Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu

Cu excepția celor cărora li se dă direcție și călăuzire specială din partea Duhului Sfânt, niciun om nu este capabil să trăiască independent deoarece oamenii au nevoie de lucrarea și păstorirea celor pe care Dumnezeu îi folosește. Astfel, în fiecare epocă, Dumnezeu cheamă diferiți oameni care se grăbesc să își petreacă timpul cu păstorirea bisericilor de dragul lucrării Sale. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută prin cei au trecere înaintea lui Dumnezeu și sunt aprobați de El; Duhul Sfânt trebuie să folosească acea parte din ei care este vrednică de întrebuințare pentru lucrare, iar ei sunt pregătiți pentru a putea fi folosiți de Dumnezeu prin desăvârșirea făcută de Duhul Sfânt. Deoarece abilitatea omului de a înțelege este mult prea redusă, el trebuie păstorit de cei pe care îi folosește Dumnezeu; același lucru s-a întâmplat când Dumnezeu l-a folosit pe Moise, în care a găsit multe lucruri potrivite pentru întrebuințare la acea vreme și pe care l-a folosit în lucrarea lui Dumnezeu din acea etapă. În această etapă, Dumnezeu folosește un om în timp ce Se slujește de acea parte din el care poate fi întrebuințată de către Duhul Sfânt pentru lucrare, iar Duhul Sfânt îl călăuzește și, în același timp, desăvârșește partea care rămâne și este nefolositoare.

 Lucrarea făcută de cel pe care Dumnezeu îl folosește are în vedere conlucrarea cu Hristos și cu Duhul Sfânt. Acest om pe care Dumnezeu l-a chemat din rândul oamenilor are rolul de a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și Dumnezeu îl cheamă să facă și lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de om, care poate face lucrarea de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe din lucrurile pe care Dumnezeu le pretinde de la om, precum și lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în rândul oamenilor. Altfel spus, scopul cu care Dumnezeu îl folosește pe acest om este ca toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată înțelege mai bine voia lui Dumnezeu și să poată îndeplini mai multe din cerințele lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt incapabili de a înțelege direct cuvintele lui Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a chemat pe cineva care este folosit să facă o astfel de lucrare. Această persoană folosită de Dumnezeu poate fi descrisă drept un intermediar prin care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, un „traducător” care comunică între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, un astfel de om se deosebește de orice alți oameni care lucrează în casa lui Dumnezeu sau de apostolii Săi. Asemenea acestora, el poate fi considerat un slujitor al lui Dumnezeu, însă, în natura esențială a lucrării sale și contextul în care Dumnezeu îl folosește, el diferă foarte mult de ceilalți lucrători și de apostoli. În ceea ce privește natura lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de Dumnezeu este chemat de El, este echipat de către Dumnezeu pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu ar putea vreodată să facă această lucrare, iar cooperarea din partea omului este necesară în lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale rânduielilor pentru bisericile din fiecare perioadă sau lucrarea prin care se aplică o simplă măsură de viață necesară menținerii vieții bisericii. Acești lucrători și apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot fi ei considerați ca fiind folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost instruiți și educați o perioadă de timp, cei care sunt potriviți sunt păstrați, în timp ce cei care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri și alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi eliminați. Cel folosit de Dumnezeu, pe de altă parte, este un om pregătit de Dumnezeu, de un anumit calibru și cu o natură umană. El a fost pregătit și desăvârșit în prealabil către de Duhul Sfânt, este călăuzit complet de către Duhul Sfânt și, în special când vine vorba de lucrarea sa, este îndrumat și sub comanda directă a Duhului Sfânt – prin urmare, nu există nicio abatere pe calea călăuzirii celor aleșilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu își asumă cu siguranță responsabilitatea pentru propria Sa lucrare și Dumnezeu își face tot timpul propria lucrare.

În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință

Câte obiceiuri religioase respecți? De câte ori te-ai răzvrătit împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai făcut ce ai vrut tu? De câte ori ai pus în practică cuvântul lui Dumnezeu pentru că îți păsa cu adevărat de poverile Sale și căutai să Îi îndeplinești dorința? Înțelege cuvântul lui Dumnezeu și pune-L în practică. Fii principial în actele și în faptele tale; aceasta nu înseamnă să trăiești după reguli sau să o faci în silă, doar de ochii lumii.

Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul

Foarte devreme, necesitatea de a avea o viață bisericească adecvată a fost menționată în predici. Prin urmare, cum se face că viața bisericii nu s-a îmbunătățit încă și este la fel ca odinioară? De ce nu există un mod de viață complet nou și diferit? Ar fi potrivit ca o persoană din anii ’90 să trăiască asemenea unui împărat dintr-o epocă trecută? Nu s-a produs nicio schimbare majoră în condiția bisericii în pofida faptului că mâncarea și băutura pot fi delicatese rareori gustate în vremurile precedente. A fost ca și cum vinul vechi a fost pus într-o sticlă nouă. La ce folosește atunci faptul că Dumnezeu vorbește atât de mult? Bisericile din cele mai multe locuri nu s-au schimbat deloc. Am văzut lucrul acesta cu ochii Mei și este limpede în inima Mea; chiar dacă Eu Însumi nu am experimentat viața bisericii, știu starea întâlnirilor bisericești ca pe dosul palmei Mele. Bisericile nu au progresat prea mult. După cum spune zicala: este ca și cum vinul vechi este pus într-o sticlă nouă. Nimic nu s-a schimbat, absolut nimic! Când cineva îi păstorește ard ca focul, dar când nu este nimeni acolo să îi ajute, sunt reci ca gheața. Nu mulți pot vorbi despre lucruri practice și rareori poate cineva să preia conducerea. Cu toate că predicile sunt alese, rareori a avut cineva vreo intrare. Puțini oameni prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Li se umplu ochii de lacrimi când acceptă cuvântul lui Dumnezeu și sunt bucuroși când îl dau deoparte; devin deprimați și morocănoși când se îndepărtează de el. Sincer vorbind, voi pur și simplu nu prețuiți cuvântul lui Dumnezeu și niciodată nu considerați o comoară cuvintele pe care le rostește El azi. Deveniți doar neliniștiți când citiți cuvântul Lui și vi se pare foarte obositor când îl memorați; iar, când vine vorba de a pune în practică cuvântul Lui, este ca cum ați avea de făcut o muncă supraomenească – nu puteți să o faceți. Sunteți întotdeauna energici când citiți cuvântul lui Dumnezeu, dar uituci când vine vorba să îl puneți în practică. De fapt, aceste cuvinte nu trebuie rostite cu atâta silință și repetate cu atâta răbdare; oamenii le ascultă doar, dar nu le pun în practică, de aceea a devenit lucrul acesta un obstacol în lucrarea lui Dumnezeu. Nu pot să nu aduc în discuție acest lucru, nu pot să nu vorbesc despre el. Sunt constrâns să fac astfel; nu-Mi place să dau la iveală slăbiciunile altora. Voi credeți că practica voastră este doar despre ceea ce este adecvat și credeți că atunci când revelațiile sunt la apogeu, și voi experimentați acel apogeu? Este oare atât de simplu? Nu cercetați niciodată baza pe care sunt, de fapt, zidite experiențele voastre. La momentul de față, adunările voastre nu reflectă nici pe departe o trăire corespunzătoare unei bisericii și nici o viață spirituală corespunzătoare. Este adunarea unui grup de oameni cărora le place să povestească și să cânte. La drept vorbind, nu este multă realitate în aceasta. Mai clar spus, dacă nu pui în practică, unde este realitatea? Oare nu este îngâmfare să spui că ai realitate? Cei care săvârșesc mereu lucrarea sunt aroganți și încrezuți, în timp ce aceia care ascultă întotdeauna sunt tăcuți și cu capul plecat, fără să aibă vreo șansă de a practica. Oamenii care fac lucrarea nu fac nimic altceva decât să vorbească, continuând la nesfârșit cu discursurile lor pompoase, iar adepții doar ascultă. Nu există nicio transformare de care să vorbim; acestea sunt doar căi ale trecutului! Azi, faptul că poți să te supui și nu îndrăznești să interferezi sau să fii recalcitrant se datorează apariției decretelor administrative ale lui Dumnezeu; nu este o schimbare pe care ai suferit-o prin experiențe. Faptul că sunt multe lucruri pe care nu le-ai face azi, dar pe care le-ai fi făcut ieri, se datorează lucrării lui Dumnezeu care este atât de evidentă încât i-a cucerit pe oameni. Dacă ar fi să te întreb cât din succesul tău de azi a fost câștigat cu sudoarea muncii tale asidue? Cât din el ți-a fost spus direct de Dumnezeu? Ce ai răspunde? Ai fi stupefiat și mut de uimire? Ai scoate limba? Cum se face că alții pot vorbi despre multe dintre experiențele lor ca să-ți asigure hrana, în timp ce tu pur și simplu te bucuri de mâncarea pe care alții au gătit-o? Nu te simți rușinat? Nu ești stânjenit?

 Puteți să vă cercetați de unii singuri faptele, uitându-vă la cei de la niveluri mai înalte, care sunt oarecum mai buni: cât de mult adevăr înțelegi? Cât de mult ajungi, de fapt, să pui în practică? Pe cine iubești mai mult, pe Dumnezeu sau pe tine însuți? Dai mai adesea sau primești mai adesea? De câte ori, când intenția ta era greșită, ai renunțat la vechiul tău sine și ai împlinit voia lui Dumnezeu? Doar aceste puține întrebări vor deruta mulți oameni. Deoarece, chiar dacă își dau seama că intenția lor este greșită, cei mai mulți oameni tot fac răul în cunoștință de cauză și sunt departe de a se lepăda de trupul lor. Cei mai mulți oameni permit păcatului să se răspândească rapid în ei, îngăduind păcătoșeniei să le direcționeze fiecare faptă. Nu sunt capabili să își învingă păcatele și continuă să trăiască în păcat. Când ajunge în această stare, cine nu știe câte fapte rele a făcut? Dacă spui că nu știi, atunci aș zice că minți. La drept vorbind, totul se reduce la faptul că nu ești dispus să te lepezi de vechiul sine. La ce folosește că spui atât de multe „cuvinte din inimă” de căință, care nu au nicio valoare? Te-ar ajuta acest lucru să devii mai bun în viață? A te cunoaște pe tine însuți este lucrarea ta de toate zilele. Eu desăvârșesc oamenii prin ascultarea lor de cuvintele lui Dumnezeu și prin punerea lor în practică. Dacă doar te îmbraci cu cuvântul lui Dumnezeu așa cum te îmbraci cu haine, ca să arăți elegant și la modă, oare nu te înșeli pe tine însuți și pe ceilalți? Dacă nu faci decât să vorbești, dar niciodată nu pui vorbele în practică, cu ce te vei alege?

 Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu trândăvi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu simți nicio vinovăție, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale

Dumnezeu dorește acum să adune un grup de oameni – sunt aceia care se străduiesc să lucreze cu El, care se supun lucrării Sale, care cred că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și care pun în aplicare cerințele lui Dumnezeu. Ei sunt cei care au înțelegere adevărată în inimile lor. Ei sunt cei care pot fi desăvârșiți și care vor păși, în mod inevitabil, pe calea spre perfecțiune. Cei care nu au o înțelegere limpede a lucrării lui Dumnezeu, care nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu, care nu sunt atenți la cuvintele Sale și care nu au dragoste în inimile lor pentru Dumnezeu – astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți. Cei care se îndoiesc de Dumnezeu în trup, care se îndoiesc de El, care nu iau niciodată în serios cuvintele Lui și care Îl amăgesc întotdeauna, se opun lui Dumnezeu și îi aparțin lui Satana – nu există nici o cale de a desăvârși astfel de oameni.

 Dacă dorești să fii desăvârșit, trebuie ca mai întâi să ai bunăvoința lui Dumnezeu, deoarece El desăvârșește pe aceia cărora le arată bunăvoința Sa și care sunt pe placul inimii Lui. Dacă dorești să fii pe placul inimii lui Dumnezeu, inima ta trebuie să se supună lui Dumnezeu în lucrarea Sa, trebuie să te străduiești în căutarea adevărului și trebuie să accepți să fii sub observația lui Dumnezeu în toate. Se supun toate faptele tale observației lui Dumnezeu? Planul tău este bun? Dacă planul tău este bun, Dumnezeu te va accepta; dacă planul tău este greșit, înseamnă că inima ta nu Îl iubește pe Dumnezeu, ci trupul și pe Satana. De aceea, trebuie să accepți observația lui Dumnezeu în toate lucrurile prin rugăciune. Când te rogi, deși persoana Mea nu ți se înfățișează, Duhul Sfânt este cu tine, și când te rogi acestei persoane, te rogi și Duhului lui Dumnezeu. De ce crezi în acest trup? Pentru că în El se află Duhul lui Dumnezeu. Ai crede în această persoană fără Duhul lui Dumnezeu? Când crezi în această persoană, crezi în Duhul lui Dumnezeu. Când te temi de această persoană, te temi de Duhul lui Dumnezeu. Credința în Duhul lui Dumnezeu este credința în această persoană, iar credința în această persoană este și credința în Duhul lui Dumnezeu. Când te rogi, simți că Duhul lui Dumnezeu este cu tine, și că Dumnezeu se află în fața ta; prin urmare, te rogi Duhului Lui. Astăzi, cei mai mulți oameni sunt prea speriați să își dezvăluie faptele înaintea lui Dumnezeu și, deși poți amăgi trupul Său, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice lucru care nu poate face față observației lui Dumnezeu, nu respectă rânduiala adevărului și trebuie lepădat; altminteri, este un păcat împotriva lui Dumnezeu. De aceea, chiar dacă se întâmplă în timp ce te rogi, când vorbești și ai părtășie cu frații și surorile sau când îți îndeplinești îndatoririle și te ocupi de treburile tale, trebuie să îți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu. Când îți îndeplinești rolul, Dumnezeu este cu tine și, atâta timp cât planul tău este bun și este de în favoarea lucrării din casa lui Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci, de aceea trebuie să te dedici cu multă stăruință în îndeplinirea rolului tău. Când te rogi, dacă inima ta Îl iubește pe Dumnezeu și te afli în căutarea îngrijirii, protecției și observației lui Dumnezeu, dacă acesta este planul tău, rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. De exemplu, când te rogi la întâlniri, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce simți fără să ascunzi adevărul – atunci rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. Dacă Îl iubești cu sinceritate pe Dumnezeu în inima ta, atunci fă un jurământ lui Dumnezeu: „Doamne, care ești în ceruri și pe pământ și în toate lucrurile, Îți jur: Fie ca Duhul Tău să cerceteze toate faptele mele, să mă apere și să mă îngrijească tot timpul. Mă ajută ca, pentru toate faptele mele, să stau înaintea Ta. Dacă inima mea ar înceta vreodată să Te iubească sau dacă Te-ar trăda, aruncă asupra mea mustrări și ocări grele. Nu îmi arăta iertare nici în lumea aceasta și nici în cea care va să vină!” Ai curajul să faci un astfel de jurământ? Dacă nu ai curaj, înseamnă că ești laș și că încă te iubești pe tine însuți. Sunteți hotărâți? Dacă ești într-adevăr hotărât, trebuie să faci acest jurământ. Dacă ești hotărât să faci un astfel de jurământ, Dumnezeu îți va împlini hotărârea. Când faci un jurământ lui Dumnezeu, El ascultă. Dumnezeu hotărăște dacă ești păcătos sau drept după rugăciunea și practica ta. Acesta este procesul de a vă desăvârși, și dacă ai cu adevărat credință în calea spre desăvârșire, vei aduce toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și vei accepta observația Sa, iar dacă faptele tale sunt revoltătoare sau dacă îl trădezi pe Dumnezeu, El te va „desăvârși” după jurământul tău și apoi, indiferent de ce ți se întâmplă, pierzanie sau mustrare, este întru totul treaba ta. Ai făcut jurământul, trebuie să te ții de el. Dacă faci un jurământ dar nu te ții de el, ești condamnat la pierzanie. Pentru că ai făcut jurământul, Dumnezeu te va desăvârși după jurământul tău. Unora le este teamă după ce se roagă, și spun: „O nu, am pierdut șansa desfrâului; s-a dus șansa mea de a face lucruri rele; nu mai am șansa să mă dedau la lăcomia mea lumească!” Acești oameni încă iubesc lumea și păcatul, și sunt cu siguranță condamnați la pierzanie.

