2. Pentru a căuta calea adevărată, trebuie să aveți rațiune

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Despre Dumnezeu şi despre om nu se poate spune că sunt egali. Esenţa şi lucrarea Lui sunt lucrurile cel mai de nepătruns şi de neînţeles pentru om. Dacă Dumnezeu nu Îşi face personal lucrarea şi nu Îşi rosteşte cuvintele în lumea omului, atunci omul nu va putea niciodată să înţeleagă voia lui Dumnezeu şi, astfel, nici măcar cei care şi-au devotat toată viaţa lui Dumnezeu nu vor reuşi să Îi câştige aprobarea. Fără lucrarea lui Dumnezeu, indiferent de cât de mult bine ar face omul, nu va conta la nimic, deoarece gândurile lui Dumnezeu vor fi întotdeauna mai înalte decât gândurile omului, iar înţelepciunea lui Dumnezeu este de nepătruns pentru om. Şi, astfel, celor care Îl „văd clarˮ pe Dumnezeu şi lucrarea Lui, le spun că sunt ineficienţi, că sunt toţi aroganţi şi ignoranţi. Omul nu ar trebui să definească lucrarea lui Dumnezeu; mai mult, omul nu poate să definească lucrarea lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, omul este mai neînsemnat decât o furnică, deci cum poate omul să înţeleagă lucrarea lui Dumnezeu? Cei care spun tot timpul: „Dumnezeu nu lucrează în felul acesta sau în celălaltˮ sau „Dumnezeu este aşa sau aşaˮ – nu sunt toţi aroganţi? Toţi ar trebui să ştim că oamenii, care sunt din carne şi oase, au fost stricaţi de Satana. Este în natura lor să se opună lui Dumnezeu şi ei nu sunt la egalitate cu Dumnezeu, şi cu atât mai puţin pot să dea sfaturi pentru lucrarea lui Dumnezeu. Modul în care Dumnezeu călăuzește omul este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Omul ar trebui să se supună şi să nu aibă tot felul de perspective, pentru că omul este doar ţărână. De vreme ce încercăm să-L căutăm pe Dumnezeu, nu ar trebui să ne suprapunem concepţiile noastre peste lucrarea lui Dumnezeu din consideraţie faţă de Dumnezeu, şi cu atât mai puţin nu ar trebui să ne folosim firea stricată pentru a încerca în mod voit să ne opunem lucrării lui Dumnezeu. Nu ne-ar face aceasta antihrişti? Cum ar putea astfel de oameni să spună că ei cred în Dumnezeu? De vreme ce noi credem că există un Dumnezeu şi deoarece ne dorim să-L mulţumim şi să-L vedem, ar trebui să căutăm calea adevărului şi o cale de a fi compatibili cu Dumnezeu. Nu ar trebui să ne opunem cu trufie lui Dumnezeu; ce bine ar putea să rezulte din astfel de acţiuni?

Astăzi, Dumnezeu are o nouă lucrare. Poate că nu accepţi aceste cuvinte, poate că ţi se par ciudate, dar te sfătuiesc să nu îţi dezvălui naturaleţea, căci doar cei care într-adevăr flămânzesc şi însetează după neprihănire în faţa lui Dumnezeu pot să dobândească adevărul şi doar cei care sunt cu adevărat evlavioși pot fi luminaţi şi călăuziți de Dumnezeu. Nimic nu va rezulta din căutarea adevărului prin certuri. Doar căutând cu calm putem să obţinem rezultate. Când spun că: „Astăzi, Dumnezeu are o lucrare nouăˮ mă refer la reîntruparea lui Dumnezeu. Poate că nu luaţi în seamă aceste cuvinte, poate le dispreţuiţi sau poate sunt de mare interes pentru voi. Indiferent de situaţie, sper că toți aceia care îşi doresc într-adevăr apariţia lui Dumnezeu pot să recunoască acest fapt şi să îi acorde atenţie. Este mai bine să nu te pripeşti să tragi concluzii. Aşa ar trebui să acţioneze oamenii înţelepţi.

din „Prefaţă” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia. Vă sfătuiesc să umblați pe calea credinței în Dumnezeu, cu grijă. Nu trageți concluzii pripite; mai mult, nu fiți iresponsabili sau fără griji în credința voastră în Dumnezeu. Ar trebui să știți că, cel puțin, cei care cred în Dumnezeu ar trebui să fie smeriți și reverențioși. Cei care au auzit adevărul și totuși strâmbă din nas, sunt nesăbuiți și ignoranți. Cei care au auzit adevărul și totuși trag concluzii pripite fără grijă sau îl condamnă, sunt asaltați de aroganță. Nimeni dintre cei care cred în Isus nu este în măsură să blesteme sau să-i condamne pe alții. Ar trebui să fiți cu toții raționali și să acceptați adevărul. Poate că, auzind calea adevărului și citind cuvântul vieții, crezi că numai unul din 10000 dintre aceste cuvinte se aliniază convingerilor tale și Bibliei, și atunci ar trebui să continui să cauți în cel de-al 10000-lea dintre aceste cuvinte. Încă te sfătuiesc să fii smerit, să nu fi prea încrezător, și să nu te înalți pe tine însuți prea mult. Cu inima ta, care conține atât de puțină venerație pentru Dumnezeu, vei dobândi mai mare lumină. Dacă examinezi cu atenție și contempli în mod repetat aceste cuvinte, vei înțelege dacă ele reprezintă sau nu adevărul, și dacă sunt sau nu sunt viață. Poate că, citind numai câteva propoziții, unii oameni vor condamna orbește aceste cuvinte, spunând: „Aceasta este nimic mai mult decât o luminare din partea Duhului Sfânt” sau: „Acesta este un Hristos mincinos venit să înșele oameni”. Cei care spun asemenea lucruri sunt orbiți de ignoranță! Înțelegi prea puține din lucrarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, iar eu te sfătuiesc să începi din nou, de la zero! Nu trebuie să condamnați orbește cuvintele exprimate de Dumnezeu din cauza apariției Hristoșilor mincinoși în zilele de pe urmă și nu trebuie să fiți unii care blasfemiază împotriva Duhului Sfânt, pentru că vă temeți de înșelăciune. Nu ar fi acela un mare păcat? Dacă, după multă examinare, tu totuși crezi că aceste cuvinte nu sunt adevărul, că nu sunt calea și că nu sunt exprimarea lui Dumnezeu, atunci vei fi în cele din urmă pedepsit și vei rămâne fără binecuvântări. Dacă nu poți accepta un asemenea adevăr spus atât de simplu și de clar, nu ești atunci nepotrivit pentru mântuirea lui Dumnezeu? Nu ești tu unul dintre aceia care nu este destul de norocos să se reîntoarcă în fața Tronului lui Dumnezeu? Gândește-te la asta! Nu te pripi și nu fii impetuos, și nu trata credința în Dumnezeu ca pe un joc. Gândește-te de dragul destinației tale, de dragul perspectivelor tale, de dragul vieții tale și, cu tine însuți, nu te juca. Poți accepta aceste cuvinte?

din „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Din moment ce căutăm urma pașilor lui Dumnezeu, trebuie să căutăm voia lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu, cuvântările lui Dumnezeu – pentru că acolo unde sunt cuvintele noi ale lui Dumnezeu este vocea lui Dumnezeu și unde este urma pașilor lui Dumnezeu sunt faptele lui Dumnezeu. Acolo unde există expresia lui Dumnezeu, este arătarea lui Dumnezeu, și acolo unde există arătarea lui Dumnezeu, există adevărul, calea și viața. În timp ce căutați urma pașilor lui Dumnezeu, ați ignorat cuvintele că „Dumnezeu este adevărul, calea și viața”. Deci, când mulți oameni primesc adevărul, ei nu cred că au găsit urma pașilor lui Dumnezeu și, cu atât mai puțin, recunosc arătarea lui Dumnezeu. Ce greșeală serioasă! Arătarea lui Dumnezeu nu poate fi reconciliată cu concepțiile omului, cu atât mai puțin poate Dumnezeu să apară la porunca omului. Dumnezeu face alegerile proprii și are propriile planuri când El își face lucrarea; în plus, Își are obiectivele și metodele Sale. Nu este necesar ca El să discute cu omul lucrarea pe care o face sau să caute sfatul omului, cu atât mai puțin să informeze fiecare persoană de lucrarea Sa. Aceasta este firea lui Dumnezeu și, în plus, ar trebui să fie recunoscută de toți. Dacă dorești să fii martor la arătarea lui Dumnezeu, dacă vrei să urmezi pașii lui Dumnezeu, atunci trebuie ca mai întâi să-ți depășești propriile concepții. Nu trebuie să ceri ca Dumnezeu să facă acest lucru sau altceva, cu atât mai puțin ar trebui să-L plasezi în hotarele tale proprii și să-L limitezi la propriile tale concepții. În schimb, ar trebui să întrebi cum trebuie să cauți urma pașilor lui Dumnezeu, cum ar trebui să accepți apariția lui Dumnezeu și cum să te supui noii lucrări a lui Dumnezeu; asta este ceea ce ar trebui să facă omul. Din moment ce omul nu este adevărul și nu este posedat de adevăr, omul ar trebui să caute, să accepte și să se supună.

din „Apariția lui Dumnezeu a adus o nouă eră” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Înfăţişarea exterioară nu determină esenţa; în plus, lucrarea lui Dumnezeu nu s-a conformat niciodată concepţiilor omului. Nu a intrat înfăţişarea exterioară a lui Isus în conflict cu concepţiile omului? Nu-i așa că înfăţişarea şi veşmintele Lui nu au fost capabile să ofere niciun indiciu cu privire la adevărata Lui identitate? Nu a fost motivul pentru care cei mai vechi farisei s-au opus lui Isus, pentru că s-au uitat doar la înfăţişarea Lui exterioară şi nu s-au gândit serios la cuvintele pe care El le-a spus? Speranţa Mea este ca fraţii şi surorile care caută apariţia lui Dumnezeu să nu repete tragedia istoriei. Voi nu trebuie să deveniţi fariseii vremurilor moderne și să-L bateţi pe Dumnezeu din nou în cuie pe cruce. Voi ar trebui să vă gândiţi bine la cum să întâmpinaţi întoarcerea lui Dumnezeu şi să vă fie clar în minte cum să fiţi cineva care se supune adevărului. Aceasta este responsabilitatea tuturor celor care Îl aşteaptă pe Isus să se întoarcă pe nori. Noi ar trebui să ne frecăm ochii spirituali şi să nu cădem pradă cuvintelor pline de fantezie. Ar trebui să ne gândim la lucrarea concretă a lui Dumnezeu şi ar trebui să ne uităm la partea reală a lui Dumnezeu. Să nu vă lăsaţi duşi de val sau să vă pierdeţi în reverii, aşteptând mereu cu nerăbdare ziua în care Domnul Isus va coborî deodată în mijlocul vostru pe un nor ca să vă ia pe voi, care nu L-aţi cunoscut sau văzut niciodată şi care nu ştiţi cum să Îi faceţi voia. Este mai bine să vă gândiţi la lucruri practice!

