Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)

Sfințenia lui Dumnezeu (III)

Despre ce subiect am avut părtășie ultima dată? (Sfințenia lui Dumnezeu.) Și care aspect al lui Dumnezeu Însuși privește sfințenia Lui? Se referă la esența Sa? (Da.) Deci, care este subiectul care se referă la esența lui Dumnezeu în părtășia noastră? Este sfințenia Sa? (Da.) Sfințenia lui Dumnezeu: aceasta este esența Sa unică. Care a fost tema principală despre care am avut părtășie ultima oară? (Deslușirea răutății Satanei.) Și despre ce am avut noi părtășie ultima dată cu privire la răutatea lui? Puteți să vă amintiți? (Cum Satana corupe omenirea. El folosește cunoașterea, știința, cultura tradițională, superstiția și tendințele sociale pentru a ne corupe.) Acesta a fost principalul subiect pe care l-am discutat ultima dată. Satana folosește cunoașterea, știința, superstiția, cultura tradițională și tendințele sociale pentru a corupe omul; acestea sunt modurile în care îl corupe pe om. Câte moduri sunt în total? (Cinci.) Ce credeți că folosește Satana cel mai mult pentru a corupe omul, ceea ce îl corupe cel mai profund? (Cultura tradițională.) Unii frați și surori cred că este cultura tradițională. Altcineva? (Cunoștințele.) Se pare că voi aveți un nivel ridicat de cunoștințe. Alții? (Cunoștințele.) Voi împărtășiți aceeași viziune. Frații și surorile care au spus cultura tradițională, ne puteți spune de ce credeți acest lucru? Aveți vreo înțelegere referitor la acest lucru? Nu vreți să vă explicați înțelegerea? (Filosofiile Satanei și doctrinele lui Confucius și Mencius sunt adânc întipărite în mintea noastră, deci, simțim că acestea ne corup foarte profund.) Cei dintre voi care cred că este cunoașterea, puteți explica de ce? Spuneți motivele voastre. (Cunoștințele nu ne pot lăsa niciodată să ne închinăm lui Dumnezeu. Acestea neagă existența și domnia Lui. Adică, Satana ne spune să studiem de la o vârstă fragedă și că numai prin studiu și dobândirea cunoștințelor este asigurat viitorul și destinul nostru. În acest fel el ne corupe.) Satana folosește cunoașterea pentru a-ți controla viitorul și destinul, apoi te duce de nas; acesta este modul în care crezi că Satana îl corupe cel mai profund pe om. Deci, majoritatea dintre voi credeți că Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe cel mai profund pe om. Mai există și altele? Ce spuneți despre știință sau tendințele sociale, de exemplu? Este cineva de acord cu acestea? (Da.) Astăzi voi avea părtășie din nou cu privire la cele cinci aspecte în care Satana îl corupe pe om și, odată ce voi termina, voi continua să vă adresez câteva întrebări pentru a vedea exact în ce aspect îl corupe Satana cel mai profund pe om.

