Diferența esențială dintre Dumnezeul întrupat și oamenii folosiți de Dumnezeu

Timp de atât de mulți ani, Duhul lui Dumnezeu a căutat neîncetat în timp ce lucrează pe pământ. De-a lungul veacurilor, Dumnezeu a folosit atât de mulți oameni care să-I facă lucrarea. Dar Duhul lui Dumnezeu încă nu are un loc de odihnă potrivit. Așadar, Dumnezeu Își face lucrarea, mișcându-se neobosit în diferiți oameni și, per ansamblu, El folosește oameni pentru a face aceasta. Adică, în toți acești mulți ani, lucrarea lui Dumnezeu nu a încetat niciodată, ci continuă să fie dusă mai departe în om, până în această zi. Deși Dumnezeu a rostit atât de multe cuvinte și a făcut o lucrarea atât de mare, omul tot nu-L cunoaște pe Dumnezeu, totul din cauză că Dumnezeu nu S-a arătat niciodată omului și, de asemenea, din cauză că El nu are nicio formă tangibilă. Și astfel, Dumnezeu trebuie să Își ducă lucrarea la capăt — făcând ca toți oamenii să cunoască semnificația practică a Dumnezeului practic.

Ce înțelegi atunci când vine vorba de Dumnezeu?

Oamenii au crezut în Dumnezeu din cele mai vechi timpuri, și totuși majoritatea dintre ei nu știu nimic despre acest cuvânt „Dumnezeu”. Pur și simplu își duc viața în confuzie. Nu au nici un indiciu de ce omul ar trebui să creadă în Dumnezeu sau ce este mai precis Dumnezeu. Dacă oamenii știu doar să creadă și să-L urmeze pe Dumnezeu, dar habar nu au ce este Dumnezeu și nici nu-L înțeleg, atunci nu e aceasta cea mai mare glumă din lume? Chiar dacă oamenii au fost până acum martorii multor taine cerești și au auzit de o cunoaștere profundă pe care omul n-a mai avut-o niciodată înainte, ei se află în întuneric în privința multora dintre cele mai elementare adevăruri. Unii ar putea spune: „Dar credem în Dumnezeu de atâta vreme. Cum să nu știm ce este El? Oare asta nu ne-ar știrbi din valoare?" Dar, în realitate, deși toți Mă urmează astăzi, nimeni nu pricepe nimic din toată lucrarea care se face. Ei au renunțat la cele mai simple și mai ușoare întrebări, ca să nu mai vorbim despre cea mai complexă întrebare: „Dumnezeu”. S-ar cuveni să știi că acele întrebări pe care le dai la o parte și cărora nu le poți găsi răspunsul sunt cele pe care trebuie să le înțelegi în primul rând, căci știi doar să urmezi mulțimea, fără să acorzi atenție și să te îngrijești de cele cu care ar trebui să te înzestrezi. Știi cu adevărat de ce ar trebui să ai credință în Dumnezeu? Știi cu adevărat ce este Dumnezeu? Știi cu adevărat ce este omul? Ca om cu credință în Dumnezeu, dacă nu înțelegi aceste lucruri, nu pierzi oare demnitatea unui credincios al lui Dumnezeu? Lucrarea Mea de astăzi este aceasta: să-i fac pe oameni să-și înțeleagă esența, să înțeleagă tot ce fac și să cunoască chipul adevărat al Domnului – acesta este actul final al planului Meu de gestionare (planul mântuirii), ultima etapă a lucrării Mele. De aceea vă vorbesc dinainte despre toate tainele vieții, astfel încât cu toții să le puteți accepta de la Mine. Și fiindcă aceasta este lucrarea Mea cea din urmă, trebuie să vă spun toate adevărurile vieții pe care nu le-ați auzit niciodată înainte, chiar dacă nu le puteți înțelege și nu le puteți asimila, deoarece sunteți pur și simplu prea slabi și nepregătiți. Vreau să-Mi închei lucrarea, să-Mi termin toate lucrările necesare și să vă informez pe deplin despre ceea ce trebuie să faceți, ca să nu vă mai rătăciți și să cădeți în capcana înșelărilor celui rău, atunci când se va coborî întunericul. Sunt multe lucrurile care depășesc înțelegerea voastră, multe aspecte care vă scapă. Sunteți atât de ignoranți. Vă cunosc bine condiția și neputințele. Prin urmare, deși sunt multe cuvinte pe care nu le veți putea pricepe, totuși vreau să vă spun toate aceste adevăruri pe care nu le-ați mai auzit niciodată - pentru că mă tot întreb dacă, în situația voastră actuală, veți fi în stare să fiți martorii Mei. Nu e vorba că v-aș devaloriza. Sunteți cu toții dobitoace care nu au avut parte de instruirea Mea, și este cu adevărat discutabil cât de multă slavă este în voi. Deși am consumat multă energie cu voi, se pare că elementele pozitive din voi sunt practic inexistente, în timp ce lucrurile rele pot fi numărate pe degete și sunt doar niște mărturii pentru a-l face de ocară pe Satana. Aproape orice altceva din voi este otrava Satanei. Vă uitați la Mine ca și cum ați fi dincolo de mântuire. Prin urmare, așa stând lucrurile, Mă uit la purtările voastre și, în final, vă cunosc statura adevărată. De aceea mă îngrijorez în continuare pentru voi: Lăsat să-și trăiască singur viața, oare va ajunge omul mai bine sau măcar la fel cu modul în care este astăzi? Nu vă îngrijorează infantilismul vostru? Puteți fi cu adevărat ca poporul ales al lui Israel, credincioși Mie și numai Mie în orice împrejurare? Ceea ce manifestați nu este obrăznicia copiilor scăpați de sub supravegherea părinților, ci furia care izbucnește din animalele fugite de sub biciul stăpânilor. Ar trebui să vă cunoașteți natura, care este și slăbiciunea pe care cu toții o împărtășiți, boala voastră comună. Astfel, singurul Meu îndemn față de voi astăzi este acela de a fi martorii Mei. Nu lăsați cu nici un chip să vă cuprindă vechea boală. Cel mai important lucru este să dați mărturie. Aceasta este esența lucrării Mele. Ar trebui să acceptați cuvintele Mele la fel cum Maria a acceptat revelația lui Iahve care a venit la ea într-un vis, crezând și apoi supunându-se. Asta înseamnă castitate. Căci voi sunteți cei care aud cel mai mult cuvintele Mele, cei prea binecuvântați de Mine. Vă dau toate posesiunile Mele cele de preț, punându-vă totul la dispoziție. Cu toate acestea, situația voastră și cea a poporului israelian sunt atât de diferite, precum două lumi complet distincte. Cu toate acestea, în comparație cu ei, voi primiți mult mai mult. În timp ce ei așteaptă cu disperare venirea Mea, voi petreceți zile plăcute cu Mine, împărtășindu-vă din bogățiile Mele. Prin comparație, ce anume vă dă dreptul să protestați și să vă certați cu Mine și să cereți din cele ce sunt ale Mele? Nu primiți destul? Eu vă dau atât de mult, dar ceea ce-Mi dați în schimb este tristețea inimii, anxietatea, resentimentele și nemulțumirea. Sunteți prea respingători și, totuși, treziți milă. Prin urmare, nu am de ales decât să-Mi înghit toate resentimentele și protestele din nou și din nou. De-a lungul acestor câteva mii de ani de muncă, n-am mai adus niciodată obiecții omenirii, pentru că am descoperit că în istoria dezvoltării oamenilor, doar amăgirile sunt cele memorabile. Ele sunt asemeni unor moșteniri prețioase lăsate vouă de strămoșii străvechi ai antichității. Cât de tare urăsc acei porci și câini sub-umani. Sunteți prea lipsiți de conștiință! Caracterul vostru este prea primitiv! Inimile voastre sunt prea împietrite! Dacă aș fi dus cuvintele Mele și lucrarea Mea în Israel, aș fi dobândit slavă de multă vreme. Dar printre voi nu a fost așa. Printre voi există doar neglijență crudă, un umăr rece și multe scuze. Sunteți prea lipsiți de sentimente și prea nevrednici! Ar trebui să oferiți totul în sprijinul lucrării Mele. Ar trebui să lucrați ca să Mă ajutați. Vreau să vă vorbesc despre tot ceea ce nu înțelegeți, pentru a obține tot ceea ce vă lipsește de la Mine. Chiar dacă lipsurile voastre sunt prea multe ca să le numărăm, sunt dispus să-Mi continui lucrarea pe care ar trebui să o fac asupra voastră, oferindu-vă îndurare pentru ca voi să puteți beneficia de Mine și să dobândiți slava care lipsește în voi și pe care lumea n-a văzut-o niciodată. Am lucrat atâta vreme, dar nici unul dintre oameni nu M-a cunoscut. Vreau să vă spun secrete pe care nu le-am spus nimănui altcuiva.

