tuturor și cunoașterii de Dumnezeu și combinarea acestora cu lectura noastră a acestor pasaje din Biblie astăzi, aveți acum o înțelegere mai adevărată și mai potrivită în privința Lui?
După citirea acestei povești și înțelegerea unei părți a firii Lui dezvăluite prin acest eveniment, ce fel de apreciere nouă aveți în privința Lui? V-a oferit o înțelegere mai profundă în privința lui Dumnezeu și a inimii Lui? Vă simțiți diferit acum când vă uitați din nou la povestea lui Noe? Conform opiniilor voastre, ar fi fost fără rost să comunicăm aceste versete din Biblie? Acum că le-am comunicat, credeți că a fost fără rost? A fost necesar, nu-i așa? Chiar dacă ceea ce citim este o poveste, este o consemnare reală a lucrării pe care o făcuse Dumnezeu odată. Scopul Meu nu era să vă las să pricepeți detaliile acestor povești sau ale acestui personaj, nici nu era ca voi să studiați acest personaj și cu siguranță nu ca voi să vă duceți înapoi și să studiați din nou Biblia. Înțelegeți? Deci v-au ajutat aceste povești în privința cunoașterii voastre de Dumnezeu? Ce a adăugat această poveste la înțelegerea voastră în privința lui Dumnezeu? Spuneți-ne, frați și surori din bisericile din Hong Kong. (Am văzut că iubirea lui Dumnezeu este ceva ce niciunul dintre noi, oameni corupți, nu avem.) Spuneți-ne, frați și surori din bisericile coreene. (Iubirea lui Dumnezeu pentru om este adevărată. Iubirea lui Dumnezeu pentru om cuprinde firea Lui și măreția, sfințenia, supremația și toleranța Sa. Printr-o astfel de poveste putem aprecia mai bine că toate acestea fac parte din firea lui Dumnezeu și că merită ca noi să încercăm să obținem o înțelegere mai profundă în privința acesteia.) (Prin comunicarea din exact acel moment, pe de-o parte, pot vedea firea sfântă și dreaptă a lui Dumnezeu și pot vedea, de asemenea, grija pe care Dumnezeu o are pentru omenire, mila Lui față de omenire și faptul că tot ceea ce face Dumnezeu și fiecare gând și idee pe care le are dezvăluie iubirea și grija Sa pentru omenire.) (Înțelegerea mea din trecut a fost că Dumnezeu a utilizat un potop pentru a distruge lumea deoarece omenirea devenise rea într-o anumită măsură și era ca și cum Dumnezeu a distrus această omenire pentru că o detesta. Doar după ce Dumnezeu a vorbit despre povestea lui Noe astăzi și a spus că inima Lui sângera, am realizat că Dumnezeu era, de fapt, reticent să renunțe la această omenire. Doar pentru că omenirea a fost prea neascultătoare, Dumnezeu nu a avut de ales și i-a distrus. De fapt, inima Lui în acel moment era foarte tristă. Din acest lucru pot vedea, în firea Lui, grija și preocuparea Sa pentru omenire. Acesta este un lucru pe care nu îl știam înainte. Credeam că a fost deoarece omenirea era prea rea, deci Dumnezeu a distrus-o. Atât de superficială era înțelegerea mea.) Foarte bine! Voi puteți vorbi în continuare. (Am fost foarte afectat după ce am ascultat. Am citit Biblia în trecut, dar niciodată nu am avut o experiență precum cea de astăzi unde Dumnezeu disecă direct aceste lucruri pentru ca noi să ajungem să-L cunoaștem. Ca Dumnezeu să ne ducă așa pentru a ne arăta Biblia îmi spune că esența Lui înaintea corupției omului era iubire și grijă pentru omenire. Din momentul în care omul a devenit corupt și până în zilele de pe urmă de acum, chiar dacă Dumnezeu are o fire dreaptă, iubirea și grija Sa rămân neschimbate. Asta arată că esența iubirii lui Dumnezeu, de la creație și până acum, indiferent dacă omul este corupt, nu se schimbă niciodată.) (Astăzi am văzut că esența lui Dumnezeu nu se va schimba datorită unei schimbări a momentului sau locului lucrării Sale. Am văzut și că, indiferent dacă Dumnezeu creează lumea sau o distruge după ce omul devine corupt, tot ceea ce face El are sens și conține firea Sa. Astfel am văzut că iubirea Lui este infinită și de nemăsurat și am văzut, de asemenea, așa cum au menționat ceilalți frați și surori, grija și mila Lui față de omenire când a distrus lumea.) (Acestea au fost lucruri despre care, într-adevăr, nu am știut înainte. După ce am ascultat astăzi, simt că Dumnezeu este într-adevăr credibil, într-adevăr de încredere, că merită să credem în El și că există fără îndoială. Pot aprecia cu adevărat în inima mea că firea și iubirea lui Dumnezeu sunt într-adevăr atât de concrete. Acesta este sentimentul pe care îl am după ce am ascultat astăzi.) Excelent! Se pare că ați fost profund afectați de tot ceea ce ați auzit.
Ați observat un anume fapt din toate versetele din Biblie, inclusiv toate poveștile biblice pe care le-am comunicat astăzi? Și-a folosit vreodată Dumnezeu propria limbă pentru a-Și exprima gândurile sau a-Și explica iubirea și grija pentru omenire? Există o consemnare în care El folosește un limbaj simplu pentru a afirma cât de îngrijorat este pentru omenire sau cât de mult o iubește? Nu! Nu este așa? Există mulți dintre voi care au citit Biblia sau alte cărți în afara acesteia. A văzut vreunul dintre voi astfel de cuvinte? Răspunsul este: sigur că nu! Adică, în consemnările din Biblie, inclusiv cuvintele lui Dumnezeu sau documentarea lucrării Sale, Dumnezeu nu Și-a folosit în nicio epocă sau în nicio perioadă propriile metode pentru a-Și descrie sentimentele sau a-Și exprima iubirea și grija pentru omenire, nici nu Și-a utilizat vreodată vorbirea sau vreo acțiune pentru a-Și transmite sentimentele și emoțiile – este adevărat? De ce spun asta? De ce trebuie să o menționez? Deoarece și aceasta conține frumusețea și firea Sa.