Cele cinci aspecte în care Satana corupe omul sunt cele cinci moduri în care acesta o face. Prima dintre cele cinci căi pe care le-am menționat este cunoașterea, deci, haideți să luăm mai întâi cunoașterea ca subiect al părtășiei. Satana folosește cunoașterea ca momeală. Ascultați cu atenție: acesta este doar un tip de momeală. Oamenii sunt convinși să „studieze din greu și să se perfecționeze în fiecare zi”, să se înarmeze cu cunoștințe, ca și cu o armă, apoi să le folosească pentru a deschide poarta spre știință; cu alte cuvinte, cu cât dobândești mai multă cunoaștere, cu atât vei înțelege mai mult. Satana le spune oamenilor toate acestea. Satana le spune oamenilor să încurajeze și idealurile înalte, în același timp în care dobândesc cunoașterea, spunându-le să aibă ambiții și idealuri. Fără știrea oamenilor, Satana transmite multe mesaje ca acesta, determinând oamenii să simtă, în mod inconștient, că aceste lucruri sunt corecte sau folositoare. Fără a-și da seama, oamenii merg pe acest drum, conduși, fără să știe, de propriile idealuri și ambiții. Pas cu pas, oamenii învață, fără să-și dea seama, gândirea oamenilor mari sau celebri din cunoștințele date de Satana. De asemenea, ei învață un lucru după altul din faptele unora pe care oamenii îi consideră eroi. Poate cunoașteți unele dintre faptele pe care Satana le recomandă pentru om în faptele acestor eroi sau ce vrea să insufle el în om. Ce întipărește Satana în om? Omul trebuie să fie patriot, să aibă integritate națională și să fie eroic. Ce învață omul din unele povești istorice sau din niște biografii ale unor figuri eroice? Să aibă un simț al loialității personale sau să facă ceva pentru un amic sau pentru un prieten de-al său. În cadrul acestei cunoașteri a Satanei, omul, fără să-și dea seama, învață multe lucruri care nu sunt pozitive. În mijlocul inconștienței, semințele pregătite pentru ei de către Satana sunt plantate în mințile lor imature. Aceste semințe îi fac să simtă că ar trebui să fie oameni minunați, că ar trebui să fie faimoși, să fie eroi, patrioți, să fie oameni care își iubesc familiile sau care vor face orice pentru un prieten și care au un simț al loialității personale. Seduși de Satana, ei merg neștiutori pe drumul pe care el l-a pregătit pentru ei. Pe măsură ce merg pe acest drum, ei sunt forțați să accepte regulile de viață ale Satanei. Neștiind și total inconștienți de ei înșiși, își dezvoltă propriile reguli de viață, atunci când acestea nu sunt altceva decât regulile Satanei, întipărite în ei cu forța. În timpul procesului de învățare, Satana îi determină să-și promoveze propriile scopuri, să decidă propriile scopuri în viață, reguli de viață și direcția în viață, insuflându-le în același timp lucruri ale Satanei, folosind povești, biografii și toate mijloacele posibile pentru ca oamenii, încetul cu încetul, să ajungă să muște momeala. În acest fel, pe parcursul învățăturii lor, unora ajunge să le placă literatura, altora economia, unora astronomia sau geografia. Apoi, există unii cărora ajunge să le placă politica, unii cărora le place fizica, altora chimia și chiar unii cărora le place teologia. Toate acestea fac parte din cunoaștere. În inimile voastre, fiecare dintre voi știe cum stă treaba cu aceste lucruri, fiecare a avut contact cu ele înainte. În ceea ce privește aceste tipuri de cunoștințe, oricine poate vorbi la nesfârșit despre unele dintre ele. Și, astfel, este clar cât de profund a intrat în mintea omului această cunoaștere, arată poziția ocupată de ea în mintea lui și ce efect profund are asupra acestuia. Odată ce cuiva îi place o fațetă a cunoașterii, atunci când, în inima ei, o persoană s-a îndrăgostit profund de una, atunci ea, fără să-și dea seama, dezvoltă idealuri: unii oameni doresc să fie autori, alții scriitori, unii vor să facă o carieră din politică, iar alții vor să se implice în economie și să devină oameni de afaceri. Apoi, există un grup de oameni care vor să fie eroi, să fie măreți sau faimoși. Indiferent de ce fel de persoană vrea cineva să fie, scopul ei este să ia această metodă de însușire a cunoștințelor și să o folosească în propriile scopuri, să-și realizeze propriile dorințe și idealuri. Nu contează cât de bine sună – ei vor să-și realizeze visele, să nu trăiască această viață în zadar sau doresc să se implice într-o carieră – ei promovează aceste idealuri și ambiții înalte, dar, în esență, pentru ce sunt toate acestea? V-ați gândit la aceasta înainte? De ce vrea Satana să facă acest lucru? Cu ce scop insuflă el aceste lucruri în om? Această întrebare trebuie să fie clară în inimile voastre.