 Să fii credincios în Dumnezeu înseamnă că toate faptele tale trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și supuse observației Lui. Dacă faptele tale pot fi aduse înaintea Duhului lui Dumnezeu dar nu înaintea trupului lui Dumnezeu, înseamnă că nu te-ai supus observației Duhului Său. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Care este persoana pentru care Dumnezeu poate depune mărturie? Nu sunt Ei unul și același? Cei mai mulți Îi consideră ca fiind doi, crezând că Duhul lui Dumnezeu este al doar al Lui, și că persoana pentru care Dumnezeu poate depune mărturie este doar un simplu om. Dar te înșeli, nu-i așa? În numele cui lucrează această persoană? Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat nu au înțelegere spirituală. Duhul lui Dumnezeu și trupul Său întrupat sunt unul și același, pentru că Duhul lui Dumnezeu se materializează în trup. Dacă această persoană a fost aspră cu tine, va fi Duhul lui Dumnezeu bun? Nu ești dezorientat? Astăzi, cine nu poate accepta observația lui Dumnezeu nu poate obține binecuvântarea Sa, și cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare plan și fiecare reacție trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi – rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, viața în sânul bisericii și contribuția ta în parteneriat – trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și observate de El. O astfel de practică te ajută să te maturizezi în viață. Procesul de acceptare a observației lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât accepți mai mult observația lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și ești mai în rânduială cu Dumnezeu, pentru a nu da ascultare chemării desfrâului și plăcerilor, iar inima ta va bate înaintea Lui. Cu cât accepți mai mult observația Lui, cu atât Satana va fi mai rușinat și vei putea să te lepezi mai mult de trup. De aceea, acceptarea observației lui Dumnezeu este o cale pe care oamenii trebuie să o pună în aplicare. Orice faci, chiar în timpul părtășiei cu frații și surorile tale, dacă îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și cauți observarea Lui, iar dacă planul tău este să te supui lui Dumnezeu Însuși, ceea ce pui în practică va fi mult mai corect. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și accepți observația lui Dumnezeu poți fi cineva care trăiește înaintea lui Dumnezeu.

 Cei care nu Îl înțeleg pe Dumnezeu nu se pot supune niciodată cu adevărat. Astfel de oameni sunt fiii neascultării. Sunt prea ambițioși și răzvrătirea lor este prea mare, de aceea se îndepărtează de Dumnezeu și nu doresc să Îi accepte observarea. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți cu ușurință. Unii oameni sunt selectivi atunci când beau și mănâncă cuvintele lui Dumnezeu, precum și atunci când ascultă de acestea. Ei acceptă anumite părți din cuvintele lui Dumnezeu care rezonează cu ceea ce cunosc, în vreme ce le resping pe celelalte. Nu este aceasta cea mai evidentă împotrivire și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? Dacă cineva crede în Dumnezeu de foarte mult timp fără să aibă nici cea mai mică înțelegere cu privire la El, atunci acela este un necredincios. Cei care sunt dornici să accepte observația lui Dumnezeu sunt cei care caută să Îl înțeleagă, care sunt dornici să accepte cuvintele Sale. Ei sunt cei care vor primi moștenirea și binecuvântările lui Dumnezeu și sunt cei mai binecuvântați. Dumnezeu îi blestemă pe aceia care nu găsesc loc în inimile lor pentru El. El mustră și părăsește astfel de oameni. Dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu, El te va părăsi, iar dacă nu asculți ce îți spun, te asigur că Duhul lui Dumnezeu te va părăsi. Încearcă dacă nu crezi! Astăzi îți arăt o cale spre practică, dar dacă o pui în aplicare sau nu, depinde de tine. Dacă ești necredincios, dacă nu practici, vei vedea dacă Duhul Sfânt lucrează în tine sau nu! Dacă nu cauți înțelegerea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Dumnezeu lucrează în aceia care caută și prețuiesc cuvintele Sale. Cu cât prețuiești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Duhul Său va lucra în tine. Cu cât omul prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi șansa lui de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc cu adevărat. Îi desăvârșește pe aceia ale căror inimi sunt împăcate înaintea Lui. Dacă prețuiești toată lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești iluminarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești prezența lui Dumnezeu, dacă prețuiești îngrijirea și protecția lui Dumnezeu, dacă prețuiești faptul că cuvintele lui Dumnezeu devin realitatea ta și sursa vieții tale, atunci ești, într-adevăr, după placul inimii lui Dumnezeu. Dacă prețuiești lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești toată lucrarea pe El care a făcut-o pentru tine, El te va binecuvânta și va înmulți tot ceea ce îți aparține. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, El nu va lucra în tine, ci îți va oferi puțin har pentru credința ta sau te va binecuvânta cu puține bogății sau pază pentru familia ta. Trebuie să te străduiești să transformi cuvintele lui Dumnezeu în realitatea ta, să-L mulțumești și să fii pe placul inimii Lui și nu trebuie să te străduiești doar pentru a te bucura de harul Său. Nimic nu este mai important pentru credincioși decât să primească lucrarea lui Dumnezeu, să obțină desăvârșirea și să devină cei care fac voia lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care trebuie să îl cauți.