Poate ai deschis cartea aceasta cu scopul de a cerceta sau cu intenţia de a accepta; oricare ar fi atitudinea ta, sper că o vei citi până la final şi că nu o vei lăsa deoparte cu uşurinţă. Poate că, după ce vei citi aceste cuvinte, îţi vei schimba atitudinea, dar aceasta depinde de cât eşti de motivat şi de cât de lesne pricepi lucrurile. Cu toate acestea, este un lucru pe care ar trebui să îl ştii: cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi rostit ca acela al omului, cu atât mai puţin poate cuvântul omului fi rostit drept cuvântul lui Dumnezeu. Un om folosit de Dumnezeu nu este Dumnezeul întrupat şi Dumnezeul întrupat nu este un om folosit de Dumnezeu; în acest caz, există o diferenţă substanţială. Poate că după ce vei citi aceste cuvinte, nu vei accepta că sunt cuvintele lui Dumnezeu şi le vei accepta doar ca pe ale unui om care a fost luminat. În cazul acela, eşti orbit de ignoranţă. Cum pot cuvintele lui Dumnezeu să fie aceleaşi cu ale unui om care a fost luminat? Cuvintele lui Dumnezeu întrupat iniţiază o nouă epocă, îndrumă întreaga omenire, dezvăluie mistere şi îi arată omului direcţia înainte într-o nouă epocă. Luminarea obţinută de om este doar practică sau cunoaştere simplă. Aceasta nu poate îndruma întreaga omenire într-o nouă epocă sau dezvălui misterul lui Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu, la urma urmei, este Dumnezeu, iar omul este om. Dumnezeu are esenţa lui Dumnezeu iar omul are esenţa omului. Dacă omul percepe cuvintele spuse de Dumnezeu drept luminare simplă a Duhului Sfânt şi ia cuvintele apostolilor şi ale profeţilor drept cuvinte rostite personal de Dumnezeu, atunci omul greşeşte. Chiar şi aşa, nu ar trebui să transformi niciodată binele în rău sau să vorbeşti despre cele înalte ca despre cele inferioare sau să vorbeşti despre cele profunde ca despre cele superificiale; în orice caz, nu ar trebui niciodată să respingi în mod voit ceea ce ştii că este adevărul. Toţi cei care cred că există un Dumnezeu ar trebui să se gândească la această problemă din punctul corect de vedere şi să Îi accepte noua lucrare şi cuvintele în calitate de făptură a lui Dumnezeu – altfel, vor fi eliminaţi de Dumnezeu.

din „Prefaţă” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Scopul arătării lui Dumnezeu, liber de constrângerile oricărei forme sau țări, este ca El să poată finaliza lucrarea planului Său. De exemplu, când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea, scopul Său a fost acela de a finaliza lucrarea răstignirii pentru a mântui întreaga omenire. Totuși, evreii au crezut că este imposibil pentru Dumnezeu să facă acest lucru și au crezut că este imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze și să ia forma Domnului Isus. „Imposibilul” lor a devenit baza prin care ei L-au condamnat și I s-au opus lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dus la distrugerea lui Israel. Astăzi, mulți oameni au comis o eroare similară. Ei proclamă fără motiv arătarea iminentă a lui Dumnezeu, dar Îi și condamnă arătarea; „imposibilul” lor limitează încă o dată arătarea lui Dumnezeu în limitele imaginației lor. Și astfel am văzut mulți oameni prăpădindu-se de râs, după ce au dat de cuvintele lui Dumnezeu. Este acest râs cu ceva diferit de condamnarea și blasfemia evreilor? Nu sunteți sinceri în privința adevărului, cu atât mai puțin tânjiți după adevăr. Voi doar studiați orbește și așteptați nonșalant. Ce puteți câștiga din studierea și așteptarea asta? Puteți primi îndrumarea personală a lui Dumnezeu? Dacă tu nu poți discerne cuvântările lui Dumnezeu, cum ești calificat să asiști la arătarea lui Dumnezeu? Unde apare Dumnezeu, există expresia adevărului și există vocea lui Dumnezeu. Doar cei care pot accepta adevărul pot auzi vocea lui Dumnezeu, și numai astfel de oameni sunt calificați să asiste la arătarea lui Dumnezeu. Lasă-ți concepțiile de-o parte! Oprește-te și citește cu atenție aceste cuvinte! Dacă tânjești după adevăr, Dumnezeu te va lumina să-I înțelegi voia și cuvintele. Ignoră „imposibilul” din felul tău de a privi lucrurile! Cu cât oamenii cred mai mult că ceva este imposibil, cu atât este mai probabil să se întâmple, pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu se înalță mai presus de ceruri, gândurile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât gândurile omului, iar lucrarea lui Dumnezeu transcende limitele gândirii și concepției omului. Cu cât mai mult ceva este imposibil, cu atât mai mult trebuie căutat adevărul; cu cât mai mult ceva este dincolo de concepția și imaginația omului, cu atât mai mult conține voia lui Dumnezeu. Deoarece indiferent unde se dezvăluie Dumnezeu, Dumnezeu este tot Dumnezeu, și esența Lui nu se va schimba niciodată din cauza locului sau modului arătării Sale. Firea lui Dumnezeu rămâne aceeași, indiferent unde este urma pașilor Lui. Indiferent unde este urma pașilor lui Dumnezeu, El este Dumnezeul întregii omeniri. De exemplu, Domnul Isus nu este numai Dumnezeul israeliților, ci este și Dumnezeul tuturor oamenilor din Asia, Europa și America și, chiar mai mult, singurul Dumnezeu din întregul univers. Deci, să căutăm voia lui Dumnezeu și să descoperim arătarea Sa din cuvântările Lui și să-I călcăm pe urma pașilor lui! Dumnezeu este adevărul, calea și viața. Cuvintele și arătarea Lui există concomitent, iar firea și urma pașilor Lui vor fi întotdeauna accesibile omenirii. Dragi frați și surori, sper că puteți vedea arătarea lui Dumnezeu în aceste cuvinte și veți începe să călcați pe urma pașilor Lui spre o nouă epocă și într-un cer nou și frumos și pe un pământ nou pregătit pentru cei care așteaptă apariția lui Dumnezeu.

Capitolul 7 Câteva alte aspecte ale adevărurilor care sunt minimul care ar trebui să fie înțeles de noii credincioși

1. Trebuie să cunoașteți sursa împotrivirii oamenilor față de lucrarea nouă a lui Dumnezeu în credința lor în Dumnezeu

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Motivul pentru care oamenii se împotrivesc lui Dumnezeu își are originea, pe de o parte, în firea stricată a oamenilor și, pe de altă parte, în ignoranța față de Dumnezeu și lipsa de înțelegere a principiilor lucrării lui Dumnezeu și a voii Lui față de oameni. Aceste două aspecte se îmbină într-o istorie a împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu. Cei începători în credință se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că o astfel de împotrivire este în natura lor, în timp ce, împotrivirea față de Dumnezeu a celor care au mulți ani în credință rezultă din ignoranța lor față de Dumnezeu, pe lângă firea lor stricată.

din „Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Fiecare dintre cele trei etape ale lucrării este realizată pe fundamentul etapei anterioare; nu se desfășoară independent, separat de lucrarea de mântuire. Deși există diferențe mari în epoca și tipul de lucrare care este efectuată, în esență este tot mântuirea omenirii, și fiecare etapă a lucrării de mântuire este mai profundă decât cea dinainte. Fiecare etapă a lucrării continuă de pe fundamentul ultimei, care nu este abolită. În acest fel, în lucrarea Lui care este mereu nouă și niciodată veche, Dumnezeu exprimă constant un aspect al firii Lui care nu a fost niciodată exprimat omului și îi dezvăluie mereu omului noua Lui lucrare și noua Lui ființă și, chiar dacă vechile gărzi religioase fac tot ce pot să reziste și se opun deschis acestui lucru, Dumnezeu Își face întotdeauna lucrarea cea nouă pe care intenționează să o facă. Lucrarea Lui se schimbă mereu și, din această cauză, întâmpină întotdeauna opoziția omului. La fel, firea Lui se schimbă întotdeauna, așa cum se schimbă epoca și cei care Îi primesc lucrarea. Mai mult, El face întotdeauna o lucrare care nu a mai fost făcută înainte, chiar făcând o lucrare care îi pare omului a fi în contradicție cu lucrarea făcută înainte, a fi împotriva aceleia. Omul nu este capabil să accepte decât un tip de lucrare sau un tip de practică. Este dificil pentru om să accepte o lucrare sau feluri de a practica aflate în dezacord cu el sau mai presus de el – dar Duhul Sfânt face mereu lucrări noi și așa apar grupuri după grupuri de experți religioși care se opun noii lucrări a lui Dumnezeu. Acești oameni au devenit experți tocmai pentru că omul nu are cunoștință despre felul în care Dumnezeu este mereu nou și niciodată vechi și nu are cunoștință despre principiile lucrării lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, nu are cunoștință despre multele feluri prin care Dumnezeu îl mântuiește pe om. Astfel, omul este complet incapabil să își dea seama dacă este o lucrare care vine de la Duhul Sfânt și dacă este lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Mulți oameni se agață de o atitudine în care, dacă corespunde cu cuvintele care au sosit înainte, atunci o acceptă și dacă sunt diferențe față de lucrarea dinainte, atunci se opun și o resping. […] Să știți că vă opuneți lucrării lui Dumnezeu sau vă folosiți propriile concepții pentru a măsura lucrarea de astăzi, pentru că nu cunoașteți principiile lucrării lui Dumnezeu și pentru că nu luați în serios suficient de mult lucrarea Duhului Sfânt. Opoziția voastră față de Dumnezeu și obstrucționarea lucrării Duhului Sfânt sunt cauzate de concepțiile și inerenta voastră aroganță. Nu pentru că lucrarea lui Dumnezeu este greșită, ci pentru că voi sunteți în mod natural prea nesupuși.

