Viziunea lucrării lui Dumnezeu (1)

Ioan a lucrat șapte ani pentru Isus și pregătise deja calea când a sosit Isus. Înainte de aceasta, Evanghelia împărăției cerurilor propovăduită de Ioan a fost auzită în tot ținutul, astfel încât ea s-a răspândit în toată Iudeea, și toți l-au numit profet. La vremea aceea, regele Irod dorea să-l ucidă pe Ioan, totuși nu îndrăznea, deoarece poporul îl respecta mult pe Ioan, iar Irod se temea că, dacă l-ar ucide pe Ioan, acesta s-ar răzvrăti împotriva lui.

Lucrarea făcută de Ioan a prins rădăcini printre oamenii obișnuiți, și i-a făcut credincioși pe evrei. Timp de șapte ani el a pregătit calea pentru Isus, chiar până în momentul în care Isus a început să-Și îndeplinească lucrarea de slujire. Și astfel, Ioan era cel mai mare dintre toți profeții. Isus a început lucrarea Sa oficială doar după întemnițarea lui Ioan. Înainte de Ioan, niciun alt profet nu pregătise calea pentru Dumnezeu- pentru că, înainte de Isus, Dumnezeu nu se mai întrupase niciodată. Și astfel, dintre toți profeții până la Ioan, el a fost singurul care a pregătit calea pentru Dumnezeul întrupat, și în acest fel Ioan a devenit cel mai mare profet al Vechiului și al Noului Testament. Ioan a început să răspândească Evanghelia împărăției cerurilor cu șapte ani înainte de botezul lui Isus. Pentru oameni, lucrarea pe care a făcut-o părea mai presus de lucrarea ulterioară a lui Isus, cu toate acestea el a rămas totuși, doar un profet. El a lucrat și a vorbit nu în interiorul templului, ci în orașele și satele din afara acestuia. Acest lucru l-a făcut, bineînțeles, în rândul națiunii evreiești, în special printre cei săraci. Rar a venit Ioan în contact cu oamenii din păturile superioare ale societății, răspândind Evanghelia doar printre oamenii obișnuiți ai Iudeii pentru a pregăti pe cei potriviți pentru Domnul Isus și locuri potrivite unde să lucreze El. Cu un profet precum Ioan care să deschidă calea, Domnul Isus a putut să pornească direct pe calea Sa, calea crucii de îndată ce a sosit. Când Dumnezeu s-a întrupat pentru a-Și face lucrarea, nu a fost nevoit să facă lucrarea de a alege oameni și nu a fost nevoit să caute personal oameni sau un loc unde să lucreze. El nu a făcut o astfel de lucrare când a venit; persoana potrivită le pregătise deja pentru El înainte de sosirea Lui. Ioan terminase deja această lucrare înainte ca Isus să înceapă lucrarea Lui, căci atunci când Dumnezeul întrupat a sosit ca să-Și facă lucrarea, El S-a apucat imediat de lucrul cu cei care-L așteptau de mult. Isus nu venise să facă lucrarea de corectare ce revenea omului. El a venit numai pentru a-și îndeplini misiunea pe care o avea de îndeplinit, iar toate celelalte nu aveau nicio legătură cu El. Când a venit Ioan, el nu a făcut decât să scoată din templu și dintre evrei un grup al celor care au acceptat Evanghelia împărăției cerurilor, pentru ca ei să devină obiectele lucrării Domnului Isus. Ioan a lucrat timp de șapte ani, adică a răspândit Evanghelia timp de șapte ani. În timpul lucrării sale, Ioan nu a făcut multe minuni, pentru că lucrarea lui a fost de a deschide calea, a fost lucrarea de pregătire. Toate celelalte lucrări, lucrarea pe care urma să o facă Isus, nu aveau legătură cu el; el doar a cerut omului să-și mărturisească păcatele și să se pocăiască și a botezat oameni, pentru ca ei să poată fi mântuiți. Deși a făcut o lucrare nouă, și a deschis o cale pe care omul nu mai mersese niciodată înainte, totuși el doar a pregătit calea pentru Isus. El era doar un profet care a făcut lucrarea de pregătire, și era incapabil să facă lucrarea lui Isus. Deși Isus nu a fost primul care a propovăduit Evanghelia împărăției cerurilor, și deși a continuat pe calea pe