 Ceea ce omul căuta în Epoca Harului este acum învechit, pentru că standardul căutării este mai ridicat astăzi, este o căutare mai măreață și mai practică, o căutare care poate satisface mai bine cerințele interioare ale omului. Pentru cei din vremurile trecute, Dumnezeu nu a făcut lucrarea de azi asupra lor, El nu le-a vorbit atât de mult după cum o face astăzi iar cerințele Lui nu erau atât de mari precum cele de azi. Faptul că Dumnezeu vă aduce vouă aceste lucruri înseamnă că planul fundamental al lui Dumnezeu este îndreptat asupra voastră, acest grup. Dacă dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci fă tot ceea ce îți stă în putință să urmezi acest scop fundamental. Oricât de ocupat ești, oricât de mult te consumi, orice funcție ai îndeplini sau orice ți-ar fi încredințat Dumnezeu, trebuie să cauți desăvârșirea și să împlinești voința lui Dumnezeu. Trebuie să cauți acestea în toate faptele tale. Dacă cineva spune că nu caută desăvârșirea de către Dumnezeu sau pătrunderea în viață dar caută numai împăcarea și bucuria trupului, atunci este orb cu desăvârșire. Cei care nu caută realitatea vieții, ci numai viața veșnică în lumea ce va veni și siguranța în această lume, sunt orbi cu desăvârșire. De aceea, toate faptele tale trebuie făcute pentru a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu.

 Lucrarea pe care o face Dumnezeu în oameni este să le ofere ceea ce au nevoie. Cu cât viața unui om este mai bogată, cu atât acesta cere mai multe și cu atât este mai preocupat de căutare. Dacă în această etapă nu ești în nicio căutare, înseamnă că Duhul Sfânt te-a părăsit. Toți aceia care caută viața nu vor fi niciodată părăsiți de Duhul Sfânt – ei sunt în permanentă căutare și au mereu năzuințe. Astfel de oameni nu se mulțumesc niciodată să se oprească acolo unde sunt. Scopul fiecărei etape a lucrării Duhului Sfânt este să își găsească un ecou în tine, dar dacă te culci pe o ureche, dacă nu mai ai nicio nevoie, dacă nu mai accepți lucrarea Duhului Sfânt, El te va părăsi. Oamenii au nevoie de observația lui Dumnezeu în fiecare zi; au nevoie de multă susținere de la Dumnezeu în fiecare zi. Pot oamenii supraviețui fără să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Dacă omul simte întotdeauna că nu mănâncă și nu bea suficient din cuvântul lui Dumnezeu, dacă este mereu în căutarea lui și este înfometat și însetat după el, Duhul Sfânt va lucra întotdeauna asupra lui. Cu cât omul are mai multe năzuințe, cu atât mai multe lucruri practice pot rezulta din părtășia lui. Cu cât omul caută adevărul cu mai multă ardoare, cu atât mai repede se îmbogățește viața lui, oferindu-i o trăire bogată și înavuțindu-l în casa lui Dumnezeu.

Introducere

Această parte a cuvintelor lui Dumnezeu cuprinde un total de patru secțiuni; ele au fost exprimate de Hristos în perioada dintre sfârșitul anului 1992 și anul 2005. Cele mai multe dintre ele se bazează pe relatările din predicile Sale și din părtășia Lui în timp ce mergea prin biserici. Textul nu a suferit nicio modificare și nici Hristos nu a făcut vreo modificare. Restul este alcătuit din scrierile proprii ale lui Hristos. (Când Hristos scrie, totul se face dintr-o suflare, fără pauze de gândire; acest lucru nu a presupus niciodată nici cele mai mici modificări și este, în întregime, expresia Duhului. Acest fapt nu poate fi pus la îndoială.) Noi nu le-am aranjat separat, ci, în schimb, le-am inclus în ordinea inițială în care au fost exprimate. În felul acesta vom putea vedea pașii lucrării lui Dumnezeu din ceea ce a spus El și vom înțelege cum lucrează El în timpul fiecărei faze. Această ordine aduce, de asemenea, un mai mare beneficiu pentru înțelegerea, de către omenire, a pașilor lucrării lui Dumnezeu și pentru cunoașterea înțelepciunii Lui.

