Cum este relația ta cu Dumnezeu

Dacă crezi în Dumnezeu, trebuie să rezolvi măcar problema de a avea o legătură normală cu Dumnezeu. Fără să ai o legătură normală cu Dumnezeu, semnificația în a crede în Dumnezeu este pierdută. Stabilirea unei legături normale cu Dumnezeu este realizată în întregime prin liniștirea inimii tale în prezența lui Dumnezeu. O legătură normală cu Dumnezeu înseamnă să fii în stare să nu te îndoiești sau să tăgăduiești vreo lucrare a lui Dumnezeu și să te supui acesteia și, în plus, înseamnă să ai intențiile potrivite în prezența lui Dumnezeu, fără să te gândești la tine, punând întotdeauna pe primul loc interesele familiei lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce faci, acceptând observația lui Dumnezeu și supunându-te rânduielilor lui Dumnezeu.

Numai cei desăvârșiți pot trăi o viață plină de sens

Într-adevăr, lucrarea ce se face astăzi este ca oamenii să se lepede de Satana, să se lepede de vechiul lor strămoș. Toate judecățile prin cuvânt au ca scop să scoată la lumină firea coruptă a omenirii și să permită oamenilor să înțeleagă esența vieții. Toate aceste judecăți repetate pătrund în inimile oamenilor. Fiecare judecată are impact direct asupra sorții lor și este menită să rănească inimile lor pentru ca ei să se lepede de acele lucruri și, în acest fel, să cunoască viața, să cunoască această lume întinată, să cunoască și înțelepciunea și atotputernicia lui Dumnezeu și să cunoască această omenire coruptă de Satana. Cu cât are parte de mai multă mustrare și judecată de acest fel, cu atât inima omului poate fi rănită mai mult și cu atât mai mult duhul său se poate deștepta. Scopul acestui fel de judecată este deșteptarea duhurilor acestor oameni extrem de corupți și profund amăgiți. Omul nu are duh, adică duhul său s-a stins cu mult timp în urmă și nu știe că există o împărăție a cerurilor, nu știe că există un Dumnezeu și cu siguranță nu are habar că se zbate în abisul morții; cum oare ar putea să știe că trăiește în acest iad demonic pe pământ? Cum oare ar putea să știe că leșul său putred a fost azvârlit, prin corupția Satanei, în gheena morții? Cum oare ar putea să știe că tot ce se află pe pământ a fost de mult iremediabil distrus de omenire? Și cum oare ar putea să știe că a coborât Creatorul astăzi pe pământ și este în căutarea unui grup de oameni corupți pe care El îi poate salva? Chiar după ce omul experimentează fiecare rafinare și judecată posibilă, conștiința sa trândavă tot nu se înflăcărează și este practic nepăsătoare. Omenirea este atât de decăzută! Cu toate că acest tip de judecată seamănă cu o grindină nemiloasă care cade din ceruri, este de cel mai mare folos omului. Dacă oamenii nu ar fi judecați astfel, totul ar fi în zadar și salvarea oamenilor din prăpastia nefericirii ar fi absolut imposibilă. Dacă nu ar fi această lucrare, oamenilor le-ar fi foarte greu să scape din gheenă pentru că inimile lor au pierit cu mult timp în urmă, iar duhurile lor au fost de mult strivite de Satana. Pentru a vă salva pe voi cei care v-ați afundat în cele mai adânci hăuri ale degenerării trebuie să fiți chemați cu înverșunare, să fiți judecați cu înverșunare și abia atunci inimile voastre de gheață se vor deștepta. Trupul vostru, dorințele voastre exagerate, lăcomia voastră, desfrâul vostru sunt prea adânc înrădăcinate în voi. Aceste lucruri vă domină inimile atât de mult încât nu aveți puterea să vă scuturați de jugul acelor gânduri feudale și degenerate. Nu aveți nici dorința de a schimba situația voastră actuală, nici să vă debarasați de influența întunericului. Acele lucruri pur și simplu vă încătușează. Chiar dacă știți că o astfel de viață este prea dureroasă și o astfel de lume este prea întunecată, totuși nici măcar unul dintre voi nu are curajul să schimbe o astfel de viață. Tot ceea ce doriți este să scăpați de o astfel de viață reală, să vă eliberați sufletul din purgatoriu și să trăiți într-un mediu pașnic, fericit, ca în rai. Nu sunteți dispuși să îndurați greutăți pentru a vă schimba viața pe care o duceți; și nici nu doriți să căutați în această mustrare și judecată viața în care ar trebui să intrați. Dimpotrivă, aveți numai visuri nerealiste despre lumea minunată de dincolo de trup. Viața după care tânjiți este una pe care o puteți dobândi ușor, fără să îndurați nicio durere. Aceasta este total nerealist! Pentru că ceea ce sperați nu este să duceți o viață plină de sens în trup și să obțineți adevărul în timpul vieții, adică să trăiți pentru adevăr și să apărați dreptatea. Aceasta nu este ceea ce voi ați considera o viață strălucitoare, vie. Simțiți că aceasta nu ar fi o viață încântătoare sau plină de sens. Pentru voi, o astfel de viață ar însemna, într-adevăr, să vă vindeți pe nimic! Chiar dacă acceptați această mustrare astăzi, ceea ce urmăriți nu este să obțineți adevărul sau să trăiți adevărul în prezent, ci, mai degrabă, să puteți intra mai târziu într-o viață fericită dincolo de trup. Nu căutați adevărul, nici nu îl apărați și, cu siguranță, nu existați pentru adevăr. Nu sunteți în căutarea intrării astăzi, dar vă gândiți neîncetat că va veni o zi când vă veți uita la cerul albastru și veți vărsa lacrimi amare, în speranța că veți fi luați la ceruri. Nu sunteți conștienți că, prin modul în care gândiți, ați pierdut deja contactul cu realitatea? Continuați să credeți că Salvatorul bunătății și al compasiunii infinite va veni într-o bună zi să te ia cu El, pe tine, cel care ai îndurat greutăți și suferințe în această lume și că El va cere, fără nici o îndoială, răzbunarea ta, cel care ai fost persecutat și oprimat. Nu ești plin de păcate? Ești singurul care a suferit în această lume? Ai căzut în domeniul Satanei și ai suferit și tot ai nevoie ca Dumnezeu să te răzbune? Cei care nu pot să împlinească cerințele lui Dumnezeu – nu sunt ei cu toții dușmanii lui Dumnezeu? Cei care nu cred în Dumnezeu întrupat – nu sunt ei antihristul? La ce ajută faptele tale bune? Pot ele să înlocuiască o inimă care se închină lui Dumnezeu? Nu poți primi binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că faci câteva fapte bune și Dumnezeu nu va răzbuna nedreptățile împotriva ta doar pentru că ai fost persecutat și oprimat. Cei care cred în Dumnezeu, dar nu Îl cunosc pe Dumnezeu, însă fac fapte bune – nu sunt și ei mustrați cu toții? Credința ta în Dumnezeu e slabă, vrei doar ca Dumnezeu să îndrepte și să răzbune nedreptățile care ți s-au adus și vrei ca Dumnezeu să îți ofere o cale de scăpare din nefericirea ta. Dar refuzi să fii atent la adevăr; și nici nu ești însetat să îți trăiești adevărul. Cu atât mai puțin te poți elibera de viața aceasta grea și searbădă. În schimb, în vreme ce îți trăiești viața în trup și în păcat, te uiți cu speranță la Dumnezeu să îți rezolve nemulțumirile și să risipească ceața care îți împresoară existența. Cum este posibil? Dacă ești în posesia adevărului, Îl poți urma pe Dumnezeu. Dacă ai trăire, poți fi o întruchipare a cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ai viață, te poți bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Cei care sunt în posesia adevărului se pot bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu aduce îndreptare celor care Îl iubesc din toată inima, precum și celor care îndură greutăți și suferințe, nu celor care se iubesc doar pe ei înșiși și au căzut pradă înșelăciunilor lui Satana. Cum poate exista bunătate în aceia care nu iubesc adevărul? Cum poate exista dreptate în aceia care nu iubesc decât trupul? Nu au dreptatea și bunătatea legătură cu adevărul? Nu sunt ele rezervate celor care Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima? Cei care nu iubesc adevărul și sunt doar niște leșuri împuțite – nu găzduiesc oare toți acești oameni răul? Cei care sunt incapabili să trăiască adevărul – nu sunt ei toți dușmanii adevărului? Dar voi? Dacă te poți debarasa de aceste influențe ale întunericului și poți renunța la acele lucruri necurate, dacă poți deveni sfânt, înseamnă că te afli în posesia adevărului. Nu înseamnă că natura ta s-a schimbat, ci doar că poți să pui adevărul în practică și poți să te lepezi de trup. Aceasta au cei care au fost purificați. Scopul principal al lucrării de cucerire este de a purifica omenirea, astfel încât omul să intre în posesia adevărului, pentru că acum omul deține prea puțin adevăr! Să faci o lucrare de cucerire asupra acestor oameni are cea mai adâncă semnificație. Toți ați căzut pradă influenței întunericului și ați fost profund vătămați. Scopul acestei lucrări este să vă permită să cunoașteți natura umană și, în acest fel, să trăiți adevărul. A fi desăvârșit este ceva ce toate ființele create ar trebui să accepte. Dacă lucrarea din această etapă înseamnă numai desăvârșirea oamenilor, atunci aceasta ar putea fi făcută în Anglia sau America sau Israel; ar putea fi făcută asupra oamenilor oricărei națiuni. Dar lucrarea de cucerire este selectivă. Primul pas al lucrării de cucerire este pe termen scurt; mai mult, va fi folosită pentru umilirea Satanei și cucerirea întregului univers. Aceasta este lucrarea inițială de cucerire. Se poate spune că orice ființă care crede în Dumnezeu poate fi desăvârșită, deoarece desăvârșirea se poate obține după o schimbare pe termen lung. Dar a fi cucerit este ceva diferit. Persoana care trebuie cucerită trebuie să fie una care este cu mult în urma celorlalți, care trăiește în cel mai negru întuneric, cea mai depravată și cea mai puțin doritoare să Îl accepte pe Dumnezeu și cea mai neascultătoare față de Dumnezeu. Acesta este tipul de persoană care poate depune mărturie pentru a fi cucerită. Scopul principal al lucrării de cucerire este înfrângerea lui Satana. Scopul principal al desăvârșirii oamenilor este, pe de altă parte, câștigarea oamenilor. Este acela de a permite oamenilor să depună mărturie, după ce au fost cuceriți, că această lucrare de cucerire a fost făcută aici, pentru oameni ca voi. Scopul este ca oamenii să fie martori după ce au fost cuceriți. Acești oameni cuceriți vor fi folosiți pentru a atinge scopul umilirii lui Satana. Deci, care este metoda principală de cucerire? Mustrarea, judecata, aruncarea blestemelor și revelarea – folosind firea dreaptă pentru a cuceri oamenii astfel încât ei să fie pe deplin convinși, să fie plini de convingere în inimile și gurile lor datorită firii drepte a lui Dumnezeu. A folosi realitatea cuvântului și a folosi autoritatea cuvântului pentru a cuceri oamenii și a-i convinge pe deplin – aceasta înseamnă să fii cucerit. Cei care au fost desăvârșiți nu sunt în stare doar să obțină ascultarea după ce au fost cuceriți, ci pot și să aibă cunoaștere și să își schimbe firea. Ei Îl cunosc pe Dumnezeu, experimentează cărarea iubirii de Dumnezeu și sunt plini de adevăr. Ei știu cum să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, sunt în stare să sufere pentru Dumnezeu și au propriile lor voințe. Cei desăvârșiți sunt aceia care au o înțelegere reală a adevărului datorită faptului că au experimentat adevărul. Cei cuceriți sunt aceia care au cunoștință despre adevăr, dar nu au acceptat sensul real al adevărului. După ce au fost cuceriți, ei ascultă, dar ascultarea lor este doar rezultatul judecății pe care au primit-o. Nu au nici un fel de înțelegere a sensului real al multor adevăruri. Ei acceptă adevărul verbal, dar nu l-au pătruns; ei înțeleg adevărul, dar nu l-au experimentat. Lucrarea care se face asupra celor care sunt desăvârșiți include mustrări și judecăți împreună cu aprovizionarea vieții. O persoană care prețuiește pătrunderea adevărului este demnă de a fi desăvârșită. Diferența dintre cei care urmează a fi desăvârșiți și cei care urmează a fi cuceriți este făcută de pătrunderea adevărului. Cei care înțeleg adevărul, l-au pătruns și îl trăiesc sunt cei desăvârșiți; cei care nu înțeleg adevărul, nu îl pătrund, adică, aceia care nu trăiesc adevărul, sunt oameni care nu pot fi desăvârșiți. Dacă astfel de oameni pot acum să fie pe deplin ascultători, atunci sunt cuceriți. Dacă cei cuceriți nu caută adevărul – dacă urmează adevărul, dar nu îl trăiesc, dacă zăresc și aud adevărul, dar nu prețuiesc trăirea adevărului – aceștia nu pot fi desăvârșiți. Cei care urmează a fi desăvârșiți practică adevărul după cărarea desăvârșirii, adică, ei practică adevărul întemeiat pe cărarea desăvârșirii. Prin aceasta, ei împlinesc voința lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți. Oricine urmează până la sfârșit înainte ca lucrarea de cucerire să se termine este cucerit, dar nu se poate spune că este desăvârșit. Cei desăvârșiți sunt aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, sunt în stare să caute adevărul și să fie câștigați de Dumnezeu. Se referă la aceia care, după ce lucrarea de cucerire se termină, nu se clintesc în fața năpastelor și trăiesc adevărul. Ceea ce îi deosebește pe cei cuceriți față de cei desăvârșiți sunt diferențele din pașii lucrării și diferențele în gradul la care este deținut adevărul. Toți aceia care nu au pornit pe cărarea spre