care o pornise Ioan, totuși încă nu era nimeni altcineva care să poată face lucrarea Lui, și aceasta era mai presus de lucrarea lui Ioan. Isus nu Și-a putut pregăti propriul drum; lucrarea Sa a fost făcută direct în numele lui Dumnezeu. Și astfel, indiferent de cât de mulți ani a lucrat Ioan, el a rămas un profet și a rămas singurul care a pregătit calea. Cei trei ani de muncă ai lui Isus au depășit cei șapte ani de muncă ai lui Ioan, căci substanța lucrării Sale nu era aceeași. Când Isus a început să-Și îndeplinească misiunea, care este și perioada în care lucrarea lui Ioan s-a încheiat, Ioan pregătise suficienți oameni și suficiente locuri în folosul Domnului Isus, și au fost îndeajuns pentru ca Domnul Isus să înceapă trei ani de lucrare. Și astfel, de îndată ce lucrarea lui Ioan a fost terminată, Domnul Isus a început oficial lucrarea Lui și cuvintele rostite de Ioan au fost lăsate deoparte. Asta pentru că lucrarea făcută de Ioan a fost numai pentru tranziție, iar cuvintele sale nu erau cuvintele vieții care ar fi condus omul la o nouă creștere; în cele din urmă, cuvintele lui erau doar de uz temporar.

Lucrarea pe care a făcut-o Isus nu a fost supranaturală; a existat un proces în acest sens, și totul a progresat conform legilor normale ale lucrurilor. În ultimele șase luni din viața Sa, Isus știa cu certitudine că El venise să facă această lucrare, și știa că venise ca să fie țintuit pe cruce. Înainte de a fi răstignit, Isus s-a rugat continuu la Dumnezeu Tatăl, exact așa cum s-a rugat de trei ori în Grădina Ghetsimani. După ce a fost botezat, Isus și-a îndeplinit lucrarea de slujire timp de trei ani și jumătate, iar lucrarea Sa oficială a durat doi ani și jumătate. În timpul primului an, El a fost acuzat de Satana, tulburat de om și supus ispitei omului. El a biruit multe ispite în același timp în care Își îndeplinea lucrarea. În ultimele șase luni, când Isus urma să fie răstignit în curând, din gura lui Petru au ieșit cuvintele că El era Fiul Dumnezeului celui viu, că El era Hristos. Doar atunci lucrarea Lui a devenit cunoscută tuturor și abia apoi a fost dezvăluită publicului identitatea Sa. După aceea, Isus le-a spus ucenicilor Săi că El urma să fie răstignit de dragul omului și că trei zile mai târziu El va învia din nou; că El venise să ducă la bun sfârșit lucrarea de răscumpărare, iar El era Mântuitorul. Abia în ultimele șase luni Și-a dezvăluit El identitatea și lucrarea pe care intenționa să o facă. Acesta a fost și timpul lui Dumnezeu, iar lucrarea trebuia să fie făcută astfel. În acea vreme, o parte din lucrarea lui Isus era în conformitate cu Vechiul Testament, precum și cu legile lui Moise și cu cuvintele lui Iahve din perioada Epocii Legii. Pe toate acestea Isus le-a folosit pentru a face o parte din lucrarea Lui. El a predicat oamenilor și i-a învățat în sinagogi, a folosit prezicerile profeților din Vechiul Testament pentru a mustra pe fariseii care Îl dușmăneau, și cuvintele din Scripturi pentru a le dezvălui neascultarea și a-i condamna astfel. Căci ei disprețuiau ceea ce făcuse Isus; în special, o mare parte din lucrarea lui Isus nu era în conformitate cu legile din Scripturi și, în plus, învățăturile Lui erau mai presus decât propriile lor cuvinte și chiar mai presus decât cele ce fuseseră prezise de profeți în Scripturi. Lucrarea lui Isus a fost numai de dragul răscumpărării omului și al răstignirii. Astfel, nu a fost nevoie ca El să spună mai multe cuvinte pentru a cuceri orice om. O mare parte din ceea ce a învățat pe om a fost extras din cuvintele Scripturilor și, chiar dacă lucrarea Lui nu a depășit Scripturile, El tot a reușit să realizeze lucrarea răstignirii. Lucrarea Lui nu a fost cea a cuvântului, nici de