 Primele opt capitole „Calea” „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)” sunt o mică parte a cuvintelor lui Hristos, în timp ce El era egal între oameni. Ele aproape că par plictisitoare, însă conțin, de fapt, un sentiment al iubirii și al aprecierii lui Dumnezeu pentru omenire. Înainte de aceasta, Dumnezeu a vorbit din perspectiva celui de-al treilea cer, astfel că distanța dintre om și Dumnezeu a devenit foarte mare, iar oamenii nu au îndrăznit să se apropie de Dumnezeu, cu atât mai puțin să ceară îngrijirea lui Dumnezeu pentru viețile lor. Astfel, în „Calea” Dumnezeu i-a vorbit omului de la egal la egal și a arătat direcția de urmat, astfel încât relația dintre om și Dumnezeu și-a recâștigat starea ei inițială, omul nu a mai stat la îndoială dacă Dumnezeu folosea încă, sau nu, o metodă de a vorbi, și nu a mai existat spectrul încercării morții. Dumnezeu a coborât din al treilea cer pe pământ; omul a venit înaintea tronului lui Dumnezeu, din iazul de foc și pucioasă, răspândind umbra de a fi făcător de servicii și a acceptat, în mod oficial, botezul cuvintelor lui Dumnezeu, întocmai ca un vițel nou-născut. Numai în felul acesta Dumnezeu a putut să stea alături de oameni, să vorbească cu ei și să realizeze mai multă lucrare de susținere a vieții. Scopul lui Dumnezeu de a Se smeri pe Sine ca persoană este acela de a deveni mai apropiat de omenire, de a reduce distanța dintre om și Dumnezeu, de a câștiga recunoașterea și încrederea oamenilor și de a le inspira încredere în căutarea vieții și în urmarea lui Dumnezeu. Până la urmă, cele opt capitole din „Calea” sunt cheile lui Dumnezeu care deschid ușile inimilor oamenilor; ele sunt pastila Lui învelită cu zahăr. Doar în felul acesta pot oamenii să asculte cu atenție învățăturile și mustrările repetate ale lui Dumnezeu. S-ar putea spune că, doar după aceea, Dumnezeu Și-a început, în mod oficial, lucrarea de aprovizionare cu viață și de exprimare a adevărului, în această etapă actuală a lucrării, și a continuat să vorbească: „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii” și „Despre pașii lucrării lui Dumnezeu”. Nu arată, oare, această manieră înțelepciunea lui Dumnezeu și cele mai serioase intenții ale Lui? Aceasta este tocmai prima aprovizionare cu viață întreprinsă de Hristos, așa că, în comparație cu următoarele câteva secțiuni, adevărurile sunt, oarecum, de suprafață. Principiul din spatele acestui lucru este foarte simplu: Dumnezeu lucrează potrivit nevoilor omenirii. El nu acționează, nici nu vorbește orbește; doar Dumnezeu înțelege pe deplin nevoile omenirii și numai El este cel care are cea mai mare apreciere și iubire față de om.

 „Lucrarea și intrarea” (de la 1 la 10) sunt cuvintele lui Dumnezeu care intră într-o altă fază nouă, astfel că am început cu aceste zece capitole și, după aceea, am creat „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (II)”. În acea fază, Dumnezeu a adresat cerințe mai detaliate grupului Său de adepți, care au inclus cunoștințe despre stilurile de viață ale oamenilor, cerințe cu privire la calibrul lor, și așa mai departe. Și, datorită faptului că acei oameni își puseseră deja ferm inimile în urmarea lui Dumnezeu și nu se mai îndoiseră de identitatea și substanța lui Dumnezeu, El a început, în mod oficial, să-I trateze pe cei care-L urmau ca pe propria Sa familie și a împărtășit cu ei adevărul interior cu privire la lucrarea lui Dumnezeu de la facerea lumii până acum. El a revelat, de asemenea, adevărul despre Biblie și, chiar mai mult, le-a permis să înțeleagă adevărata semnificație a întrupării lui Dumnezeu. Oamenii pot înțelege mai bine substanța lui Dumnezeu și esența lucrării Lui din aceste cuvinte și, mai mult, ei vor realiza că, ceea ce oamenii au câștigat prin mântuirea înfăptuită de Dumnezeu, a depășit ceea ce a fost câștigat de profeți și apostoli de-a lungul veacurilor. Din fiecare rând al cuvintelor lui Dumnezeu, poți experimenta fiecare fărâmă a înțelepciunii Lui, precum și a iubirii și îngrijirii Lui meticuloase. În timp ce a exprimat aceste cuvinte, El le-a și dezvăluit, în mod deschis, oamenilor, noțiunile, erorile și lucrurile lor anterioare pe care ei nu și le mai imaginaseră vreodată, și chiar și căile lor viitoare, una câte una. Poate că acesta este sentimentul îngust al iubirii pe care oamenii pot să o simtă! La urma urmei, Dumnezeu i-a dat deja omului ce are nevoie și ceea ce a cerut - El nu a păstrat pentru sine și nici nu a făcut cereri în mod deosebit.