din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Deoarece există întotdeauna noi evoluții în lucrarea lui Dumnezeu, există astfel o lucrare nouă și există, de asemenea, și o lucrare care este depășită și veche. Această lucrare, veche și nouă, nu este contradictorie, ci complementară; fiecare pas continuă de la ultimul. Întrucât există o nouă lucrare, lucrurile vechi trebuie, desigur, eliminate. De exemplu, unele dintre practicile de lungă durată și zicerile obișnuite ale omului, însoțite de mulți ani de experiență și învățături ale acestuia, au format tot felul de concepții în mintea omului. Cu toate acestea, mai propice pentru formarea de astfel de concepții ale omului este faptul că Dumnezeu încă nu Și-a dezvăluit pe deplin fața Sa adevărată și firea sa inerentă față de om, combinată cu răspândirea de-a lungul multor ani a teoriilor tradiționale din cele mai vechi timpuri. Este corect să spunem că, în cursul credinței omului în Dumnezeu, influența diferitelor concepții a dus la formarea și evoluția continuă a unei cunoașteri în om prin care el are tot felul de concepții despre Dumnezeu – cu rezultatul că mulți oameni religioși care slujesc lui Dumnezeu au devenit dușmanii Lui. Și astfel, cu cât sunt mai puternice concepțiile religioase ale oamenilor, cu atât se opun mai mult lui Dumnezeu și cu atât mai mult sunt ei dușmanii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este întotdeauna nouă și nu este niciodată veche și niciodată nu formează doctrine ci, în schimb, se schimbă și se reînnoiește continuu într-o măsură mai mare sau mai mică. Această lucrare este expresia firii inerente a lui Dumnezeu Însuși. Este, de asemenea, principiul inerent al lucrării lui Dumnezeu și unul dintre mijloacele prin care Dumnezeu Își realizează lucrarea Sa de gestionare. Dacă Dumnezeu nu ar lucra în acest fel, omul nu s-ar schimba sau nu ar putea să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Satana nu ar fi înfrânt. Astfel, în lucrarea Sa există continuu schimbări care par neobișnuite, dar care sunt de fapt periodice. Cu toate acestea, modul în care omul crede în Dumnezeu este destul de diferit: se agață de doctrinele și sistemele vechi, familiare și, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai plăcute pentru el. Cum ar putea mintea nesăbuită a omului, o minte care este la fel de intransigentă ca piatra, să accepte atât de multă muncă nouă și cuvinte ale lui Dumnezeu de nepătruns? Omul detestă Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi; lui îi place doar anticul Dumnezeu învechit, care are părul alb și este imobil. Așadar, pentru că Dumnezeu și omul au fiecare propriile lor preferințe, omul a devenit dușmanul lui Dumnezeu.

din „Numai cei ce cunosc lucrarea lui Dumnezeu de astăzi pot sluji lui Dumnezeu” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Niciodată lucrarea lui Dumnezeu nu este conformă cu concepțiile omului, pentru că lucrarea Lui este întotdeauna nouă și niciodată veche. El niciodată nu repetă lucrarea veche ci, mai degrabă, merge înainte cu o lucrare care nu a mai fost făcută niciodată. Cum Dumnezeu nu repetă lucrarea Lui și omul judecă invariabil lucrarea lui Dumnezeu astăzi pe baza lucrării Sale din trecut, este extrem de dificil pentru Dumnezeu să îndeplinească fiecare etapă a lucrării noului veac. Omul prezintă prea multe obstacole! Gândirea omului este prea limitată! Niciun om nu cunoaște lucrarea lui Dumnezeu, totuși ei toți definesc o astfel de lucrare. […] Toți oamenii doresc să-L câștige pe Dumnezeu, dar nu sunt în stare să tolereze nicio schimbare în lucrarea lui Dumnezeu. Cei care nu acceptă noua lucrare a lui Dumnezeu cred că lucrarea lui Dumnezeu este nemodificată și că lucrarea lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna în staționare. În credința lor, tot ceea ce este necesar pentru a obține mântuirea veșnică de la Dumnezeu este respectarea legii și, atâta timp cât ei se pocăiesc și își mărturisesc păcatele, inima lui Dumnezeu va fi mulțumită pentru totdeauna. Ei sunt de părere că Dumnezeu nu poate fi decât Dumnezeul legii și Dumnezeul care a fost pironit pe cruce pentru om; în plus, părerea lor este că Dumnezeu nu trebuie și nu poate să depășească Biblia. Tocmai aceste păreri i-au legat ferm de legea de odinioară și i-au încătuşat prin reguli rigide. Chiar mai mulți cred că indiferent de noua lucrare a lui Dumnezeu, ea trebuie să fie fundamentată de profeții și că, în fiecare etapă a unei astfel de lucrări, toți cei care Îl urmează cu o inimă sinceră trebuie, de asemenea, să primească revelații, altfel lucrarea nu I-ar putea aparţine lui Dumnezeu. Nu este tocmai o sarcină ușoară pentru om să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu. Aceasta, adăugată inimii absurde a omului și naturii sale rebele a importanței de sine și îngâmfării, face să fie cu atât mai dificil pentru om să accepte noua lucrare a lui Dumnezeu. Omul nici nu studiază cu grijă noua lucrare a lui Dumnezeu, nici nu o acceptă cu smerenie; mai degrabă, omul adoptă o atitudine de dispreț, așteptând revelațiile și îndrumarea lui Dumnezeu. Nu este acesta comportamentul unui om care se răzvrătește și se opune lui Dumnezeu? Cum pot astfel de oameni să obțină aprobarea lui Dumnezeu?

din „Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Doriți să cunoașteți motivul pentru care fariseii I se opuneau lui Isus? Vreți să cunoașteți natura fariseilor? Ei erau plini de fantezii cu privire la Mesia. Mai mult decât atât, ei credeau numai că Mesia va veni, și, cu toate acestea, nu au căutat adevărul vieții. Și astfel, chiar și astăzi ei încă Îl mai așteaptă pe Mesia, pentru că nu au nicio cunoaștere despre calea vieții, și nu știu care este calea adevărului. Cum, spuneți voi, ar putea asemenea oameni proști, încăpățânați și ignoranți să câștige binecuvântarea lui Dumnezeu? Cum ar putea ei să-L vadă pe Mesia? Ei I s-au opus lui Isus pentru că nu cunoșteau direcția lucrării Duhului Sfânt, pentru că nu cunoșteau Calea Adevărului rostită de Isus, și, mai mult decât atât, pentru că nu L-au înțeles pe Mesia. Și, din moment ce ei nu-L văzuseră niciodată pe Mesia, și nu fuseseră niciodată în compania lui Mesia, ei au făcut greșeala de a plăti tribut gol numelui lui Mesia, în timp ce se opuneau naturii lui Mesia, prin orice mijloace. Acești farisei erau încăpățânați din fire, aroganți și nu se supuneau adevărului. Principiul credinței lor în Dumnezeu este: Indiferent cât de profundă e predicarea Ta, indiferent cât de înaltă e autoritatea Ta, tu nu ești Hristos, decât dacă ești numit Mesia. Nu sunt aceste păreri absurde și ridicole? Vă întreb din nou: Nu este extrem de ușor pentru voi să comiteți greșelile celor dintâi farisei, dat fiind faptul că voi nu aveți cea mai mică înțelegere a lui Isus? Ești capabil să discerni calea adevărului? Poți să garantezi, cu adevărat, că nu I te vei opune lui Hristos? Ești capabil să urmezi lucrarea Duhului Sfânt? Dacă nu știi dacă I te vei opune lui Hristos, atunci, Eu zic că tu deja ești cu un picior în groapă. Cei care nu L-au cunoscut pe Mesia au fost cu toții în stare să I se opună lui Isus, respingându-L pe Isus, defăimându-L pe El. Oamenii care nu Îl înțeleg pe Isus sunt cu toții în stare să Îl nege și să Îl vorbească de rău. Mai mult, ei sunt în stare să vadă întoarcerea lui Isus ca pe înșelăciunea lui Satana și mai mulți oameni vor condamna întoarcerea în trup a lui Isus. Nu vă fac toate aceste lucruri să vă fie teamă? Cu ceea ce vă confruntați va fi blasfemie împotriva Duhului Sfânt, stricarea cuvintelor Duhului Sfânt către Biserici, și respingerea a tot ceea ce este exprimat de Isus.

din „Când veți vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” aflată în Cuvântul Se arată în trup

De exemplu, când Dumnezeu S-a întrupat în Iudeea, scopul Său a fost acela de a finaliza lucrarea răstignirii pentru a mântui întreaga omenire. Totuși, evreii au crezut că este imposibil pentru Dumnezeu să facă acest lucru și au crezut că este imposibil ca Dumnezeu să Se întrupeze și să ia forma Domnului Isus. „Imposibilul” lor a devenit baza prin care ei L-au condamnat și I s-au opus lui Dumnezeu și, în cele din urmă, a dus la distrugerea lui Israel. Astăzi, mulți oameni au comis o eroare similară. Ei proclamă fără motiv arătarea iminentă a lui Dumnezeu, dar Îi și condamnă arătarea; „imposibilul” lor limitează încă o dată arătarea lui Dumnezeu în limitele imaginației lor.

6. Cum faceți diferența între conducătorii adevărați și cei falși, și între păstorii adevărați și cei falși?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Cei care nu urmează lucrarea prezentă a Duhului Sfânt nu au pătruns în lucrarea cuvintelor lui Dumnezeu și, indiferent cât de mult lucrează sau cât de mari sunt suferințele lor, sau cât de mult se zbat, nimic din acestea nu înseamnă ceva pentru Dumnezeu, și El nu îi va lăuda. Astăzi, toți cei care urmează cuvintele actuale ale lui Dumnezeu sunt în curentul Duhului Sfânt; cei care sunt străini cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi sunt în afara curentului Duhului Sfânt și, astfel de oameni nu sunt lăudați de Dumnezeu. Slujirea care este separată de vorbirea prezentă a Duhului Sfânt este o slujire a trupului și a concepțiilor și este incapabilă să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dacă oamenii trăiesc printre concepții religioase, atunci nu pot face nimic potrivit pentru voia lui Dumnezeu și, chiar dacă Îi slujesc lui Dumnezeu, Îl slujesc în mijlocul imaginației și concepțiilor lor și sunt total incapabili de a sluji în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Cei care nu sunt în stare să urmeze lucrarea Duhului Sfânt nu înțeleg voința lui Dumnezeu, iar cei care nu înțeleg voia lui Dumnezeu nu-I pot sluji lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește o slujire care să fie după inima Sa; El nu dorește o slujire care să fie după concepții și trup. Dacă oamenii sunt incapabili să urmeze pașii lucrării Duhului Sfânt, atunci ei trăiesc înconjurați de concepții, iar slujirea unor astfel de oameni tulbură și deranjează. O astfel de slujire este contrară lui Dumnezeu și, astfel, cei care nu pot să urmeze pașii lui Dumnezeu sunt incapabili să-I slujească lui Dumnezeu; cei care nu sunt în stare să calce pe urmele pașilor lui Dumnezeu se opun cu siguranță Lui și sunt incapabili să fie compatibili cu Dumnezeu. „Urmărirea lucrării Duhului Sfânt” înseamnă să înțelegi voința lui Dumnezeu astăzi, fiind capabil să acționezi în conformitate cu cerințele actuale ale lui Dumnezeu, fiind capabil să-L asculți și să-L urmezi pe Dumnezeul de astăzi și să pătrunzi în conformitate cu cele mai noi cuvântări ale lui Dumnezeu. Numai unul ca acesta este cineva care urmează lucrarea Duhului Sfânt și este în curentul Duhului Sfânt. Astfel de oameni nu numai că sunt capabili să primească lauda lui Dumnezeu și să-L vadă pe Dumnezeu, ci și pot cunoaște firea lui Dumnezeu din ultima lucrare a Sa și pot cunoaște concepțiile și neascultarea omului, natura și substanța omului din ultima Lui lucrare; în plus, ei sunt capabili să obțină în mod gradual schimbări în firea lor în timpul slujirii lor. Numai astfel de oameni sunt cei care sunt în stare să-L câștige pe Dumnezeu și care au găsit într-adevăr calea cea adevărată. Cei care sunt eliminați prin lucrarea Duhului Sfânt sunt oameni incapabili să urmeze ultima lucrare a lui Dumnezeu și care se răzvrătesc împotriva celei mai recente lucrări a lui Dumnezeu. Faptul că astfel de oameni se opun în mod deschis lui Dumnezeu este pentru că Dumnezeu a întreprins o lucrare nouă și pentru că chipul Său nu este același cu cel din concepțiile lor – din această cauză, ei se opun în mod deschis lui Dumnezeu și emit judecăți asupra lui Dumnezeu, conducând la disprețul și respingerea lor de către Dumnezeu.