Dumnezeu a creat omenirea; indiferent dacă oamenii au fost corupți sau dacă Îl urmează, El tratează ființele umane ca pe cei dragi ai Săi – sau, cum ar spune ființele umane, oamenii cei mai dragi Lui – și nu ca pe jucăriile Sale. Deși Dumnezeu spune că El este Creatorul și că omul este creația Sa, ceea ce poate suna de parcă există o oarecare diferență de rang, realitatea este că tot ce a făcut Dumnezeu pentru omenire depășește cu mult o relație de această natură. Dumnezeu iubește omenirea, are grijă și se preocupă de aceasta, și se îngrijește de ea fără încetare. El nu simte niciodată în inima Sa că aceasta este o lucrare în plus sau ceva ce merită o mare răsplată. Nici nu simte că mântuirea omenirii, alimentarea oamenilor și faptul că le oferă totul reprezintă o contribuție uriașă pentru omenire. El se îngrijește pur și simplu de omenire în tăcere și în liniște, în propriul Său mod și prin propria Sa esență și ceea ce El are și ce este. Indiferent cât de multă grijă șucăriile Sale. Deși Dumnezeu spune că El este Creatorul și că omul este creația Sa, ceea ce poate suna de parcă există o oarecare diferență de rang, realitatea este că tot ce azeu și este, de asemenea, o exprimare adevărată a firii Lui. Motiv pentru care, indiferent dacă este în Biblie sau în alte cărți, Dumnezeu nu Își exprimă gândurile și nu descrie sau declară către oameni motivele pentru care face aceste lucruri sau de ce Îi pasă atât de mult de omenire, pentru a face omenirea să fie recunoscătoare față de El sau să-L laude. Chiar și când este rănit, când inima Sa este extrem de îndurerată, El nu uită niciodată responsabilitatea sau grija Sa față de omenire, și în tot acest timp suportă această rană și durere singur în tăcere. Din contră, Dumnezeu continuă să se îngrijească de omenire așa cum o face întotdeauna. Deși oamenii Îl laudă deseori sau sunt martori pentru El, niciunul dintre aceste comportamente nu este cerut de Dumnezeu. Asta deoarece El nu intenționează niciodată ca lucrurile bune pe care le face pentru omenire să fie date la schimb pentru recunoștință sau pentru ca acestea să fie răsplătite. Pe de altă parte, cei care se tem de Dumnezeu și resping răul, cei care Îl urmează cu adevărat pe Dumnezeu, Îl ascultă și Îi sunt loiali și cei care I se supun – aceștia sunt oameni care vor primi deseori binecuvântările Lui și El va acorda astfel de binecuvântări fără rezerve. Mai mult, binecuvântările pe care oamenii le primesc de la El sunt deseori dincolo de imaginația lor și, de asemenea, dincolo de orice pot da la schimb ființele umane pentru ceea ce au făcut sau pentru prețul pe care l-au plătit. Când omenirea se bucură de binecuvântarea lui Dumnezeu, îi pasă cuiva de ce face El? Se preocupă cineva de modul în care se simte Dumnezeu? Încearcă cineva să aprecieze durerea Lui? Răspunsul precis la aceste întrebări este nu! Poate orice ființă umană, inclusiv Noe, să aprecieze durerea pe care o simțea Dumnezeu în acel moment? Poate cineva să înțeleagă de ce Dumnezeu ar stabili un astfel de legământ? Nu poate! Oamenii nu apreciază durerea Lui nu pentru că nu o pot înțelege, și nu din cauza distanței dintre Dumnezeu și om sau diferenței dintre statuturile lor; mai degrabă, este din cauza faptului că oamenilor nici măcar nu le pasă de sentimentele lui Dumnezeu. Omenirea crede că Dumnezeu este independent – Dumnezeu nu are nevoie ca oamenilor să le pese de El, să-L înțeleagă sau să-I arate considerație. Dumnezeu este Dumnezeu, deci nu are durere, nici emoții; El nu va fi trist, nu simte durere, nici măcar nu plânge. Dumnezeu este Dumnezeu, deci nu are nevoie să-Și exprime emoțiile și nu are nevoie de consolare. Dacă El are nevoie de acestea în anumite circumstanțe, atunci El le va rezolva El Însuși și nu va necesita asistență din partea omenirii. În schimb, oamenii imaturi, slabi sunt cei care au nevoie de consolarea, îngrijirea și încurajarea lui Dumnezeu și care au nevoie chiar ca El să îi consoleze oricând, oriunde. Un astfel de gând se ascunde adânc în inimile oamenilor: omul este cel slab; oamenii au nevoie ca Dumnezeu să îi îngrijească în toate modurile, ei merită toată grija pe care o primesc și ar trebui să ceară de la Dumnezeu tot ceea ce simt că ar trebui să fie al lor. Dumnezeu este Cel puternic; El are totul și El ar trebui să fie paznicul omenirii și Cel care acordă binecuvântări. Dat fiind că El este deja Dumnezeu, este atotputernic și nu are nevoie niciodată de nimic de la omenire.
Deoarece omul nu dă atenție niciuneia dintre revelațiile lui Dumnezeu, el nu a simțit niciodată durerea, tristețea sau bucuria Lui. Dar în schimb, Dumnezeu cunoaște toate expresiile omului precum palma mâinii Sale. Dumnezeu are grijă de nevoile tuturor și în toate locurile, observând gândurile schimbătoare ale fiecărei persoane și astfel, consolându-i și îndemnându-i, călăuzindu-i și iluminându-i. În ceea ce privește toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut asupra omenirii și toate prețurile pe care le-a plătit din cauza lor, pot oamenii să găsească un pasaj din Biblie sau din altceva ce a spus Dumnezeu până acum care afirmă clar că Dumnezeu va cere ceva de la om? Nu! Din contră, indiferent cât ignoră oamenii gândirea Lui, El tot conduce omenirea în mod repetat, se îngrijește de aceasta în mod repetat și ajută oamenii, pentru a le permite să urmeze calea lui Dumnezeu pentru ca ei să poată primi destinația frumoasă pe care El a pregătit-o pentru ei. Când vine vorba de Dumnezeu, ceea ce El are și ce este, harul Său, mila și toate recompensele Sale, vor fi acordate fără rezerve asupra celor care Îl iubesc și Îl urmează. Dar El nu dezvăluie niciodată niciunei persoane durerea pe care a suferit-o sau starea Sa de spirit și nu Se plânge niciodată despre faptul că cineva nu are respect față de El sau că nu Îi cunoaște voia. El suferă pur și simplu toate acestea în tăcere, așteptând ziua în care omenirea va putea înțelege.
De ce spun aceste lucruri aici? Ce vedeți din lucrurile pe care le-am spus? Există ceva în esența și în firea lui Dumnezeu care este cel mai ușor de trecut cu vederea, ceva ce are doar Dumnezeu și nicio altă persoană, inclusiv cei despre care alții cred că sunt persoane grozave, oameni buni sau Dumnezeul din imaginația lor. Ce este acest lucru? Aceasta este atitudinea altruistă a lui Dumnezeu. Când vorbim de altruism, poate crezi că și tu ești foarte altruist, deoarece când vine vorba de copiii tăi, nu te tocmești niciodată cu ei și ești generos față de ei sau crezi că și tu ești foarte altruist când vine vorba de părinții tăi. Indiferent ce crezi, cel puțin ai un concept al cuvântului „altruist” și îl consideri un cuvânt pozitiv și consideri că a fi o persoană altruistă este foarte nobil. Când ești altruist, crezi că ești grozav. Dar nu există nimeni care poate vedea altruismul lui Dumnezeu în toate lucrurile, între oameni, evenimente și obiecte și prin lucrarea Lui. De ce se întâmplă așa? Deoarece omul este prea egoist! De ce spun asta? Omenirea trăiește într-o lume materială. Poate că Îl urmezi pe Dumnezeu, dar nu vezi sau nu apreciezi niciodată cum Dumnezeu te îngrijește, te iubește și Se preocupă de tine. Deci ce vezi? Vezi rudele tale de sânge care te iubesc și te adoră. Vezi lucruri care sunt benefice pentru trupul tău, îți pasă despre oamenii și lucrurile pe care le iubești. Acesta este așa-zisul altruism al omului. Astfel de oameni „altruiști”, totuși, nu se preocupă niciodată în privința lui Dumnezeu care le dă viață. În contrast cu Dumnezeu, altruismul omului devine egoist și demn de dispreț. Altruismul în care crede omul este gol și nerealist, pătat, incompatibil și fără legătură cu El. Altruismul omului este pentru el însuși, în timp ce altruismul lui Dumnezeu este o adevărată revelație a esenței Sale. Tocmai datorită altruismului Său primește omul o îngrijire constantă din partea Lui. Poate că nu sunteți afectați prea profund de acest subiect despre care vorbesc astăzi și doar dați din cap în semn de aprobare, dar când încerci să apreciezi inima lui Dumnezeu în inima ta, vei descoperi fără să vrei: dintre toți oamenii, chestiunile și lucrurile pe care le poți simți în această lume, doar altruismul Lui este real și concret, deoarece doar iubirea Lui pentru tine este necondițională și nepătată. În afară de Dumnezeu, lipsa de egoism a oricui altcuiva este pe deplin falsă, superficială, neautentică; are un scop, anumite intenții, presupune un compromis și nu poate rezista la testare. Puteți chiar spune că este murdară, vrednică de dispreț. Sunteți de acord?