 Câteva capitole speciale din această secțiune sunt cuvintele Lui cu privire la Biblie. Acest lucru se datorează faptului că Biblia a urmat câteva mii de ani de istorie umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo, încât, în zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este ceva ce Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să clarifice povestea interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea să-I ia, în continuare, locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să condamne și să măsoare acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie. Explicația lui Dumnezeu despre esența, construcția și defectele Bibliei nu neagă, în niciun fel, existența acesteia, și nici nu condamnă Biblia. Mai degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație rezonabilă și potrivită, pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta neînțelegerile pe care le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o viziune corectă despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod eronat, consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și punctele ei slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va putea s-o dea la o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul, pe care Dumnezeu vrea să-l spună oamenilor, aici, este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui actuala lucrare a lui Dumnezeu sau cuvintele Lui actuale și că nu există nimic care să poată înlocui poziția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să se lepede de capcana Bibliei, ei nu vor putea veni niciodată în fața lui Dumnezeu. Dacă ei vor să vină dinaintea lui Dumnezeu, ei trebuie, mai întâi, să-și curețe inimile de orice ar putea să-L înlocuiască – în felul acesta, Dumnezeu va fi mulțumit. Cu toate că Dumnezeu doar explică Biblia aici, nu uita că există multe alte lucruri eronate la care oamenii se închină cu adevărat, în afara Bibliei, și singurele lucruri la care ei nu se închină sunt cele care vin, cu adevărat, de la Dumnezeu. Dumnezeu folosește Biblia doar ca pe un exemplu, pentru a le reaminti tuturor să nu apuce pe calea greșită și să nu meargă, din nou, la extreme și să cadă în confuzie atunci, când cred în Dumnezeu și acceptă cuvintele Lui.

 Cuvintele pe care le oferă Dumnezeu merg dinspre suprafață spre adâncime. Așadar, ceea ce spune El continuă să se adâncească, de la comportamentele și acțiunile exterioare ale oamenilor, la firea lor stricată și, de acolo, mai departe, pentru a lumina cele mai profunde cotloane ale sufletelor oamenilor – natura lor. În timpul în care au fost rostite „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)”, cuvântările lui Dumnezeu accentuează esența și identitatea omului, precum și ceea ce înseamnă un om adevărat – cele mai profunde adevăruri și chestiunile esențiale cu privire la intrarea oamenilor în viață. Desigur, gândindu-ne din nou la adevărul pe care Dumnezeu îl oferă omului în „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)”, „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)” este, prin comparație, pur și simplu, prea profund. Această secțiune abordează calea viitoare a oamenilor și modul cum pot fi ei desăvârșiți; ea abordează destinația viitoare a omenirii, precum și cuvintele despre intrarea lui Dumnezeu și a omului în odihnă, împreună. (S-ar putea spune că, până în prezent, acestea sunt cuvintele, pe care Dumnezeu le-a spus oamenilor, cu privire la natura, misiunea și destinația lor, care sunt cel mai ușor de înțeles). Dumnezeu speră că aceia care citesc aceste cuvinte sunt cei care au ieșit din noțiunile și imaginațiile umane și care sunt capabili să aibă o înțelegere pură a fiecărui cuvânt al Lui, adânc în inimile lor. El speră, chiar mai mult, ca toți cei care citesc aceste cuvinte să poată socoti cuvintele Lui ca fiind adevărul, calea și viața, și să nu-L trateze pe Dumnezeu în chip ușuratic sau să-L înșele. Dacă oamenii vor citi aceste cuvinte cu o atitudine de examinare sau de cercetare a lui Dumnezeu, atunci întreaga lor semnificație va fi pierdută pentru ei. Numai cei, care caută adevărul, care și-au pus inima să-L urmeze pe Dumnezeu și sunt fără nici cea mai mică îndoială față de El, sunt calificați să accepte aceste cuvinte.