 În rândul oamenilor, am fost Duhul pe care nu L-au putut vedea, Duhul cu care nu au putut lua legătura niciodată. Din cauza celor trei etape ale lucrării Mele pe pământ (creația lumii, răscumpărarea și distrugerea), am apărut în mijlocul lor în momente diferite (niciodată public) pentru a-Mi face lucrarea printre oameni. Prima dată când am venit printre ei a fost în timpul Epocii Răscumpărării. Bineînțeles că am venit printre evrei; prin urmare, primii care L-au văzut pe Dumnezeu venind pe pământ au fost evreii. Motivul pentru care am făcut personal acest lucru a fost pentru că am vrut să-Mi folosesc întruparea ca jertfă pentru păcat în lucrarea Mea de răscumpărare. Deci, primii care M-au văzut au fost evreii din Epoca Harului. A fost prima dată când am lucrat în trup. În Epoca Împărăției, lucrarea Mea este de a cuceri și a desăvârși, așa că am păstorit din nou, în trup. Aceasta este a doua oară când lucrez în trup. În ultimele două etape ale lucrării, ceea ce vine în contact cu oamenii nu mai e Duhul nevăzut, de neatins, ci o persoană care este Duhul întrupat. Astfel, în ochii omului, devin din nou o persoană care nu are nimic din atributele lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Dumnezeul pe care Îl văd oamenii nu este numai bărbat, ci și femeie, ceea ce este uluitor și tainic derutant pentru ei. Din nou, lucrarea Mea extraordinară zdrobește credințele vechi de mulți ani. Oamenii sunt uluiți! Dumnezeu nu este doar Duhul Sfânt, acel Duh multiplicat de șapte ori, Duhul atotcuprinzător, dar și o persoană, o persoană de rând, o persoană absolut obișnuită. El nu este numai bărbat, ci și femeie. Ei sunt asemănători prin faptul că ambii sunt născuți din oameni, și diferiți în sensul că unul este conceput de Duhul Sfânt, iar celălalt este născut dintr-un om, provenit însă direct din Duh. Ei sunt asemănători prin faptul că amândoi, trup întrupat al lui Dumnezeu, îndeplinesc lucrarea Tatălui, dar și diferiți, de vreme ce unul face lucrarea de răscumpărare, iar celălalt face lucrarea de cucerire. Amândoi reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, dar unul este Domnul izbăvirii, plin de iubire și milă, iar celălalt este Dumnezeul dreptății, plin de mânie și judecată. Unul este Conducătorul suprem care lansează lucrarea de izbăvire, iar celălalt este Dumnezeul îndreptățit să realizeze lucrarea de cucerire. Unul este Începutul, celălalt este Sfârșitul. Unul este trup neprihănit, celălalt este trup ce desăvârșește răscumpărarea, continuă lucrarea și nu se naște niciodată din păcat. Ambii sunt același Duh, dar sălășluiesc în trupuri diferite și se nasc în locuri diferite. Și sunt separați în timp de câteva mii de ani. Cu toate acestea, lucrarea lor este reciproc complementară, niciodată conflictuală și făcută, se poate spune, în aceeași suflare. Ambii sunt oameni, dar unul este băiețel și celălalt este o fetiță. În toți acești ani, ceea ce au văzut oamenii n-a fost doar Duhul și nu doar un om, un bărbat, ci multe alte lucruri care nu corespund noțiunilor umane, de aceea ei nu Mă pot înțelege pe deplin. Ei cred și se îndoiesc de Mine în aceeași măsură, ca și cum aș exista și totuși aș fi o iluzie. De aceea, până în ziua de azi, oamenii încă nu știu ce este Dumnezeu. Mă poți descrie cu adevărat într-o singură propoziție? Îndrăznești cu adevărat să spui că „Isus nu este altul decât Dumnezeu și Dumnezeu nu este altul decât Isus”? Ești cu adevărat atât de temerar încât să spui „Dumnezeu nu este altul decât Duhul și Duhul nu este altul decât Dumnezeu?” Te simți confortabil spunând „Dumnezeu este doar o persoană în carne și oase?” Ai cu adevărat curajul să afirmi că „Chipul lui Isus este pur și simplu chipul măreț al lui Dumnezeu?” Poți să explici cu claritate starea și chipul lui Dumnezeu cu puterea cuvintelor tale? Îndrăznești cu adevărat să spui: „Dumnezeu a creat doar bărbatul, nu și femeia, după chipul Său?” Dacă ai spune asta, atunci nici o femeie nu ar mai fi printre aleșii Mei și n-ar mai face parte din omenire. Acum știi cu adevărat ce este Dumnezeu? Este Dumnezeu un om? Este Dumnezeu un Duh? Este Dumnezeu într-adevăr un bărbat? Doar Isus este în stare să desăvârșească lucrarea pe care vreau să o fac? Dacă alegi doar una dintre aceste variante pentru a rezuma ființa Mea, atunci vei fi un credincios extrem de ignorant. Dacă lucrez ca om întrupat o dată și doar o singură dată, Mă poți caracteriza? Poți să arunci cu adevărat o privire și să vezi dincolo de Mine? Mă poți descrie într-adevăr complet doar ca urmare a ceea ce ai trăit în timpul vieții tale? Și dacă în cele două întrupări ale Mele fac o lucrare asemănătoare, cum M-ai vedea? M-ai părăsi țintuit pe cruce pentru totdeauna? Poate fi Dumnezeu așa simplu precum spui?