desăvârșire, adică aceia care nu sunt în posesia adevărului, vor fi în cele din urmă eliminați. Numai cei care sunt în posesia adevărului și care trăiesc adevărul pot fi câștigați de Dumnezeu în totalitate. Adică, cei care trăiesc după chipul lui Petru sunt cei desăvârșiți, iar toți ceilalți sunt cei cuceriți. Lucrarea care se face tuturor celor care sunt cuceriți constă doar în a arunca blesteme, în a mustra și în a da frâu mâniei, iar ceea ce li se întoarce este doar dreptate și blesteme. A lucra asupra unui astfel de om înseamnă a face revelații în mod direct – a revela firea coruptă din el pentru ca el să o recunoască singur și să fie pe deplin convins. Când omul devine în întregime ascultător, lucrarea de cucerire se termină. Chiar dacă cei mai mulți dintre oameni tot nu încearcă să înțeleagă adevărul, lucrarea de cucerire se va fi terminat. Acestea sunt criteriile pe care trebuie să le îndeplinești dacă urmează să fii desăvârșit. Prin hotărârea ta, prin stăruința și conștiința ta și prin căutarea ta, vei putea să trăiești viața și să împlinești voința lui Dumnezeu. Acestea sunt pătrunderea ta și cerințele pe cărarea spre desăvârșire. Lucrarea de desăvârșire se poate face pe toți oamenii. Oricine Îl caută pe Dumnezeu poate fi desăvârșit și are șansa și însușirile spre a fi desăvârșit. Nu este nici o regulă grea și rapidă aici. Desăvârșirea unui om depinde mai ales de ceea ce el caută. Cei care iubesc adevărul și care sunt în stare să îl trăiască sunt, cu siguranță, demni de a fi desăvârșiți. Iar aceia care nu iubesc adevărul și nu sunt prețuiți de Dumnezeu, nu au viața pe care le-o cere Dumnezeu. Acești oameni nu pot fi desăvârșiți. Lucrarea de desăvârșire se face numai pentru a câștiga oamenii, nu este o etapă în lupta cu Satana; lucrarea de cucerire se face numai pentru a se lupta cu Satana, adică cucerirea omului pentru înfrângerea lui Satana. Aceasta din urmă este lucrarea principală, cea mai nouă lucrare care nu s-a înfăptuit în toate veacurile. Se poate spune că scopul acestei etape a lucrării este mai ales de a cuceri toți oamenii pentru a-l învinge pe Satana. Lucrarea de desăvârșire a oamenilor – aceasta nu este o lucrare nouă. Toată lucrarea pe care Dumnezeu o face atunci când lucrează în trup are drept scop cucerirea oamenilor. Este ca în Epoca Harului. Răscumpărarea întregii omeniri prin crucificare a fost lucrarea principală. „Câștigarea oamenilor” a fost o lucrare suplimentară lucrării în trup și s-a făcut numai după crucificare. Când a venit Isus și a înfăptuit lucrarea Sa, scopul Lui a fost mai ales să Își folosească crucificarea pentru a triumfa asupra legăturii morții și gheenei, pentru a triumfa asupra influenței lui Satana, adică pentru a-l înfrânge pe Satana. Doar după crucificarea lui Isus, a făcut Petru primul pas pe cărarea către desăvârșire. Fără îndoială că el a fost printre cei care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale, dar el nu era desăvârșit în acea vreme. Dimpotrivă, abia după ce Isus a terminat lucrarea Sa, a început Petru să înțeleagă treptat adevărul și, apoi, a fost desăvârșit. Dumnezeu întrupat se coboară pe pământ doar pentru a încheia o etapă esențială, crucială a lucrării într-o perioadă scurtă de timp și nu pentru a trăi mult timp printre oameni pe pământ cu intenția de a-i desăvârși. El nu face acea lucrare. El nu așteaptă până când omul este desăvârșit în întregime pentru a-Și încheia lucrarea. Acesta nu este scopul și semnificația întrupării Sale. El vine doar pentru a face lucrarea pe termen scurt de a mântui omenirea, dar nu pentru a lucra pe termen foarte lung la desăvârșirea ei. Lucrarea de mântuire a omenirii este reprezentativă, capabilă de a da semnalul unei epoci noi și se poate încheia într-un timp scurt. Dar desăvârșirea omenirii implică ridicarea omului la un anumit nivel și este o lucrare de durată. Această lucrare trebuie făcută de Duhul lui Dumnezeu, dar se face pornind de la adevărul pe care El îl spune în timpul lucrării Lui în trup. Sau, în plus, El îi cheamă pe apostoli să se ocupe de îndelungata lucrare de păstorire pentru a atinge scopul Său de desăvârșire a omenirii. Dumnezeu întrupat nu face această lucrare. El vorbește numai despre modul de viață în așa fel încât oamenii să înțeleagă și doar dă omenirii adevărul, dar nu însoțește omul permanent în practicarea adevărului, pentru că acest lucru nu ține de lucrarea Sa de slujire. De aceea, El nu îl va însoți pe om până când acesta nu înțelege în întregime adevărul și nu îl obține în totalitate. Lucrarea Lui în trup se încheie atunci când omul intră, în mod formal, pe calea dreaptă a adevărului vieții, atunci când omul o ia pe calea dreaptă în drumul spre desăvârșire. Acest lucru se întâmplă, bineînțeles, când El îl va fi învins în întregime pe Satana și va fi triumfat asupra lumii. Pe El nu Îl interesează dacă omul a pătruns în cele din urmă adevărul în acel moment și nici nu Îl interesează dacă viața omului este măreață sau nu. El, atunci când este întrupat, nu ar trebui să gestioneze nimic din toate acestea; nimic din toate acestea nu ține de lucrarea de slujire a lui Dumnezeu întrupat. Atunci când El Își încheie lucrarea plănuită, Își încheie lucrarea Sa în trup. De aceea, lucrarea pe care o face Dumnezeu întrupat este doar aceea pe care Duhul lui Dumnezeu nu o poate face în mod direct. Mai mult, este lucrarea pe termen scurt de mântuire, nu lucrarea îndelungată pe pământ. Ridicarea valorii voastre nu face parte din lucrarea Mea. Vă cer să o faceți doar pentru că valoarea voastră este prea scăzută. Într-adevăr, aceasta nu face parte din lucrarea de desăvârșire; mai degrabă este o lucrare suplimentară care se face asupra voastră. Lucrarea încheiată asupra voastră astăzi se face în funcție de nevoile voastre. Este individualizată, nu este o cărare pe care trebuie să intre oricine este desăvârșit. Pentru că valoarea voastră este mai mică decât a tuturor celor care au fost desăvârșiți în trecut, această lucrare, când vine asupra voastră, întâmpină prea multe piedici. Mă aflu printre voi cu această lucrare suplimentară pentru că obiectivele desăvârșirii sunt diferite. În mod normal, atunci când Dumnezeu coboară pe pământ, El Se limitează mult și Își îndeplinește lucrarea pe care Și-a propus-o și nu se îngrijește de prea multe alte lucruri. El nu se implică în probleme de familie și nu ia parte la viețile oamenilor. Aceste lucruri mărunte Îi sunt total indiferente; ele nu fac parte din lucrarea Sa de slujire. Dar calibrul vostru este atât de mic față de ceea ce am cerut Eu – nu există nici un fel de comparație – încât reprezintă o provocare foarte mare pentru lucrare. Mai mult, această lucrare trebuie făcută printre oamenii acestei țări, China. Nivelul vostru de educație este atât de scăzut încât nu am de ales decât să cer să fiți educați. V-am spus că aceasta este o lucrare suplimentară, dar este, de asemenea, ceva care nu trebuie să vă lipsească, ceva care folosește desăvârșirii voastre. De fapt, ar trebui să dobândiți educație, cunoștințe minime despre conduita proprie și despre viață înainte de toate; nu ar trebui să fiu nevoit să vă vorbesc despre aceste lucruri. Însă, din moment ce nu aveți aceste lucruri, nu am de ales decât să fac lucrarea de a vi le adăuga vouă după fapt. Chiar dacă aveți multe concepții despre Mine, Eu tot vă cer acest lucru, tot vă cer să vă îmbunătățiți valoarea. Nu am de gând să vin și să fac această lucrare, pentru că lucrarea Mea este doar să vă cuceresc, doar să obțin convingerea voastră completă prin judecarea voastră, arătându-vă, astfel, modul de viață în care ar trebui să intrați. Altfel spus, cât de educați sunteți și dacă aveți cunoștințe despre viață nu ar avea absolut nimic de a face cu Mine dacă nu aș avea nevoie să vă cuceresc cu cuvântul Meu. Toate acestea sunt adăugate pentru ca lucrarea de cucerire să dea roade și pentru ca voi să fiți apoi desăvârșiți. Nu este un pas din lucrarea de cucerire. Pentru că valoarea voastră este scăzută și sunteți leneși și indolenți și nesăbuiți și înceți la minte și fără duh și nătângi – pentru că sunteți teribil de anormali – vă cer ca mai întâi să vă îmbunătățiți valoarea. Oricine dorește desăvârșirea trebuie să îndeplinească anumite criterii. Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să aibă o judecată limpede și cumpătată și trebuie să dorească să ducă o viață plină de sens. Dacă ești un om care nu dorește să ducă o viață deșartă, un om care urmărește adevărul, un om care este serios în tot ceea ce face și un om de o umanitate excepțional de normală, atunci ești demn de a fi desăvârșit. Această lucrare făcută printre voi se săvârșește asupra voastră în funcție de lucrarea care este nevoie să fie făcută. După cucerirea acestor persoane, un grup de oameni va fi desăvârșit. De aceea, o mare parte a lucrării de astăzi se face și pentru pregătirea scopului de a vă desăvârși, pentru că sunt mulți oameni înfometați după adevăr care pot fi desăvârșiți. Dacă lucrarea de cucerire se săvârșește asupra voastră, dar, după aceea, nu se mai face nici o lucrare, atunci nu cumva unii care tânjesc după adevăr nu îl vor obține? Scopul lucrării de astăzi este de a deschide o cale spre a desăvârși oamenii mai târziu. Deși lucrarea Mea este doar cucerire, modul de viață de care Eu v-am vorbit este, totuși, în pregătire pentru a desăvârși, în viitor, oamenii. Lucrarea care se face după cucerire este îndreptată asupra desăvârșirii oamenilor și, astfel, cucerirea este făcută pentru a pune o temelie pentru desăvârșire. Omul poate fi desăvârșit numai după ce este cucerit. În acest moment, sarcina principală este aceea de a cuceri; după aceea, cei care caută și tânjesc după adevăr vor fi desăvârșiți. A fi desăvârșit implică aspectele pozitive ale oamenilor de intrare: Ai o inimă care Îl iubește pe Dumnezeu? Cât de profundă ți-a fost experiența când ai mers pe această cărare? Cât de curată este dragostea ta pentru Dumnezeu? Cât de riguroasă este practica ta în ceea ce privește adevărul? Pentru a fi desăvârșit, omul trebuie să dețină cunoștințe minime despre toate aspectele umanității. Aceasta este o cerință de bază. Toți aceia care nu pot fi desăvârșiți după ce au fost cuceriți devin instrumente folosite și tot vor fi, în cele din urmă, aruncați în lacul de foc și pucioasă și tot vor cădea în puțul fără fund pentru că firea lor nu s-a schimbat și îi aparțin în continuare lui Satana. Dacă omul nu are însușirile pentru desăvârșire, atunci este inutil – este rebut, un instrument, ceva care nu poate îndura încercarea focului! Cât de mare este dragostea ta pentru Dumnezeu chiar acum? Cât de mult ești dezgustat de tine însuți? Cât de profund îl cunoști cu adevărat pe Satana? V-ați întărit hotărârea? Sunteți în deplină armonie cu viața voastră în mijlocul oamenilor? S-a schimbat viața voastră? Duceți o viață nouă? S-a schimbat perspectiva asupra vieții voastre? Dacă aceste lucruri nu s-au schimbat, nu poți fi desăvârșit, chiar dacă nu te dai bătut; de fapt, ai fost doar cucerit. Când vine vremea să fii pus la încercare, nu deții adevărul, umanitatea ta este anormală și nu ești mai presus de animale. Ai fost doar cucerit, ai fost doar un om cucerit de Mine. Așa cum, după ce a experimentat biciul stăpânului, unui măgar îi este frică și teamă să se manifeste de câte ori își vede stăpânul, și tu ești precum acest măgar cucerit. Dacă un om nu deține acele aspecte pozitive și este, în schimb, pasiv și temător, timid și ezitant în toate lucrurile, incapabil să distingă orice cu limpezime, incapabil să accepte adevărul, tot fără o cărare pentru practică și, mai mult, fără o inimă iubitoare de Dumnezeu – dacă un om nu înțelege cum să Îl iubească pe Dumnezeu, cum să ducă o viață plină de sens sau cum să fie un om adevărat – cum poate un astfel de om să fie martorul lui Dumnezeu? Aceasta dovedește că viața ta are puțină valoare și nu ești decât un măgar cucerit. Ai fost cucerit, dar aceasta nu înseamnă decât că te-ai lepădat de marele balaur roșu și că refuzi să te supui domeniului lui; înseamnă că tu crezi că există un Dumnezeu, vrei să asculți toate planurile lui Dumnezeu și nu ai a te plânge de nimic. Ce crezi despre aspectele pozitive? Capacitatea de a trăi cuvântul lui Dumnezeu, capacitatea de a-L vădi pe Dumnezeu – nu ai nimic din toate acestea, ceea ce înseamnă că nu ai fost câștigat de Dumnezeu și nu ești decât un măgar cucerit. Nu este nimic de dorit în tine, iar Duhul Sfânt nu lucrează în tine. Umanitatea ta are prea multe lipsuri și Dumnezeu nu te poate folosi cu nici un chip. Trebuie să primești încuviințarea lui Dumnezeu și să fii de o sută de ori mai bun decât fiarele necredincioase și decât cadavrele vii – numai cei care ating acest nivel sunt apți de a fi desăvârșiți. Numai dacă omul are umanitate și o conștiință este demn să fie folosit de Dumnezeu. Numai când ați fost desăvârșiți puteți fi considerați umani. Numai cei desăvârșiți duc vieți pline de sens. Numai astfel de oameni pot depune mărturie cu tărie lui Dumnezeu.