din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea unui lucrător calificat îi poate aduce pe oameni pe calea dreaptă şi le poate permite să pătrundă mai profund adevărul. Lucrarea pe care el o săvârșește îi poate aduce pe oameni înaintea lui Dumnezeu. În plus, lucrarea pe care el o săvârșește poate varia de la individ la individ și nu este condiţionată de reguli, oferindu-le oamenilor eliberare și libertate. Mai mult, ei pot să se dezvolte treptat în viață, să pătrundă din ce în ce mai mult în adevăr. Lucrarea unui muncitor necalificat nu este la înălțime, lucrarea lui este prostească. El le poate doar impune oamenilor reguli; ceea ce le cere el oamenilor nu diferă de la individ la individ; el nu lucrează conform nevoilor reale ale oamenilor. În acest tip de lucrare, există prea multe reguli și doctrine și nu îi poate aduce pe oameni la realitate sau la practica normală a dezvoltării în viață. Acest lucru doar le poate permite oamenilor să respecte câteva reguli fără valoare. Acest tip de îndrumare poate doar să-i ducă pe oameni pe căi greșite.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Trebuie să înțelegi multele condiții în care se vor afla oamenii când Duhul Sfânt lucrează în ei. În special, cei care se coordonează pentru a-L sluji pe Dumnezeu trebuie să priceapă și mai bine multele condiții produse de lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra oamenilor. Dacă doar vorbești despre multe experiențe și multe căi de intrare, aceasta arată că experiența ta este prea unilaterală. Fără a înțelege multe situații din realitate, nu vei putea avea parte de o transformare a firii tale. Dacă ai înțeles multe condiții, atunci vei putea pricepe diferitele manifestări ale lucrării Duhului Sfânt, vei vedea clar până la sfârșit și vei discerne mult din lucrarea duhurilor rele. Trebuie să demaști multele opinii ale omului și să mergi direct la rădăcina problemei; de asemenea, trebuie să atragi atenția asupra multelor devieri din practica oamenilor sau problemelor legate de credința în Dumnezeu ca aceștia să le poată recunoaște. Cel mai puțin ar trebui să nu îi faci să simtă o stare negativă sau una pasivă. Pe de altă parte, trebuie să înțelegi multele dificultăți cu care oamenii se confruntă în mod obiectiv, trebuie să nu fii irațional, nici să „încerci să înveți un porc să cânte”; acesta este un comportament nechibzuit. Pentru a rezolva multele dificultăți ale oamenilor, trebuie să înțelegi dinamica lucrării Duhului Sfânt, trebuie să înțelegi modul în care Duhul Sfânt lucrează în diferiți oameni, trebuie să înțelegi dificultățile oamenilor, carențele acestora, să distingi care sunt elementele cheie ale problemei și să găsești rădăcina problemei, fără abateri sau erori. Numai o astfel de persoană este calificată să coordoneze slujirea lui Dumnezeu.

din „Cu ce ar trebui să fie echipat un păstor adecvat” în Cuvântul Se arată în trup

Aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu ar trebui să fie apropiații lui Dumnezeu, să fie iubiți de El și să fie capabili de o loialitate fără de margini față de Dumnezeu. Indiferent dacă acționezi în spatele oamenilor sau în fața lor, ești capabil să dobândești bucuria de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, ești capabil să stai drept în fața lui Dumnezeu și, indiferent de cum te tratează ceilalți, vei merge întotdeauna pe propriul tău drum și te vei îngriji cu atenție de povara Lui. Numai acesta este un apropiat al lui Dumnezeu. Dacă apropiații lui Dumnezeu sunt în măsură să-L slujească în mod direct, este pentru că lor le-a fost dată marea însărcinare și povară a lui Dumnezeu, pot să ia inima și povara lui Dumnezeu ca și cum ar fi ale lor și nu le pasă dacă pierd sau dacă dobândesc perspective: chiar și atunci când nu vor avea perspective și nu vor câștiga nimic, ei vor crede întotdeauna în Dumnezeu cu o inimă iubitoare. Și astfel, acest tip de persoană este un apropiat al lui Dumnezeu. Apropiații lui Dumnezeu sunt, de asemenea, și confidenții Lui; numai confidenții lui Dumnezeu ar putea împărtăși neliniștea și năzuințele Lui, și, deși trupul lor este dureros și slab, ei sunt capabili să îndure durerea și să renunțe la ceea ce le place pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu. Dumnezeu dă mai multe poveri unor asemenea oameni și ceea ce va face Dumnezeu este exprimat prin intermediul acestor persoane. Astfel, acești oameni sunt iubiți de Dumnezeu, sunt slujitorii lui Dumnezeu, care sunt după inima Lui, și numai astfel de oameni pot domni împreună cu Dumnezeu. Când ai devenit cu adevărat apropiatul lui Dumnezeu, atunci vei domni împreună cu Dumnezeu.

din „Cum să slujim Lui Dumnezeu în armonie cu voia Lui” în Cuvântul Se arată în trup

Nu se opun mulți oameni lui Dumnezeu și nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt pentru că nu cunosc lucrarea variată și diversă a lui Dumnezeu și, mai mult, pentru că nu posedă decât o fărâmă de cunoaștere și doctrină cu care să măsoare lucrarea Duhului Sfânt? Cu toate că experiențele unor asemenea oameni sunt superficiale, ei sunt aroganți și indulgenți din fire și privesc lucrarea Duhului Sfânt cu dispreț, ignoră disciplinele Duhului Sfânt și, mai mult, își folosesc vechile argumente banale ca să confirme lucrarea Duhului Sfânt. Ei joacă și un rol și sunt convinși pe deplin de propria lor știință și erudiție și de faptul că sunt în stare să călătorească în toată lumea. Nu sunt asemenea oameni cei care sunt disprețuiți și respinși de către Duhul Sfânt și nu vor fi ei eliminați de noua epocă? Nu sunt aceia care vin înaintea lui Dumnezeu și I se opun în mod deschis oameni mărunți și miopi, care încearcă pur și simplu să arate cât sunt de deștepți? Având doar o cunoaștere insuficientă a Bibliei, ei încearcă să încalece „sistemul academic” al lumii, având doar o doctrină superficială de a-i învăța pe oameni, ei încearcă să răstoarne lucrarea Duhului Sfânt și încearcă să o facă să se învârtească în jurul propriului lor proces de gândire și, miopi cum sunt, încearcă să cuprindă dintr-o privire 6000 de ani de lucrare a lui Dumnezeu. Au acești oameni vreo rațiune despre care să vorbească? De fapt, cu cât mai mare este cunoașterea de Dumnezeu a oamenilor, cu atât sunt mai lenți în a-I judeca lucrarea. Mai mult, ei vorbesc doar puțin despre știința lor cu privire la lucrarea lui Dumnezeu astăzi, dar nu sunt pripiți în judecățile lor. Cu cât oamenii cunosc mai puțin despre Dumnezeu, cu atât mai aroganți și mai îngâmfați sunt și cu atât mai nesăbuit proclamă ființa lui Dumnezeu – și totuși ei nu vorbesc decât de teorie și nu oferă nicio dovadă reală. Asemenea oameni nu au nicio valoare. Cei care văd lucrarea Duhului Sfânt ca pe un joc sunt frivoli! Aceia care nu sunt precauți când întâlnesc noua lucrare a Duhului Sfânt, care vorbesc prea mult, se grăbesc să judece, dau frâu liber instinctului de a nega dreptatea lucrării Duhului Sfânt și care, de asemenea, o insultă și blasfemiază – astfel de oameni nerespectuoși nu sunt oare ignoranți față de lucrarea Duhului Sfânt? Nu sunt ei, mai mult, cei aroganți, inerent mândri și neguvernabili? Chiar dacă sosește ziua în care asemenea oameni acceptă noua lucrare a Duhului Sfânt, Dumnezeu tot nu îi va tolera. Nu doar că ei se uită de sus la cei care lucrează pentru Dumnezeu, dar și blasfemiază împotriva lui Dumnezeu Însuși. Asemenea oameni nesăbuiți nu vor fi iertați, nici în epoca aceasta nici în cea ce va să vie și vor pieri pe vecie în iad! Astfel de oameni nerespectuoși, indulgenți pretind a crede în Dumnezeu și cu cât fac aceasta mai mult, cu atât mai probabil este că ofensează decretele administrative ale lui Dumnezeu. Nu merg oare toți cei aroganți care sunt nestăpâniți în mod natural și care niciodată nu au ascultat de nimeni, pe această cale? Nu se opun ei lui Dumnezeu zi după zi, El care este întotdeauna nou și niciodată vechi?

din „Cunoașterea celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu este calea spre a-L cunoaște pe Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

O astfel de persoană are în mod constant o atitudine ostilă față de noua lucrare a lui Dumnezeu, nu a arătat niciodată cea mai mică intenție de a se supune și nu s-a arătat niciodată, de bunăvoie, supus sau umil. El se înalță pe sine înaintea altora și nu se supune niciodată față de nimeni. Înaintea lui Dumnezeu, el se consideră cel mai competent în predicarea cuvântului și cel mai priceput în a modela pe alții. El nu renunță niciodată la averile pe care le are deja, ci le consideră ca pe niște moșteniri de familie pentru închinare, pentru a predica altora despre ele și le folosește pentru a ține prelegeri și acelor nesăbuiți care îl idolatrizează pe el. Există într-adevăr câțiva oameni ca aceștia în biserici. Se poate spune că ei sunt „eroi neîmblânziți”, care, generație după generație, fac popasuri în casa lui Dumnezeu. Ei pretind că predicarea cuvântului (doctrinei) este datoria lor supremă. An de an și generație după generație, aceștia își practică, impunând cu tărie, datoria lor „sacră și inviolabilă”. Nimeni nu îndrăznește să-i atingă și nici o singură persoană nu îndrăznește să le reproșeze deschis. Ei devin „împărați” în casa lui Dumnezeu, alergând frenetic de-a lungul timpului pe măsură ce îi tiranizează pe ceilalți.