Știu că vă sunt foarte nefamiliare aceste subiecte și aveți nevoie de puțin timp pentru a le aprofunda înainte să le puteți înțelege cu adevărat. Cu cât sunteți mai puțin familiarizați cu aceste chestiuni și subiecte, cu atât acest lucru dovedește mai mult că acestea lipsesc din inima voastră. Dacă nu aș menționa niciodată aceste subiecte, ar ști vreunul din voi vreun pic despre acestea? Cred că nu ați ajunge să le cunoașteți niciodată. Acesta este un lucru cert. Indiferent cât de mult puteți înțelege sau pricepe, pe scurt, aceste subiecte despre care vorbesc sunt ceea ce le lipsește cel mai mult oamenilor și ceea ce ar trebui să știe cel mai bine. Aceste subiecte sunt foarte importante pentru toată lumea – sunt prețioase și sunt viață și sunt lucrurile care vă trebuie pentru drumul ce vă stă înainte. Fără aceste cuvinte ca îndrumare, fără ca tu să înțelegi firea și esența lui Dumnezeu, vei purta întotdeauna un semn de întrebare în privința Lui. Cum poți crede în mod corespunzător în Dumnezeu dacă nici măcar nu-L înțelegi? Nu știi nimic despre emoțiile Lui, voia Sa, starea Sa de spirit, la ce Se gândește, ce Îl întristează și ce Îl face fericit, deci cum poți să ai considerație față de inima Lui?
De câte ori e supărat Dumnezeu, El se confruntă cu o omenire care nu Îi dă nicio atenție, o omenire care Îl urmează și pretinde că-L iubește, dar Îi neglijează complet sentimentele. Cum poate inima Sa să nu sufere? În lucrarea de gestionare a lui Dumnezeu, El vorbește și Își îndeplinește cu sinceritate lucrarea asupra fiecărei persoane și se confruntă cu fiecare fără rezerve sau ascunziș, dar invers, fiecare persoană care Îl urmează este închisă față de El și nimeni nu dorește să se apropie în mod activ de El, să-I înțeleagă inima sau să acorde atenție sentimentelor Sale. Chiar și cei care vor să devină confidenții Lui nu vor să se apropie de El, să aibă considerație față de inima Lui sau să încerce să-L înțeleagă. Când Dumnezeu este vesel și fericit, nu există nimeni care să-I împărtășească fericirea. Când Dumnezeu este înțeles greșit de oameni, nu există nimeni care să-I consoleze inima rănită. Când inima Lui doare, nu există nicio singură persoană dispusă să-L asculte cum I se destăinuie. De-a lungul acestor mii de ani ai lucrării de gestionare a lui Dumnezeu, nu există nimeni care să înțeleagă emoțiile Lui, nici cineva care să le priceapă sau să le aprecieze, cu atât mai puțin cineva care ar putea sta alături de El pentru a-I împărtăși bucuriile și durerile. Dumnezeu este singur. Este singur! Dumnezeu este singur nu doar pentru că omenirea coruptă I se opune, ci mai mult deoarece cei care urmăresc să fie spirituali, cei care caută să Îl cunoască pe Dumnezeu și să-L înțeleagă, și chiar și cei care sunt dispuși să-I dedice întreaga viață, nu știu, de asemenea, gândurile Sale și nu Îi înțeleg firea și emoțiile.
La finalul poveștii lui Noe, vedem că Dumnezeu a utilizat o metodă neobișnuită pentru a-Și exprima sentimentele din acel moment. Metoda este foarte specială și anume, de a face un legământ cu omul. Este o metodă care declară sfârșitul utilizării de către Dumnezeu a unui potop pentru a distruge lumea. Din exterior, a face un legământ pare un lucru foarte obișnuit. Nu este nimic mai mult decât folosirea unor cuvinte pentru a obliga părțile de a nu face acțiuni care încalcă termenii, pentru a ajuta la realizarea scopului de a proteja interesele ambelor părți. Ca formă, este un lucru foarte obișnuit, dar din motivațiile lui Dumnezeu și sensul de la baza acestui lucru, este o adevărată revelație a firii și stării Lui de spirit. Dacă doar puneți aceste cuvinte deoparte și le ignorați, dacă nu v-aș spune niciodată adevărul lucrurilor, atunci omenirea nu va ști niciodată cu adevărat gândirea lui Dumnezeu. Poate în imaginația ta Dumnezeu zâmbește când face acest legământ sau poate expresia Sa este serioasă, dar indiferent care este cea mai comună expresie a Lui în imaginația oamenilor, nimeni nu poate vedea inima sau durerea Lui, cu atât mai puțin singurătatea Sa. Nimeni nu-L poate face pe Dumnezeu să aibă încredere în el sau să fie vrednic de încrederea Lui sau să fie cineva față de care Își poate exprima gândurile sau cui să-Și mărturisească durerea. De aceea, Dumnezeu nu a avut de ales decât să facă un asemenea lucru. La suprafață, Dumnezeu a făcut un lucru ușor când a spus adio omenirii anterioare, rezolvând trecutul și ajungând la o concluzie perfectă a distrugerii Sale a lumii prin potop. Totuși, Dumnezeu îngropase durerea din acest moment adânc în inima Sa. Într-o perioadă când Dumnezeu nu avea în cine să aibă încredere, El a făcut un legământ cu omenirea, spunându-le oamenilor că nu va mai distruge lumea prin potop. Când curcubeul reapare este pentru a le reaminti oamenilor că un asemenea lucru s-a întâmplat odată, pentru a-i avertiza să nu facă lucruri rele. Chiar și într-o astfel de stare dureroasă, Dumnezeu nu a uitat de omenire și tot a arătat multă grijă pentru aceasta. Nu reprezintă acestea iubirea și altruismul Lui? Dar la ce se gândesc oamenii când suferă? Nu este acesta momentul când au nevoie cel mai mult de Dumnezeu? În astfel de momente, oamenii întotdeauna trag de El pentru ca El să-i poată consola. Indiferent când, Dumnezeu nu va dezamăgi oamenii niciodată și îi va lăsa întotdeauna să iasă din situațiile lor dificile și să trăiască în lumină. Deși Dumnezeu alimentează astfel omenirea, în inima omului Dumnezeu nu este decât o pastilă de siguranță, un tonic de confort. Când Dumnezeu suferă, când inima Sa este rănită, a avea o ființă creată sau orice persoană care să-I țină companie sau să-L consoleze este fără îndoială doar o dorință extravagantă pentru El. Omul nu dă niciodată atenție sentimentelor Lui, deci Dumnezeu nu cere și nici nu Se așteaptă să existe cineva care să-L poată consola. El doar Își utilizează metodele pentru a-Și exprima dispoziția. Oamenii nu cred că este mare lucru pentru Dumnezeu să treacă prin niște suferință, dar doar când încerci cu adevărat să-L înțelegi pe Dumnezeu, când poți aprecia cu adevărat cele mai sincere intenții ale Lui în tot ceea ce face, poți simți măreția și altruismul Lui. Chiar dacă a făcut un legământ cu omenirea folosind un curcubeu, El nu a spus nimănui motivul pentru care a făcut asta, motivul pentru care a stabilit acest legământ, însemnând că nu a spus niciodată nimănui gândurile Sale adevărate. Asta deoarece nu există nimeni care să poată pricepe profunzimea iubirii pe care Dumnezeu o are pentru omenirea pe care a creat-o cu propriile mâini și, de asemenea, nu există nimeni care să poată aprecia cât de multă durere a suferit inima Lui când a distrus omenirea. De aceea, chiar dacă le spune oamenilor cum Se simte, ei nu pot să preia această încredere. Deși este în suferință, El tot Își continuă următoarea etapă a lucrării. Dumnezeu întotdeauna dă cea mai bună latură a Sa și cele mai bune lucruri omenirii în timp ce îndură în tăcere toată suferința El Însuși. Dumnezeu nu dezvăluie niciodată în mod deschis aceste suferințe. În schimb, El le îndură și așteaptă în tăcere. Rezistența lui Dumnezeu nu este rece, amorțită sau neputincioasă, nici nu este un semn al slăbiciunii. Este un semn al faptului că iubirea și esența Sa au fost întotdeauna altruiste. Aceasta este o revelație naturală a esenței și firii Sale și o întrupare autentică a identității lui Dumnezeu ca adevăratul Creator.