Cu privire la folosirea omului de către Dumnezeu

Cu excepția celor cărora li se dă direcție și călăuzire specială din partea Duhului Sfânt, niciun om nu este capabil să trăiască independent deoarece oamenii au nevoie de lucrarea și păstorirea celor pe care Dumnezeu îi folosește. Astfel, în fiecare epocă, Dumnezeu cheamă diferiți oameni care se grăbesc să își petreacă timpul cu păstorirea bisericilor de dragul lucrării Sale. Cu alte cuvinte, lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută prin cei au trecere înaintea lui Dumnezeu și sunt aprobați de El; Duhul Sfânt trebuie să folosească acea parte din ei care este vrednică de întrebuințare pentru lucrare, iar ei sunt pregătiți pentru a putea fi folosiți de Dumnezeu prin desăvârșirea făcută de Duhul Sfânt. Deoarece abilitatea omului de a înțelege este mult prea redusă, el trebuie păstorit de cei pe care îi folosește Dumnezeu; același lucru s-a întâmplat când Dumnezeu l-a folosit pe Moise, în care a găsit multe lucruri potrivite pentru întrebuințare la acea vreme și pe care l-a folosit în lucrarea lui Dumnezeu din acea etapă. În această etapă, Dumnezeu folosește un om în timp ce Se slujește de acea parte din el care poate fi întrebuințată de către Duhul Sfânt pentru lucrare, iar Duhul Sfânt îl călăuzește și, în același timp, desăvârșește partea care rămâne și este nefolositoare.