din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea din mintea omului este foarte ușor de realizat de către el. Pastorii și liderii din lumea religioasă, de exemplu, se bazează pe darurile și pozițiile lor pentru a-și săvârși lucrarea. Oamenii care îi urmează pentru o perioadă lungă vor fi infectați de darurile lor și vor fi influențați de ceea ce sunt ei. Ei se concentrează pe darurile, abilitățile și cunoștințele oamenilor și acordă atenție unor lucruri supranaturale și multor doctrine profunde și nerealiste (desigur, aceste doctrine profunde sunt inaccesibile). Ei nu se concentrează pe schimbările firii omului, ci mai degrabă se concentrează asupra formării modului de a predica și asupra abilităților de lucru ale oamenilor, îmbunătățind cunoștințele oamenilor și doctrinele religioase bogate. Ei nu se concentrează pe cât de mult se schimbă firea omului sau cât de mult înțeleg oamenii adevărul. Ei nu se preocupă de esenţa omului, cu atât mai puțin încearcă să cunoască starea normală și anormală a oamenilor. Ei nu contracarează noțiunile oamenilor și nu își dezvăluie noțiunile, cu atât mai puțin nu le corectează lipsurile sau corupția. Majoritatea oamenilor care îi urmează îi servesc prin darurile lor naturale, iar ceea ce exprimă ei este cunoaștere și un adevăr religios neclar, care nu au legătură cu realitatea și sunt complet incapabile să îi ofere omului viață. De fapt, esenţa lucrării lor este cultivarea talentului, educarea unei persoane care nu are nimic într-un absolvent talentat al unui seminar care, mai târziu, va merge să lucreze și să conducă.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului” în Cuvântul Se arată în trup

Tu Îl slujești pe Dumnezeu potrivit caracterului tău firesc și preferințelor tale personale; mai mult, continui să crezi că Dumnezeu Își găsește plăcerea în orice lucru pe care dorești să îl faci și urăște orice lucru pe care nu dorești să îl faci și ești în întregime călăuzit în lucrarea ta de propriile tale preferințe. Se poate numi aceasta slujire a lui Dumnezeu? În ultimă instanță, firea vieții tale nu se va schimba câtuși de puțin; dimpotrivă, vei deveni și mai încăpățânat pentru că Îl slujești pe Dumnezeu și acest lucru va face ca firea ta coruptă să devină și mai adânc înrădăcinată. Astfel, vei stabili în adâncul tău reguli despre slujirea lui Dumnezeu care se bazează în principal pe propriul tău caracter și pe experiența rezultată din slujirea potrivită propriei tale firi. Aceasta este o lecție din experiența umană. Este filozofia de viață a omului. Oamenii de acest fel aparțin fariseilor și conducătorilor religioși.

din „Modul religios de slujire trebuie interzis” în Cuvântul Se arată în trup

Ești în stare să vorbești despre atâta cunoaștere cât nisip este pe plajă și totuși nimic din ea nu conține vreo cale adevărată. Prin aceasta, nu păcălești oamenii? Nu e doar gura de tine? E dăunător pentru oameni să se poarte astfel! Cu cât mai avansată este teoria, cu atât este mai lipsită de realitate și cu atât este mai incapabilă să ducă oamenii spre realitate; cu cât mai avansată este teoria, cu atât te face să-L sfidezi și să te opui lui Dumnezeu. Nu trata cele mai elevate teorii ca pe o comoară prețioasă; sunt dăunătoare și nu au niciun scop! Poate că unii oameni sunt capabili să vorbească despre cele mai elevate teorii – dar asemenea teorii nu conțin nimic din realitate, pentru că oamenii aceștia nu le-au trăit personal și, astfel, nu au nicio cale spre practică. Asemenea oameni sunt incapabili să pună omul pe calea cea bună și nu vor face decât să ducă oamenii pe un drum greșit. Nu e acest lucru dăunător oamenilor? Cel puțin, trebuie să fii capabil să rezolvi toate problemele curente și să le permiți oamenilor să obțină intrarea; numai acest lucru se consideră devotament și numai atunci vei fi calificat să lucrezi pentru Dumnezeu. Nu rosti mereu cuvinte grandioase, sofisticate, și nu-i lega pe oameni și nu-i face să te asculte cu numeroasele tale practici necorespunzătoare. Nu are niciun efect să faci aceasta și nu poate decât să sporească deruta oamenilor. Să conduci oamenii în stilul acesta va produce multe regulamente, ceea ce îi va face pe oameni să te urască. Acesta este neajunsul omului și este cu adevărat insuportabil.

din „Concentrează-te mai mult asupra realității” în Cuvântul Se arată în trup

Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să le devoreze?

5. Diferența dintre a urma pe Dumnezeu și a urma oamenii

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Cel mai important aspect în urmarea lui Dumnezeu este ca totul să fie în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu de astăzi: indiferent dacă tu cauți pătrunderea în viață sau împlinirea voinței lui Dumnezeu, totul ar trebui să fie centrat pe cuvintele lui Dumnezeu de astăzi. Dacă ceea ce comunici și cauți nu este centrat în jurul cuvintelor lui Dumnezeu de astăzi, atunci ești străin de cuvintele lui Dumnezeu și în totalitate lipsit de lucrarea Duhului Sfânt.

din „Cunoaște lucrarea cea mai recentă a lui Dumnezeu și mergi pe urmele pașilor lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea Duhului Sfânt se schimbă de la o zi la alta, înălțându-se mai mult cu fiecare pas; dezvăluirea de mâine este chiar mai înaltă decât cea de astăzi, avansând treptat tot mai mult. Astfel este lucrarea prin care Dumnezeu îl desăvârșește pe om. Dacă omul nu poate ține pasul, atunci el poate fi lăsat în urmă oricând. Dacă omul nu are o inimă ascultătoare, atunci el nu poate urma până la sfârșit. Vechea epocă a trecut; aceasta este o epocă nouă. Iar într-o epocă nouă, trebuie făcută o nouă lucrare. În special, în epoca finală, în care omul va fi desăvârșit, Dumnezeu va face o lucrare nouă mult mai repede. Prin urmare, fără ascultare în inima sa, omului îi va fi greu să urmeze pașii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu Se supune niciunei reguli, nici nu consideră imutabil vreun stadiu al lucrării Sale. Mai degrabă, lucrarea pe care El o face este tot mai nouă și tot mai mare. Lucrarea Sa devine din ce în ce mai practică cu fiecare pas, tot mai conformă cu nevoile actuale ale omului. Numai după ce omul experimentează acest fel de lucrare, el poate obține transformarea totală a firii sale. […] Lucrarea făcută de Dumnezeu diferă de la o perioadă la alta. Dacă tu arăți multă ascultare într-o etapă, dar în etapa următoare o faci mai puțin sau deloc, atunci Dumnezeu te va părăsi. Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu când El face acest pas, atunci tu trebuie să continui la fel atunci când El face următorul pas. Numai atunci te supui tu Duhului Sfânt. Din moment ce crezi în Dumnezeu, trebuie să rămâi constant în ascultarea ta. Nu poți pur și simplu să asculți atunci când vrei și să fii neascultător atunci când nu vrei. Dumnezeu nu aprobă acest fel de ascultare. Dacă nu poți ține pasul cu lucrarea cea nouă pe care Eu o împărtășesc și continui să te ții de vechile pilde, atunci cum poate să existe progres în viața ta? Lucrarea lui Dumnezeu este ca tu să te hrănești prin cuvintele Sale. Când te supui și accepți cuvintele Lui, atunci Duhul Sfânt va lucra cu siguranță în tine. Duhul Sfânt lucrează exact așa cum spun Eu. Fă cum am spus Eu și Duhul Sfânt va lucra cu promptitudine în tine.

din „Cei care se supun lui Dumnezeu cu o inimă sinceră vor fi negreșit câștigați de Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Să nu crezi că este atât de ușor să-L urmezi pe Dumnezeu. Cheia este că trebuie să-L cunoști, trebuie să-I cunoști lucrarea și trebuie să ai voința de a îndura greutăți pentru El, să ai voința să-ți sacrifici viața pentru El și să ai voința de a fi desăvârșit de către El. Aceasta este viziunea pe care ar trebui să o ai. Nu va fi suficient dacă te gândești mereu să te bucuri de har! Să nu presupui că Dumnezeu este acolo doar pentru plăcerea oamenilor și doar ca să acorde har oamenilor. Ai crezut greșit! Dacă o persoană nu-și poate risca viața pentru a urma, dacă o persoană nu-și poate abandona toate posesiunile lumești pentru a urma, atunci acea persoană nu va fi sub nicio formă capabilă să urmeze până la sfârșit!

din „Trebuie să înțelegeți lucrarea; nu urmați confuz!” în Cuvântul Se arată în trup

Unii oameni nu se bucură de adevăr, cu atât mai puțin de judecată. În schimb, se bucură de putere și bogății; astfel de oameni sunt considerați snobi. Ei caută în lume numai acele confesiuni cu influență și pe acei pastori și învățători care vin din seminarii. În ciuda faptului că au acceptat calea adevărului, ei rămân sceptici și nu sunt capabili să se dedice cu totul. Ei vorbesc despre sacrificarea pentru Dumnezeu, dar ochii lor sunt concentrați pe marii învățători și pastori, iar Hristos este dat la o parte. Inimile lor sunt pline de faimă, bogăție și glorie. Ei nu cred deloc că un astfel de om modest este capabil să cucerească atât de mulți, că unul atât de neînsemnat este capabil să desăvârșească oameni. Ei nu cred deloc că acești nimeni aflați printre praf și grămezi de bălegar sunt oamenii aleși de Dumnezeu. Ei cred că dacă astfel de oameni ar face obiectul mântuirii lui Dumnezeu, atunci cerul și pământul s-ar întoarce cu susul în jos și toți oamenii s-ar prăpădi de râs. Ei cred că dacă Dumnezeu ar alege astfel de nimeni pentru a fi desăvârșiți, atunci acei mari oameni ar deveni Însuși Dumnezeu. Perspectivele lor sunt întinate cu necredință; într-adevăr, departe de necredință, ei sunt bestii absurde. Căci ei acordă valoare doar poziției, prestigiului și puterii; ceea ce pun ei la loc de cinste sunt grupurile mari și confesiunile. Ei nu au nici un respect față de toți cei conduși de Hristos; ei sunt simpli trădători care I-au întors spatele lui Hristos, adevărului și vieții.