Acestea fiind spuse, unii oameni pot interpreta greșit la ce Mă refer. Descrierea în detaliu a sentimentelor lui Dumnezeu, cu atât de multe elemente senzaționale, a avut ca scop să-i facă pe oameni să-L compătimească pe Dumnezeu? A existat o asemenea intenție? (Nu!) Singurul Meu scop în a spune aceste lucruri a fost de a vă face să-L cunoașteți mai bine, să înțelegeți fiecare parte din El, să-I înțelegeți emoțiile, să apreciați faptul că esența și firea Lui sunt, în mod concret și puțin câte puțin, exprimate prin lucrarea Sa, în opoziție cu descrierea prin cuvintele goale ale omului, literele și doctrinele sau imaginația lui. Adică, Dumnezeu și esența Sa există cu adevărat – nu sunt picturi, nu au fost imaginate, nici construite de om și cu siguranță nu au fost fabricate de el. Recunoașteți asta acum? Dacă o recunoașteți, atunci cuvintele Mele astăzi și-au atins scopul.
Am discutat trei subiecte astăzi. Sper că toată lumea a câștigat mult din părtășia privind aceste trei subiecte. Pot spune în mod definitiv că, prin aceste trei subiecte, gândurile lui Dumnezeu pe care le-am descris sau firea și esența Lui pe care le-am menționat au schimbat ideile oamenilor și înțelegerea lor cu privire la Dumnezeu, chiar au întors credința tuturor către El, și mai ales, au schimbat imaginea Dumnezeului admirat de toată lumea în inimile lor. Orice ar fi, sper că ceea ce ați învățat despre firea Lui în aceste două părți ale Bibliei vă este de folos și sper că, după ce vă întoarceți, veți încerca să cugetați la asta mai mult. Întâlnirea de astăzi se încheie aici. La revedere!
4 noiembrie 2013
28.1.19
Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu
27.1.19
Ce înțelegi atunci când vine vorba de Dumnezeu?
Oamenii au crezut în Dumnezeu din cele mai vechi timpuri, și totuși majoritatea dintre ei nu știu nimic despre acest cuvânt „Dumnezeu”. Pur și simplu își duc viața în confuzie. Nu au nici un indiciu de ce omul ar trebui să creadă în Dumnezeu sau ce este mai precis Dumnezeu. Dacă oamenii știu doar să creadă și să-L urmeze pe Dumnezeu, dar habar nu au ce este Dumnezeu și nici nu-L înțeleg, atunci nu e aceasta cea mai mare glumă din lume? Chiar dacă oamenii au fost până acum martorii multor taine cerești și au auzit de o cunoaștere profundă pe care omul n-a mai avut-o niciodată înainte, ei se află în întuneric în privința multora dintre cele mai elementare adevăruri. Unii ar putea spune: „Dar credem în Dumnezeu de atâta vreme. Cum să nu știm ce este El? Oare asta nu ne-ar știrbi din valoare?" Dar, în realitate, deși toți Mă urmează astăzi, nimeni nu pricepe nimic din toată lucrarea care se face. Ei au renunțat la cele mai simple și mai ușoare întrebări, ca să nu mai vorbim despre cea mai complexă întrebare: „Dumnezeu”. S-ar cuveni să știi că acele întrebări pe care le dai la o parte și cărora nu le poți găsi răspunsul sunt cele pe care trebuie să le înțelegi în primul rând, căci știi doar să urmezi mulțimea, fără să acorzi atenție și să te îngrijești de cele cu care ar trebui să te înzestrezi. Știi cu adevărat de ce ar trebui să ai credință în Dumnezeu? Știi cu adevărat ce este Dumnezeu? Știi cu adevărat ce este omul? Ca om cu credință în Dumnezeu, dacă nu înțelegi aceste lucruri, nu pierzi oare demnitatea unui credincios al lui Dumnezeu? Lucrarea Mea de astăzi este aceasta: să-i fac pe oameni să-și înțeleagă esența, să înțeleagă tot ce fac și să cunoască chipul adevărat al Domnului – acesta este actul final al planului Meu de gestionare (planul mântuirii), ultima etapă a lucrării Mele. De aceea vă vorbesc dinainte despre toate tainele vieții, astfel încât cu toții să le puteți accepta de la Mine. Și fiindcă aceasta este lucrarea Mea cea din urmă, trebuie să vă spun toate adevărurile vieții pe care nu le-ați auzit niciodată înainte, chiar dacă nu le puteți înțelege și nu le puteți asimila, deoarece sunteți pur și simplu prea slabi și nepregătiți. Vreau să-Mi închei lucrarea, să-Mi termin toate lucrările necesare și să vă informez pe deplin despre ceea ce trebuie să faceți, ca să nu vă mai rătăciți și să cădeți în capcana înșelărilor celui rău, atunci când se va coborî întunericul. Sunt multe lucrurile care depășesc înțelegerea voastră, multe aspecte care vă scapă. Sunteți atât de ignoranți. Vă cunosc bine condiția și neputințele. Prin urmare, deși sunt multe cuvinte pe care nu le veți putea pricepe, totuși vreau să vă spun toate aceste adevăruri pe care nu le-ați mai auzit niciodată - pentru că mă tot întreb dacă, în situația voastră actuală, veți fi în stare să fiți martorii Mei. Nu e vorba că v-aș devaloriza. Sunteți cu toții dobitoace care nu au avut parte de instruirea Mea, și este cu adevărat discutabil cât de multă slavă este în voi. Deși am consumat multă energie cu voi, se pare că elementele pozitive din voi sunt practic inexistente, în timp ce lucrurile rele pot fi numărate pe degete și sunt doar niște mărturii pentru a-l face de ocară pe Satana. Aproape orice altceva din voi este otrava Satanei. Vă uitați la Mine ca și cum ați fi dincolo de mântuire. Prin urmare, așa stând lucrurile, Mă uit la purtările voastre și, în final, vă cunosc statura adevărată. De aceea mă îngrijorez în continuare pentru voi: Lăsat să-și trăiască singur viața, oare va ajunge omul mai bine sau măcar la fel cu modul în care este astăzi? Nu vă îngrijorează infantilismul vostru? Puteți fi cu adevărat ca poporul ales al lui Israel, credincioși Mie și numai Mie în orice împrejurare? Ceea ce manifestați nu este obrăznicia copiilor scăpați de sub supravegherea părinților, ci furia care izbucnește din animalele fugite de sub biciul stăpânilor. Ar trebui să vă cunoașteți natura, care este și slăbiciunea pe care cu toții o împărtășiți, boala voastră comună. Astfel, singurul Meu îndemn față de voi astăzi este acela de a fi martorii Mei. Nu lăsați cu nici un chip să vă cuprindă vechea boală. Cel mai important lucru este să dați mărturie. Aceasta este esența lucrării Mele. Ar trebui să acceptați cuvintele Mele la fel cum Maria a acceptat revelația lui Iahve care a venit la ea într-un vis, crezând și apoi supunându-se. Asta înseamnă castitate. Căci voi sunteți cei care aud cel mai mult cuvintele Mele, cei prea binecuvântați de Mine. Vă dau toate posesiunile Mele cele de preț, punându-vă totul la dispoziție. Cu toate acestea, situația voastră și cea a poporului israelian sunt atât de diferite, precum două lumi complet distincte. Cu toate acestea, în comparație cu ei, voi primiți mult mai mult. În timp ce ei așteaptă cu disperare venirea Mea, voi petreceți zile plăcute cu Mine, împărtășindu-vă din bogățiile Mele. Prin comparație, ce anume vă dă dreptul să protestați și să vă certați cu Mine și să cereți din cele ce sunt ale Mele? Nu primiți destul? Eu vă dau atât de mult, dar ceea ce-Mi dați în schimb este tristețea inimii, anxietatea, resentimentele și nemulțumirea. Sunteți prea respingători și, totuși, treziți milă. Prin urmare, nu am de ales decât să-Mi înghit toate resentimentele și protestele din nou și din nou. De-a lungul acestor câteva mii de ani de muncă, n-am mai adus niciodată obiecții omenirii, pentru că am descoperit că în istoria dezvoltării oamenilor, doar amăgirile sunt cele memorabile. Ele sunt asemeni unor moșteniri prețioase lăsate vouă de strămoșii străvechi ai antichității. Cât de tare urăsc acei porci și câini sub-umani. Sunteți prea lipsiți de conștiință! Caracterul vostru este prea primitiv! Inimile voastre sunt prea împietrite! Dacă aș fi dus cuvintele Mele și lucrarea Mea în Israel, aș fi dobândit slavă de multă vreme. Dar printre voi nu a fost așa. Printre voi există doar neglijență crudă, un umăr rece și multe scuze. Sunteți prea lipsiți de sentimente și prea nevrednici!