 Lucrarea făcută de cel pe care Dumnezeu îl folosește are în vedere conlucrarea cu Hristos și cu Duhul Sfânt. Acest om pe care Dumnezeu l-a chemat din rândul oamenilor are rolul de a-i călăuzi pe toți aleșii lui Dumnezeu și Dumnezeu îl cheamă să facă și lucrarea de cooperare umană. Printr-un astfel de om, care poate face lucrarea de cooperare umană, se pot înfăptui mai multe din lucrurile pe care Dumnezeu le pretinde de la om, precum și lucrarea pe care Duhul Sfânt trebuie să o facă în rândul oamenilor. Altfel spus, scopul cu care Dumnezeu îl folosește pe acest om este ca toți cei care Îl urmează pe Dumnezeu să poată înțelege mai bine voia lui Dumnezeu și să poată îndeplini mai multe din cerințele lui Dumnezeu. Deoarece oamenii sunt incapabili de a înțelege direct cuvintele lui Dumnezeu sau voia lui Dumnezeu, Dumnezeu a chemat pe cineva care este folosit să facă o astfel de lucrare. Această persoană folosită de Dumnezeu poate fi descrisă drept un intermediar prin care Dumnezeu îi călăuzește pe oameni, un „traducător” care comunică între Dumnezeu și oameni. Prin urmare, un astfel de om se deosebește de orice alți oameni care lucrează în casa lui Dumnezeu sau de apostolii Săi. Asemenea acestora, el poate fi considerat un slujitor al lui Dumnezeu, însă, în natura esențială a lucrării sale și contextul în care Dumnezeu îl folosește, el diferă foarte mult de ceilalți lucrători și de apostoli. În ceea ce privește natura lucrării sale și contextul în care este folosit, omul folosit de Dumnezeu este chemat de El, este echipat de către Dumnezeu pentru lucrarea lui Dumnezeu și cooperează cu lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Nicio persoană nu ar putea vreodată să facă această lucrare, iar cooperarea din partea omului este necesară în lucrarea divină. Între timp, lucrarea făcută de alți lucrători sau apostoli nu este decât comunicarea și implementarea multelor aspecte ale rânduielilor pentru bisericile din fiecare perioadă sau lucrarea prin care se aplică o simplă măsură de viață necesară menținerii vieții bisericii. Acești lucrători și apostoli nu sunt numiți de Dumnezeu, cu atât mai puțin pot fi ei considerați ca fiind folosiți de Duhul Sfânt. Ei sunt aleși din rândul bisericilor și, după ce au fost instruiți și educați o perioadă de timp, cei care sunt potriviți sunt păstrați, în timp ce cei care nu sunt potriviți sunt trimiși înapoi de unde au venit. Deoarece acești oameni sunt aleși din rândul bisericilor, unii își dau arama pe față după ce devin lideri și alții chiar fac multe lucruri rele și sfârșesc prin a fi eliminați. Cel folosit de Dumnezeu, pe de altă parte, este un om pregătit de Dumnezeu, de un anumit calibru și cu o natură umană. El a fost pregătit și desăvârșit în prealabil către de Duhul Sfânt, este călăuzit complet de către Duhul Sfânt și, în special când vine vorba de lucrarea sa, este îndrumat și sub comanda directă a Duhului Sfânt – prin urmare, nu există nicio abatere pe calea călăuzirii celor aleșilor lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu își asumă cu siguranță responsabilitatea pentru propria Sa lucrare și Dumnezeu își face tot timpul propria lucrare.

În credință, ar trebui să ne concentrăm pe realitate – implicarea în ritualuri religioase nu este credință

Câte obiceiuri religioase respecți? De câte ori te-ai răzvrătit împotriva cuvântului lui Dumnezeu și ai făcut ce ai vrut tu? De câte ori ai pus în practică cuvântul lui Dumnezeu pentru că îți păsa cu adevărat de poverile Sale și căutai să Îi îndeplinești dorința? Înțelege cuvântul lui Dumnezeu și pune-L în practică. Fii principial în actele și în faptele tale; aceasta nu înseamnă să trăiești după reguli sau să o faci în silă, doar de ochii lumii.

Persoana care ajunge la mântuire este persoana care este dispusă să practice adevărul

Foarte devreme, necesitatea de a avea o viață bisericească adecvată a fost menționată în predici. Prin urmare, cum se face că viața bisericii nu s-a îmbunătățit încă și este la fel ca odinioară? De ce nu există un mod de viață complet nou și diferit? Ar fi potrivit ca o persoană din anii ’90 să trăiască asemenea unui împărat dintr-o epocă trecută? Nu s-a produs nicio schimbare majoră în condiția bisericii în pofida faptului că mâncarea și băutura pot fi delicatese rareori gustate în vremurile precedente. A fost ca și cum vinul vechi a fost pus într-o sticlă nouă. La ce folosește atunci faptul că Dumnezeu vorbește atât de mult? Bisericile din cele mai multe locuri nu s-au schimbat deloc. Am văzut lucrul acesta cu ochii Mei și este limpede în inima Mea; chiar dacă Eu Însumi nu am experimentat viața bisericii, știu starea întâlnirilor bisericești ca pe dosul palmei Mele. Bisericile nu au progresat prea mult. După cum spune zicala: este ca și cum vinul vechi este pus într-o sticlă nouă. Nimic nu s-a schimbat, absolut nimic! Când cineva îi păstorește ard ca focul, dar când nu este nimeni acolo să îi ajute, sunt reci ca gheața. Nu mulți pot vorbi despre lucruri practice și rareori poate cineva să preia conducerea. Cu toate că predicile sunt alese, rareori a avut cineva vreo intrare. Puțini oameni prețuiesc cuvântul lui Dumnezeu. Li se umplu ochii de lacrimi când acceptă cuvântul lui Dumnezeu și sunt bucuroși când îl dau deoparte; devin deprimați și morocănoși când se îndepărtează de el. Sincer vorbind, voi pur și simplu nu prețuiți cuvântul lui Dumnezeu și niciodată nu considerați o comoară cuvintele pe care le rostește El azi. Deveniți doar neliniștiți când citiți cuvântul Lui și vi se pare foarte obositor când îl memorați; iar, când vine vorba de a pune în practică cuvântul Lui, este ca cum ați avea de făcut o muncă supraomenească – nu puteți să o faceți. Sunteți întotdeauna energici când citiți cuvântul lui Dumnezeu, dar uituci când vine vorba să îl puneți în practică. De fapt, aceste cuvinte nu trebuie rostite cu atâta silință și repetate cu atâta răbdare; oamenii le ascultă doar, dar nu le pun în practică, de aceea a devenit lucrul acesta un obstacol în lucrarea lui Dumnezeu. Nu pot să nu aduc în discuție acest lucru, nu pot să nu vorbesc despre el. Sunt constrâns să fac astfel; nu-Mi place să dau la iveală slăbiciunile altora. Voi credeți că practica voastră este doar despre ceea ce este adecvat și credeți că atunci când revelațiile sunt la apogeu, și voi experimentați acel apogeu? Este oare atât de simplu? Nu cercetați niciodată baza pe care sunt, de fapt, zidite experiențele voastre. La momentul de față, adunările voastre nu reflectă nici pe departe o trăire corespunzătoare unei bisericii și nici o viață spirituală corespunzătoare. Este adunarea unui grup de oameni cărora le place să povestească și să cânte. La drept vorbind, nu este multă realitate în aceasta. Mai clar spus, dacă nu pui în practică, unde este realitatea? Oare nu este îngâmfare să spui că ai realitate? Cei care săvârșesc mereu lucrarea sunt aroganți și încrezuți, în timp ce aceia care ascultă întotdeauna sunt tăcuți și cu capul plecat, fără să aibă vreo șansă de a practica. Oamenii care fac lucrarea nu fac nimic altceva decât să vorbească, continuând la nesfârșit cu discursurile lor pompoase, iar adepții doar ascultă. Nu există nicio transformare de care să vorbim; acestea sunt doar căi ale trecutului! Azi, faptul că poți să te supui și nu îndrăznești să interferezi sau să fii recalcitrant se datorează apariției decretelor administrative ale lui Dumnezeu; nu este o schimbare pe care ai suferit-o prin experiențe. Faptul că sunt multe lucruri pe care nu le-ai face azi, dar pe care le-ai fi făcut ieri, se datorează lucrării lui Dumnezeu care este atât de evidentă încât i-a cucerit pe oameni. Dacă ar fi să te întreb cât din succesul tău de azi a fost câștigat cu sudoarea muncii tale asidue? Cât din el ți-a fost spus direct de Dumnezeu? Ce ai răspunde? Ai fi stupefiat și mut de uimire? Ai scoate limba? Cum se face că alții pot vorbi despre multe dintre experiențele lor ca să-ți asigure hrana, în timp ce tu pur și simplu te bucuri de mâncarea pe care alții au gătit-o? Nu te simți rușinat? Nu ești stânjenit?