Ceea ce admiri tu nu este umilința lui Hristos, ci acei falși păstori cu o reputație proeminentă. Nu iubești frumusețea sau înțelepciunea lui Hristos, ci pe acei ușuratici care se asociază cu lumea ticăloasă. Râzi de durerea lui Hristos care nu are loc unde să-Și plece capul, dar admiri acele cadavre care pun stăpânire pe jertfe și trăiesc în depravare. Nu ești dispus să suferi alături de Hristos, dar te duci cu bucurie în brațele acelor antihriști nesăbuiți, deși ei îți furnizează doar trup, doar litere și doar control. Chiar și acum inima ta încă se întoarce către ei, către reputația lor, către poziția lor în inima tuturor Satanelor, și către influența și autoritatea lor. Și, totuși, continui să păstrezi o atitudine de a te împotrivi și a refuza să accepți lucrarea lui Hristos. Acesta este motivul pentru care spun că nu ai credința recunoașterii lui Hristos. Motivul pentru care L-ai urmat până în ziua de astăzi este în totalitate pentru că ai fost forțat. În inima ta domnesc mereu multe imagini grandioase; nu poți uita fiecare cuvânt și fiecare faptă a lor, nici cuvintele și mâinile lor influente. Ei sunt, în inima voastră, întotdeauna superiori și întotdeauna eroi. Dar aceasta nu este astfel pentru Hristos Cel de astăzi. El este întotdeauna nesemnificativ în inima ta și întotdeauna nedemn de slavă. Căci este prea obișnuit, are prea puțină influență și este departe de a fi grandios.

din „Ești tu oare un adevărat credincios al lui Dumnezeu?” în Cuvântul Se arată în trup

Există oameni care sunt deseori înșelați de către cei care, în aparență, par spirituali, par nobili, par să aibă o imagine măreață. Cât despre cei care pot să discute despre slove și doctrine, cei ale căror vorbe și fapte par a fi demne de admirație, admiratorii lor nu au luat niciodată în considerare esența acțiunilor lor, nici principiile din spatele faptelor lor și nici țelurile pe care aceștia le au. Admiratorii lor nu s-au întrebat niciodată dacă acești oameni Îl ascultă cu adevărat pe Dumnezeu, nici dacă sunt sau nu oameni care se tem de Dumnezeu și se feresc de rău. Nu au deslușit niciodată esența umanității acestor oameni. În schimb, încă din prima clipă în care i-au cunoscut, puțin câte puțin, au ajuns să-i admire pe acești oameni, să-i venereze, iar, la final, acești oameni au devenit idolii lor. Chiar mai mult, în mințile anumitor oameni, idolii pe care îi venerează, despre care cred că pot să-și abandoneze familiile și locurile de muncă și să plătească prețul în aparență – acești idoli sunt cei care Îl mulțumesc pe Dumnezeu, cei care pot cu adevărat să primească un rezultat bun și o destinație bună. În mințile lor, acești idoli sunt oamenii pe care îi laudă Dumnezeu.

4. Cum puteți face diferența între căile adevărate și cele false, și între bisericile adevărate și cele false?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Care este principiul cel mai de bază în căutarea căii adevărate? Trebuie să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, dacă aceste cuvinte sunt expresia adevărului sau nu, cine este mărturisit și ce îți poate aduce. Distincția între calea reală și cea falsă necesită câteva aspecte ale cunoștințelor de bază, cele mai fundamentale fiind faptul de a putea spune dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu. Pentru că esența credinței omului în Dumnezeu este credința în Duhul lui Dumnezeu și, chiar credința lui în Dumnezeu întrupat, este deoarece acest trup este întruchiparea Duhului lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că o astfel de credință este totuși credința în Duh. Există diferențe între Duh și trup, dar pentru că acest trup vine de la Duh și este Cuvântul întrupat, în ceea ce crede omul este totuși esența inerentă a lui Dumnezeu. Și, astfel, în deosebirea dintre calea adevărată și cea falsă, trebuie, mai presus de toate, să te uiți dacă este lucrarea Duhului Sfânt sau nu, după care trebuie să te uiți dacă există sau nu adevăr în această cale. Acest adevăr este firea vieții umanității normale, adică, ceea ce i-a cerut Dumnezeu omului atunci când l-a creat la început, cu alte cuvinte, întreaga umanitate normală (inclusiv simțul uman, înțelegerea, înțelepciunea și cunoștințele de bază de a fi om). Altfel spus, trebuie să te uiți dacă această cale îl poartă sau nu pe om într-o viață de umanitate normală, dacă adevărul rostit este sau nu necesar în conformitate cu realitatea umanității normale, dacă acest adevăr este sau nu practic și real și dacă este sau nu cel mai oportun. Dacă există adevăr, atunci poate purta omul în experiențe normale și reale; omul, mai mult, devine și mai normal, simțul uman al omului devine și mai complet, viața omului în trup și viața spirituală devin și mai organizate, iar emoțiile omului devin și mai normale. Acesta este cel de-al doilea principiu. Mai există un principiu și anume dacă omul are sau nu tot mai multe cunoștințe despre Dumnezeu, dacă experimentarea unei astfel de lucrări și a unui astfel de adevăr pot inspira sau nu dragostea de Dumnezeu în el și îl pot aduce și mai aproape de Dumnezeu. Prin acestea se poate determina dacă este sau nu calea reală. Cel mai important este dacă această cale este realistă, mai degrabă decât supranaturală și dacă poate oferi sau nu viață omului. Dacă se conformează acestor principii, se poate concluziona că aceasta este calea adevărată. […] Dacă este lucrarea Duhului Sfânt, omul devine și mai normal, iar umanitatea lui devine și mai normală. Omul are tot mai multe cunoștințe în ceea ce privește firea sa, care a fost coruptă de Satana și în ceea ce privește esența omului, având tot mai multă dorință pentru adevăr. Cu alte cuvinte, viața omului crește și crește, iar firea coruptă a omului devine capabilă de tot mai multe schimbări – toate fiind semnificația lui Dumnezeu care devine viața omului. Dacă o cale este incapabilă să dezvăluie acele lucruri care formează esența omului, este incapabilă să modifice firea omului și, mai mult, este incapabilă să-l aducă în fața lui Dumnezeu sau să-i ofere o înțelegere reală a lui Dumnezeu, înjosindu-i chiar umanitatea și făcându-i simțurile să fie și mai anormale, atunci această cale nu trebuie să fie calea adevărată și poate fi lucrarea unui spirit rău sau calea veche. Pe scurt, nu poate fi lucrarea prezentă a Duhului Sfânt.

din „Doar cei care Îl cunosc pe Dumnezeu și lucrarea Sa Îl pot mulțumi” în Cuvântul Se arată în trup

Toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt sunt stăpâniți de prezența și disciplina Duhului Sfânt, iar aceia care nu se află în curentul Duhului Sfânt sunt sub comanda lui Satana și fără nimic din lucrarea Duhului Sfânt. Oamenii care se află în curentul Duhului Sfânt sunt aceia care acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu, cei care colaborează la lucrarea nouă a lui Dumnezeu. Dacă aceia care se află în acest curent nu sunt în stare să colaboreze și nu pot să pună în practică adevărul cerut de Dumnezeu în acest timp, atunci ei vor fi disciplinați și, în cel mai rău caz, vor fi lepădați de Duhul Sfânt. Aceia care acceptă lucrarea nouă a Duhului Sfânt vor trăi în curentul Duhului Sfânt și vor primi grija și protecția Duhului Sfânt. Aceia care sunt dornici să pună adevărul în practică sunt luminați de Duhul Sfânt, iar aceia care nu sunt dornici să pună adevărul în practică sunt disciplinați de Duhul Sfânt și pot fi chiar pedepsiți. Indiferent ce fel de oameni sunt, cu condiția ca ei să se afle în curentul Duhului Sfânt, Dumnezeu Își va asuma responsabilitatea pentru toți aceia care acceptă lucrarea Sa nouă de dragul numelui Său. Aceia care preamăresc numele Său și sunt dornici să Îi pună cuvintele în practică vor primi binecuvântările Sale; cei care nu Îl ascultă și nu Îi pun cuvintele în practică vor primi pedeapsa Sa. […] Nu este același lucru pentru oamenii care nu acceptă lucrare nouă: ei se află în afara curentului Duhului Sfânt, iar disciplina și reproșul Duhului Sfânt nu li se aplică. Toată ziua, acești oameni trăiesc în trup, trăiesc în mintea lor, și tot ce fac este conform doctrinei rezultată din analiza și cercetarea propriilor lor creiere. Nu sunt cerințele lucrării noi a Duhului Sfânt, cu atât mai puțin nu este colaborarea cu Dumnezeu. Aceia care nu acceptă lucrarea nouă a lui Dumnezeu sunt lipsiți de prezența lui Dumnezeu și, mai mult, lipsiți de binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Majoritatea cuvintelor și acțiunilor lor țin de cerințele din trecut ale lucrării Duhului Sfânt; ele sunt doctrine, nu adevăr. O astfel de doctrină și regulament sunt suficiente pentru a demonstra că singurul lucru care le aduce laolaltă este religia; ele nu sunt cele alese sau scopurile lucrării lui Dumnezeu. Adunarea tuturor celor din mijlocul lor se poate numi doar o mare adunare a religiei și nu poate fi numită o biserică. Acesta este un fapt de nestrămutat.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

De ce se spune că practica celor din bisericile religioase este învechită? Deoarece ceea ce ei pun în practică este separat de lucrarea de astăzi. În Epoca Harului, ceea ce ei au pus în practică a fost corect dar, pe măsură ce epoca a trecut și lucrarea lui Dumnezeu s-a schimbat, practica lor a devenit, încetul cu încetul, învechită. A fost lăsată în urmă de lucrarea nouă și de lumina nouă. Pe baza pietrei de temelie inițială, lucrarea Duhului Sfânt a progresat cu câțiva pași mai adânc. Totuși, acei oameni rămân încă prinși în etapa inițială a lucrării lui Dumnezeu și încă se agață de vechile practici și de vechea lumină. Lucrarea lui Dumnezeu se poate schimba dramatic în trei sau cinci ani, așa că nu ar fi normal să aibă loc transformări și mai mari pe parcursul a 2000 de ani? Dacă omul nu are o lumină sau o practică nouă, înseamnă că nu a ținut pasul cu lucrarea Duhului Sfânt. Acesta este eșecul omului; existența lucrării noi a lui Dumnezeu nu poate fi negată deoarece, astăzi, cei cu lucrarea inițială a Duhului Sfânt se supun încă practicilor învechite. Lucrarea Duhului Sfânt merge întotdeauna înainte, și toți aceia care se află în curentul Duhului Sfânt trebuie și ei să progreseze mai adânc și să se schimbe, pas cu pas. Ei nu trebuie să se oprească la o singură etapă. Numai aceia care nu cunosc lucrarea Duhului Sfânt vor rămâne la stadiul lucrării Sale inițiale și nu vor accepta lucrarea nouă a Duhului Sfânt. Numai aceia care sunt neascultători vor fi nevrednici să câștige lucrarea Duhului Sfânt. Dacă practica omului nu ține ritmul cu lucrarea nouă a Duhului Sfânt, atunci practica omului este cu siguranță separată de lucrarea de astăzi și este cu siguranță incompatibilă cu lucrarea de astăzi. Astfel de oameni învechiți ca aceștia sunt, pur și simplu, nevrednici să împlinească voința lui Dumnezeu, cu atât mai puțin ar putea ei să devină acei oameni de pe urmă care vor mărturisi ferm lui Dumnezeu. Mai mult, întreaga lucrare de gestionare nu ar putea fi săvârșită în rândul unui astfel de grup de oameni. Pentru aceia care au ținut, odinioară, legea lui Iahve, și aceia care au suferit, odată, pentru cruce, dacă nu pot accepta etapa lucrării din zilele de pe urmă, atunci, tot ceea ce au făcut va fi fost în van și inutil. […] Dacă omul se împotmolește într-o singură etapă, atunci acest lucru dovedește că nu este capabil să țină pasul cu lucrarea lui Dumnezeu și cu lumina nouă; nu dovedește că planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu nu s-a schimbat. Cei care se află în afara curentului Duhului Sfânt cred că au întotdeauna dreptate dar, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu în ei a încetat cu mult timp în urmă, iar lucrarea Duhului Sfânt lipsește din ei. Lucrarea lui Dumnezeu a fost mutată demult către un alt grup de oameni, un grup asupra căruia El intenționează să Își completeze noua Sa lucrare. Pentru că cei cufundați în religie sunt nevrednici să accepte lucrarea nouă a lui Dumnezeu și țin numai de lucrarea veche din trecut, Dumnezeu S-a lepădat de acești oameni și Își face noua lucrare asupra oamenilor care acceptă această lucrare nouă. Aceștia sunt oameni care colaborează în lucrarea Sa nouă și numai în acest fel poate fi împlinită gestionarea Sa.