Acum, să vorbim despre modul în care Satana folosește cunoașterea pentru a corupe omul. Mai întâi, trebuie să știm ce vrea el să-i facă omului, folosind cunoașterea, și pe ce fel de drum de urmat îl conduce pe acesta. (Să I se împotrivească lui Dumnezeu.) Cu siguranță, ca să I se împotrivească Lui. Acesta este efectul pe care îl poți vedea în cazul oamenilor care-și însușesc cunoștințe și consecința pe care o vezi după aceasta – împotrivirea față de Dumnezeu. Deci, care sunt motivele sinistre ale Satanei? Nu ți-e limpede, nu-i așa? În timpul dobândirii de către om a cunoașterii, Satana va folosi orice metodă, fie că este vorba de explicarea istorisirilor, oferind oamenilor doar o parte a cunoașterii sau permițându-le să-și satisfacă dorințele sau să-și îndeplinească idealurile. Îți este clar exact pe ce drum vrea Satana să te conducă? Oamenii cred că nu este nimic în neregulă în dobândirea cunoștințelor, că acesta este cursul natural. Ca să Mă exprim delicat, ca să încurajezi idealuri înalte sau să ai ambiții înseamnă să ai aspirații, iar aceasta ar trebui să fie cărarea cea dreaptă în viață. Nu este mai măreț ca oamenii să trăiască în acest fel dacă își pot realiza propriile idealuri sau pot avea o carieră de succes în viață? Nu doar ca să-i cinstească pe strămoșii săi în acel fel, ci poate și ca să-și lase urmele în istorie - nu este acesta un lucru bun? Acesta este un lucru bun în ochii oamenilor din lume, iar, pentru ei, acest lucru ar trebui să fie potrivit și pozitiv. Oare Satana, cu motivele sale sinistre, ia totuși, pur și simplu, oamenii la un astfel de drum și apoi hotărăște că a terminat? Cu siguranță, nu. De fapt, indiferent de cât de înalte sunt idealurile omului, cât de realiste sau de potrivite pot fi dorințele lui, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este strâns legat de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru viața fiecărei persoane și acestea sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Unul este „faimă”, iar celălalt este „câștig”: ele sunt faima și câștigul. Satana folosește o modalitate foarte subtilă și foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor; nu este vreun fel de mod drastic. În mijlocul inconștienței, oamenii ajung să accepte modul de viață al Satanei, regulile sale de viață, stabilindu-și obiectivele și direcția în viață și, de asemenea, ei ajung, fără să-și dea seama, să aibă idealuri în viață. Indiferent cât de pretențioase par aceste idealuri de viață, ele sunt doar un pretext care este strâns legat de faimă și câștig. Orice persoană importantă sau cunoscută, de fapt toți oamenii, tot ce urmează ei în viață se referă doar la aceste două cuvinte: „faimă” și „câștig”. Nu este așa? Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice în căutarea plăcerii și delectarea, fără scrupule, a trupului. Oamenii, de bună voie, dar fără să știe, își iau trupurile, mințile, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor și le înmânează cu totul Satanei pentru a obține faima și a câștiga ceea ce-și doresc. Oamenii fac acest lucru fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna necesitatea de a recupera totul. Oare pot oamenii să mai aibă vreun control asupra lor odată ce se refugiază în Satana și-i devin loiali în acest fel? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. Ei, de asemenea, s-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce cineva se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este drept sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Acest lucru se datorează faptului că puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare și ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie nesfârșită. Nu este acest lucru adevărat? Unii oameni vor spune: „Însușirea cunoștințelor nu este altceva decât citirea cărților sau învățarea câtorva lucruri pe care nu le cunoaștem deja, astfel încât să nu fim demodați sau să nu fim lăsați în urmă de lume. Cunoștințele sunt însușite doar pentru a putea pune mâncare pe masă, pentru propriul nostru viitor sau pentru necesitățile de bază.” Acum puteți să-Mi spuneți dacă există cineva care va îndura un deceniu de studiu intens doar pentru necesitățile de bază, doar pentru a soluționa problema