 Puteți să vă cercetați de unii singuri faptele, uitându-vă la cei de la niveluri mai înalte, care sunt oarecum mai buni: cât de mult adevăr înțelegi? Cât de mult ajungi, de fapt, să pui în practică? Pe cine iubești mai mult, pe Dumnezeu sau pe tine însuți? Dai mai adesea sau primești mai adesea? De câte ori, când intenția ta era greșită, ai renunțat la vechiul tău sine și ai împlinit voia lui Dumnezeu? Doar aceste puține întrebări vor deruta mulți oameni. Deoarece, chiar dacă își dau seama că intenția lor este greșită, cei mai mulți oameni tot fac răul în cunoștință de cauză și sunt departe de a se lepăda de trupul lor. Cei mai mulți oameni permit păcatului să se răspândească rapid în ei, îngăduind păcătoșeniei să le direcționeze fiecare faptă. Nu sunt capabili să își învingă păcatele și continuă să trăiască în păcat. Când ajunge în această stare, cine nu știe câte fapte rele a făcut? Dacă spui că nu știi, atunci aș zice că minți. La drept vorbind, totul se reduce la faptul că nu ești dispus să te lepezi de vechiul sine. La ce folosește că spui atât de multe „cuvinte din inimă” de căință, care nu au nicio valoare? Te-ar ajuta acest lucru să devii mai bun în viață? A te cunoaște pe tine însuți este lucrarea ta de toate zilele. Eu desăvârșesc oamenii prin ascultarea lor de cuvintele lui Dumnezeu și prin punerea lor în practică. Dacă doar te îmbraci cu cuvântul lui Dumnezeu așa cum te îmbraci cu haine, ca să arăți elegant și la modă, oare nu te înșeli pe tine însuți și pe ceilalți? Dacă nu faci decât să vorbești, dar niciodată nu pui vorbele în practică, cu ce te vei alege?

 Mulți oameni pot vorbi puțin despre practică și pot vorbi despre impresiile lor personale, dar în mare parte este iluminarea câștigată din cuvintele altora. Aceasta nu include nimic din practicile lor personale, nici nu include ceea ce înțeleg din experiențele proprii. Am analizat această problemă mai devreme; să nu crezi că nu știu nimic. Nu ești decât un tigru de hârtie, dar vorbești despre cum să-l învingi pe Satana, cum să mărturisești despre biruință și cum să trăiești potrivit chipului lui Dumnezeu? Totul este absurd! Crezi că toate cuvintele pe care le spune Dumnezeu azi sunt menite să te încânte doar? Gura ta vorbește despre lepădarea de vechiul sine și punerea în practică a adevărului, dar mâinile tale săvârșesc alte fapte și inima ta pune la cale alte uneltiri – ce fel de persoană ești? De ce nu faci cu mâinile tale ceea ce spui cu gura? Atât de multe predici au devenit cuvinte goale; nu e dureros lucrul acesta? Dacă nu reușești să pui în practică cuvântul lui Dumnezeu, aceasta dovedește că încă nu ai intrat în contact cu modul în care lucrează Duhul Sfânt, că încă nu ai avut lucrarea Duhului Sfânt în tine și încă nu ai primit călăuzirea Lui. Dacă spui că nu poți decât să înțelegi cuvântul lui Dumnezeu, dar ești incapabil să îl pui în practică, atunci ești o persoană care nu iubește adevărul. Dumnezeu nu vine să mântuiască o astfel de persoană. Isus a suferit enorm când a fost răstignit pentru a mântui păcătoșii, a-i mântui pe cei săraci, a-i mântui pe acei oameni smeriți. Răstignirea Lui a adus jertfa de păcat. Dacă nu poți practica cuvântul lui Dumnezeu, atunci ar trebui să pleci cât de repede poți; nu trândăvi în casa lui Dumnezeu pe cheltuiala altora. Multor oameni chiar le este greu să se înfrâneze de la a face lucruri care, în mod clar, sunt potrivnice lui Dumnezeu. Nu-și caută ei moartea? Cum pot ei vorbi despre intrarea în Împărăția lui Dumnezeu? Ar îndrăzni ei să-I vadă fața? Mănânci mâncare pe care El ți-o dă, faci lucruri necinstite care sunt potrivnice lui Dumnezeu, ești răuvoitor, prefăcut și plin de înșelătorie chiar și atunci când Dumnezeu te lasă să te bucuri de binecuvântările pe care le-a revărsat asupra ta – nu simți cum îți ard palmele când le primești? Nu simți cum ți se înroșește obrazul? După ce ai făcut un lucru contrar lui Dumnezeu, ai dus la îndeplinire planuri pentru „a înșela”, nu te simți înspăimântat? Dacă nu simți nimic, cum poți vorbi despre vreun viitor? De multă vreme nu mai ai un viitor, deci ce așteptări mai mari poți avea încă? Dacă vorbești cu nerușinare și nu simți nicio vinovăție, iar inima ta nu este conștientă defel, atunci nu înseamnă că deja ai fost abandonat de Dumnezeu? Te-ai deprins să vorbești și să te porți cu indulgență și fără reținere; cum vei putea vreodată fi desăvârșit de Dumnezeu astfel? Ai putea să străbați lumea de la un cap la altul? Pe cine ai convinge? Cei care îți cunosc adevărata natură te vor ține la distanță. Nu este acesta pedeapsa lui Dumnezeu? La urma urmei, dacă nu este decât vorbă fără faptă, nu va avea loc nicio creștere. Chiar dacă Duhul Sfânt ar putea să lucreze în tine când vorbești, dacă nu practici, Duhul Sfânt va înceta să lucreze. Dacă tu continui în acest fel, cum se poate vorbi despre vreun viitor sau de o dăruire a întregii tale ființe lucrării lui Dumnezeu? Tu doar vorbești despre a-ți dărui întreaga ființă, însă nu Îi dai lui Dumnezeu inima ta care Îl iubește cu adevărat. Tot ce a primit Dumnezeu este inima plină de cuvinte, nu inima plină de fapte. Oare aceasta să fie adevărata ta statură? Dacă ai continua în acest fel, când ai fi tu oare desăvârșit de Dumnezeu? Nu te neliniștește viitorul tău întunecat și sumbru? Nu simți că Dumnezeu Și-a pierdut nădejdea în tine? Nu știi că Dumnezeu dorește să desăvârșească mai mulți oameni și alți oameni noi? Ar putea lucrurile vechi să se păstreze? Nu ești atent la cuvintele lui Dumnezeu azi: aștepți ziua de mâine?

Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care sunt pe placul inimii Sale

Dumnezeu dorește acum să adune un grup de oameni – sunt aceia care se străduiesc să lucreze cu El, care se supun lucrării Sale, care cred că cuvintele lui Dumnezeu sunt adevărate și care pun în aplicare cerințele lui Dumnezeu. Ei sunt cei care au înțelegere adevărată în inimile lor. Ei sunt cei care pot fi desăvârșiți și care vor păși, în mod inevitabil, pe calea spre perfecțiune. Cei care nu au o înțelegere limpede a lucrării lui Dumnezeu, care nu mănâncă și nu beau cuvintele lui Dumnezeu, care nu sunt atenți la cuvintele Sale și care nu au dragoste în inimile lor pentru Dumnezeu – astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți. Cei care se îndoiesc de Dumnezeu în trup, care se îndoiesc de El, care nu iau niciodată în serios cuvintele Lui și care Îl amăgesc întotdeauna, se opun lui Dumnezeu și îi aparțin lui Satana – nu există nici o cale de a desăvârși astfel de oameni.