 Deși credința voastră este foarte sinceră, niciunul dintre voi nu este în stare să Mă caracterizeze complet și nici unul dintre voi nu este în măsură să depună mărturie pe deplin despre toate realitățile văzute. Gândiți-vă la asta. Chiar acum, cei mai mulți dintre voi v-ați abandonat îndatoririle, îngrijindu-vă în schimb de cele ale trupului, săturându-l și bucurându-l cu lăcomie. Prea puțin adevăr sălășluiește în voi. Cum puteți atunci mărturisi pentru tot ce ați văzut? Chiar credeți că puteți fi martorii Mei? Dacă într-o zi nu poți depune mărturie pentru tot ce ai văzut astăzi, atunci ți-ai pierdut natura de ființă creată. Existența ta nu va mai avea niciun sens. Nu vei mai fi demn să te numești om. Se poate spune chiar că nu vei mai fi om! Am făcut o nemăsurată lucrare asupra ta. Dar pentru că, în prezent, tu nu înveți nimic, nu știi nimic și lucrezi în zadar, când Îmi voi extinde lucrarea, vei privi în gol, cu limba legată și cu totul inutilă. Oare asta nu va face din tine un veșnic păcătos? Când va veni timpul, nu vei regreta amarnic? Nu te va cuprinde tristețea? Eu nu fac toată această lucrare din plictiseală, ci pentru a pune o temelie activității Mele viitoare. Nu-i vorba că Mă plictisesc și trebuie să inventez ceva nou de făcut. Trebuie să înțelegi că lucrarea pe care o fac nu este joacă de copii[a], ci este în numele Tatălui Meu. Trebuie să știi că nu numai Eu fac totul singur. Mai degrabă, Îl reprezint pe Tatăl Meu. Între timp, rolul tău este doar acela de a urma, de a asculta, de a te schimba și de a da mărturie. Ce trebuie să înțelegeți este motivul pentru care ar trebui să credeți în Mine. Aceasta este cea mai importantă chestiune pe care trebuie să o înțelegeți fiecare dintre voi. Tatăl Meu, pentru slava Sa, v-a predestinat pe toți pentru Mine, din momentul în care a creat lumea. El nu v-a predestinat decât pentru lucrarea Mea și pentru slava Lui. Din cauza Tatălui voi credeți în Mine; din cauza predestinării Tatălui Meu, voi Mă urmați pe Mine. Nimic din toate acestea nu a fost alegerea voastră. Chiar și mai important este să înțelegeți că voi sunteți cei pe care Tatăl Mi i-a încredințat cu scopul de a mărturisi pentru Mine. Pentru că El v-a încredințat Mie, trebuie să păziți căile pe care le-am așezat pentru voi, precum și cuvintele și căile pe care v-am călăuzit, căci este datoria voastră să mergeți pe căile Mele. Acesta este scopul primordial al credinței voastre în Mine. Așa că vă spun că voi sunteți pur și simplu oameni pe care Tatăl Meu Mi i-a încredințat pentru a rămâne pe căile Mele. Cu toate acestea, credeți numai în Mine; nu sunteți de la Mine pentru că nu sunteți din familia israelită, ci veniți din stirpea vechiului șarpe. Tot ce vă cer să faceți este să mărturisiți pentru Mine, dar astăzi trebuie să umblați pe căile Mele. Toate acestea sunt de dragul mărturiilor viitoare. Dacă vă purtați doar ca oameni care ascultă de căile Mele, atunci nu veți avea nicio valoare și sensul faptului că Tatăl v-a încredințat Mie se va pierde. Ceea ce insist să vă spun este aceasta: „Umblați pe căile Mele.”