din „Lucrarea lui Dumnezeu și practica omului” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Dacă întreaga comunitate religioasă nu ar fi ostilă și nu i s-ar opune, atunci aceasta nu ar fi calea adevărată. Amintiți-vă: căii adevărate trebuie să i se opună rezistență din partea majorității oamenilor și chiar din partea lumii. Când Domnul Isus a venit pentru prima oară să lucreze și să predice, nu I s-a opus întregul iudaism? De fiecare dată când Dumnezeu începe o nouă lucrare, omenirea coruptă are cea mai mare dificultate în a o accepta, căci lucrarea lui Dumnezeu este în contradicție cu și respinge concepțiile oamenilor; oamenilor le lipsește capacitatea de a înțelege și nu sunt capabili să pătrundă în tărâmul spiritual, iar dacă nu ar fi lucrarea Duhului Sfânt, ei nu ar putea să accepte calea adevărată. Dacă se crede că ea este lucrarea lui Dumnezeu, dar nu este contestată de comunitatea religioasă și nu are împotrivirea și ostilitatea lumii, atunci aceasta dovedește că această lucrare a lui Dumnezeu este falsă. De ce este incapabilă omenirea să accepte adevărul? În primul rând, omul este din carne, este dintr-o substanță fizică. Lucrurile fizice sunt incapabile să pătrundă tărâmul spiritual. Ce înseamnă să fii „incapabil să pătrunzi tărâmul spiritual”? Înseamnă să fii incapabil să vezi duhurile, activitățile duhurilor și tărâmul spiritual, să fii orb la ceea ce face și spune Dumnezeu. Oamenii ar fi orbi cu privire la ceea ce se întâmplă în tărâmul spiritual. Dacă închizi ochii în lumea fizică, nu vezi nimic. Când îi deschizi, ce poți să vezi? Lumea fizică. Poți să vezi care lucrare este făcută în oameni de către care duh? Poți să vezi ce a venit Duhul lui Dumnezeu să facă și să spună? Nu poți. Uneori poți auzi vocea Lui și citi cuvintele lui Dumnezeu scrise într-o carte, dar, totuși, nu știi cum sau când a rostit Dumnezeu aceste cuvinte. Poți auzi vocea Lui, dar nu știi de unde vine; vezi cuvintele lui Dumnezeu tipărite pe pagină, dar nu știi ce înseamnă ele. Oamenii nu sunt în stare să pătrundă tărâmul spiritual sau să înțeleagă sursa cuvintelor lui Dumnezeu și, astfel, ei cer luminarea și iluminarea Duhului Sfânt și lucrarea Duhului Sfânt pentru a obține rezultate. În al doilea rând, omenirea a fost prea profund coruptă, iar interiorul ei a fost umplut cu veninul nesfârșit al Satanei și cu nenumărate cunoștințe; dacă omul evaluează totul folosind diferite filosofii și cunoștințe satanice, atunci nu va putea niciodată să stabilească ce este adevărul. Fără luminarea și iluminarea Duhului Sfânt, omul nu ar fi capabil să înțeleagă adevărul. Omenirea stricată este incapabilă din instinct să pătrundă tărâmul spiritual. Ea a fost umplută de filozofii și cunoștințe satanice și nu poate identifica adevărul. Și, astfel, calea adevărată este în mod inevitabil supusă persecuției și respingerii omului. De ce este ușor pentru oameni să accepte cunoștințele și filosofiile Satanei? În primul rând, este în concordanță cu concepțiile lor și cu interesele trupului lor și este benefic pentru trupul lor. Ei își spun: „Acceptarea unor astfel de cunoștințe mă ajută: îmi va aduce o promovare, mă va face de succes și îmi va permite să realizez lucruri. Cu astfel de cunoștințe oamenii mă vor admira.” Vezi cum ceea ce aduce beneficii oamenilor este în concordanță cu concepțiile lor… Fiindcă s-au stricat până la acest nivel și fiind incapabili să pătrundă tărâmul spiritual, oamenii pot doar să se opună lui Dumnezeu și, astfel, sosirea lucrării lui Dumnezeu s-a întâlnit cu respingerea, împotrivirea și condamnarea omului. Nu este de așteptat aceasta? Dacă sosirea lucrării lui Dumnezeu nu ar fi întâmpinat condamnarea și împotrivirea lumii și a omenirii, atunci aceasta ar dovedi că ea nu este adevărul. Dacă tot ceea ce a fost rostit de Dumnezeu ar fi în conformitate cu concepțiile oamenilor, ar condamna ei acest lucru? S-ar opune? Cu siguranță nu.

din „Părtășie și cel înalt despre răspândirea Evangheliei”

O biserică este alcătuită din cei care au fost cu adevărat predestinați și aleși de Dumnezeu – este compusă din cei care iubesc adevărul, urmăresc adevărul și au lucrarea Duhului Sfânt. Ea poate fi o biserică numai atunci când acești oameni se adună să mănânce și să bea cuvântul lui Dumnezeu, duc viața bisericii, experimentează lucrarea lui Dumnezeu și își îndeplinesc datoria ca făpturi ale lui Dumnezeu. Dacă o mulțime de oameni spune că într-adevăr crede în Dumnezeu, dar nu iubește, nici nu urmărește adevărul și este fără lucrarea Duhului Sfânt și face ceremonii religioase și se roagă și citește cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu este o biserică. Mai exact, bisericile fără lucrarea Duhului Sfânt nu sunt biserici; ele sunt doar locuri religioase de întâlnire și oameni care efectuează ceremonii religioase. Ei nu sunt oameni care ascultă cu adevărat de Dumnezeu și care experimentează lucrarea lui Dumnezeu.

[…]

O biserică este o adunare de oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul și nu include deloc pe cei răi – ei nu aparțin unei biserici. Dacă un grup de oameni care nu a urmărit adevărul și nu a făcut nimic pentru a pune adevărul în practică s-ar aduna împreună, ar fi aceasta o biserică? Ce ar fi? Ar fi doar o întâlnire religioasă sau o gloată. O biserică trebuie să fie formată din oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul, care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și se închină lui Dumnezeu, își îndeplinesc datoria și experimentează lucrarea lui Dumnezeu și au dobândit lucrarea Duhului Sfânt. Doar aceasta este o biserică. Astfel, atunci când evaluezi o biserică, trebuie să te uiți mai întâi la ce fel de oameni are. În al doilea rând, trebuie să te uiți la faptul dacă au sau nu lucrarea Duhului Sfânt; dacă adunarea lor este fără lucrarea Duhului Sfânt, aceasta nu este o biserică, iar dacă nu este o adunare a celor care urmăresc adevărul, atunci nu este o biserică. Dacă o biserică nu are pe nimeni care să urmărească sincer adevărul și este complet lipsită de lucrarea Duhului Sfânt, atunci, dacă există o persoană în ea care este dispusă să urmărească adevărul și rămâne într-o astfel de biserică, ar putea fi mântuită acea persoană? Nu ar putea, și ar trebui să părăsească acea gloată și să caute cât mai curând posibil o biserică. Dacă într-o biserică există trei sau cinci persoane care urmăresc adevărul și 30 sau 50 de oameni care nu sunt decât o adunătură, atunci, acei trei sau cinci oameni care cred cu adevărat în Dumnezeu și urmăresc adevărul ar trebui să se unească; făcând acest lucru, adunarea lor este încă o biserică, o biserică având cei mai puțini membri, dar care este pură.

din „Este crucial să lucrăm potrivit celor cinci principii ale lucrării bisericii” în Predici și părtășie despre intrarea în viață (VII)

Liderii și pastorii lumii religioase nu au experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nici nu au fost desăvârșiți și întăriți de Duhul Sfânt, ci au devenit în schimb conducători și pastori ai comunității religioase după ce au absolvit un seminar și au obținut o diplomă. Ei sunt fără lucrarea și confirmarea Duhului Sfânt, nu au nici cea mai vagă cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, iar gurile lor nu pot vorbi decât despre cunoștințe și teorii teologice. Ei nu au experimentat practic nimic. Astfel de oameni sunt complet necalificați pentru a fi folosiți de Dumnezeu; cum ar putea ei să conducă omul înaintea lui Dumnezeu? Ei susțin în mod arogant absolvirea seminarului ca o dovadă a propriei lor titulaturi, fac tot ce pot pentru a-și etala cunoștințele despre Biblie, sunt insuportabil de aroganți – și, din această cauză, sunt condamnați de Dumnezeu și detestați de El și au pierdut lucrarea Duhului Sfânt. Despre acest lucru nu există nicio îndoială. Motivul pentru care comunitatea religioasă a devenit dușmanul de moarte al lui Hristos este o întrebare foarte provocatoare. Ce arată faptul că, în Epoca Harului, iudaismul L-a răstignit pe cruce pe Isus Hristos? În Epoca Împărăției din zilele de pe urmă, comunitatea religioasă și-a unit și și-a dedicat toate eforturile pentru a se împotrivi și a judeca lucrarea lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, neagă și respinge pe Hristosul întrupat din zilele de pe urmă, a născocit diverse zvonuri și a denigrat și a hulit pe Dumnezeul întrupat și pe biserica lui Dumnezeu și, de mult timp a răstignit pe Isus Cel reîntors, Hristosul din zilele de pe urmă, pe cruce. Aceasta dovedește că acum mult timp comunitatea religioasă a slăbit forțele Satanei care se opun și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Comunitatea religioasă nu este condusă de Dumnezeu, cu atât mai puțin este condusă de adevăr; aceasta este condusă complet de oamenii corupți și, mai mult, de antihriști.