 Dacă dorești să fii desăvârșit, trebuie ca mai întâi să ai bunăvoința lui Dumnezeu, deoarece El desăvârșește pe aceia cărora le arată bunăvoința Sa și care sunt pe placul inimii Lui. Dacă dorești să fii pe placul inimii lui Dumnezeu, inima ta trebuie să se supună lui Dumnezeu în lucrarea Sa, trebuie să te străduiești în căutarea adevărului și trebuie să accepți să fii sub observația lui Dumnezeu în toate. Se supun toate faptele tale observației lui Dumnezeu? Planul tău este bun? Dacă planul tău este bun, Dumnezeu te va accepta; dacă planul tău este greșit, înseamnă că inima ta nu Îl iubește pe Dumnezeu, ci trupul și pe Satana. De aceea, trebuie să accepți observația lui Dumnezeu în toate lucrurile prin rugăciune. Când te rogi, deși persoana Mea nu ți se înfățișează, Duhul Sfânt este cu tine, și când te rogi acestei persoane, te rogi și Duhului lui Dumnezeu. De ce crezi în acest trup? Pentru că în El se află Duhul lui Dumnezeu. Ai crede în această persoană fără Duhul lui Dumnezeu? Când crezi în această persoană, crezi în Duhul lui Dumnezeu. Când te temi de această persoană, te temi de Duhul lui Dumnezeu. Credința în Duhul lui Dumnezeu este credința în această persoană, iar credința în această persoană este și credința în Duhul lui Dumnezeu. Când te rogi, simți că Duhul lui Dumnezeu este cu tine, și că Dumnezeu se află în fața ta; prin urmare, te rogi Duhului Lui. Astăzi, cei mai mulți oameni sunt prea speriați să își dezvăluie faptele înaintea lui Dumnezeu și, deși poți amăgi trupul Său, nu Îi poți amăgi Duhul. Orice lucru care nu poate face față observației lui Dumnezeu, nu respectă rânduiala adevărului și trebuie lepădat; altminteri, este un păcat împotriva lui Dumnezeu. De aceea, chiar dacă se întâmplă în timp ce te rogi, când vorbești și ai părtășie cu frații și surorile sau când îți îndeplinești îndatoririle și te ocupi de treburile tale, trebuie să îți deschizi inima înaintea lui Dumnezeu. Când îți îndeplinești rolul, Dumnezeu este cu tine și, atâta timp cât planul tău este bun și este de în favoarea lucrării din casa lui Dumnezeu, El va accepta tot ceea ce faci, de aceea trebuie să te dedici cu multă stăruință în îndeplinirea rolului tău. Când te rogi, dacă inima ta Îl iubește pe Dumnezeu și te afli în căutarea îngrijirii, protecției și observației lui Dumnezeu, dacă acesta este planul tău, rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. De exemplu, când te rogi la întâlniri, dacă îți deschizi inima și te rogi lui Dumnezeu și Îi spui tot ce simți fără să ascunzi adevărul – atunci rugăciunile tale își vor găsi ascultarea. Dacă Îl iubești cu sinceritate pe Dumnezeu în inima ta, atunci fă un jurământ lui Dumnezeu: „Doamne, care ești în ceruri și pe pământ și în toate lucrurile, Îți jur: Fie ca Duhul Tău să cerceteze toate faptele mele, să mă apere și să mă îngrijească tot timpul. Mă ajută ca, pentru toate faptele mele, să stau înaintea Ta. Dacă inima mea ar înceta vreodată să Te iubească sau dacă Te-ar trăda, aruncă asupra mea mustrări și ocări grele. Nu îmi arăta iertare nici în lumea aceasta și nici în cea care va să vină!” Ai curajul să faci un astfel de jurământ? Dacă nu ai curaj, înseamnă că ești laș și că încă te iubești pe tine însuți. Sunteți hotărâți? Dacă ești într-adevăr hotărât, trebuie să faci acest jurământ. Dacă ești hotărât să faci un astfel de jurământ, Dumnezeu îți va împlini hotărârea. Când faci un jurământ lui Dumnezeu, El ascultă. Dumnezeu hotărăște dacă ești păcătos sau drept după rugăciunea și practica ta. Acesta este procesul de a vă desăvârși, și dacă ai cu adevărat credință în calea spre desăvârșire, vei aduce toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și vei accepta observația Sa, iar dacă faptele tale sunt revoltătoare sau dacă îl trădezi pe Dumnezeu, El te va „desăvârși” după jurământul tău și apoi, indiferent de ce ți se întâmplă, pierzanie sau mustrare, este întru totul treaba ta. Ai făcut jurământul, trebuie să te ții de el. Dacă faci un jurământ dar nu te ții de el, ești condamnat la pierzanie. Pentru că ai făcut jurământul, Dumnezeu te va desăvârși după jurământul tău. Unora le este teamă după ce se roagă, și spun: „O nu, am pierdut șansa desfrâului; s-a dus șansa mea de a face lucruri rele; nu mai am șansa să mă dedau la lăcomia mea lumească!” Acești oameni încă iubesc lumea și păcatul, și sunt cu siguranță condamnați la pierzanie.

 Să fii credincios în Dumnezeu înseamnă că toate faptele tale trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și supuse observației Lui. Dacă faptele tale pot fi aduse înaintea Duhului lui Dumnezeu dar nu înaintea trupului lui Dumnezeu, înseamnă că nu te-ai supus observației Duhului Său. Cine este Duhul lui Dumnezeu? Care este persoana pentru care Dumnezeu poate depune mărturie? Nu sunt Ei unul și același? Cei mai mulți Îi consideră ca fiind doi, crezând că Duhul lui Dumnezeu este al doar al Lui, și că persoana pentru care Dumnezeu poate depune mărturie este doar un simplu om. Dar te înșeli, nu-i așa? În numele cui lucrează această persoană? Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu întrupat nu au înțelegere spirituală. Duhul lui Dumnezeu și trupul Său întrupat sunt unul și același, pentru că Duhul lui Dumnezeu se materializează în trup. Dacă această persoană a fost aspră cu tine, va fi Duhul lui Dumnezeu bun? Nu ești dezorientat? Astăzi, cine nu poate accepta observația lui Dumnezeu nu poate obține binecuvântarea Sa, și cine nu cunoaște pe Dumnezeu întrupat nu poate fi desăvârșit. Cercetează-ți toate faptele și vezi dacă pot fi aduse înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu îți poți aduce toate faptele înaintea lui Dumnezeu, înseamnă că ești un răufăcător. Pot fi răufăcătorii desăvârșiți? Tot ceea ce faci, fiecare acțiune, fiecare plan și fiecare reacție trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu. Chiar și viața ta spirituală de zi cu zi – rugăciunile tale, apropierea ta de Dumnezeu, mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, părtășia cu frații și surorile, viața în sânul bisericii și contribuția ta în parteneriat – trebuie aduse înaintea lui Dumnezeu și observate de El. O astfel de practică te ajută să te maturizezi în viață. Procesul de acceptare a observației lui Dumnezeu este procesul de purificare. Cu cât accepți mai mult observația lui Dumnezeu, cu atât ești mai purificat și ești mai în rânduială cu Dumnezeu, pentru a nu da ascultare chemării desfrâului și plăcerilor, iar inima ta va bate înaintea Lui. Cu cât accepți mai mult observația Lui, cu atât Satana va fi mai rușinat și vei putea să te lepezi mai mult de trup. De aceea, acceptarea observației lui Dumnezeu este o cale pe care oamenii trebuie să o pună în aplicare. Orice faci, chiar în timpul părtășiei cu frații și surorile tale, dacă îți aduci faptele înaintea lui Dumnezeu și cauți observarea Lui, iar dacă planul tău este să te supui lui Dumnezeu Însuși, ceea ce pui în practică va fi mult mai corect. Numai dacă aduci toate faptele tale înaintea lui Dumnezeu și accepți observația lui Dumnezeu poți fi cineva care trăiește înaintea lui Dumnezeu.

 Cei care nu Îl înțeleg pe Dumnezeu nu se pot supune niciodată cu adevărat. Astfel de oameni sunt fiii neascultării. Sunt prea ambițioși și răzvrătirea lor este prea mare, de aceea se îndepărtează de Dumnezeu și nu doresc să Îi accepte observarea. Astfel de oameni nu pot fi desăvârșiți cu ușurință. Unii oameni sunt selectivi atunci când beau și mănâncă cuvintele lui Dumnezeu, precum și atunci când ascultă de acestea. Ei acceptă anumite părți din cuvintele lui Dumnezeu care rezonează cu ceea ce cunosc, în vreme ce le resping pe celelalte. Nu este aceasta cea mai evidentă împotrivire și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu? Dacă cineva crede în Dumnezeu de foarte mult timp fără să aibă nici cea mai mică înțelegere cu privire la El, atunci acela este un necredincios. Cei care sunt dornici să accepte observația lui Dumnezeu sunt cei care caută să Îl înțeleagă, care sunt dornici să accepte cuvintele Sale. Ei sunt cei care vor primi moștenirea și binecuvântările lui Dumnezeu și sunt cei mai binecuvântați. Dumnezeu îi blestemă pe aceia care nu găsesc loc în inimile lor pentru El. El mustră și părăsește astfel de oameni. Dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu, El te va părăsi, iar dacă nu asculți ce îți spun, te asigur că Duhul lui Dumnezeu te va părăsi. Încearcă dacă nu crezi! Astăzi îți arăt o cale spre practică, dar dacă o pui în aplicare sau nu, depinde de tine. Dacă ești necredincios, dacă nu practici, vei vedea dacă Duhul Sfânt lucrează în tine sau nu! Dacă nu cauți înțelegerea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu va lucra în tine. Dumnezeu lucrează în aceia care caută și prețuiesc cuvintele Sale. Cu cât prețuiești mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mult Duhul Său va lucra în tine. Cu cât omul prețuiește mai mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi șansa lui de a fi desăvârșit de Dumnezeu. Dumnezeu îi desăvârșește pe cei care Îl iubesc cu adevărat. Îi desăvârșește pe aceia ale căror inimi sunt împăcate înaintea Lui. Dacă prețuiești toată lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești iluminarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești prezența lui Dumnezeu, dacă prețuiești îngrijirea și protecția lui Dumnezeu, dacă prețuiești faptul că cuvintele lui Dumnezeu devin realitatea ta și sursa vieții tale, atunci ești, într-adevăr, după placul inimii lui Dumnezeu. Dacă prețuiești lucrarea lui Dumnezeu, dacă prețuiești toată lucrarea pe El care a făcut-o pentru tine, El te va binecuvânta și va înmulți tot ceea ce îți aparține. Dacă nu prețuiești cuvintele lui Dumnezeu, El nu va lucra în tine, ci îți va oferi puțin har pentru credința ta sau te va binecuvânta cu puține bogății sau pază pentru familia ta. Trebuie să te străduiești să transformi cuvintele lui Dumnezeu în realitatea ta, să-L mulțumești și să fii pe placul inimii Lui și nu trebuie să te străduiești doar pentru a te bucura de harul Său. Nimic nu este mai important pentru credincioși decât să primească lucrarea lui Dumnezeu, să obțină desăvârșirea și să devină cei care fac voia lui Dumnezeu. Acesta este scopul pe care trebuie să îl cauți.