Omul corupt este incapabil să-L reprezinte pe Dumnezeu

Omul a trăit sub vălul influenței întunericului, a fost ținut în robie de influența Satanei fără nicio scăpare. Iar firea omului devine tot mai coruptă, după ce a fost supusă lucrării Satanei. S-ar putea spune că omul a trăit dintotdeauna cu firea coruptă satanică, incapabil să-L iubească pe Dumnezeu cu adevărat. În această situație, dacă omul dorește să-L iubească pe Dumnezeu, trebuie să se dezbrace de fățărnicie, importanță de sine, trufie, vanitate și altele asemenea, toate acestea aparținând firii Satanei. În caz contrar, iubirea omului este o iubire impură, este o iubire a Satanei, și una care sigur nu poate primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Nimeni nu este cu adevărat capabil să-L iubească pe Dumnezeu fără a fi imediat desăvârșit, pedepsit, frânt, emondat, disciplinat, mustrat sau purificat de Duhul Sfânt. Dacă spui că o parte din firea ta Îl reprezintă pe Dumnezeu și, prin urmare, ești capabil să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat, atunci vorbește aroganța din tine și ești ridicol. Iar astfel de oameni reprezintă arhanghelul! Natura înnăscută a omului nu este capabilă de la sine să-L reprezinte direct pe Dumnezeu. Omul trebuie să se lepede de natura sa înnăscută prin desăvârșirea lui Dumnezeu, iar apoi, traiul său poate fi binecuvântat de Dumnezeu doar dacă respectă și împlinește voia lui Dumnezeu și, de asemenea, dacă se supune lucrării Duhului Sfânt. Nicio persoană care trăiește în trup nu Îl poate reprezenta nemijlocit pe Dumnezeu, decât dacă este folosit de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, nici chiar despre o astfel de persoană, cu firea și traiul său, nu se poate spune că Îl reprezintă pe deplin pe Dumnezeu; se poate spune doar că traiul său este îndrumat de Duhul Sfânt. Firea unui astfel de om nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu.

 Cu toate că firea omului este hotărâtă dinainte de Dumnezeu – acest lucru este dincolo de orice îndoială și poate fi considerat un lucru incontestabil – ea a fost prelucrată de Satana. Drept urmare, întreaga fire a omului reprezintă firea Satanei. Omul ar putea spune că Dumnezeu îndeplinește lucrurile pur și simplu, prin intermediul firii și că și el se comportă în acest fel, că și el are acest tip de caracter, aşadar, spune el, această fire Îl reprezintă pe Dumnezeu. Ce fel de om este acesta? Poate, cumva, firea coruptă de Satana să-L reprezinte pe Dumnezeu? Acel ce spune că firea sa Îl reprezintă pe Dumnezeu, Îl blasfemiază pe Dumnezeu și aduce o insultă Duhului Sfânt! Din perspectiva felului în care lucrează Duhul Sfânt, lucrarea pe care Dumnezeu o întreprinde pe pământ vizează doar să cucerească. Acesta este motivul pentru care o mare parte din firea omului coruptă de Satana nu a fost curățată încă și motivul pentru care omul își duce încă traiul după chipul Satanei. Este bunătatea omului și reprezintă acțiunile sale pământești sau, mai precis, reprezintă pe Satana și nu Îl poate reprezenta sub niciun chip pe Dumnezeu. Chiar dacă un om Îl iubește deja pe Dumnezeu în măsura în care traiul său poate fi un fel de rai pe pământ, acesta poate, totuși, grăi astfel: „Vai, Doamne! Nu Te pot iubi îndeajuns” şi, chiar dacă a atins cea mai înaltă sferă, tot nu se poate spune că trăiește ca Dumnezeu sau că Îl reprezintă pe Dumnezeu, întrucât esența omului este diferită de cea a lui Dumnezeu. Omul nu poate trăi vreodată ca Dumnezeu şi, cu atât mai puţin, nu poate deveni Dumnezeu. Traiul pe care Duhul Sfânt l-a stabilit pentru om este în acord doar cu ceea ce Dumnezeu îi cere omului.