Când oamenii cred în Dumnezeu într-un loc religios ca acesta – unul care aparține Satanei și care este condus și controlat de demoni și antihriști – ei sunt doar capabili să înțeleagă doctrine religioase, pot urma doar ceremonia și regulamentul religios și nu vor înțelege niciodată adevărul, nu vor experimenta niciodată lucrarea lui Dumnezeu și sunt complet incapabili de a fi mântuiți. Acest lucru este categoric. Pentru că nu există nimic din lucrarea Duhului Sfânt în locurile religioase, iar acestea sunt locuri care Îl dezgustă pe Dumnezeu, care sunt detestate de Dumnezeu și sunt condamnate și blestemate de El. Dumnezeu nu a recunoscut niciodată religia, cu atât mai puțin a lăudat-o vreodată, iar din vremea lui Isus comunitatea religioasă a fost condamnată de Dumnezeu. Astfel, când crezi în Dumnezeu, trebuie să găsești locuri în care se află lucrarea Duhului Sfânt; numai acestea sunt adevărate biserici, și numai în biserici adevărate vei putea să auzi vocea lui Dumnezeu și să descoperi urmele lucrării lui Dumnezeu. Acestea sunt mijloacele prin care Dumnezeu este căutat.

3. Cum puteți face diferența între Hristosul adevărat și Hristoșii falși?

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Dumnezeu care S-a întrupat se numește Hristos, iar astfel Hristosul care le poate da oamenilor adevărul se numește Dumnezeu. Nu există nimic prea exagerat în această privință, deoarece El deține esența lui Dumnezeu și firea și înțelepciunea lui Dumnezeu în lucrarea Lui, care sunt nerealizabile de către om. Aceia care se numesc Hristoși pe ei înșiși și totuși nu pot săvârși lucrarea lui Dumnezeu, sunt escroci. Hristos nu este numai manifestarea lui Dumnezeu pe pământ, ci, în schimb, trupul special asumat de Dumnezeu în timp ce Își săvârșește și întregește lucrarea printre oameni. Acest trup nu este unul care poate fi înlocuit de orice om, ci unul care poate purta așa cum trebuie lucrarea lui Dumnezeu pe pământ și poate exprima firea lui Dumnezeu și Îl reprezintă bine pe Dumnezeu, oferindu-i omului viață. Mai devreme sau mai târziu, acei Hristoși falși vor cădea cu toții, pentru că, deși susțin că sunt Hristos, ei nu dețin nimic din esența lui Hristos. Și astfel spun că autenticitatea lui Hristos nu poate fi definită de om, ci este acceptată și decisă de Dumnezeu Însuși.

din „Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” în Cuvântul Se arată în trup

El, care este întruparea lui Dumnezeu, va avea esenţa lui Dumnezeu şi El, care este întruparea lui Dumnezeu, se va exprima ca Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu se întrupează, va aduce cu Sine lucrarea pe care trebuie să o facă şi, de vreme ce Dumnezeu se întrupează, va exprima ce este El şi va putea să aducă adevărul omului, să dea viaţă omului şi să îi arate omului calea. Trupul care nu conţine esenţa lui Dumnezeu cu siguranţă nu este Dumnezeu întrupat; în privinţa aceasta nu există nicio îndoială. Pentru a cerceta dacă este trupul întrupat al lui Dumnezeu, omul trebuie să constate lucrul acesta după firea pe care o exprimă El şi cuvintele pe care le spune. Adică faptul că este sau nu trupul întrupat al lui Dumnezeu şi dacă este sau nu adevărata cale trebuie judecat după esenţa Lui. Şi astfel, pentru a stabili[a]dacă este trupul lui Dumnezeu întrupat, cheia este să se acorde atenţie esenţei Lui (lucrării Lui, cuvintelor Lui, firii Lui şi multor altor lucruri) mai degrabă decât aspectului exterior. Dacă omul Îi vede doar înfăţişarea exterioară şi nu ţine seamă de esenţa Lui, atunci aceasta arată ignoranţa şi naivitatea omului.

din „Prefaţă” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeul întrupat este numit Hristos, iar Hristos este trupul îmbrăcat de Duhul lui Dumnezeu. Acest trup este diferit de orice om care este din carne. Această diferență se datorează faptului că Hristos nu este din carne și oase, ci este întruparea Duhului. El are atât o umanitate normală, cât și o divinitate completă. Divinitatea Lui nu este stăpânită de niciun om. Umanitatea Sa normală susține toate activitățile Sale normale în trup, în timp ce divinitatea Sa desfășoară lucrarea lui Dumnezeu Însuși. Fie umanitatea sau divinitatea Sa, ambele se supun voinței Tatălui ceresc. Esența lui Hristos este Duhul, adică divinitatea. Prin urmare, esența Lui este cea a lui Dumnezeu Însuși; această esență nu va întrerupe propria Sa lucrare și nu ar fi posibil ca El să facă ceva care să distrugă lucrarea Sa, nici n-ar rosti vreodată cuvinte care să fie împotriva voinței Lui proprii.

[…]

Chiar dacă Hristos Îl reprezintă pe Dumnezeu Însuși în trup și îndeplinește în mod personal lucrarea pe care Dumnezeu Însuși ar trebui să o facă, El nu neagă existența lui Dumnezeu din cer și nici nu-Și proclamă febril propriile fapte. Mai degrabă, rămâne umil ascuns în trupul Său. În afară de Hristos, cei care pretind în mod fals că sunt Hristos nu au calitățile Sale. Când se juxtapune împotriva firii arogante și înălțătoare a falșilor Hristoși, devine evident ce fel de trup are Hristos cu adevărat. Cu cât sunt mai falși, cu atât mai mult astfel de Hristoși falși se dau în spectacol și cu atât mai capabili sunt de a face semne și minuni pentru a înșela omul. Hristoșii falși nu au calitățile lui Dumnezeu; Hristos nu este întinat de vreun element care aparține Hristoșilor falși. Dumnezeu Se întrupează doar pentru a finaliza lucrarea trupului, nu doar pentru a permite pur și simplu tuturor oamenilor să-L vadă. Mai degrabă, lasă lucrarea Sa să-I afirme identitatea și permite ca ceea ce El descoperă să-I ateste esența. Esența Sa nu este neîntemeiată; identitatea Sa nu a fost acaparată de mâna Sa; este determinată de lucrarea Sa și de esența Sa. […]

Lucrarea și manifestarea lui Hristos determină esența Sa. El este capabil să îndeplinească cu o inimă adevărată ceea ce I-a fost încredințat. El este capabil să I Se închine lui Dumnezeu din cer cu o inimă adevărată și să caute cu o inimă adevărată voia lui Dumnezeu Tatăl. Toate acestea sunt determinate de esența Sa. Și tot astfel este și revelația Sa firească determinată de esența Sa; motivul pentru care revelația Sa firească este numită astfel se datorează faptului că manifestarea Sa nu este o imitație sau rezultatul educației omului, ori rezultatul multor ani de cultivare de către om. Nu a învățat-o, nici nu S-a împodobit cu ea; mai degrabă, Îi este inerentă.

din „Esența lui Hristos este ascultare față de voința Tatălui ceresc” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni și poate să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită; odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Aceste lucruri trebuie să vă fie clare.

din „Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi” în Cuvântul Se arată în trup

Dacă un om îşi spune Dumnezeu, dar nu este în stare să exprime ființa divinității, să facă lucrarea lui Dumnezeu Însuşi sau să-L reprezinte pe Dumnezeu, fără îndoială el nu este Dumnezeu, deoarece nu are esenţa lui Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu poate înfăptui în mod inerent nu există în el.

din „Diferența dintre lucrarea de slujire a Dumnezeului întrupat și datoria omului” în Cuvântul Se arată în trup

Printre acei Hristoși falși, profeți falși și escroci, nu au existat și unii care s-au numit Dumnezeu? Și de ce nu sunt ei Dumnezeu? Pentru că sunt incapabili să săvârșească lucrarea lui Dumnezeu. La bază, sunt oameni, nu Dumnezeu, escroci care înșală oamenii, și astfel nu au identitatea lui Dumnezeu.

din „Referitor la apelative și identitate” în Cuvântul Se arată în trup

Citate din predici și părtășii ca referință:

Dacă cineva confundă poporul ales al lui Dumnezeu și spune că el este Hristos, trupul Dumnezeului întrupat, atunci trebuie să ne uităm la substanța și expresia lui, la lucrarea și cuvintele sale și la firea lui dezvăluită, astfel încât să stabilim dacă el este Hristos. Văzând substanța sa din aceste aspecte majore, ne putem asigura dacă el este Dumnezeu întrupat. În primul rând, din aspectul lucrării, ar trebui să vedem că dacă lucrarea Lui este lucrarea lui Dumnezeu, El va fi capabil să exprime cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce are și este Dumnezeu și firea dreaptă a Lui. Dacă ea este lucrarea omului, el poate vorbi doar despre tot ceea ce are și este omul, experiența și înțelegerea omului. El nu poate să vorbească despre tot ceea ce are și este Dumnezeu, despre lucrarea, cerințele și firea lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu și de taina Lui. În al doilea rând, din aspectul cuvântului, există o diferență fundamentală între cuvântul lui Dumnezeu și cuvântul uman. Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă tot ceea ce are și este Dumnezeu, iar cuvântul omului reprezintă tot ceea ce are și este omul. Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă firea lui Dumnezeu. Cuvântul omului reprezintă umanitatea omului. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Cuvântul omului nu este adevărul. El nu aparține adevărului. În al treilea rând, din aspectul firii, lucrarea lui Dumnezeu poate să exprime firea lui Dumnezeu. Lucrarea omului nu poate să exprime firea lui Dumnezeu; ea poate doar să exprime personalitatea omului. Ce are personalitatea omului? Are vreo dreptate, măreție, furie sau adevăr? Personalitatea omului nu are nimic din ceea ce are și este Dumnezeu. Astfel, lucrarea omului nu implică nicio picătură din firea lui Dumnezeu. Este foarte ușor să judecăm din aceste aspecte dacă este cuvântul lui Dumnezeu sau cuvântul omului, lucrarea lui Dumnezeu sau lucrarea omului. Dacă omul nu poate face diferența din aceste aspecte, este ușor să fie derutat de Hristoși falși și antihriști. Dacă poți să faci diferența din aceste trei aspecte, vei putea să stabilești cine este Dumnezeu întrupat și cine nu este. Lucrarea, cuvintele și firea – este cel mai precis mod de a face diferența dintre aceste trei aspecte și de a nu judeca după aparențe exterioare.