dragul cuceririi omenirii, ci a răscumpărării acesteia. El a acționat numai ca jertfă pentru păcatele omenirii și nu a acționat ca sursă a cuvântului pentru omenire. El nu a făcut lucrarea Neamurilor, care a fost lucrarea de cucerire a omului, ci a făcut lucrarea răstignirii, lucrare făcută printre aceia care credeau că există un Dumnezeu. Chiar dacă lucrarea Sa a fost îndeplinită pe baza Scripturilor și El a folosit acea prezicere a vechilor profeți pentru a condamna pe farisei, aceasta a fost suficientă pentru a finaliza lucrarea răstignirii. Dacă lucrarea de astăzi s-ar fi desfășurat tot pe baza predicțiilor vechilor profeți din Scripturi, atunci ar fi fost imposibil să fiți cuceriți, întrucât Vechiul Testament nu conține nicio dovadă a nesupunerii și păcatelor voastre ca popor chinez, nu există nicio expunere a păcatelor voastre. Și astfel, dacă această lucrare ar fi dăinuit încă în Biblie, nu ați fi cedat niciodată. Biblia înregistrează doar o istorie limitată a israeliților, una care nu este capabilă să stabilească dacă sunteți răi sau buni sau să vă judece. Imaginați-vă că v-aș fi judecat conform istoriei israeliților - M-ați mai fi urmat așa cum o faceți azi? Știți cât de dificili sunteți? Dacă nu s-ar fi spus niciun cuvânt în această etapă, atunci finalizarea lucrării de cucerire ar fi fost imposibilă. Pentru că nu am venit să fiu țintuit pe cruce, trebuie să rostesc cuvinte diferite de cele din Biblie, pentru a vă putea cuceri. Lucrarea făcută de Isus a fost doar o etapă mai înaltă decât Vechiul Testament; a fost folosită pentru a începe o epocă și a conduce acea epocă. De ce a spus El: „Să nu credeți că am venit să stric Legea, ci să împlinesc”? Cu toate acestea, în lucrarea Sa au existat multe lucruri care se deosebeau de legile practicate și de poruncile urmate de israeliții Vechiului Testament, căci El nu a venit să se supună legii, ci să o împlinească. Procesul de împlinire a ei a inclus multe lucruri concrete: lucrarea Sa a fost mai practică și mai reală și, în plus, a fost vie, și nu o aderare oarbă la doctrină. Israeliții nu respectau Sabatul? Când a venit Isus, El nu a ținut Sabatul, căci El a spus că Fiul omului era Domnul Sabatului, și când Domnul Sabatului va veni, El va face cum va dori. El venise să împlinească legile din Vechiul Testament și să schimbe legile. Tot ceea ce se face astăzi se bazează pe prezent, dar se sprijină totuși pe temelia lucrării lui Iahve în Epoca Legii, și nu depășește această sferă. Să aveți grijă cum vorbiți și să nu comiteți adulter, de exemplu - nu sunt acestea legile Vechiului Testament? Astăzi, ceea ce vi se cere nu se limitează doar la cele Zece Porunci, ci sunt porunci și legi de un ordin mai înalt decât cele care au fost înainte, dar aceasta nu înseamnă că ceea ce a venit înainte a fost desființat, pentru că fiecare etapă a lucrării lui Dumnezeu este îndeplinită pe temelia etapei anterioare. Cât despre ce Iahve a introdus în Israel, cum ar fi să le ceară oamenilor să aducă jertfe, să-și cinstească părinții, să nu se închine la idoli, să nu îi agreseze sau să îi blesteme pe alții, să nu comită adulter, să nu fumeze sau să bea, să nu mănânce lucruri fără viață și să nu bea sânge: nu alcătuiește lucrul acesta fundamentul practicii voastre chiar și astăzi? Pe temelia trecutului a fost realizată lucrarea până în ziua de azi. Deși legile trecutului nu mai sunt menționate și noi cerințe s-au făcut pentru tine, departe de a fi abolite, acestea au fost, în schimb, înălțate la un statut superior. A spune că au fost abolite înseamnă că epoca anterioară este depășită, deși există unele porunci pe care trebuie să le respecți toată eternitatea. Poruncile din trecut au fost deja puse în practică, au