 Toate faptele Satanei se manifestă în om. Toate faptele omului sunt manifestări ale Satanei, neputându-L reprezenta, prin urmare, pe Dumnezeu. Omul este întruchiparea Satanei, iar firea omului este incapabilă să reprezinte firea lui Dumnezeu. Unii oameni au un caracter bun; Dumnezeu poate lucra prin caracterul unor astfel de persoane, iar lucrurile pe care aceștia le înfăptuiesc sunt îndrumate de Duhul Sfânt. Cu toate acestea, firea lor este incapabilă de a-L reprezenta pe Dumnezeu. Lucrarea pe care Dumnezeu o face asupra lor reprezintă doar lucrul cu și extinderea asupra a ceea ce există deja în interiorul lor. Fie vorba de profeți sau de oamenii folosiți de Dumnezeu în vremurile trecute, nimeni nu Îl poate reprezenta nemijlocit. Toți oamenii ajung să-L iubească pe Dumnezeu doar forțați fiind de împrejurări și nimeni nu se străduiește să coopereze în baza voinței proprii. Ce sunt lucrurile pozitive? Tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu este pozitiv. Firea omului a fost, totuși, prelucrată de Satana şi nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu. Doar Dumnezeul întrupat – iubirea Sa, voința Sa de a suferi, dreptatea, supunerea, smerenia şi tăcerea Sa – toate acestea Îl reprezintă nemijlocit pe Dumnezeu. Aceasta pentru că, atunci când El a venit, era lipsit de natura întinată de păcat, și venea direct de la Dumnezeu, fără să fi fost prelucrat de Satana. Isus are doar forma trupului păcătos şi nu reprezintă păcatul; prin urmare, acțiunile, faptele şi vorbele Sale de până înaintea îndeplinirii lucrării Sale prin crucificare (inclusiv cele din momentul crucificării Sale) Îl reprezintă toate nemijlocit pe Dumnezeu. Exemplul lui Isus este suficient pentru a arăta că niciun om a cărui natură este întinată de păcat nu Îl poate reprezenta pe Dumnezeu şi că păcatul omului îl reprezintă pe Satana. Cu alte cuvinte, păcatul nu Îl reprezintă pe Dumnezeu şi Dumnezeu este fără de păcat. Chiar şi lucrarea pe care Duhul Sfânt o face asupra omului poate fi considerată doar condusă de Duhul Sfânt şi nu se poate spune că a fost îndeplinită de om în numele lui Dumnezeu. În ceea ce-l priveşte pe om, însă, nici păcatele sale şi nici firea sa nu Îl reprezintă pe Dumnezeu. Din perspectiva lucrării făcute de Duhul Sfânt asupra omului încă din negura timpului şi până astăzi, cea mai mare parte a fost făcută de Duhul Sfânt. Datorită acesteia omul are ceea ce trăiește. Totuşi, acest lucru este doar unilateral şi foarte puţini pot trăi în adevăr după ce Duhul Sfânt s-a ocupat de ei şi i-a disciplinat. Cu alte cuvinte, este prezentă doar lucrarea Duhului Sfânt, în vreme ce conlucrarea omului lipseşte. Este limpede acum? Așa stând lucrurile, ce ar trebui să faci pentru a-ţi da silinţa în a colabora cu El, în timp ce Duhul Sfânt lucrează şi, astfel, să-ţi îndeplineşti datoria?

Taina întrupării (2)

În acea vreme, când Isus lucra în Iudeea, El a făcut aceasta în mod deschis, însă acum, Eu lucrez și vorbesc printre voi în secret. Cei necredincioși nu sunt deloc conștienți despre aceasta. Lucrarea Mea printre voi este închisă pentru cei din afară. Aceste cuvinte, aceste mustrări și judecăți, sunt cunoscute numai de voi toți și nu de alții. Toată această lucrare este îndeplinită în mijlocul vostru și vă este împărtășită doar vouă; niciunul dintre necredincioși nu știe despre acest lucru, căci timpul nu a venit încă. Acești oameni sunt aproape de a fi făcuți compleți după ce au îndurat mustrări, însă cei din exterior nu știu nimic despre aceasta. Această lucrare este mult prea ascunsă! Pentru ei, Dumnezeu devenit trup este ascuns, dar pentru cei din acest curent, se poate spune că El este deschis. Deși, în Dumnezeu, totul este deschis, totul este revelat și totul este eliberat, acest lucru este adevărat doar pentru cei care cred în El; în ceea ce-i privește pe restul, necredincioșii, nimic nu este făcut cunoscut. Lucrarea realizată aici este acum strict închisă pentru a nu-i lăsa pe ei să o cunoască. Dacă ei ar deveni conștienți de această lucrare, atunci tot ce ar face ar fi să o condamne și să o supună persecuției. Nu ar crede în ea. Pentru a lucra în națiunea marelui balaur roșu, această cea mai înapoiată dintre locații, nu este o sarcină ușoară. Dacă această lucrare ar urma să fie scoasă la lumină, ar fi imposibil de continuat. Această etapă a lucrării, pur și simplu, nu poate fi îndeplinită în acest loc. Dacă această lucrare ar fi urmat să fie realizată în mod public, cum ar fi putut ei să-i permită să avanseze? Oare acest lucru nu ar supune lucrarea unui risc și mai mare? Dacă această lucrare nu ar fi ascunsă, ci, mai degrabă, efectuată ca în timpul lui Isus, când El a vindecat, în mod spectaculos, bolnavii și a scos demoni, atunci nu ar fi fost „luat prizonier” de diavoli acum mult timp? Ar putea ei să tolereze existența lui Dumnezeu? Dacă ar urma să intru acum în săli pentru a predica și a ține prelegeri oamenilor, atunci nu aș fi fost sfărâmat în bucăți acum mult timp? Și dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, cum s-ar fi putut realiza în continuare lucrarea Mea? De dragul tăinuirii, n-au fost deloc manifestate, în mod deschis, niciun fel de semne și minuni. Deci, pentru necredincioși, lucrarea Mea nu poate fi văzută, cunoscută sau descoperită. Dacă această etapă a lucrării ar urma să fie făcută, în același mod ca și lucrarea lui Isus în Epoca Harului, nu ar putea fi atât de stabilă pe cât este acum. Deci, pentru a lucra, în secret, în acest fel, vă este de folos vouă și lucrării, în ansamblu. Când lucrarea lui Dumnezeu pe pământ va ajunge la final, adică, atunci când se va încheia această lucrare secretă, această etapă a lucrării, va ieși la iveală. Toți vor ști că există un grup de învingători în China; toți vor ști că Dumnezeu devenit trup este în China și că lucrarea Lui a ajuns la final. Omul doar atunci își va da seama: de ce China trebuie încă să arate declin sau prăbușire? Se pare că Dumnezeu Își desfășoară personal lucrarea în China și a desăvârșit ca învingători un grup de oameni.