 Ceea ce omul căuta în Epoca Harului este acum învechit, pentru că standardul căutării este mai ridicat astăzi, este o căutare mai măreață și mai practică, o căutare care poate satisface mai bine cerințele interioare ale omului. Pentru cei din vremurile trecute, Dumnezeu nu a făcut lucrarea de azi asupra lor, El nu le-a vorbit atât de mult după cum o face astăzi iar cerințele Lui nu erau atât de mari precum cele de azi. Faptul că Dumnezeu vă aduce vouă aceste lucruri înseamnă că planul fundamental al lui Dumnezeu este îndreptat asupra voastră, acest grup. Dacă dorești cu adevărat să fii desăvârșit de Dumnezeu, atunci fă tot ceea ce îți stă în putință să urmezi acest scop fundamental. Oricât de ocupat ești, oricât de mult te consumi, orice funcție ai îndeplini sau orice ți-ar fi încredințat Dumnezeu, trebuie să cauți desăvârșirea și să împlinești voința lui Dumnezeu. Trebuie să cauți acestea în toate faptele tale. Dacă cineva spune că nu caută desăvârșirea de către Dumnezeu sau pătrunderea în viață dar caută numai împăcarea și bucuria trupului, atunci este orb cu desăvârșire. Cei care nu caută realitatea vieții, ci numai viața veșnică în lumea ce va veni și siguranța în această lume, sunt orbi cu desăvârșire. De aceea, toate faptele tale trebuie făcute pentru a fi desăvârșit și câștigat de Dumnezeu.

 Lucrarea pe care o face Dumnezeu în oameni este să le ofere ceea ce au nevoie. Cu cât viața unui om este mai bogată, cu atât acesta cere mai multe și cu atât este mai preocupat de căutare. Dacă în această etapă nu ești în nicio căutare, înseamnă că Duhul Sfânt te-a părăsit. Toți aceia care caută viața nu vor fi niciodată părăsiți de Duhul Sfânt – ei sunt în permanentă căutare și au mereu năzuințe. Astfel de oameni nu se mulțumesc niciodată să se oprească acolo unde sunt. Scopul fiecărei etape a lucrării Duhului Sfânt este să își găsească un ecou în tine, dar dacă te culci pe o ureche, dacă nu mai ai nicio nevoie, dacă nu mai accepți lucrarea Duhului Sfânt, El te va părăsi. Oamenii au nevoie de observația lui Dumnezeu în fiecare zi; au nevoie de multă susținere de la Dumnezeu în fiecare zi. Pot oamenii supraviețui fără să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi? Dacă omul simte întotdeauna că nu mănâncă și nu bea suficient din cuvântul lui Dumnezeu, dacă este mereu în căutarea lui și este înfometat și însetat după el, Duhul Sfânt va lucra întotdeauna asupra lui. Cu cât omul are mai multe năzuințe, cu atât mai multe lucruri practice pot rezulta din părtășia lui. Cu cât omul caută adevărul cu mai multă ardoare, cu atât mai repede se îmbogățește viața lui, oferindu-i o trăire bogată și înavuțindu-l în casa lui Dumnezeu.

Introducere

Această parte a cuvintelor lui Dumnezeu cuprinde un total de patru secțiuni; ele au fost exprimate de Hristos în perioada dintre sfârșitul anului 1992 și anul 2005. Cele mai multe dintre ele se bazează pe relatările din predicile Sale și din părtășia Lui în timp ce mergea prin biserici. Textul nu a suferit nicio modificare și nici Hristos nu a făcut vreo modificare. Restul este alcătuit din scrierile proprii ale lui Hristos. (Când Hristos scrie, totul se face dintr-o suflare, fără pauze de gândire; acest lucru nu a presupus niciodată nici cele mai mici modificări și este, în întregime, expresia Duhului. Acest fapt nu poate fi pus la îndoială.) Noi nu le-am aranjat separat, ci, în schimb, le-am inclus în ordinea inițială în care au fost exprimate. În felul acesta vom putea vedea pașii lucrării lui Dumnezeu din ceea ce a spus El și vom înțelege cum lucrează El în timpul fiecărei faze. Această ordine aduce, de asemenea, un mai mare beneficiu pentru înțelegerea, de către omenire, a pașilor lucrării lui Dumnezeu și pentru cunoașterea înțelepciunii Lui.

 Primele opt capitole „Calea” „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)” sunt o mică parte a cuvintelor lui Hristos, în timp ce El era egal între oameni. Ele aproape că par plictisitoare, însă conțin, de fapt, un sentiment al iubirii și al aprecierii lui Dumnezeu pentru omenire. Înainte de aceasta, Dumnezeu a vorbit din perspectiva celui de-al treilea cer, astfel că distanța dintre om și Dumnezeu a devenit foarte mare, iar oamenii nu au îndrăznit să se apropie de Dumnezeu, cu atât mai puțin să ceară îngrijirea lui Dumnezeu pentru viețile lor. Astfel, în „Calea” Dumnezeu i-a vorbit omului de la egal la egal și a arătat direcția de urmat, astfel încât relația dintre om și Dumnezeu și-a recâștigat starea ei inițială, omul nu a mai stat la îndoială dacă Dumnezeu folosea încă, sau nu, o metodă de a vorbi, și nu a mai existat spectrul încercării morții. Dumnezeu a coborât din al treilea cer pe pământ; omul a venit înaintea tronului lui Dumnezeu, din iazul de foc și pucioasă, răspândind umbra de a fi făcător de servicii și a acceptat, în mod oficial, botezul cuvintelor lui Dumnezeu, întocmai ca un vițel nou-născut. Numai în felul acesta Dumnezeu a putut să stea alături de oameni, să vorbească cu ei și să realizeze mai multă lucrare de susținere a vieții. Scopul lui Dumnezeu de a Se smeri pe Sine ca persoană este acela de a deveni mai apropiat de omenire, de a reduce distanța dintre om și Dumnezeu, de a câștiga recunoașterea și încrederea oamenilor și de a le inspira încredere în căutarea vieții și în urmarea lui Dumnezeu. Până la urmă, cele opt capitole din „Calea” sunt cheile lui Dumnezeu care deschid ușile inimilor oamenilor; ele sunt pastila Lui învelită cu zahăr. Doar în felul acesta pot oamenii să asculte cu atenție învățăturile și mustrările repetate ale lui Dumnezeu. S-ar putea spune că, doar după aceea, Dumnezeu Și-a început, în mod oficial, lucrarea de aprovizionare cu viață și de exprimare a adevărului, în această etapă actuală a lucrării, și a continuat să vorbească: „Ce perspectivă trebuie să aibă credincioșii” și „Despre pașii lucrării lui Dumnezeu”. Nu arată, oare, această manieră înțelepciunea lui Dumnezeu și cele mai serioase intenții ale Lui? Aceasta este tocmai prima aprovizionare cu viață întreprinsă de Hristos, așa că, în comparație cu următoarele câteva secțiuni, adevărurile sunt, oarecum, de suprafață. Principiul din spatele acestui lucru este foarte simplu: Dumnezeu lucrează potrivit nevoilor omenirii. El nu acționează, nici nu vorbește orbește; doar Dumnezeu înțelege pe deplin nevoile omenirii și numai El este cel care are cea mai mare apreciere și iubire față de om.

 „Lucrarea și intrarea” (de la 1 la 10) sunt cuvintele lui Dumnezeu care intră într-o altă fază nouă, astfel că am început cu aceste zece capitole și, după aceea, am creat „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (II)”. În acea fază, Dumnezeu a adresat cerințe mai detaliate grupului Său de adepți, care au inclus cunoștințe despre stilurile de viață ale oamenilor, cerințe cu privire la calibrul lor, și așa mai departe. Și, datorită faptului că acei oameni își puseseră deja ferm inimile în urmarea lui Dumnezeu și nu se mai îndoiseră de identitatea și substanța lui Dumnezeu, El a început, în mod oficial, să-I trateze pe cei care-L urmau ca pe propria Sa familie și a împărtășit cu ei adevărul interior cu privire la lucrarea lui Dumnezeu de la facerea lumii până acum. El a revelat, de asemenea, adevărul despre Biblie și, chiar mai mult, le-a permis să înțeleagă adevărata semnificație a întrupării lui Dumnezeu. Oamenii pot înțelege mai bine substanța lui Dumnezeu și esența lucrării Lui din aceste cuvinte și, mai mult, ei vor realiza că, ceea ce oamenii au câștigat prin mântuirea înfăptuită de Dumnezeu, a depășit ceea ce a fost câștigat de profeți și apostoli de-a lungul veacurilor. Din fiecare rând al cuvintelor lui Dumnezeu, poți experimenta fiecare fărâmă a înțelepciunii Lui, precum și a iubirii și îngrijirii Lui meticuloase. În timp ce a exprimat aceste cuvinte, El le-a și dezvăluit, în mod deschis, oamenilor, noțiunile, erorile și lucrurile lor anterioare pe care ei nu și le mai imaginaseră vreodată, și chiar și căile lor viitoare, una câte una. Poate că acesta este sentimentul îngust al iubirii pe care oamenii pot să o simtă! La urma urmei, Dumnezeu i-a dat deja omului ce are nevoie și ceea ce a cerut - El nu a păstrat pentru sine și nici nu a făcut cereri în mod deosebit.