Ar trebui să oferiți totul în sprijinul lucrării Mele. Ar trebui să lucrați ca să Mă ajutați. Vreau să vă vorbesc despre tot ceea ce nu înțelegeți, pentru a obține tot ceea ce vă lipsește de la Mine. Chiar dacă lipsurile voastre sunt prea multe ca să le numărăm, sunt dispus să-Mi continui lucrarea pe care ar trebui să o fac asupra voastră, oferindu-vă îndurare pentru ca voi să puteți beneficia de Mine și să dobândiți slava care lipsește în voi și pe care lumea n-a văzut-o niciodată. Am lucrat atâta vreme, dar nici unul dintre oameni nu M-a cunoscut. Vreau să vă spun secrete pe care nu le-am spus nimănui altcuiva.
În rândul oamenilor, am fost Duhul pe care nu L-au putut vedea, Duhul cu care nu au putut lua legătura niciodată. Din cauza celor trei etape ale lucrării Mele pe pământ (creația lumii, răscumpărarea și distrugerea), am apărut în mijlocul lor în momente diferite (niciodată public) pentru a-Mi face lucrarea printre oameni. Prima dată când am venit printre ei a fost în timpul Epocii Răscumpărării. Bineînțeles că am venit printre evrei; prin urmare, primii care L-au văzut pe Dumnezeu venind pe pământ au fost evreii. Motivul pentru care am făcut personal acest lucru a fost pentru că am vrut să-Mi folosesc întruparea ca jertfă pentru păcat în lucrarea Mea de răscumpărare. Deci, primii care M-au văzut au fost evreii din Epoca Harului. A fost prima dată când am lucrat în trup. În Epoca Împărăției, lucrarea Mea este de a cuceri și a desăvârși, așa că am păstorit din nou, în trup. Aceasta este a doua oară când lucrez în trup. În ultimele două etape ale lucrării, ceea ce vine în contact cu oamenii nu mai e Duhul nevăzut, de neatins, ci o persoană care este Duhul întrupat. Astfel, în ochii omului, devin din nou o persoană care nu are nimic din atributele lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Dumnezeul pe care Îl văd oamenii nu este numai bărbat, ci și femeie, ceea ce este uluitor și tainic derutant pentru ei. Din nou, lucrarea Mea extraordinară zdrobește credințele vechi de mulți ani. Oamenii sunt uluiți! Dumnezeu nu este doar Duhul Sfânt, acel Duh multiplicat de șapte ori, Duhul atotcuprinzător, dar și o persoană, o persoană de rând, o persoană absolut obișnuită. El nu este numai bărbat, ci și femeie. Ei sunt asemănători prin faptul că ambii sunt născuți din oameni, și diferiți în sensul că unul este conceput de Duhul Sfânt, iar celălalt este născut dintr-un om, provenit însă direct din Duh. Ei sunt asemănători prin faptul că amândoi, trup întrupat al lui Dumnezeu, îndeplinesc lucrarea Tatălui, dar și diferiți, de vreme ce unul face lucrarea de răscumpărare, iar celălalt face lucrarea de cucerire. Amândoi reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, dar unul este Domnul izbăvirii, plin de iubire și milă, iar celălalt este Dumnezeul dreptății, plin de mânie și judecată. Unul este Conducătorul suprem care lansează lucrarea de izbăvire, iar celălalt este Dumnezeul îndreptățit să realizeze lucrarea de cucerire. Unul este Începutul, celălalt este Sfârșitul. Unul este trup neprihănit, celălalt este trup ce desăvârșește răscumpărarea, continuă lucrarea și nu se naște niciodată din păcat. Ambii sunt același Duh, dar sălășluiesc în trupuri diferite și se nasc în locuri diferite. Și sunt separați în timp de câteva mii de ani. Cu toate acestea, lucrarea lor este reciproc complementară, niciodată conflictuală și făcută, se poate spune, în aceeași suflare. Ambii sunt oameni, dar unul este băiețel și celălalt este o fetiță. În toți acești ani, ceea ce au văzut oamenii n-a fost doar Duhul și nu doar un om, un bărbat, ci multe alte lucruri care nu corespund noțiunilor umane, de aceea ei nu Mă pot înțelege pe deplin. Ei cred și se îndoiesc de Mine în aceeași măsură, ca și cum aș exista și totuși aș fi o iluzie. De aceea, până în ziua de azi, oamenii încă nu știu ce este Dumnezeu. Mă poți descrie cu adevărat într-o singură propoziție? Îndrăznești cu adevărat să spui că „Isus nu este altul decât Dumnezeu și Dumnezeu nu este altul decât Isus”? Ești cu adevărat atât de temerar încât să spui „Dumnezeu nu este altul decât Duhul și Duhul nu este altul decât Dumnezeu?” Te simți confortabil spunând „Dumnezeu este doar o persoană în carne și oase?” Ai cu adevărat curajul să afirmi că „Chipul lui Isus este pur și simplu chipul măreț al lui Dumnezeu?” Poți să explici cu claritate starea și chipul lui Dumnezeu cu puterea cuvintelor tale? Îndrăznești cu adevărat să spui: „Dumnezeu a creat doar bărbatul, nu și femeia, după chipul Său?” Dacă ai spune asta, atunci nici o femeie nu ar mai fi printre aleșii Mei și n-ar mai face parte din omenire. Acum știi cu adevărat ce este Dumnezeu? Este Dumnezeu un om? Este Dumnezeu un Duh? Este Dumnezeu într-adevăr un bărbat? Doar Isus este în stare să desăvârșească lucrarea pe care vreau să o fac? Dacă alegi doar una dintre aceste variante pentru a rezuma ființa Mea, atunci vei fi un credincios extrem de ignorant. Dacă lucrez ca om întrupat o dată și doar o singură dată, Mă poți caracteriza? Poți să arunci cu adevărat o privire și să vezi dincolo de Mine? Mă poți descrie într-adevăr complet doar ca urmare a ceea ce ai trăit în timpul vieții tale? Și dacă în cele două întrupări ale Mele fac o lucrare asemănătoare, cum M-ai vedea? M-ai părăsi țintuit pe cruce pentru totdeauna? Poate fi Dumnezeu așa simplu precum spui?