 Dumnezeu devenit trup Se manifestă doar unei părți a poporului care Îl urmează în timpul acestei perioade, când Își desfășoară personal lucrarea, iar nu tuturor făpturilor. El a devenit trup doar pentru a finaliza o etapă a lucrării Sale și nu de dragul de a-i arăta omului chipul Său. Totuși, lucrarea Sa trebuie să fie îndeplinită de El Însuși, astfel că este necesar ca El să facă acest lucru în trup. Când se încheie această lucrare, El va pleca din lumea umană; El nu poate rămâne pe termen lung printre oameni, de teamă să nu stea în calea lucrării ce va urma. Ceea ce El arată mulțimii este doar firea Sa dreaptă și toate faptele Sale, și nu chipul corpului Său atunci când a devenit de două ori trup, deoarece chipul lui Dumnezeu nu poate fi demonstrat decât prin firea Lui și nu poate fi înlocuit de chipul trupului Său întrupat. Chipul trupului Său este arătat doar unui număr limitat de oameni, numai celor care Îl urmează în timp ce El lucrează în trup. Acesta este motivul pentru care lucrarea care se desfășoară acum este făcută în asemenea secret. În același fel, Isus S-a arătat numai evreilor atunci când Și-a făcut lucrarea și nu S-a arătat niciodată, în mod public, niciunei alte națiuni. Astfel, odată ce Și-a încheiat lucrarea, El a părăsit imediat omul și nu a rămas; după aceea, nu a fost El, acest chip al omului, care i S-a arătat acestuia, ci Duhul Sfânt care a îndeplinit lucrarea în mod direct. Odată ce lucrarea lui Dumnezeu devenit trup este complet terminată, El Se îndepărtează de lumea muritoare și nu mai lucrează niciodată așa cum a făcut atunci când era în trup. După aceasta, lucrarea este făcută, în totalitate, direct de către Duhul Sfânt. În timpul acestei perioade, omul abia poate să vadă chipul corpului Său trupesc; El nu Se arată deloc omului, ci rămâne ascuns pentru totdeauna. Timpul este limitat pentru lucrarea lui Dumnezeu devenit trup. Ea se desfășoară într-o anumită epocă, perioadă, națiune și printre anumiți oameni. Această lucrare o reprezintă doar pe cea din timpul întrupării lui Dumnezeu și este specifică epocii; ea reprezintă lucrarea Duhului lui Dumnezeu într-o anumită epocă, și nu întreaga Sa lucrare. Prin urmare, chipul lui Dumnezeu devenit trup nu va fi arătat tuturor popoarelor. Ceea ce este arătat mulțimii este, în întregime, dreptatea și firea lui Dumnezeu, mai degrabă decât chipul Său când a devenit de două ori trup. Nu este nici singurul chip care este arătat omului, nici cele două chipuri combinate. Prin urmare, este imperativ ca trupul întrupat al lui Dumnezeu să părăsească pământul după finalizarea lucrării pe care trebuie s-o facă, pentru că El vine doar să facă lucrarea pe care ar trebui să o facă, și nu să-Și arate oamenilor chipul. Chiar dacă semnificația întrupării a fost deja îndeplinită de două ori de către Dumnezeu devenit trup, totuși El nu Se va manifesta, în mod deschis, niciunei națiuni care nu L-a văzut niciodată înainte. Isus nu Se va mai arăta niciodată iudeilor drept Soarele dreptății, nici nu va urca pe Muntele Măslinilor și nu Se va arăta tuturor popoarelor; tot ceea ce au văzut evreii este portretul lui Isus din timpul Său petrecut în Iudeea. Acest lucru se datorează faptului că lucrarea lui Isus, în întruparea Lui, s-a încheiat acum două mii de ani; El nu Se va întoarce în Iudeea în chipul unui evreu, cu atât mai puțin nu Se va arăta în cel din vremea petrecută în Iudeea oricăreia dintre națiunile neamurilor, întrucât chipul lui Isus devenit trup este doar chipul unui evreu, și nu cel al Fiului Omului, pe care L-a văzut Ioan. Chiar dacă Isus le-a promis discipolilor Săi că va veni din nou, El nu Se va arăta pur și simplu în chipul unui evreu pentru toți cei din națiunile neamurilor. Ar trebui să știți că lucrarea lui Dumnezeu devenit trup este pentru a permite accesul la o epocă. Această lucrare este limitată la câțiva ani, iar El nu poate să finalizeze întreaga lucrare a Duhului lui Dumnezeu. În același fel, chipul lui Isus ca evreu poate reprezenta doar chipul lui Dumnezeu pe când a lucrat în Iudeea, iar El a putut face doar lucrarea răstignirii. În timpul perioadei când Isus era în trup, El nu putea să facă lucrarea de a pune capăt epocii sau de a distruge omenirea. De aceea, după ce a fusese răstignit și Își încheiase lucrarea, S-a înălțat la Ceruri și S-a ascuns pentru totdeauna de om. De atunci înainte, acei credincioși loiali din națiunile neamurilor nu au putut vedea manifestarea Domnului Isus, ci doar portretul Lui pe care îl lipiseră pe perete. Acest portret este doar unul desenat de om, și nu chipul pe care Dumnezeu Însuși l-a arătat omului. Dumnezeu nu Se va arăta mulțimii, în mod deschis, în chipul din vremea când El a devenit, de două ori, trup. Lucrarea pe care o face printre oameni este ca să le permită acestora să-I înțeleagă firea. Toate acestea sunt arătate omului prin intermediul lucrării diferitelor epoci; ea este realizată mai degrabă prin firea pe care El a făcut-o cunoscută și prin lucrarea pe care a făcut-o, mai degrabă decât prin manifestarea lui Isus. Adică, chipul lui Dumnezeu este făcut cunoscut omului nu prin chipul întrupat, ci, mai degrabă, prin lucrarea îndeplinită de Dumnezeul întrupat, care are atât chip, cât și formă; iar prin lucrarea Lui, chipul Său este arătat, iar firea Sa este făcută cunoscută. Aceasta este semnificația lucrării pe care El dorește să o facă în trup.