 „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (IV)” sunt un alt fel de cuvinte divine care urmează după „Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers”. Această secțiune include îndemnurile, învățăturile și revelațiile lui Dumnezeu pentru toți oamenii din cultele și comunitățile creștine, cum ar fi: „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”, „Cei incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță oponenți ai lui Dumnezeu”. De asemenea, aceasta include cerințele cele mai specifice pe care Dumnezeu le are pentru omenire, cum ar fi: „Ar trebui să pregătești o cantitate suficientă de fapte bune pentru destinația ta”, „Trei avertismente”, „Greșelile vor duce omul în iad”. Se vorbește despre multe aspecte, cum ar fi revelații și judecăți pentru tot felul de oameni, precum și despre cum să-L cunoști pe Dumnezeu. S-ar putea spune că această secțiune este nucleul judecății lui Dumnezeu pentru omenire. Ceea ce nu se poate uita nicidecum este că, atunci când Dumnezeu era pe punctul de a trage cortina asupra lucrării Sale, El a expus ce se află în oasele oamenilor – trădarea. Ținta Lui este ca oamenii să știe acest lucru, în cele din urmă, și să-l ardă în cele mai adânci colțuri ale inimilor lor: nu contează cât timp L-ai urmat – natura ta este încă aceea de a-L trăda pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este în natura oamenilor să-L trădeze pe Dumnezeu, pentru că oamenii nu au maturitate absolută în viețile lor, ei au doar schimbări relative ale firii. Cu toate că aceste două capitole, „Trădarea (1)” și „Trădarea (2)”, dau o lovitură oamenilor, ele sunt, cu adevărat, cele mai loiale și mai binevoitoare avertismente pentru oameni. Cel puțin, când oamenii sunt mulțumiți de ei înșiși și îngâmfați, după ce vor citi aceste două capitole, propria lor răutate va fi înăbușită și se vor liniști. Prin intermediul acestor două capitole, Dumnezeu le reamintește tuturor oamenilor că, indiferent de cât de matură este viața ta, de cât de profundă este experiența ta, de cât de mare este încrederea ta, indiferent unde te-ai născut și unde mergi, natura ta de a-L trăda pe Dumnezeu poate ieși la iveală oricând și oriunde. Ceea ce Dumnezeu vrea să spună absolut fiecărei persoane este aceasta: trădarea lui Dumnezeu face parte din natura umană. Desigur, intenția lui Dumnezeu în exprimarea acestor două capitole nu este de a-Și găsi scuze pentru a elimina sau condamna omenirea, ci de-a o face mai conștientă de propria ei natură, pentru ca, astfel, să trăiască foarte atent înaintea lui Dumnezeu, tot timpul, pentru a obține călăuzirea Lui, evitând, astfel, pierderea prezenței Lui și pășirea pe calea fără întoarcere. Aceste două capitole sunt un semnal de alarmă pentru toți cei care-L urmează pe Dumnezeu. Cu toată speranța, oamenii pot înțelege intențiile cele mai serioase ale lui Dumnezeu. La urma urmei, aceste cuvinte sunt, toate, fapte incontestabile, așa că de ce se ciorovăiește omul cu privire la când și cum au fost exprimate ele de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar păstra toate aceste lucruri pentru Sine și nu le-ar spune, ci ar aștepta până când oamenii ar crede că ar fi momentul potrivit, nu ar fi, oare, prea târziu? Când ar fi momentul cel mai potrivit?

 În aceste patru secțiuni, Dumnezeu folosește metode și perspective multiple. De exemplu, uneori El folosește satira, iar, uneori, folosește metoda povățuirii sau a învățăturii directe; uneori folosește exemple, iar, uneori, folosește mustrări aspre. Per ansamblu, există tot felul de metode diferite și scopul este acela de a satisface stările și gusturile diferite ale oamenilor. Perspectiva din care vorbește El se schimbă în conformitate cu diferitele metode sau cu conținutul a ceea ce spune. De exemplu, uneori El spune „Eu” sau „Mie”, adică le vorbește oamenilor din perspectiva de Dumnezeu Însuși. Uneori, vorbește la persoana a treia, spunând „Dumnezeu” este acesta sau acela, și există și alte momente în care vorbește din perspectiva unei ființe omenești. Indiferent de perspectiva din care vorbește, aceasta nu-I poate schimba substanța. Acest lucru se întâmplă pentru că, indiferent de cum vorbește, ceea ce exprimă El este toată substanța proprie a lui Dumnezeu – este tot adevărul, este ceea ce are nevoie omenirea.

Scopul gestionării omenirii

Dacă oamenii pot înțelege pe deplin calea cea bună a vieții umane, precum și scopul gestionării de către Dumnezeu a omenirii, ei nu vor considera viitorul și destinul individual ca o comoară în inima lor. Ei nu vor mai dori să-și slujească părinții care sunt mai răi decât porcii și câinii. Nu sunt oare astăzi viitorul și destinul omului exact așa-numiții „părinți” ai lui Petru? Ei sunt la fel ca și trupul și sângele omului. Va fi destinația, viitorul trupului, capabil să-L vadă pe Dumnezeu în timp ce este viu, sau ca sufletul să-L întâlnească pe Dumnezeu după moarte?

Este lucrarea lui Dumnezeu atât de simplă cum și-o imaginează oamenii?

Ca unul care crede în Dumnezeu, ar trebui să înțelegi că astăzi, primind lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă și toată lucrarea planului lui Dumnezeu în tine, ai primit cu adevărat o înălțare măreață și mântuirea de la Dumnezeu. Toată lucrarea lui Dumnezeu în întregul univers s-a concentrat asupra acestui grup de oameni. El și-a dedicat toate eforturile și a sacrificat totul pentru voi; El v-a revendicat și a dat pentru voi toată lucrarea Duhului în întregul univers. De aceea spun că voi sunteți cei norocoși. Mai mult, El a transferat slava Lui de la Israel, poporul Lui ales, către voi, pentru ca scopul planului Lui să se manifeste prin voi, acest grup de oameni.