Deși credința voastră este foarte sinceră, niciunul dintre voi nu este în stare să Mă caracterizeze complet și nici unul dintre voi nu este în măsură să depună mărturie pe deplin despre toate realitățile văzute. Gândiți-vă la asta. Chiar acum, cei mai mulți dintre voi v-ați abandonat îndatoririle, îngrijindu-vă în schimb de cele ale trupului, săturându-l și bucurându-l cu lăcomie. Prea puțin adevăr sălășluiește în voi. Cum puteți atunci mărturisi pentru tot ce ați văzut? Chiar credeți că puteți fi martorii Mei? Dacă într-o zi nu poți depune mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci ți-ai pierdut natura de ființă creată. Existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei mai fi demn să te numești om. Se poate spune chiar că nu vei mai fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra ta. Dar pentru că, în prezent, tu nu înveți nimic, nu știi nimic și lucrezi în zadar, când Îmi voi extinde lucrarea, vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutilă. Oare asta nu va face din tine un veșnic păcătos? Când va veni timpul, nu vei regreta amarnic? Nu te va cuprinde tristețea? Eu nu fac toată această lucrare din plictiseală, ci pentru a pune o temelie activității Mele viitoare. Nu-i vorba că Mă plictisesc și trebuie să inventez ceva nou de făcut. Trebuie să înțelegi că lucrarea pe care o fac nu este joacă de copii[a], ci este în numele Tatălui Meu. Trebuie să știi că nu numai Eu fac totul singur. Mai degrabă, Îl reprezint pe Tatăl Meu. Între timp, rolul tău este doar acela de a urma, de a asculta, de a te schimba și de a da mărturie. Ce trebuie să înțelegeți este motivul pentru care ar trebui să credeți în Mine. Aceasta este cea mai importantă chestiune pe care trebuie să o înțelegeți fiecare dintre voi. Tatăl Meu, pentru slava Sa, v-a predestinat pe toți pentru Mine, din momentul în care a creat lumea. El nu v-a predestinat decât pentru lucrarea Mea și pentru slava Lui. Din cauza Tatălui voi credeți în Mine; din cauza predestinării Tatălui Meu, voi Mă urmați pe Mine. Nimic din toate acestea nu a fost alegerea voastră. Chiar și mai important este să înțelegeți că voi sunteți cei pe care Tatăl Mi i-a încredințat cu scopul de a mărturisi pentru Mine. Pentru că El v-a încredințat Mie, trebuie să păziți căile pe care le-am așezat pentru voi, precum și cuvintele și căile pe care v-am călăuzit, căci este datoria voastră să mergeți pe căile Mele. Acesta este scopul primordial al credinței voastre în Mine. Așa că vă spun că voi sunteți pur și simplu oameni pe care Tatăl Meu Mi i-a încredințat pentru a rămâne pe căile Mele. Cu toate acestea, credeți numai în Mine; nu sunteți de la Mine pentru că nu sunteți din familia israelită, ci veniți din stirpea vechiului șarpe. Tot ce vă cer să faceți este să mărturisiți pentru Mine, dar astăzi trebuie să umblați pe căile Mele. Toate acestea sunt de dragul mărturiilor viitoare. Dacă vă purtați doar ca oameni care ascultă de căile Mele, atunci nu veți avea nicio valoare și sensul faptului că Tatăl v-a încredințat Mie se va pierde. Ceea ce insist să vă spun este aceasta: „Umblați pe căile Mele.”
În rândul oamenilor, am fost Duhul pe care nu L-au putut vedea, Duhul cu care nu au putut lua legătura niciodată. Din cauza celor trei etape ale lucrării Mele pe pământ (creația lumii, răscumpărarea și distrugerea), am apărut în mijlocul lor în momente diferite (niciodată public) pentru a-Mi face lucrarea printre oameni. Prima dată când am venit printre ei a fost în timpul Epocii Răscumpărării. Bineînțeles că am venit printre evrei; prin urmare, primii care L-au văzut pe Dumnezeu venind pe pământ au fost evreii. Motivul pentru care am făcut personal acest lucru a fost pentru că am vrut să-Mi folosesc întruparea ca jertfă pentru păcat în lucrarea Mea de răscumpărare. Deci, primii care M-au văzut au fost evreii din Epoca Harului. A fost prima dată când am lucrat în trup. În Epoca Împărăției, lucrarea Mea este de a cuceri și a desăvârși, așa că am păstorit din nou, în trup. Aceasta este a doua oară când lucrez în trup. În ultimele două etape ale lucrării, ceea ce vine în contact cu oamenii nu mai e Duhul nevăzut, de neatins, ci o persoană care este Duhul întrupat. Astfel, în ochii omului, devin din nou o persoană care nu are nimic din atributele lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Dumnezeul pe care Îl văd oamenii nu este numai bărbat, ci și femeie, ceea ce este uluitor și tainic derutant pentru ei. Din nou, lucrarea Mea extraordinară zdrobește credințele vechi de mulți ani. Oamenii sunt uluiți! Dumnezeu nu este doar Duhul Sfânt, acel Duh multiplicat de șapte ori, Duhul atotcuprinzător, dar și o persoană, o persoană de rând, o persoană absolut obișnuită. El nu este numai bărbat, ci și femeie. Ei sunt asemănători prin faptul că ambii sunt născuți din oameni, și diferiți în sensul că unul este conceput de Duhul Sfânt, iar celălalt este născut dintr-un om, provenit însă direct din Duh. Ei sunt asemănători prin faptul că amândoi, trup întrupat al lui Dumnezeu, îndeplinesc lucrarea Tatălui, dar și diferiți, de vreme ce unul face lucrarea de răscumpărare, iar celălalt face lucrarea de cucerire. Amândoi reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, dar unul este Domnul izbăvirii, plin de iubire și milă, iar celălalt este Dumnezeul dreptății, plin de mânie și judecată. Unul este Conducătorul suprem care lansează lucrarea de izbăvire, iar celălalt este Dumnezeul îndreptățit să realizeze lucrarea de cucerire. Unul este Începutul, celălalt este Sfârșitul. Unul este trup neprihănit, celălalt este trup ce desăvârșește răscumpărarea, continuă lucrarea și nu se naște niciodată din păcat. Ambii sunt același Duh, dar sălășluiesc în trupuri diferite și se nasc în locuri diferite. Și sunt separați în timp de câteva mii de ani. Cu toate acestea, lucrarea lor este reciproc complementară, niciodată conflictuală și făcută, se poate spune, în aceeași suflare. Ambii sunt oameni, dar unul este băiețel și celălalt este o fetiță. În toți acești ani, ceea ce au văzut oamenii n-a fost doar Duhul și nu doar un om, un bărbat, ci multe alte lucruri care nu corespund noțiunilor umane, de aceea ei nu Mă pot înțelege pe deplin. Ei cred și se îndoiesc de Mine în aceeași măsură, ca și cum aș exista și totuși aș fi o iluzie. De aceea, până în ziua de azi, oamenii încă nu știu ce este Dumnezeu. Mă poți descrie cu adevărat într-o singură propoziție? Îndrăznești cu adevărat să spui că „Isus nu este altul decât Dumnezeu și Dumnezeu nu este altul decât Isus”? Ești cu adevărat atât de temerar încât să spui „Dumnezeu nu este altul decât Duhul și Duhul nu este altul decât Dumnezeu?” Te simți confortabil spunând „Dumnezeu este doar o persoană în carne și oase?” Ai cu adevărat curajul să afirmi că „Chipul lui Isus este pur și simplu chipul măreț al lui Dumnezeu?” Poți să explici cu claritate starea și chipul lui Dumnezeu cu puterea cuvintelor tale? Îndrăznești cu adevărat să spui: „Dumnezeu a creat doar bărbatul, nu și femeia, după chipul Său?” Dacă ai spune asta, atunci nici o femeie nu ar mai fi printre aleșii Mei și n-ar mai face parte din omenire. Acum știi cu adevărat ce este Dumnezeu? Este Dumnezeu un om? Este Dumnezeu un Duh? Este Dumnezeu într-adevăr un bărbat? Doar Isus este în stare să desăvârșească lucrarea pe care vreau să o fac? Dacă alegi doar una dintre aceste variante pentru a rezuma ființa Mea, atunci vei fi un credincios extrem de ignorant. Dacă lucrez ca om întrupat o dată și doar o singură dată, Mă poți caracteriza? Poți să arunci cu adevărat o privire și să vezi dincolo de Mine? Mă poți descrie într-adevăr complet doar ca urmare a ceea ce ai trăit în timpul vieții tale? Și dacă în cele două întrupări ale Mele fac o lucrare asemănătoare, cum M-ai vedea? M-ai părăsi țintuit pe cruce pentru totdeauna? Poate fi Dumnezeu așa simplu precum spui?
Deși credința voastră este foarte sinceră, niciunul dintre voi nu este în stare să Mă caracterizeze complet și nici unul dintre voi nu este în măsură să depună mărturie pe deplin despre toate realitățile văzute. Gândiți-vă la asta. Chiar acum, cei mai mulți dintre voi v-ați abandonat îndatoririle, îngrijindu-vă în schimb de cele ale trupului, săturându-l și bucurându-l cu lăcomie. Prea puțin adevăr sălășluiește în voi. Cum puteți atunci mărturisi pentru tot ce ați văzut? Chiar credeți că puteți fi martorii Mei? Dacă într-o zi nu poți depune mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci ți-ai pierdut natura de ființă creată. Existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei mai fi demn să te numești om. Se poate spune chiar că nu vei mai fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra ta. Dar pentru că, în prezent, tu nu înveți nimic, nu știi nimic și lucrezi în zadar, când Îmi voi extinde lucrarea, vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutilă. Oare asta nu va face din tine un veșnic păcătos? Când va veni timpul, nu vei regreta amarnic? Nu te va cuprinde tristețea? Eu nu fac toată această lucrare din plictiseală, ci pentru a pune o temelie activității Mele viitoare. Nu-i vorba că Mă plictisesc și trebuie să inventez ceva nou de făcut. Trebuie să înțelegi că lucrarea pe care o fac nu este joacă de copii[a], ci este în numele Tatălui Meu. Trebuie să știi că nu numai Eu fac totul singur. Mai degrabă, Îl reprezint pe Tatăl Meu. Între timp, rolul tău este doar acela de a urma, de a asculta, de a te schimba și de a da mărturie. Ce trebuie să înțelegeți este motivul pentru care ar trebui să credeți în Mine. Aceasta este cea mai importantă chestiune pe care trebuie să o înțelegeți fiecare dintre voi. Tatăl Meu, pentru slava Sa, v-a predestinat pe toți pentru Mine, din momentul în care a creat lumea. El nu v-a predestinat decât pentru lucrarea Mea și pentru slava Lui. Din cauza Tatălui voi credeți în Mine; din cauza predestinării Tatălui Meu, voi Mă urmați pe Mine. Nimic din toate acestea nu a fost alegerea voastră. Chiar și mai important este să înțelegeți că voi sunteți cei pe care Tatăl Mi i-a încredințat cu scopul de a mărturisi pentru Mine. Pentru că El v-a încredințat Mie, trebuie să păziți căile pe care le-am așezat pentru voi, precum și cuvintele și căile pe care v-am călăuzit, căci este datoria voastră să mergeți pe căile Mele. Acesta este scopul primordial al credinței voastre în Mine. Așa că vă spun că voi sunteți pur și simplu oameni pe care Tatăl Meu Mi i-a încredințat pentru a rămâne pe căile Mele. Cu toate acestea, credeți numai în Mine; nu sunteți de la Mine pentru că nu sunteți din familia israelită, ci veniți din stirpea vechiului șarpe. Tot ce vă cer să faceți este să mărturisiți pentru Mine, dar astăzi trebuie să umblați pe căile Mele. Toate acestea sunt de dragul mărturiilor viitoare. Dacă vă purtați doar ca oameni care ascultă de căile Mele, atunci nu veți avea nicio valoare și sensul faptului că Tatăl v-a încredințat Mie se va pierde. Ceea ce insist să vă spun este aceasta: „Umblați pe căile Mele.”
23.1.19
Omul corupt este incapabil să-L reprezinte pe Dumnezeu
Omul a trăit sub vălul influenței întunericului, a fost ținut în robie de influența Satanei fără nicio scăpare. Iar firea omului devine tot mai coruptă, după ce a fost supusă lucrării Satanei. S-ar putea spune că omul a trăit dintotdeauna cu firea coruptă satanică, incapabil să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat. În această situație, dacă omul dorește să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să se dezbrace de fățărnicie, importanță de sine, trufie, vanitate și altele asemenea, toate acestea aparținând firii Satanei. În caz contrar, iubirea omului este o iubire impură, este o iubire a Satanei, și una care sigur nu poate primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Nimeni nu este cu adevărat capabil să-L iubească pe Dumnezeu fără a fi imediat desăvârșit, pedepsit, frânt, emondat, disciplinat, mustrat sau purificat de Duhul Sfânt. Dacă spui că o parte din firea ta Îl reprezintă pe Dumnezeu și, prin urmare, ești capabil să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat, atunci vorbește aroganța din tine și ești ridicol. Iar astfel de oameni reprezintă arhanghelul! Natura înnăscută a omului nu este capabilă de la sine să-L reprezinte direct pe Dumnezeu. Omul trebuie să se lepede de natura sa înnăscută prin desăvârșirea lui Dumnezeu, iar apoi, traiul său poate fi binecuvântat de Dumnezeu doar dacă respectă și împlinește voia lui Dumnezeu și, de asemenea, dacă se supune lucrării Duhului Sfânt. Nicio persoană care trăiește în trup nu Îl poate reprezenta nemijlocit pe Dumnezeu, decât dacă este folosit de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, nici chiar despre o astfel de persoană, cu firea și traiul său, nu se poate spune că Îl reprezintă pe deplin pe Dumnezeu; se poate spune doar că traiul său este îndrumat de Duhul Sfânt. Firea unui astfel de om nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu.
Cu toate că firea omului este hotărâtă dinainte de Dumnezeu – acest lucru este dincolo de orice îndoială și poate fi considerat un lucru incontestabil – ea a fost prelucrată de Satana. Drept urmare, întreaga fire a omului reprezintă firea Satanei. Omul ar putea spune că Dumnezeu îndeplinește lucrurile pur și simplu, prin intermediul firii și că și el se comportă în acest fel, că și el are acest tip de caracter, aşadar, spune el, această fire Îl reprezintă pe Dumnezeu. Ce fel de om este acesta? Poate, cumva, firea coruptă de Satana să-L reprezinte pe Dumnezeu? Acel ce spune că firea sa Îl reprezintă pe Dumnezeu, Îl blasfemiază pe Dumnezeu și aduce o insultă Duhului Sfânt! Din perspectiva felului în care lucrează Duhul Sfânt, lucrarea pe care Dumnezeu o întreprinde pe pământ vizează doar să cucerească. Acesta este motivul pentru care o mare parte din firea omului coruptă de Satana nu a fost curățată încă și motivul pentru care omul își duce încă traiul după chipul Satanei. Este bunătatea omului și reprezintă acțiunile sale pământești sau, mai precis, reprezintă pe Satana și nu Îl poate reprezenta sub niciun chip pe Dumnezeu. Chiar dacă un om Îl iubește deja pe Dumnezeu în măsura în care traiul său poate fi un fel de rai pe pământ, acesta poate, totuși, grăi astfel: „Vai, Doamne! Nu Te pot iubi îndeajuns” şi, chiar dacă a atins cea mai înaltă sferă, tot nu se poate spune că trăiește ca Dumnezeu sau că Îl reprezintă pe Dumnezeu, întrucât esența omului este diferită de cea a lui Dumnezeu. Omul nu poate trăi vreodată ca Dumnezeu şi, cu atât mai puţin, nu poate deveni Dumnezeu. Traiul pe care Duhul Sfânt l-a stabilit pentru om este în acord doar cu ceea ce Dumnezeu îi cere omului.
Toate faptele Satanei se manifestă în om. Toate faptele omului sunt manifestări ale Satanei, neputându-L reprezenta, prin urmare, pe Dumnezeu. Omul este întruchiparea Satanei, iar firea omului este incapabilă să reprezinte firea lui Dumnezeu. Unii oameni au un caracter bun; Dumnezeu poate lucra prin caracterul unor astfel de persoane, iar lucrurile pe care aceștia le înfăptuiesc sunt îndrumate de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, firea lor este incapabilă de a-L reprezenta pe Dumnezeu. Lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra lor reprezintă doar lucrul cu și extinderea asupra a ceea ce există deja în interiorul lor. Fie vorba de profeți sau de oamenii folosiți de Dumnezeu în vremurile trecute, nimeni nu Îl poate reprezenta nemijlocit. Toți oamenii ajung să-L iubească pe Dumnezeu doar forțați fiind de împrejurări și nimeni nu se străduiește să coopereze în baza voinței proprii. Ce sunt lucrurile pozitive? Tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu este pozitiv. Firea omului a fost, totuși, prelucrată de Satana şi nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat – iubirea Sa, voința Sa de a suferi, dreptatea, supunerea, smerenia şi tăcerea Sa – toate acestea Îl reprezintă nemijlocit pe Dumnezeu. Aceasta pentru că, atunci când El a venit, era lipsit de natura întinată de păcat, și venea direct de la Dumnezeu, fără să fi fost prelucrat de Satana. Isus are doar forma trupului păcătos şi nu reprezintă păcatul; prin urmare, acțiunile, faptele şi vorbele Sale de până înaintea îndeplinirii lucrării Sale prin crucificare (inclusiv cele din momentul crucificării Sale) Îl reprezintă toate nemijlocit pe Dumnezeu. Exemplul lui Isus este suficient pentru a arăta că niciun om a cărui natură este întinată de păcat nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu şi că păcatul omului îl reprezintă pe Satana. Cu alte cuvinte, păcatul nu Îl reprezintă pe Dumnezeu şi Dumnezeu este fără de păcat. Chiar şi lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra omului poate fi considerată doar condusă de Duhul Sfânt şi nu se poate spune că a fost îndeplinită de om în numele lui Dumnezeu. În ceea ce-l priveşte pe om, însă, nici păcatele sale şi nici firea sa nu Îl reprezintă pe Dumnezeu. Din perspectiva lucrării făcute de Duhul Sfânt asupra omului încă din negura timpului şi până astăzi, cea mai mare parte a fost făcută de Duhul Sfânt. Datorită acesteia omul are ceea ce trăiește. Totuşi, acest lucru este doar unilateral şi foarte puţini pot trăi în adevăr după ce Duhul Sfânt s-a ocupat de ei şi i-a disciplinat. Cu alte cuvinte, este prezentă doar lucrarea Duhului Sfânt, în vreme ce conlucrarea omului lipseşte. Este limpede acum? Așa stând lucrurile, ce ar trebui să faci pentru a-ţi da silinţa în a colabora cu El, în timp ce Duhul Sfânt lucrează şi, astfel, să-ţi îndeplineşti datoria?
Cu toate că firea omului este hotărâtă dinainte de Dumnezeu – acest lucru este dincolo de orice îndoială și poate fi considerat un lucru incontestabil – ea a fost prelucrată de Satana. Drept urmare, întreaga fire a omului reprezintă firea Satanei. Omul ar putea spune că Dumnezeu îndeplinește lucrurile pur și simplu, prin intermediul firii și că și el se comportă în acest fel, că și el are acest tip de caracter, aşadar, spune el, această fire Îl reprezintă pe Dumnezeu. Ce fel de om este acesta? Poate, cumva, firea coruptă de Satana să-L reprezinte pe Dumnezeu? Acel ce spune că firea sa Îl reprezintă pe Dumnezeu, Îl blasfemiază pe Dumnezeu și aduce o insultă Duhului Sfânt! Din perspectiva felului în care lucrează Duhul Sfânt, lucrarea pe care Dumnezeu o întreprinde pe pământ vizează doar să cucerească. Acesta este motivul pentru care o mare parte din firea omului coruptă de Satana nu a fost curățată încă și motivul pentru care omul își duce încă traiul după chipul Satanei. Este bunătatea omului și reprezintă acțiunile sale pământești sau, mai precis, reprezintă pe Satana și nu Îl poate reprezenta sub niciun chip pe Dumnezeu. Chiar dacă un om Îl iubește deja pe Dumnezeu în măsura în care traiul său poate fi un fel de rai pe pământ, acesta poate, totuși, grăi astfel: „Vai, Doamne! Nu Te pot iubi îndeajuns” şi, chiar dacă a atins cea mai înaltă sferă, tot nu se poate spune că trăiește ca Dumnezeu sau că Îl reprezintă pe Dumnezeu, întrucât esența omului este diferită de cea a lui Dumnezeu. Omul nu poate trăi vreodată ca Dumnezeu şi, cu atât mai puţin, nu poate deveni Dumnezeu. Traiul pe care Duhul Sfânt l-a stabilit pentru om este în acord doar cu ceea ce Dumnezeu îi cere omului.
Toate faptele Satanei se manifestă în om. Toate faptele omului sunt manifestări ale Satanei, neputându-L reprezenta, prin urmare, pe Dumnezeu. Omul este întruchiparea Satanei, iar firea omului este incapabilă să reprezinte firea lui Dumnezeu. Unii oameni au un caracter bun; Dumnezeu poate lucra prin caracterul unor astfel de persoane, iar lucrurile pe care aceștia le înfăptuiesc sunt îndrumate de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, firea lor este incapabilă de a-L reprezenta pe Dumnezeu. Lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra lor reprezintă doar lucrul cu și extinderea asupra a ceea ce există deja în interiorul lor. Fie vorba de profeți sau de oamenii folosiți de Dumnezeu în vremurile trecute, nimeni nu Îl poate reprezenta nemijlocit. Toți oamenii ajung să-L iubească pe Dumnezeu doar forțați fiind de împrejurări și nimeni nu se străduiește să coopereze în baza voinței proprii. Ce sunt lucrurile pozitive? Tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu este pozitiv. Firea omului a fost, totuși, prelucrată de Satana şi nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat – iubirea Sa, voința Sa de a suferi, dreptatea, supunerea, smerenia şi tăcerea Sa – toate acestea Îl reprezintă nemijlocit pe Dumnezeu. Aceasta pentru că, atunci când El a venit, era lipsit de natura întinată de păcat, și venea direct de la Dumnezeu, fără să fi fost prelucrat de Satana. Isus are doar forma trupului păcătos şi nu reprezintă păcatul; prin urmare, acțiunile, faptele şi vorbele Sale de până înaintea îndeplinirii lucrării Sale prin crucificare (inclusiv cele din momentul crucificării Sale) Îl reprezintă toate nemijlocit pe Dumnezeu. Exemplul lui Isus este suficient pentru a arăta că niciun om a cărui natură este întinată de păcat nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu şi că păcatul omului îl reprezintă pe Satana. Cu alte cuvinte, păcatul nu Îl reprezintă pe Dumnezeu şi Dumnezeu este fără de păcat. Chiar şi lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra omului poate fi considerată doar condusă de Duhul Sfânt şi nu se poate spune că a fost îndeplinită de om în numele lui Dumnezeu. În ceea ce-l priveşte pe om, însă, nici păcatele sale şi nici firea sa nu Îl reprezintă pe Dumnezeu. Din perspectiva lucrării făcute de Duhul Sfânt asupra omului încă din negura timpului şi până astăzi, cea mai mare parte a fost făcută de Duhul Sfânt. Datorită acesteia omul are ceea ce trăiește. Totuşi, acest lucru este doar unilateral şi foarte puţini pot trăi în adevăr după ce Duhul Sfânt s-a ocupat de ei şi i-a disciplinat. Cu alte cuvinte, este prezentă doar lucrarea Duhului Sfânt, în vreme ce conlucrarea omului lipseşte. Este limpede acum? Așa stând lucrurile, ce ar trebui să faci pentru a-ţi da silinţa în a colabora cu El, în timp ce Duhul Sfânt lucrează şi, astfel, să-ţi îndeplineşti datoria?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)