 Odată ce lucrarea celor două întrupări ale lui Dumnezeu ajunge la final, El va începe să-Și arate firea dreaptă peste națiunile neamurilor, permițând mulțimii să-I vadă chipul. El Își va manifesta firea și, prin intermediul acesteia, va clarifica sfârșitul diferitelor categorii de oameni, punând, prin aceasta, capăt, cu desăvârșire, vechii epoci. Motivul pentru care lucrarea Sa în trup nu se desfășoară pe o mare întindere (așa cum Isus a lucrat doar în Iudeea, iar astăzi Eu lucrez numai printre voi) este pentru că lucrarea Lui în trup are granițe și limite. El îndeplinește, pur și simplu, o scurtă perioadă a lucrării în chipul unui trup obișnuit și normal; El nu folosește acest trup întrupat pentru a face lucrarea veșniciei sau lucrarea de a Se arăta oamenilor din națiunile neamurilor. Lucrarea în trup poate fi limitată doar în raza de acțiune (cum ar fi să lucreze doar în Iudeea sau numai printre voi), iar, apoi, prin intermediul lucrării desfășurate între aceste granițe, sfera sa poate fi, apoi, extinsă. Desigur, lucrarea de extindere urmează să fie efectuată, în mod direct, de către Duhul Său și nu va mai fi apoi lucrarea trupului Său întrupat. Căci lucrarea în trup are granițe și nu se întinde în toate colțurile universului - aceasta nu se poate realiza. Prin lucrarea în trup, Duhul Său îndeplinește lucrarea care este de urmat. De aceea, lucrarea făcută în trup are un caracter inaugural care se desfășoară între anumite granițe; după aceea, Duhul Său este Cel care continuă cu această lucrare și o face, în plus, într-o sferă extinsă.


 Lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă pe acest pământ este doar pentru a ghida epoca, pentru a permite accesul la o nouă epocă și a pune capăt celei vechi. El nu a venit pentru a trăi cursul vieții unui om pe pământ, pentru a experimenta pentru Sine bucuriile și necazurile vieții ca un om sau pentru a desăvârși o anumită persoană prin mâna Lui, ori pentru a privi personal o anumită persoană pe măsură ce crește. Aceasta nu este lucrarea Lui; ea este doar ca să permită accesul la noua epocă și să pună capăt celei vechi. Adică, El, în mod personal, va deschide o epocă, îi va pune capăt celeilalte și îl va înfrânge pe Satana, desfășurându-Și personal lucrarea. De fiecare dată când El Își îndeplinește lucrarea în persoană, este ca și cum Și-ar pune un picior pe terenul de luptă. Întâi, El învinge lumea și-l biruiește pe Satana în trup; El intră în posesia întregii slave și face publică întreaga lucrare a celor două mii de ani, făcând-o astfel încât toți oamenii de pe pământ să pășească pe cărarea cea dreaptă și să trăiască o viață de pace și bucurie. Cu toate acestea, Dumnezeu nu poate trăi, pentru mult timp, cu omul pe pământ, deoarece El este Dumnezeu și, în definitiv, este deosebit de om. El nu poate trăi viața unui om obișnuit, adică, El nu poate locui pe pământ ca un om care nu este cu nimic ieșit din comun, deoarece El are, pentru a-și susține viața umană, doar o mică parte din umanitatea normală a unui om obișnuit. Cu alte cuvinte, cum ar putea Dumnezeu să-Și întemeieze o familie, să aibă o carieră și să crească copii pe pământ? Nu ar fi aceasta o rușine pentru El? Faptul că El este înzestrat cu umanitate normală este doar în scopul de a realiza lucrarea într-o manieră normală, nu pentru a face posibil ca El să aibă o familie și o carieră, așa cum ar avea un om obișnuit. Rațiunea și mintea Sa normală, hrănirea și îmbrăcămintea normală a trupului Său sunt suficiente pentru a dovedi că El are o umanitate normală; nu este nevoie ca El să aibă o familie sau o carieră pentru a dovedi că este dotat cu o umanitate normală. Acest lucru ar fi complet inutil! Venirea lui Dumnezeu pe pământ este Cuvântul care devine trup; El, pur și simplu, îi permite omului să înțeleagă și să vadă cuvântul Său, adică, îi permite omului să vadă lucrarea îndeplinită de către trup. Intenția Lui nu este ca oamenii să-I abordeze trupul într-un anumit fel, ci doar ca omul să fie supus până la sfârșit, adică, să asculte toate cuvintele care ies din gura Sa și să se supună întregii lucrări pe care o face El. El doar lucrează în trup, fără a cere, în mod intenționat, ca omul să slăvească măreția și sfințenia trupului Său. El doar îi arată omului înțelepciunea lucrării Sale și întreaga autoritate pe care o exercită. Prin urmare, chiar dacă are o umanitate extraordinară, El nu face niciun anunț și Se concentrează doar asupra lucrării pe care ar trebui să o facă. Ar trebui să știți de ce Dumnezeu a devenit trup și, totuși, nu publică înainte sau nu mărturisește umanității Sale normale, ci doar îndeplinește, pur și simplu, lucrarea pe care dorește să o facă. Prin urmare, tot ceea ce puteți vedea de la Dumnezeul întrupat este ceea ce este El, în mod divin; acest lucru este, pur și simplu, deoarece El nu proclamă niciodată ceea ce este, din punct de vedere uman, pentru ca omul să imite. Doar atunci când omul îi conduce pe alții, vorbește despre ceea ce este el, din punct de vedere uman, pentru a le câștiga mai bine admirația și supunerea și, prin aceasta, să ajungă să-i conducă pe alții. Pe de altă parte, Dumnezeu îl cucerește pe om doar prin lucrarea Sa (adică, lucrarea de neatins pentru om); nu există nicio îndoială despre faptul că El este admirat de om sau că îl face pe om să-L adore. Tot ceea ce face El este să insufle în om un sentiment de venerație pentru El sau o rațiune a nepătrunderii Sale. Dumnezeu nu are nevoie să-l impresioneze pe om; tot ceea ce are nevoie este ca tu să-L venerezi odată ce ai mărturisit firea Lui. Lucrarea pe care Dumnezeu o face este a Sa; ea nu poate fi făcută de către om în locul Lui, nici nu poate fi realizată de către om. Doar Dumnezeu Însuși Își poate face propria lucrare și să inaugureze o nouă epocă pentru a conduce omul în noi vieți. Lucrarea pe care El o face este ca să-i permită omului să intre în posesia unei noi vieți și să intre într-o nouă epocă. Restul lucrării este înmânată acelor oameni cu umanitate normală și care sunt admirați de alții. Prin urmare, în Epoca Harului, El a terminat lucrarea celor două mii de ani în doar trei ani și jumătate din cei treizeci și trei de ani ai Săi în trup. Când Dumnezeu vine pe pământ pentru a-Și îndeplini lucrarea, El întotdeauna finalizează lucrarea celor două mii de ani sau a unei epoci întregi în cel mai scurt interval de câțiva ani. Nu pierde timpul și nu întârzie; El condensează, pur și simplu, lucrarea mai multor ani, astfel încât să se finalizeze în doar câțiva ani. Acest lucru se datorează faptului că lucrarea pe care El o face personal este, în întregime, de dragul deschiderii unei noi ieșiri și a introducerii într-o nouă epocă.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Ce atitudine ai față de cele treisprezece epistole?

Noul Testament al Bibliei conține cele treisprezece epistole ale lui Pavel. Aceste treisprezece scrisori au fost toate scrise de către Pavel bisericilor care au crezut în Isus Hristos în perioada lucrării lui. Aceasta înseamnă că a fost ridicat să scrie aceste scrisori după ce Isus S-a înălțat la cer. Scrisorile lui sunt mărturii ale învierii Domnului Isus și înălțării Lui la cer după moartea Sa și propovăduiesc oamenilor calea pentru pocăință și purtarea crucii.

Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu vor trăi veșnic în lumina Lui

Esența credinței majorității oamenilor în Dumnezeu este convingere religioasă: ei sunt incapabili de a-L iubi pe Dumnezeu și pot doar să-L urmeze pe Dumnezeu precum un robot, incapabili de a tânji cu adevărat după Dumnezeu sau a-L adora. Ei doar Îl urmează în tăcere. Mulți oameni cred în Dumnezeu, dar există foarte puțini care Îl iubesc pe Dumnezeu; ei doar Îl venerează pe Dumnezeu pentru că le este teamă de o catastrofă, sau Îl admiră pe Dumnezeu pentru că El este mare și puternic – dar în venerația și admirația lor nu există iubire sau tânjire adevărată. În experiențele lor, ei caută detaliile puțin importante ale adevărului sau niște mistere nesemnificative. Majoritatea oamenilor doar urmează, ei pescuiesc în ape tulburi doar pentru a primi binecuvântări; ei nu caută adevărul, nici nu I se supun cu adevărat lui Dumnezeu pentru a primi binecuvântările Lui.

Lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omului

Cât de mult din lucrarea omului este lucrarea Duhului Sfânt și cât de mult este experiența omului? Chiar și acum, se poate spune că oamenii tot nu înțeleg aceste întrebări, iar acest lucru se întâmplă deoarece oamenii nu înțeleg principiile de lucru ale Duhului Sfânt. Lucrarea omului despre care vorbesc se referă, desigur, la lucrarea celor care dețin lucrarea Sfântului Duh sau a acelora care sunt folosiți de Sfântul Duh. Nu mă refer la lucrarea provenită din voința omului, ci la lucrarea apostolilor, a lucrătorilor sau a fraților și surorilor obișnuiți din sfera lucrării Duhului Sfânt. Aici, lucrarea omului nu se referă la lucrarea lui Dumnezeu întrupat, ci la scopul și principiile lucrării Duhului Sfânt asupra oamenilor.