 Câteva capitole speciale din această secțiune sunt cuvintele Lui cu privire la Biblie. Acest lucru se datorează faptului că Biblia a urmat câteva mii de ani de istorie umană și oamenii o tratează ca pe Dumnezeu, mergând până într-acolo, încât, în zilele de pe urmă, îl înlocuiesc pe Dumnezeu cu Biblia. Aceasta este ceva ce Dumnezeu chiar urăște. Astfel, în timpul Său liber, El a trebuit să clarifice povestea interioară și originea Bibliei. În caz contrar, Biblia ar putea să-I ia, în continuare, locul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar ei ar putea să condamne și să măsoare acțiunile lui Dumnezeu pe baza cuvintelor din Biblie. Explicația lui Dumnezeu despre esența, construcția și defectele Bibliei nu neagă, în niciun fel, existența acesteia, și nici nu condamnă Biblia. Mai degrabă, acest lucru este pentru a oferi o explicație rezonabilă și potrivită, pentru a restabili imaginea originală a Bibliei și a corecta neînțelegerile pe care le au oamenii față de Biblie astfel, încât toți oamenii să aibă o viziune corectă despre ea, să nu o mai venereze și să nu mai fie pierduți – ei, în mod eronat, consideră credința lor oarbă în Biblie drept credință în Dumnezeu și venerare a Lui și nici măcar nu îndrăznesc să recunoască adevăratul ei fundal și punctele ei slabe. După ce toată lumea va avea o înțelegere pură a Bibliei, va putea s-o dea la o parte, fără ezitare, și să accepte, cu curaj, cuvintele noi ale lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu în aceste câteva capitole. Adevărul, pe care Dumnezeu vrea să-l spună oamenilor, aici, este că nicio teorie sau niciun fapt nu poate înlocui actuala lucrare a lui Dumnezeu sau cuvintele Lui actuale și că nu există nimic care să poată înlocui poziția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să se lepede de capcana Bibliei, ei nu vor putea veni niciodată în fața lui Dumnezeu. Dacă ei vor să vină dinaintea lui Dumnezeu, ei trebuie, mai întâi, să-și curețe inimile de orice ar putea să-L înlocuiască – în felul acesta, Dumnezeu va fi mulțumit. Cu toate că Dumnezeu doar explică Biblia aici, nu uita că există multe alte lucruri eronate la care oamenii se închină cu adevărat, în afara Bibliei, și singurele lucruri la care ei nu se închină sunt cele care vin, cu adevărat, de la Dumnezeu. Dumnezeu folosește Biblia doar ca pe un exemplu, pentru a le reaminti tuturor să nu apuce pe calea greșită și să nu meargă, din nou, la extreme și să cadă în confuzie atunci, când cred în Dumnezeu și acceptă cuvintele Lui.

 Cuvintele pe care le oferă Dumnezeu merg dinspre suprafață spre adâncime. Așadar, ceea ce spune El continuă să se adâncească, de la comportamentele și acțiunile exterioare ale oamenilor, la firea lor stricată și, de acolo, mai departe, pentru a lumina cele mai profunde cotloane ale sufletelor oamenilor – natura lor. În timpul în care au fost rostite „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)”, cuvântările lui Dumnezeu accentuează esența și identitatea omului, precum și ceea ce înseamnă un om adevărat – cele mai profunde adevăruri și chestiunile esențiale cu privire la intrarea oamenilor în viață. Desigur, gândindu-ne din nou la adevărul pe care Dumnezeu îl oferă omului în „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (I)”, „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (III)” este, prin comparație, pur și simplu, prea profund. Această secțiune abordează calea viitoare a oamenilor și modul cum pot fi ei desăvârșiți; ea abordează destinația viitoare a omenirii, precum și cuvintele despre intrarea lui Dumnezeu și a omului în odihnă, împreună. (S-ar putea spune că, până în prezent, acestea sunt cuvintele, pe care Dumnezeu le-a spus oamenilor, cu privire la natura, misiunea și destinația lor, care sunt cel mai ușor de înțeles). Dumnezeu speră că aceia care citesc aceste cuvinte sunt cei care au ieșit din noțiunile și imaginațiile umane și care sunt capabili să aibă o înțelegere pură a fiecărui cuvânt al Lui, adânc în inimile lor. El speră, chiar mai mult, ca toți cei care citesc aceste cuvinte să poată socoti cuvintele Lui ca fiind adevărul, calea și viața, și să nu-L trateze pe Dumnezeu în chip ușuratic sau să-L înșele. Dacă oamenii vor citi aceste cuvinte cu o atitudine de examinare sau de cercetare a lui Dumnezeu, atunci întreaga lor semnificație va fi pierdută pentru ei. Numai cei, care caută adevărul, care și-au pus inima să-L urmeze pe Dumnezeu și sunt fără nici cea mai mică îndoială față de El, sunt calificați să accepte aceste cuvinte.

 „Cuvintele lui Hristos când a mers în biserici (IV)” sunt un alt fel de cuvinte divine care urmează după „Cuvântările lui Dumnezeu către întregul univers”. Această secțiune include îndemnurile, învățăturile și revelațiile lui Dumnezeu pentru toți oamenii din cultele și comunitățile creștine, cum ar fi: „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul”, „Cei incompatibili cu Hristos sunt cu siguranță oponenți ai lui Dumnezeu”. De asemenea, aceasta include cerințele cele mai specifice pe care Dumnezeu le are pentru omenire, cum ar fi: „Ar trebui să pregătești o cantitate suficientă de fapte bune pentru destinația ta”, „Trei avertismente”, „Greșelile vor duce omul în iad”. Se vorbește despre multe aspecte, cum ar fi revelații și judecăți pentru tot felul de oameni, precum și despre cum să-L cunoști pe Dumnezeu. S-ar putea spune că această secțiune este nucleul judecății lui Dumnezeu pentru omenire. Ceea ce nu se poate uita nicidecum este că, atunci când Dumnezeu era pe punctul de a trage cortina asupra lucrării Sale, El a expus ce se află în oasele oamenilor – trădarea. Ținta Lui este ca oamenii să știe acest lucru, în cele din urmă, și să-l ardă în cele mai adânci colțuri ale inimilor lor: nu contează cât timp L-ai urmat – natura ta este încă aceea de a-L trăda pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, este în natura oamenilor să-L trădeze pe Dumnezeu, pentru că oamenii nu au maturitate absolută în viețile lor, ei au doar schimbări relative ale firii. Cu toate că aceste două capitole, „Trădarea (1)” și „Trădarea (2)”, dau o lovitură oamenilor, ele sunt, cu adevărat, cele mai loiale și mai binevoitoare avertismente pentru oameni. Cel puțin, când oamenii sunt mulțumiți de ei înșiși și îngâmfați, după ce vor citi aceste două capitole, propria lor răutate va fi înăbușită și se vor liniști. Prin intermediul acestor două capitole, Dumnezeu le reamintește tuturor oamenilor că, indiferent de cât de matură este viața ta, de cât de profundă este experiența ta, de cât de mare este încrederea ta, indiferent unde te-ai născut și unde mergi, natura ta de a-L trăda pe Dumnezeu poate ieși la iveală oricând și oriunde. Ceea ce Dumnezeu vrea să spună absolut fiecărei persoane este aceasta: trădarea lui Dumnezeu face parte din natura umană. Desigur, intenția lui Dumnezeu în exprimarea acestor două capitole nu este de a-Și găsi scuze pentru a elimina sau condamna omenirea, ci de-a o face mai conștientă de propria ei natură, pentru ca, astfel, să trăiască foarte atent înaintea lui Dumnezeu, tot timpul, pentru a obține călăuzirea Lui, evitând, astfel, pierderea prezenței Lui și pășirea pe calea fără întoarcere. Aceste două capitole sunt un semnal de alarmă pentru toți cei care-L urmează pe Dumnezeu. Cu toată speranța, oamenii pot înțelege intențiile cele mai serioase ale lui Dumnezeu. La urma urmei, aceste cuvinte sunt, toate, fapte incontestabile, așa că de ce se ciorovăiește omul cu privire la când și cum au fost exprimate ele de Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar păstra toate aceste lucruri pentru Sine și nu le-ar spune, ci ar aștepta până când oamenii ar crede că ar fi momentul potrivit, nu ar fi, oare, prea târziu? Când ar fi momentul cel mai potrivit?

 În aceste patru secțiuni, Dumnezeu folosește metode și perspective multiple. De exemplu, uneori El folosește satira, iar, uneori, folosește metoda povățuirii sau a învățăturii directe; uneori folosește exemple, iar, uneori, folosește mustrări aspre. Per ansamblu, există tot felul de metode diferite și scopul este acela de a satisface stările și gusturile diferite ale oamenilor. Perspectiva din care vorbește El se schimbă în conformitate cu diferitele metode sau cu conținutul a ceea ce spune. De exemplu, uneori El spune „Eu” sau „Mie”, adică le vorbește oamenilor din perspectiva de Dumnezeu Însuși. Uneori, vorbește la persoana a treia, spunând „Dumnezeu” este acesta sau acela, și există și alte momente în care vorbește din perspectiva unei ființe omenești. Indiferent de perspectiva din care vorbește, aceasta nu-I poate schimba substanța. Acest lucru se întâmplă pentru că, indiferent de cum vorbește, ceea ce exprimă El este toată substanța proprie a lui Dumnezeu – este tot adevărul, este ceea ce are nevoie omenirea.