devenit deja parte din ființa omului și nu este nevoie să se reitereze poruncile de a nu fuma, a nu bea și așa mai departe. Pe această bază, poruncile noi sunt stabilite în funcție de nevoile voastre de astăzi, în funcție de statura voastră și de lucrarea de astăzi. Stabilirea de porunci pentru noua epocă nu înseamnă abolirea poruncilor din epoca de dinainte, ci ridicarea lor mai sus pe această temelie, pentru a face acțiunile omului complete și mai în concordanță cu realitatea. Dacă astăzi ați fi obligați doar să urmați poruncile și să respectați legile Vechiului Testament, la fel ca israeliții și, chiar dacă vi s-ar fi cerut să memorați legile stabilite de Iahve, nu ar exista nicio posibilitate de a vă putea schimba. Dacă ar fi doar să respectați acele câteva porunci limitate sau să memorați nenumărate legi, vechea voastră natură ar rămâne adânc înrădăcinată și nu ar exista nicio modalitate de a o stârpi. Astfel ați deveni din ce în ce mai depravați și niciunul dintre voi nu ar deveni ascultător. Cu alte cuvinte, câteva porunci simple sau nenumărate legi sunt incapabile să vă ajute să cunoașteți faptele lui Iahve. Nu sunteți la fel ca israeliții: urmând legile și memorând poruncile, ei au fost capabili să asiste la faptele lui Iahve și să-și ofere devotamentul numai Lui, dar voi nu puteți să faceți acest lucru și câteva porunci ale epocii Vechiului Testament nu numai că nu vă pot face să vă dăruiți inima sau să vă protejeze, ci vă va face în schimb slabi, și vă va coborî în Hades. Căci lucrarea Mea este lucrarea de cucerire și se adresează neascultării voastre și naturii vechi. Cuvintele blânde ale lui Iahve și ale lui Isus sunt departe de cuvintele dure ale judecății de astăzi. Fără cuvinte atât de aspre, ar fi imposibil să vă cuceresc pe voi „experțiiˮ, care ați fost neascultători de mii de ani. Legile Vechiului Testament și-au pierdut puterea asupra voastră cu mult timp în urmă, iar judecata de astăzi este mult mai cumplită decât vechile legi. Cel mai potrivit lucru pentru voi este judecata, și nu restricțiile mărunte ale legilor, pentru că voi nu sunteți omenirea primelor începuturi, ci o omenire care a fost coruptă timp de mii de ani. Ceea ce trebuie să îndeplinească acum omul este în funcție de starea reală a omului astăzi, în funcție de calibrul și de statura actuală a omului de astăzi, și asta nu necesită ca tu să urmezi doctrina. Aceasta este pentru ca schimbările să se poată realiza în vechea ta natură și pentru ca tu să te poți descotorosi de concepțiile tale. Crezi că poruncile sunt doctrine? Acestea sunt, se poate spune, cerințele obișnuite ale omului. Nu sunt o doctrină pe care trebuie să o urmezi. Să luăm interzicerea fumatului, de exemplu – este aceasta doctrină? Nu este doctrină! Este cerută de umanitatea normală; nu este doctrină, ci o regulă pentru întreaga omenire. Astăzi, cele circa douăsprezece porunci care au fost stabilite nu sunt nici ele doctrină, ci ceea ce este necesar pentru a obține umanitatea normală. Oamenii nu aveau și nu cunoșteau asemenea lucruri în trecut, și astfel li se cere să le obțină astăzi, dar nu se consideră ca fiind o doctrină. Legile nu sunt același lucru ca doctrina. Doctrina despre care vorbesc se referă la ceremonii, formalități sau practici deviante și eronate ale omului; este vorba de reguli și regulamente care nu sunt de niciun ajutor omului, nu îi aduc niciun beneficiu, și este un curs de acțiune care nu are nicio semnificație. Acesta este simbolul doctrinei, iar o astfel de doctrină trebuie să fie înlăturată, pentru că nu oferă niciun beneficiu omului. Ceea ce este în beneficiul omului este ceea ce trebuie pus în practică.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic