Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale

Dumnezeu dorește acum să adune un grup de oameni – sunt aceia care se străduiesc să lucreze cu El, care se supun lucrării Sale, care cred că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și care pun în aplicare cerințele lui Dumnezeu. Ei sunt cei care au înțelegere adevărată în inimile lor. Ei sunt cei care pot fi desăvârșiți și care vor păși, în mod inevitabil, pe calea spre perfecțiune. Cei care nu au o înțelegere limpede a lucrării lui Dumnezeu, care nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu, care nu sunt atenți la cuvintele Sale și care nu au dragoste în inimile lor pentru Dumnezeu – astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți. Cei care se îndoiesc de Dumnezeu în trup, care se îndoiesc de El, care nu iau niciodată în serios cuvintele Lui și care Îl amăgesc întotdeauna, se opun lui Dumnezeu și îi aparțin lui Satana – nu există nici o cale de a desăvârși astfel de oameni.

 Dacă dorești să fii desăvârșit, trebuie ca mai întâi să ai bunăvoința lui Dumnezeu, deoarece El desăvârșește pe aceia cărora le arată bunăvoința Sa și care sunt pe placul inimii Lui. Dacă dorești să fii pe placul inimii lui Dumnezeu, inima ta trebuie să se supună lui Dumnezeu în lucrarea Sa, trebuie să te străduiești în căutarea adevărului și trebuie să accepți să fii sub observația lui Dumnezeu în toate. Se supun toate faptele tale observației lui Dumnezeu? Planul tău este bun? Dacă planul tău este bun, Dumnezeu te va accepta; dacă planul tău este greșit, înseamnă că inima ta nu Îl iubește pe Dumnezeu, ci trupul și pe Satana. De aceea, trebuie să accepți observația lui Dumnezeu în toate lucrurile prin rugăciune. Când te rogi, deși persoana Mea nu ți se înfățișează, Duhul Sfânt este cu tine, și când te rogi acestei persoane, te rogi și Duhului lui Dumnezeu. De ce crezi în acest trup? Pentru că în El se află Duhul lui Dumnezeu. Ai crede în această persoană fără Duhul lui Dumnezeu? Când crezi în această persoană, crezi în Duhul lui Dumnezeu. Când te temi de această persoană, te temi de Duhul lui Dumnezeu. Credința în Duhul lui Dumnezeu este credința în această persoană, iar credința în această persoană este și credința în Duhul lui Dumnezeu. Când te rogi, simți că Duhul lui Dumnezeu este cu tine, și că Dumnezeu se află în fața ta; prin urmare, te rogi Duhului Lui. Astăzi, cei mai mulți oameni sunt prea speriați să își dezvăluie faptele înaintea lui Dumnezeu și, deși poți amăgi trupul Său, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice lucru care nu poate face față observației lui Dumnezeu, nu respectă rânduiala adevărului și trebuie lepădat; altminteri, este un păcat împotriva lui Dumnezeu. De aceea, chiar dacă se întâmplă în timp ce te rogi, când vorbești și ai părtășie cu frații și surorile sau când îți îndeplinești îndatoririle și te ocupi de treburile tale, trebuie să îți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu. Când îți îndeplinești rolul, Dumnezeu este cu tine și, atâta timp cât planul tău este bun și este de în favoarea lucrării din casa lui Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci, de aceea trebuie să te dedici cu multă stăruință în îndeplinirea rolului tău. Când te rogi, dacă inima ta Îl iubește pe Dumnezeu și te afli în căutarea îngrijirii, protecției și observației lui Dumnezeu, dacă acesta este planul tău, rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. De exemplu, când te rogi la întâlniri, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce simți fără să ascunzi adevărul – atunci rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. Dacă Îl iubești cu sinceritate pe Dumnezeu în inima ta, atunci fă un jurământ lui Dumnezeu: „Doamne, care ești în ceruri și pe pământ și în toate lucrurile, Îți jur: Fie ca Duhul Tău să cerceteze toate faptele mele, să mă apere și să mă îngrijească tot timpul. Mă ajută ca, pentru toate faptele mele, să stau înaintea Ta. Dacă inima mea ar înceta vreodată să Te iubească sau dacă Te-ar trăda, aruncă asupra mea mustrări și ocări grele. Nu îmi arăta iertare nici în lumea aceasta și nici în cea care va să vină!” Ai curajul să faci un astfel de jurământ? Dacă nu ai curaj, înseamnă că ești laș și că încă te iubești pe tine însuți. Sunteți hotărâți? Dacă ești într-adevăr hotărât, trebuie să faci acest jurământ. Dacă ești hotărât să faci un astfel de jurământ, Dumnezeu îți va împlini hotărârea. Când faci un jurământ lui Dumnezeu, El ascultă. Dumnezeu hotărăște dacă ești păcătos sau drept după rugăciunea și practica ta. Acesta este procesul de a vă desăvârși, și dacă ai cu adevărat credință în calea spre desăvârșire, vei aduce toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și vei accepta observația Sa, iar dacă faptele tale sunt revoltătoare sau dacă îl trădezi pe Dumnezeu, El te va „desăvârși” după jurământul tău și apoi, indiferent de ce ți se întâmplă, pierzanie sau mustrare, este întru totul treaba ta. Ai făcut jurământul, trebuie să te ții de el. Dacă faci un jurământ dar nu te ții de el, ești condamnat la pierzanie. Pentru că ai făcut jurământul, Dumnezeu te va desăvârși după jurământul tău. Unora le este teamă după ce se roagă, și spun: „O nu, am pierdut șansa desfrâului; s-a dus șansa mea de a face lucruri rele; nu mai am șansa să mă dedau la lăcomia mea lumească!” Acești oameni încă iubesc lumea și păcatul, și sunt cu siguranță condamnați la pierzanie.

 Să fii credincios în Dumnezeu înseamnă că toate faptele tale trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și supuse observației Lui. Dacă faptele tale pot fi aduse înaintea Duhului lui Dumnezeu dar nu înaintea trupului lui Dumnezeu, înseamnă că nu te-ai supus observației Duhului Său. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Care este persoana pentru care Dumnezeu poate depune mărturie? Nu sunt Ei unul și același? Cei mai mulți Îi consideră ca fiind doi, crezând că Duhul lui Dumnezeu este al doar al Lui, și că persoana pentru care Dumnezeu poate depune mărturie este doar un simplu om. Dar te înșeli, nu-i așa? În numele cui lucrează această persoană? Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat nu au înțelegere spirituală. Duhul lui Dumnezeu și trupul Său întrupat sunt unul și același, pentru că Duhul lui Dumnezeu se materializează în trup. Dacă această persoană a fost aspră cu tine, va fi Duhul lui Dumnezeu bun? Nu ești dezorientat? Astăzi, cine nu poate accepta observația lui Dumnezeu nu poate obține binecuvântarea Sa, și cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare plan și fiecare reacție trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi – rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, viața în sânul bisericii și contribuția ta în parteneriat – trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și observate de El. O astfel de practică te ajută să te maturizezi în viață. Procesul de acceptare a observației lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât accepți mai mult observația lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și ești mai în rânduială cu Dumnezeu, pentru a nu da ascultare chemării desfrâului și plăcerilor, iar inima ta va bate înaintea Lui. Cu cât accepți mai mult observația Lui, cu atât Satana va fi mai rușinat și vei putea să te lepezi mai mult de trup. De aceea, acceptarea observației lui Dumnezeu este o cale pe care oamenii trebuie să o pună în aplicare. Orice faci, chiar în timpul părtășiei cu frații și surorile tale, dacă îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și cauți observarea Lui, iar dacă planul tău este să te supui lui Dumnezeu Însuși, ceea ce pui în practică va fi mult mai corect. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și accepți observația lui Dumnezeu poți fi cineva care trăiește înaintea lui Dumnezeu.

 Cei care nu Îl înțeleg pe Dumnezeu nu se pot supune niciodată cu adevărat. Astfel de oameni sunt fiii neascultării. Sunt prea ambițioși și răzvrătirea lor este prea mare, de aceea se îndepărtează de Dumnezeu și nu doresc să Îi accepte observarea. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți cu ușurință. Unii oameni sunt selectivi atunci când beau și mănâncă cuvintele lui Dumnezeu, precum și atunci când ascultă de acestea. Ei acceptă anumite părți din cuvintele lui Dumnezeu care rezonează cu ceea ce cunosc, în vreme ce le resping pe celelalte. Nu este aceasta cea mai evidentă împotrivire și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? Dacă cineva crede în Dumnezeu de foarte mult timp fără să aibă nici cea mai mică înțelegere cu privire la El, atunci acela este un necredincios. Cei care sunt dornici să accepte observația lui Dumnezeu sunt cei care caută să Îl înțeleagă, care sunt dornici să accepte cuvintele Sale. Ei sunt cei care vor primi moștenirea și binecuvântările lui Dumnezeu și sunt cei mai binecuvântați. Dumnezeu îi blestemă pe aceia care nu găsesc loc în inimile lor pentru El. El mustră și părăsește astfel de oameni. Dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu, El te va părăsi, iar dacă nu asculți ce îți spun, te asigur că Duhul lui Dumnezeu te va părăsi. Încearcă dacă nu crezi! Astăzi îți arăt o cale spre practică, dar dacă o pui în aplicare sau nu, depinde de tine. Dacă ești necredincios, dacă nu practici, vei vedea dacă Duhul Sfânt lucrează în tine sau nu! Dacă nu cauți înțelegerea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Dumnezeu lucrează în aceia care caută și prețuiesc cuvintele Sale. Cu cât prețuiești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Duhul Său va lucra în tine. Cu cât omul prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi șansa lui de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc cu adevărat. Îi desăvârșește pe aceia ale căror inimi sunt împăcate înaintea Lui. Dacă prețuiești toată lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești iluminarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești prezența lui Dumnezeu, dacă prețuiești îngrijirea și protecția lui Dumnezeu, dacă prețuiești faptul că cuvintele lui Dumnezeu devin realitatea ta și sursa vieții tale, atunci ești, într-adevăr, după placul inimii lui Dumnezeu. Dacă prețuiești lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești toată lucrarea pe El care a făcut-o pentru tine, El te va binecuvânta și va înmulți tot ceea ce îți aparține. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, El nu va lucra în tine, ci îți va oferi puțin har pentru credința ta sau te va binecuvânta cu puține bogății sau pază pentru familia ta. Trebuie să te străduiești să transformi cuvintele lui Dumnezeu în realitatea ta, să-L mulțumești și să fii pe placul inimii Lui și nu trebuie să te străduiești doar pentru a te bucura de harul Său. Nimic nu este mai important pentru credincioși decât să primească lucrarea lui Dumnezeu, să obțină desăvârșirea și să devină cei care fac voia lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care trebuie să îl cauți.

 Ceea ce omul căuta în Epoca Harului este acum învechit, pentru că standardul căutării este mai ridicat astăzi, este o căutare mai măreață și mai practică, o căutare care poate satisface mai bine cerințele interioare ale omului. Pentru cei din vremurile trecute, Dumnezeu nu a făcut lucrarea de azi asupra lor, El nu le-a vorbit atât de mult după cum o face astăzi iar cerințele Lui nu erau atât de mari precum cele de azi. Faptul că Dumnezeu vă aduce vouă aceste lucruri înseamnă că planul fundamental al lui Dumnezeu este îndreptat asupra voastră, acest grup. Dacă dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci fă tot ceea ce îți stă în putință să urmezi acest scop fundamental. Oricât de ocupat ești, oricât de mult te consumi, orice funcție ai îndeplini sau orice ți-ar fi încredințat Dumnezeu, trebuie să cauți desăvârșirea și să împlinești voința lui Dumnezeu. Trebuie să cauți acestea în toate faptele tale. Dacă cineva spune că nu caută desăvârșirea de către Dumnezeu sau pătrunderea în viață dar caută numai împăcarea și bucuria trupului, atunci este orb cu desăvârșire. Cei care nu caută realitatea vieții, ci numai viața veșnică în lumea ce va veni și siguranța în această lume, sunt orbi cu desăvârșire. De aceea, toate faptele tale trebuie făcute pentru a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu.

 Lucrarea pe care o face Dumnezeu în oameni este să le ofere ceea ce au nevoie. Cu cât viața unui om este mai bogată, cu atât acesta cere mai multe și cu atât este mai preocupat de căutare. Dacă în această etapă nu ești în nicio căutare, înseamnă că Duhul Sfânt te-a părăsit. Toți aceia care caută viața nu vor fi niciodată părăsiți de Duhul Sfânt – ei sunt în permanentă căutare și au mereu năzuințe. Astfel de oameni nu se mulțumesc niciodată să se oprească acolo unde sunt. Scopul fiecărei etape a lucrării Duhului Sfânt este să își găsească un ecou în tine, dar dacă te culci pe o ureche, dacă nu mai ai nicio nevoie, dacă nu mai accepți lucrarea Duhului Sfânt, El te va părăsi. Oamenii au nevoie de observația lui Dumnezeu în fiecare zi; au nevoie de multă susținere de la Dumnezeu în fiecare zi. Pot oamenii supraviețui fără să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Dacă omul simte întotdeauna că nu mănâncă și nu bea suficient din cuvântul lui Dumnezeu, dacă este mereu în căutarea lui și este înfometat și însetat după el, Duhul Sfânt va lucra întotdeauna asupra lui. Cu cât omul are mai multe năzuințe, cu atât mai multe lucruri practice pot rezulta din părtășia lui. Cu cât omul caută adevărul cu mai multă ardoare, cu atât mai repede se îmbogățește viața lui, oferindu-i o trăire bogată și înavuțindu-l în casa lui Dumnezeu.

Introducere

Această parte a cuvintelor lui Dumnezeu cuprinde un total de patru secțiuni; ele au fost exprimate de Hristos în perioada dintre sfârșitul anului 1992 și anul 2005. Cele mai multe dintre ele se bazează pe relatările din predicile Sale și din părtășia Lui în timp ce mergea prin biserici. Textul nu a suferit nicio modificare și nici Hristos nu a făcut vreo modificare. Restul este alcătuit din scrierile proprii ale lui Hristos. (Când Hristos scrie, totul se face dintr-o suflare, fără pauze de gândire; acest lucru nu a presupus niciodată nici cele mai mici modificări și este, în întregime, expresia Duhului. Acest fapt nu poate fi pus la îndoială.) Noi nu le-am aranjat separat, ci, în schimb, le-am inclus în ordinea inițială în care au fost exprimate. În felul acesta vom putea vedea pașii lucrării lui Dumnezeu din ceea ce a spus El și vom înțelege cum lucrează El în timpul fiecărei faze. Această ordine aduce, de asemenea, un mai mare beneficiu pentru înțelegerea, de către omenire, a pașilor lucrării lui Dumnezeu și pentru cunoașterea înțelepciunii Lui.

 Primele opt capitole „Calea” „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)” sunt o mică parte a cuvintelor lui Hristos, în timp ce El era egal între oameni. Ele aproape că par plictisitoare, însă conțin, de fapt, un sentiment al iubirii și al aprecierii lui Dumnezeu pentru omenire. Înainte de aceasta, Dumnezeu a vorbit din perspectiva celui de-al treilea cer, astfel că distanța dintre om și Dumnezeu a devenit foarte mare, iar oamenii nu au îndrăznit să se apropie de Dumnezeu, cu atât mai puțin să ceară îngrijirea lui Dumnezeu pentru viețile lor. Astfel, în „Calea” Dumnezeu i-a vorbit omului de la egal la egal și a arătat direcția de urmat, astfel încât relația dintre om și Dumnezeu și-a recâștigat starea ei inițială, omul nu a mai stat la îndoială dacă Dumnezeu folosea încă, sau nu, o metodă de a vorbi, și nu a mai existat spectrul încercării morții. Dumnezeu a coborât din al treilea cer pe pământ; omul a venit înaintea tronului lui Dumnezeu, din iazul de foc și pucioasă, răspândind umbra de a fi făcător de servicii și a acceptat, în mod oficial, botezul cuvintelor lui Dumnezeu, întocmai ca un vițel nou-născut. Numai în felul acesta Dumnezeu a putut să stea alături de oameni, să vorbească cu ei și să realizeze mai multă lucrare de susținere a vieții. Scopul lui Dumnezeu de a Se smeri pe Sine ca persoană este acela de a deveni mai apropiat de omenire, de a reduce distanța dintre om și Dumnezeu, de a câștiga recunoașterea și încrederea oamenilor și de a le inspira încredere în căutarea vieții și în urmarea lui Dumnezeu. Până la urmă, cele opt capitole din „Calea” sunt cheile lui Dumnezeu care deschid ușile inimilor oamenilor; ele sunt pastila Lui învelită cu zahăr. Doar în felul acesta pot oamenii să asculte cu atenție învățăturile și mustrările repetate ale lui Dumnezeu. S-ar putea spune că, doar după aceea, Dumnezeu Și-a început, în mod oficial, lucrarea de aprovizionare cu viață și de exprimare a adevărului, în această etapă actuală a lucrării, și a continuat să vorbească: „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii” și „Despre pașii lucrării lui Dumnezeu”. Nu arată, oare, această manieră înțelepciunea lui Dumnezeu și cele mai serioase intenții ale Lui? Aceasta este tocmai prima aprovizionare cu viață întreprinsă de Hristos, așa că, în comparație cu următoarele câteva secțiuni, adevărurile sunt, oarecum, de suprafață. Principiul din spatele acestui lucru este foarte simplu: Dumnezeu lucrează potrivit nevoilor omenirii. El nu acționează, nici nu vorbește orbește; doar Dumnezeu înțelege pe deplin nevoile omenirii și numai El este cel care are cea mai mare apreciere și iubire față de om.

 „Lucrarea și intrarea” (de la 1 la 10) sunt cuvintele lui Dumnezeu care intră într-o altă fază nouă, astfel că am început cu aceste zece capitole și, după aceea, am creat „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (II)”. În acea fază, Dumnezeu a adresat cerințe mai detaliate grupului Său de adepți, care au inclus cunoștințe despre stilurile de viață ale oamenilor, cerințe cu privire la calibrul lor, și așa mai departe. Și, datorită faptului că acei oameni își puseseră deja ferm inimile în urmarea lui Dumnezeu și nu se mai îndoiseră de identitatea și substanța lui Dumnezeu, El a început, în mod oficial, să-I trateze pe cei care-L urmau ca pe propria Sa familie și a împărtășit cu ei adevărul interior cu privire la lucrarea lui Dumnezeu de la facerea lumii până acum. El a revelat, de asemenea, adevărul despre Biblie și, chiar mai mult, le-a permis să înțeleagă adevărata semnificație a întrupării lui Dumnezeu. Oamenii pot înțelege mai bine substanța lui Dumnezeu și esența lucrării Lui din aceste cuvinte și, mai mult, ei vor realiza că, ceea ce oamenii au câștigat prin mântuirea înfăptuită de Dumnezeu, a depășit ceea ce a fost câștigat de profeți și apostoli de-a lungul veacurilor. Din fiecare rând al cuvintelor lui Dumnezeu, poți experimenta fiecare fărâmă a înțelepciunii Lui, precum și a iubirii și îngrijirii Lui meticuloase. În timp ce a exprimat aceste cuvinte, El le-a și dezvăluit, în mod deschis, oamenilor, noțiunile, erorile și lucrurile lor anterioare pe care ei nu și le mai imaginaseră vreodată, și chiar și căile lor viitoare, una câte una. Poate că acesta este sentimentul îngust al iubirii pe care oamenii pot să o simtă! La urma urmei, Dumnezeu i-a dat deja omului ce are nevoie și ceea ce a cerut - El nu a păstrat pentru sine și nici nu a făcut cereri în mod deosebit.

 Câteva capitole speciale din această secțiune sunt cuvintele Lui cu privire la Biblie. Acest lucru se datorează faptului că Biblia a urmat câteva mii de ani de istorie umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo, încât, în zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este ceva ce Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să clarifice povestea interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea să-I ia, în continuare, locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să condamne și să măsoare acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie. Explicația lui Dumnezeu despre esența, construcția și defectele Bibliei nu neagă, în niciun fel, existența acesteia, și nici nu condamnă Biblia. Mai degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație rezonabilă și potrivită, pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta neînțelegerile pe care le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o viziune corectă despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod eronat, consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și punctele ei slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va putea s-o dea la o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul, pe care Dumnezeu vrea să-l spună oamenilor, aici, este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui actuala lucrare a lui Dumnezeu sau cuvintele Lui actuale și că nu există nimic care să poată înlocui poziția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să se lepede de capcana Bibliei, ei nu vor putea veni niciodată în fața lui Dumnezeu. Dacă ei vor să vină dinaintea lui Dumnezeu, ei trebuie, mai întâi, să-și curețe inimile de orice ar putea să-L înlocuiască – în felul acesta, Dumnezeu va fi mulțumit. Cu toate că Dumnezeu doar explică Biblia aici, nu uita că există multe alte lucruri eronate la care oamenii se închină cu adevărat, în afara Bibliei, și singurele lucruri la care ei nu se închină sunt cele care vin, cu adevărat, de la Dumnezeu. Dumnezeu folosește Biblia doar ca pe un exemplu, pentru a le reaminti tuturor să nu apuce pe calea greșită și să nu meargă, din nou, la extreme și să cadă în confuzie atunci, când cred în Dumnezeu și acceptă cuvintele Lui.

 Cuvintele pe care le oferă Dumnezeu merg dinspre suprafață spre adâncime. Așadar, ceea ce spune El continuă să se adâncească, de la comportamentele și acțiunile exterioare ale oamenilor, la firea lor stricată și, de acolo, mai departe, pentru a lumina cele mai profunde cotloane ale sufletelor oamenilor – natura lor. În timpul în care au fost rostite „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)”, cuvântările lui Dumnezeu accentuează esența și identitatea omului, precum și ceea ce înseamnă un om adevărat – cele mai profunde adevăruri și chestiunile esențiale cu privire la intrarea oamenilor în viață. Desigur, gândindu-ne din nou la adevărul pe care Dumnezeu îl oferă omului în „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)”, „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)” este, prin comparație, pur și simplu, prea profund. Această secțiune abordează calea viitoare a oamenilor și modul cum pot fi ei desăvârșiți; ea abordează destinația viitoare a omenirii, precum și cuvintele despre intrarea lui Dumnezeu și a omului în odihnă, împreună. (S-ar putea spune că, până în prezent, acestea sunt cuvintele, pe care Dumnezeu le-a spus oamenilor, cu privire la natura, misiunea și destinația lor, care sunt cel mai ușor de înțeles). Dumnezeu speră că aceia care citesc aceste cuvinte sunt cei care au ieșit din noțiunile și imaginațiile umane și care sunt capabili să aibă o înțelegere pură a fiecărui cuvânt al Lui, adânc în inimile lor. El speră, chiar mai mult, ca toți cei care citesc aceste cuvinte să poată socoti cuvintele Lui ca fiind adevărul, calea și viața, și să nu-L trateze pe Dumnezeu în chip ușuratic sau să-L înșele. Dacă oamenii vor citi aceste cuvinte cu o atitudine de examinare sau de cercetare a lui Dumnezeu, atunci întreaga lor semnificație va fi pierdută pentru ei. Numai cei, care caută adevărul, care și-au pus inima să-L urmeze pe Dumnezeu și sunt fără nici cea mai mică îndoială față de El, sunt calificați să accepte aceste cuvinte.

 „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (IV)” sunt un alt fel de cuvinte divine care urmează după „Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers”. Această secțiune include îndemnurile, învățăturile și revelațiile lui Dumnezeu pentru toți oamenii din cultele și comunitățile creștine, cum ar fi: „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”, „Cei incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță oponenți ai lui Dumnezeu”. De asemenea, aceasta include cerințele cele mai specifice pe care Dumnezeu le are pentru omenire, cum ar fi: „Ar trebui să pregătești o cantitate suficientă de fapte bune pentru destinația ta”, „Trei avertismente”, „Greșelile vor duce omul în iad”. Se vorbește despre multe aspecte, cum ar fi revelații și judecăți pentru tot felul de oameni, precum și despre cum să-L cunoști pe Dumnezeu. S-ar putea spune că această secțiune este nucleul judecății lui Dumnezeu pentru omenire. Ceea ce nu se poate uita nicidecum este că, atunci când Dumnezeu era pe punctul de a trage cortina asupra lucrării Sale, El a expus ce se află în oasele oamenilor – trădarea. Ținta Lui este ca oamenii să știe acest lucru, în cele din urmă, și să-l ardă în cele mai adânci colțuri ale inimilor lor: nu contează cât timp L-ai urmat – natura ta este încă aceea de a-L trăda pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este în natura oamenilor să-L trădeze pe Dumnezeu, pentru că oamenii nu au maturitate absolută în viețile lor, ei au doar schimbări relative ale firii. Cu toate că aceste două capitole, „Trădarea (1)” și „Trădarea (2)”, dau o lovitură oamenilor, ele sunt, cu adevărat, cele mai loiale și mai binevoitoare avertismente pentru oameni. Cel puțin, când oamenii sunt mulțumiți de ei înșiși și îngâmfați, după ce vor citi aceste două capitole, propria lor răutate va fi înăbușită și se vor liniști. Prin intermediul acestor două capitole, Dumnezeu le reamintește tuturor oamenilor că, indiferent de cât de matură este viața ta, de cât de profundă este experiența ta, de cât de mare este încrederea ta, indiferent unde te-ai născut și unde mergi, natura ta de a-L trăda pe Dumnezeu poate ieși la iveală oricând și oriunde. Ceea ce Dumnezeu vrea să spună absolut fiecărei persoane este aceasta: trădarea lui Dumnezeu face parte din natura umană. Desigur, intenția lui Dumnezeu în exprimarea acestor două capitole nu este de a-Și găsi scuze pentru a elimina sau condamna omenirea, ci de-a o face mai conștientă de propria ei natură, pentru ca, astfel, să trăiască foarte atent înaintea lui Dumnezeu, tot timpul, pentru a obține călăuzirea Lui, evitând, astfel, pierderea prezenței Lui și pășirea pe calea fără întoarcere. Aceste două capitole sunt un semnal de alarmă pentru toți cei care-L urmează pe Dumnezeu. Cu toată speranța, oamenii pot înțelege intențiile cele mai serioase ale lui Dumnezeu. La urma urmei, aceste cuvinte sunt, toate, fapte incontestabile, așa că de ce se ciorovăiește omul cu privire la când și cum au fost exprimate ele de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar păstra toate aceste lucruri pentru Sine și nu le-ar spune, ci ar aștepta până când oamenii ar crede că ar fi momentul potrivit, nu ar fi, oare, prea târziu? Când ar fi momentul cel mai potrivit?

 În aceste patru secțiuni, Dumnezeu folosește metode și perspective multiple. De exemplu, uneori El folosește satira, iar, uneori, folosește metoda povățuirii sau a învățăturii directe; uneori folosește exemple, iar, uneori, folosește mustrări aspre. Per ansamblu, există tot felul de metode diferite și scopul este acela de a satisface stările și gusturile diferite ale oamenilor. Perspectiva din care vorbește El se schimbă în conformitate cu diferitele metode sau cu conținutul a ceea ce spune. De exemplu, uneori El spune „Eu” sau „Mie”, adică le vorbește oamenilor din perspectiva de Dumnezeu Însuși. Uneori, vorbește la persoana a treia, spunând „Dumnezeu” este acesta sau acela, și există și alte momente în care vorbește din perspectiva unei ființe omenești. Indiferent de perspectiva din care vorbește, aceasta nu-I poate schimba substanța. Acest lucru se întâmplă pentru că, indiferent de cum vorbește, ceea ce exprimă El este toată substanța proprie a lui Dumnezeu – este tot adevărul, este ceea ce are nevoie omenirea.

Scopul gestionării omenirii

Dacă oamenii pot înțelege pe deplin calea cea bună a vieții umane, precum și scopul gestionării de către Dumnezeu a omenirii, ei nu vor considera viitorul și destinul individual ca o comoară în inima lor. Ei nu vor mai dori să-și slujească părinții care sunt mai răi decât porcii și câinii. Nu sunt oare astăzi viitorul și destinul omului exact așa-numiții „părinți” ai lui Petru? Ei sunt la fel ca și trupul și sângele omului. Va fi destinația, viitorul trupului, capabil să-L vadă pe Dumnezeu în timp ce este viu, sau ca sufletul să-L întâlnească pe Dumnezeu după moarte?

Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?

Ca unul care crede în Dumnezeu, ar trebui să înțelegi că astăzi, primind lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și toată lucrarea planului lui Dumnezeu în tine, ai primit cu adevărat o înălțare măreață și mântuirea de la Dumnezeu. Toată lucrarea lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui grup de oameni. El și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi; El v-a revendicat și a dat pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers. De aceea spun că voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui de la Israel, poporul Lui ales, către voi, pentru ca scopul planului Lui să se manifeste prin voi, acest grup de oameni.

Lucrarea Duhului Sfânt și lucrarea Satanei

Cum înţelegeţi caracteristicile duhului? Cum lucrează Duhul Sfânt în om? Cum lucrează Satana în om? Cum lucrează duhurile rele în om? Și care sunt manifestările acestei lucrări? Când ți se întâmpă ceva, acest lucru vine de la Duhul Sfânt și ar trebui să i te supui sau nu? Practicile efective ale oamenilor dau naștere multor lucruri care țin de voința umană și, totuși, pe care oamenii le consideră mereu ca venind din partea Duhului Sfânt. Unele vin din partea duhurilor rele și, totuși, oamenii cred că provin din Duhul Sfânt, iar uneori Duhul Sfânt îi îndrumă pe oameni din interior, dar, oamenii se tem că această îndrumare vine de la Satana și nu îndrăznesc să se supună când, în realitate, este vorba despre luminarea dată de Duhul Sfânt. Așadar, fără a face diferența între ele, nu există nicio modalitate de a ști când ți se întâmplă efectiv să ai asemenea experiențe și, fără a face diferența, nu poți dobândi viața. Cum lucrează Duhul Sfânt? Cum lucrează duhurile rele? Ce vine din voința omului? Și ce se naște din călăuzirea și luminarea Duhului Sfânt? Dacă înţelegi regulile lucrării Duhului Sfânt în om, atunci vei putea să-ți îmbogățești cunoștințele și să faci diferența între lucrări în viața zilnică și în timpul experiențelor tale efective; vei ajunge să-L cunoști pe Dumnezeu, vei putea să-l înțelegi pe Satana, nu vei mai fi derutat în ascultarea sau căutarea ta și vei fi o persoană ale cărei gânduri sunt clare și care se supune lucrării Duhului Sfânt.

 Lucrarea Duhului Sfânt este o formă de îndrumare proactivă și de luminare pozitivă. Nu permite oamenilor să fie pasivi. Le aduce mângâiere, le oferă credință și tărie sufletească și le permite să continue opera de desăvârșire a lor de către Dumnezeu. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii pot să pătrundă în mod activ; ei nu sunt pasivi sau forțați, ci proactivi. Când Duhul Sfânt lucrează, oamenii sunt bucuroși și harnici şi doritori să se supună și fericiți să se umilească și, chiar dacă sunt îndurerați și fragili înlăuntrul lor, ei iau decizia să coopereze, ei suferă cu bucurie, pot să se supună și nu sunt pătați de voinţa umană și, cu siguranță, nici de dorințele și motivațiile umane. Când oamenii experimentează lucrarea Duhului Sfânt, ei sunt mai ales sfinți în sinea lor. Cei care sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt trăiesc iubirea lui Dumnezeu, iubirea fraților și surorilor lor și se desfată cu lucrurile cu care se desfată Dumnezeu și detestă lucrurile pe care le detestă Dumnezeu. Persoanele care sunt atinse de lucrarea Duhului Sfânt au o umanitate normală și dispun de umanitate și urmăresc în mod constant adevărul. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, starea lor sufletească devine din ce în ce mai bună, iar umanitatea lor devine din ce în ce mai normală și, deși o parte din cooperarea lor poate fi prostească, motivațiile lor sunt corecte, intrarea lor este pozitivă, ei nu încearcă să întrerupă și sunt lipsiţi de reavoinţă. Lucrarea Duhului Sfânt este normală și reală, Duhul Sfânt lucrează în om potrivit regulilor vieții normale a omului, iar El luminează și îndrumă oamenii potrivit scopurilor adevărate ale oamenilor obişnuiţi. Când Duhul Sfânt lucrează în oameni, El îi îndrumă și îi luminează potrivit nevoilor oamenilor obişnuiţi, El le oferă lucruri în funcție de nevoile lor și îi îndrumă și luminează pozitiv în funcție de ceea ce le lipsește; când Duhul Sfânt lucrează, această lucrare este în acord cu cu regulile vieții normale a omului și doar în viața reală oamenii pot vedea lucrarea Duhului Sfânt. Dacă, în viața de zi cu zi, oamenii au o stare pozitivă și o viață duhovnicească normală, atunci sunt înzestraţi cu lucrarea Duhului Sfânt. Într-o asemenea stare, când mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, ei au credință, când se roagă, sunt inspirați, când ceva li se întâmplă, nu sunt pasivi și, când li se întâmplă, ei pot vedea lecțiile pe care Dumnezeu cere să fie învățate și nu sunt pasivi sau slabi și, deși au dificultăți reale, ei sunt dornici să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu. 

 Ce efecte sunt obţinute prin lucrarea Duhului Sfânt? Tu poți fi prostuț și nu se poate face nicio diferență în sinea ta, dar Duhul Sfânt trebuie să lucreze ca să existe credință în tine pentru ca tu să simți întotdeauna că nu poți să-L iubești pe Dumnezeu îndeajuns, pentru ca tu să poți fi dispus să cooperezi, să fii dispus să cooperezi, indiferent de cât de mari sunt dificultățile. Lucrurile ți se vor întâmpla și nu îți va fi clar dacă vin de la Dumnezeu sau de la Satana, dar tu vei putea să aștepți și nici nu vei fi pasiv sau nepăsător. Aceasta este lucrarea normală a Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt lucrează în ei, oamenii tot întâmpină dificultăți reale, uneori plâng și uneori sunt lucruri pe care nu le pot depăși, dar acesta este doar un stadiu al lucrării obișnuite a Duhului Sfânt. Deși ei nu depășesc aceste lucruri și cu toate că în acel moment sunt slabi și se plâng, după aceea sunt totuși capabili să-L iubească pe Dumnezeu cu absolută credință. Pasivitatea lor nu îi poate opri din a avea experiențe normale și, indiferent de ceea ce spun alți oameni și de cum îi atacă, ei tot sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu. În timpul rugăciunii, ei simt întotdeauna că obişnuiau să fie atât de îndatorați lui Dumnezeu și decid să-L mulţumească pe Dumnezeu și să renunțe la cele trupești când vor întâlni aceste lucruri din nou. Această putere arată că în sinea lor se găsește lucrarea Duhului Sfânt și că aceasta este starea normală a lucrării Duhului Sfânt. 

 Ce lucrare vine de la Satana? În lucrarea care vine de la Satana, viziunile pe care le au oamenii sunt vagi și abstracte și ei sunt lipsiţi de umanitatea normală, motivațiile din spatele acțiunilor lor sunt greșite și, deși îşi doresc să-L iubească pe Dumnezeu, în ei există mereu acuzații, iar aceste acuzații și gânduri se amestecă mereu în ei, constrângând creșterea vieții lor și oprindu-i din a avea o stare sufletească normală în fața lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, de îndată ce lucrarea Satanei apare în oameni, inimile lor nu mai pot fi în pace în fața lui Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce să facă cu ei, vederea unei adunări de oameni îi face să-și dorească să fugă și nu sunt capabili să-și închidă ochii când ceilalți se roagă. Lucrarea duhurilor rele distruge relațiile normale dintre om și Dumnezeu și tulbură viziunile anterioare ale oamenilor și calea pe care a luat-o viața lor, în inimile lor, ei nu se mai pot apropia niciodată de Dumnezeu, se întâmplă lucruri care îi perturbă și îi înlănțuiesc, iar inimile lor nu-și pot găsi pacea, nelăsând putere deloc pentru iubirea lor pentru Dumnezeu și făcându-i să fie cuprinși de melancolie. Acestea sunt manifestările lucrării Satanei. Lucrarea Satanei se manifestă astfel: nu poți să te ții tare pe poziție, făcându-te să devii o persoană care Îi greșește lui Dumnezeu și care nu are deloc credință în El. Când Satana intervine, îți pierzi iubirea și credința în Dumnezeul din tine, ești despuiat de o relație normală cu Dumnezeu, nu cauți adevărul sau să te perfecţionezi, regresezi, şi devii pasiv, te complaci, dai frâu liber păcatului și nu urăști păcatul; în plus, amestecul Satanei te face să devii desfrânat, face ca atingerea lui Dumnezeu să dispară din tine, te face să te plângi de El și să I te opui, ceea ce face să te îndoiești de El și chiar există riscul să Îl părăsești. Toate acestea reprezintă lucrarea Satanei.

 Când ceva ți se întâmplă în viața de zi cu zi, cum ar trebui să îţi dai seama dacă vine din lucrarea Duhului Sfânt sau din lucrarea Satanei? Când starea sufletească a oamenilor este normală, viețile lor duhovnicești și viețile lor pământești sunt normale şi judecata lor e normală și organizată; în general, ceea ce ei experimentează şi ajung să cunoască în sinea lor în acel moment se poate spune că vine de la atingerea Duhului Sfânt (revelații sau cunoștințe superficiale când mănânci sau bei cuvintele lui Dumnezeu sau credința când ți se întâmplă lucruri sau puterea de a-L iubi pe Dumnezeu când ți se întâmplă lucruri—acestea aparțin toate de Duhul Sfânt). Lucrarea Duhului Sfânt în om este îndeosebi normală; omul nu o poate simți și pare a fi chiar prin omul în sine—dar, de fapt, este lucrarea Duhului Sfânt. În viața zilnică, Duhul Sfânt face atât lucrări mari, cât și lucrări mici în toată lumea, doar că pur şi simplu, gradul acestei lucrări variază. Unii oameni sunt de calibru bun, ei înțeleg lucrurile repede, iar luminarea Duhului Sfânt este cu atât mai mare în ei; alții sunt de calibru mai prost și le ia mai mult să înțeleagă lucruri, dar Duhul Sfânt îi atinge în interior și ei, de asemenea, pot dobândi credința în Dumnezeu — Duhul Sfânt lucrează în toți cei care îl urmează pe Dumnezeu. Când, în viața zilnică, oamenii nu I se opun lui Dumnezeu sau nu se răzvrătesc împotriva Lui, nu fac lucruri care sunt în dezacord cu gestionarea lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea lui Dumnezeu, în fiecare dintre ei, Duhul lui Dumnezeu lucrează într-o măsură mai mare sau mai mică și îi atinge, îi luminează, le dă credință, le dă putere și îi îndeamnă să fie intre proactiv , să nu fie leneși sau să râvnească plăcerile trupești, dispuşi să practice adevărul și să tânjească după cuvintele lui Dumnezeu – toate acestea reprezintă lucrarea care vine de la Duhul Sfânt. 

 Când starea oamenilor nu e normală, ei sunt uitați de Duhul Sfânt, sunt nemulţumiţi în sinea lor, motivațiile lor sunt greșite, sunt leneși, se răsfață cu lucruri trupești, iar inimile lor se revoltă împotriva adevărului, iar toate acestea vin de la Satana. Când starea sufletească a oamenilor nu este normală, când sunt întunecaţi în sinea lor și și-au pierdut rațiunea normală, când au fost uitați de Duhul Sfântși nu pot să-L simtă pe Dumnezeu în ei, atunci este momentul în care Satana lucrează în ei. Dacă oamenii au întotdeauna putere în ei și Îl iubesc pe Dumnezeu atunci, în general, când lucrurile li se întâmplă, acestea vin de la Duhul Sfânt și, pe oricine ar întâlni, este rezultatul aranjamentelor lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că, atunci când starea sufletească este normală, când te găsești în marea lucrare a Duhului Sfânt, atunci este imposibil ca Satana să te facă să eziți; pe o asemenea bază, se poate spune că totul vine de la Duhul Sfânt și, deși poate că ai gânduri greșite, eşti capabil să renunți la ele și să nu le urmezi. Toate acestea vin de la lucrarea Duhului Sfânt. În ce situații intervine Satana? Când starea ta sufletească nu este normală, când nu ai fost atins de Dumnezeu și eşti lipsit de lucrarea lui Dumnezeu, când ești uscat și searbăd pe dinăuntru, când te rogi lui Dumnezeu, dar nu înțelegi nimic și când mănânci și bei cuvintele lui Dumnezeu, dar nu ești luminat sau iluminat – în acele momente Satanei îi este ușor să lucreze în tine. Cu alte cuvinte, când ai fost abandonat de Duhul Sfânt și nu Îl înțelegi pe Dumnezeu, atunci ţi se întâmplă multe lucruri care vin din tentația Satanei. Satana lucrează în același timp cu Duhul Sfânt și intervine în om în același moment în care Duhul Sfânt îl atinge pe om în interior; totuși, în acele momente, lucrarea Duhului Sfânt primează, iar oamenii ale căror stări sufletești sunt normale pot triumfa, acesta fiind triumful lucrării Duhului Sfânt asupra lucrării Satanei. Totuși, când Duhul Sfânt lucrează, lucrarea Satanei este foarte redusă; când Duhul Sfânt lucrează, în oameni există încă o fire nesupusă și tot ceea ce a fost inițial în ei este încă acolo, dar, cu lucrarea Duhului Sfânt, oamenilor le este ușor să cunoască lucrurile esențiale ce ţin de sine și firea lor răzvrătită împotriva lui Dumnezeu – deși se pot lepăda de ea doar treptat. Lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și, pe măsură ce El lucrează în oameni, ei tot au necazuri, tot plâng, tot suferă, sunt tot slabi, și încă le sunt neclare multe lucruri; totuși, chiar și într-o asemenea stare, tot au puterea să se oprească din regres și pot să-L iubească pe Dumnezeu şi, deși plâng și sunt abătuți în sinea lor, pot încă să-L preamărească pe Dumnezeu; lucrarea Duhului Sfânt este îndeosebi normală și nici câtuşi de puţin supranaturală. Majoritatea oamenilor cred că, de îndată ce Duhul Sfânt începe să lucreze, apar schimbări în starea oamenilor și că lucrurile esențiale ce ţin de ei dispar. Astfel de idei sunt greşite. Când Duhul Sfânt lucrează în om, lucrurile pasive ale omului rămân tot acolo și statura sa e aceeaşi, dar apar iluminarea și luminarea date de Duhul Sfânt, omul devine mai proactiv, starea sa sufletească este normală, iar omul se schimbă rapid. Potrivit experiențelor reale ale oamenilor, aceștia experimentează în principal fie lucrarea Duhului Sfânt, fie pe cea a Satanei. Dacă ei nu reușesc să înţeleagă aceste stări și să facă diferența între ele, atunci experiențele reale ies din discuție, ca să nu mai vorbim de schimbările produse asupra firii. Așadar, cheia în ceea ce privește experiențele avute cu Dumnezeu este de a pricepe asemenea lucruri; astfel, oamenilor le va fi mai ușor să le experimenteze. 

 Lucrarea Duhului Sfânt înseamnă progres proactiv, în timp ce lucrarea Satanei înseamnă regres și pasivitate, nesupunere față de Dumnezeu, împotrivire față de Dumnezeu, pierdere a credinței în Dumnezeu și lipsă de dorință chiar de a cânta cântece sau de a te ridica și a dansa. Ceea ce vine din luminarea dată de Duhul Sfânt nu-ți este impus, ci este îndeosebi natural. Dacă tu o urmezi, vei avea parte de adevăr şi, dacă nu, ţi se vor face reproşuri. Dacă este luminarea dată de Duhul Sfânt, atunci nimic din ceea ce faci nu va fi împiedicat sau constrâns, te vei simți eliberat, va exista o cale de practică pentru acțiunile tale, nu vei mai fi supus niciunei restricții și vei putea să acționezi potrivit voinței lui Dumnezeu. Lucrarea Satanei aduce multe lucruri care te deranjează, te face să nu-ți dorești să te rogi, să fii prea leneș să mănâci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și prea indispus să trăiești viața bisericii și te înstrăinează de viața duhovnicească. Lucrarea Duhului Sfânt nu intervine în viața ta zilnică și nici în pătrunderea ta într-o viață duhovnicească normală. În momentul în care ţi se întâmplă multe lucruri, nu poți să faci diferența între ele. Totuși, după câteva zile, trăiești puțin, te manifești puțin și în tine au loc nişte reacţii, iar prin aceste manifestări poți să-ți dai seama dacă gândurile din tine vin de la Dumnezeu sau de la Satana. Unele lucruri te fac în mod clar să te opui lui Dumnezeu și să te revolți împotriva Lui sau te opresc să pui în practică cuvintele Lui, iar aceste lucruri vin toate de la Satana. Unele lucruri nu sunt așa clare și nu-ți poți da seama ce sunt în acel moment; după aceea, după ce le-ai văzut manifestările, poți spune care dintre ele vine de la Satana și care sunt îndrumate de către Duhul Sfânt. După ce ai făcut diferența clară între aceste lucruri, nu vei mai fi ușor de indus în eroare în experiențele tale. Uneori, când starea ta sufletească nu este bună, ai anumite gânduri care te scot din starea pasivă — ceea ce arată că atunci când starea ta sufletească nu este prielnică, unele dintre gândurile tale pot veni și de la Duhul Sfânt. Nu trebuie să tragem concluzia că, atunci când ești pasiv, toate gândurile sunt trimise de Satana; dacă așa ar fi, atunci când ai fi capabil să te orientezi spre o stare pozitivă? Fiind pasiv o perioadă, Duhul Sfânt îți dă o șansă de a fi desăvârșit, El te atinge și te scoate din starea ta pasivă. 

 Știind ce înseamnă lucrarea Duhului Sfânt și ce înseamnă lucrarea Satanei, le poți compara pe cele două cu starea ta proprie în timpul experiențelor și, în acest mod, vor exista mult mai multe adevăruri care au legătură cu principiul din experiențele tale. Înțelegând aceste lucruri, vei putea să-ți controlezi starea curentă și vei putea să discerni mai bine oamenii și lucrurile care ți se întâmplă[a]și nu va fi nevoie să aloci mult efort pentru a dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Bineînțeles, aceasta se întâmplă atât timp cât motivațiile tale sunt bune și atât timp cât tu ești dispus să cauți și să pui în practică. Un astfel de limbaj – limbaj care are legătură cu principiile — ar trebui să descrie experiențele tale. Fără el, experiențele tale vor fi pline de amestecul Satanei și pline de cunoștințe prostești. Dacă nu înțelegi cum lucrează Duhul Sfânt, atunci nu înțelegi cum trebuie să pătrunzi și, dacă nu înțelegi cum lucrează Satana, atunci nu înțelegi cum trebuie să fii precaut. Oamenii ar trebui să înțeleagă atât cum lucrează Duhul Sfânt, cât și cum lucrează Satana; aceştia sunt o parte esenţială din experiențele oamenilor. 

 Deși tu nu crezi decât in Dumnezeu, ai o relație normală cu El? Unii oameni spun că tot ce contează este că au o relație normală cu Dumnezeu și nu se preocupă de relațiile lor cu ceilalți. Dar cum se manifestă o relație normală cu Dumnezeu? Le lipsesc acestora chiar şi cele mai mici cunoștințe despre subiect? De ce se spune că măsura hotărârii tale de a-L iubi pe Dumnezeu și renunţarea cu adevărat la cele trupești depind de faptul dacă ai sau nu prejudecăți față de frații și surorile tale și, dacă ai, atunci trebuie să renunți la aceste prejudecăți. Adică, atunci când relația ta cu frații și surorile tale este normală, atunci starea ta sufletească înaintea lui Dumnezeu este, de asemenea, normală. Când unul dintre frații tăi este slab sau una dintre surorile tale este slabă nu îl vei detesta sau o vei detesta, nu îl vei disprețui sau nu o vei dispreţui, nu vei râde de el sau de ea şi nu te vei arăta indiferent faţă de ei. Dacă tu poți să îi ajuți, vei părtăși cu ei și vei spune „Și eu am fost pasiv și slab. Nici eu nu voiam să particip la întruniri, dar s-a întâmplat ceva prin care Dumnezeu m-a luminat în interior și m-a disciplinat; îmi făceam reproşuri, îmi era atât de rușine și mereu îmi părea rău față de Dumnezeu. După aceea, m-am dedicat vieții de la biserică și, cu cât m-am implicat mai mult cu frații și surorile mele, cu atât mai mult am simţit că nu mă pot descurca fără Dumnezeu. Când eram cu ei, nu mă simțeam singur; când stăteam închis singur într-o cameră, mă simțeam singur și fără prieteni, simțeam că viața mea e goală și mă gândeam la moarte. Când eram cu frații și surorile mele, Satana nu îndrăznea să-și facă lucrarea și nu mă simțeam singur. Când am văzut cât de puternică este iubirea fraților și a surorilor mele pentru Dumnezeu, am fost inspirat și, astfel, am fost mereu cu frații și surorile mele, iar starea mea pasivă a dispărut în mod natural”. Auzind aceasta, ei simt că este inutil să se roage acasă, încă simt că nu există iubire între frații și surorile lor, că viața lor este goală, că nu au pe nimeni pe care să se sprijine și că nu este destul doar să se roage. Dacă tu împărtășești cu ei în acest mod, ei vor avea o cale prin care să practice aceste lucruri. Dacă tu simți că ești incapabil să le-o oferi, atunci îi poți vizita. Acest lucru nu e necesar să fie săvârşit de către conducătorul bisericii — este responsabilitatea fiecărui frate și a fiecărei surori să facă această lucrare. Dacă vezi că un frate sau o soră se găsește într-o stare rea, ar trebui să îl vizitezi sau să o vizitezi. Aceasta este responsabilitatea fiecăruia dintre voi.

Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul

Îmi răspândesc lucrarea printre neamuri. Slava Mea luminează în tot universul; voința Mea este întruchipată în oamenii împrăştiaţi încoace şi încolo, toți mânați de mâna Mea și apucându-se de sarcinile pe care le-am atribuit. Din acest moment, am intrat într-o epocă nouă, aducând pe toți oamenii într-o altă lume.

Epoca Împărăției este Epoca Cuvântului

În Epoca Împărăției, Dumnezeu folosește cuvântul pentru a inaugura o nouă epocă, pentru a schimba metoda lucrării Sale și pentru a face lucrarea pentru întreaga epocă. Acesta este principiul prin care lucrează Dumnezeu în Epoca Cuvântului. El a devenit trup pentru a vorbi din diferite perspective, permițând omului să-L vadă cu adevărat pe Dumnezeu, care este Cuvântul care Se arată în trup, precum și înțelepciunea și natura Sa minunată.