alimentelor? (Nu, nu există.) Nu există astfel de oameni. Deci, de ce suferă el aceste greutăți și îndură în toți acești ani? Pentru faimă și câștig: faima și câștigul îl așteaptă în față, îl cheamă, iar el crede că numai prin propria sârguință, greutăți și luptă poate să urmeze acel drum și, prin aceasta, să obțină faimă și câștig. El trebuie să sufere aceste greutăți pentru propria cale și pentru bucuria sa viitoare și pentru o viață mai bună. Ce este oare această cunoaștere – puteți să-Mi spuneți? Nu este vorba de reguli de viață întipărite în oameni de către Satana, învățate de la el în cursul însușirii de către ei a cunoștințelor? Nu sunt idealurile înalte ale vieții insuflate în om de către Satana? Luați, de exemplu, ideile oamenilor de seamă, integritatea spiritului celebru sau curajos al figurilor eroice sau luați cavaleria și bunătatea protagoniștilor și a spadasinilor din romanele de arte marțiale. (Da, despre asta este vorba.) Aceste idei influențează o generație după alta, iar oamenii fiecărei generații sunt făcuți să accepte aceste idei, să trăiască pentru ele și să le urmărească la nesfârșit. Acesta este modul, canalul prin care Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om. Deci, după ce Satana i-a condus pe oameni spre acest drum, mai este posibil ca ei să I se închine lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Cunoașterea și gândirea insuflate în om de către Satana conțin vreun lucru care să aibă legătură cu închinarea în fața lui Dumnezeu? Au ele ceva ce aparține adevărului? (Nu, nu au.) Conțin ele ceva care să aibă legătură cu teama de Dumnezeu și a se feri de rău? (Nu, nu conțin.) Păreți că vorbiți puțin nesigur, dar nu contează. Atât timp cât recunoști că „faima” și „câștigul” sunt cele două cuvinte cheie pe care Satana le folosește pentru a-i ademeni pe oameni pe calea răului, atunci este suficient.

Să recapitulăm din nou, pe scurt: Ce folosește Satana pentru a-l ține pe om îngrădit și controlat? (Faima și câștigul.) Deci, Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului până când el nu se poate gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca orice sau vor lua decizii pentru acestea. În acest fel, Satana îl leagă pe om cu legături invizibile. Aceste lanțuri sunt purtate de oameni, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Deci, oamenii se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate, purtând, fără să știe, aceste lanțuri. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează, iar oamenii devin din ce în ce mai răi. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă pentru faima și câștigul Satanei. Privind acum la acțiunile lui, sunt abominabile motivele sale sinistre? (Da.) Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre deoarece credeți că nu există nicio viață fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte și obiectivele lor, iar viitorul lor va deveni întunecat, vag și mohorât. Dar, încet, voi veți recunoaște într-o zi că faima și câștigul sunt legături oribile pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Până în ziua în care ajungi să recunoști acest lucru, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le aduce pentru a te lega. Când va veni timpul să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci te vei îndepărta complet de el și, de asemenea, vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci vei avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu.

Tocmai am vorbit despre modul în care Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om, astfel că, în continuare, haideți să avem părtășie despre modul în care Satana folosește știința pentru a-l strica pe om. În primul rând, Satana folosește numele științei pentru a satisface curiozitatea omului, satisfăcându-i dorința[a] de a explora știința și a cerceta taine. Tot în numele științei, Satana satisface nevoile materiale ale omului și cererea omului de a-și spori, în mod constant, calitatea vieții. Prin urmare, Satana, în numele științei, folosește calea acesteia pentru coruperea omului. Oare Satana corupe doar gândirea sau mintea omului, folosind această cale a științei? Printre oamenii, evenimentele și lucrurile dimprejurul nostru, pe care le putem vedea și cu care intrăm în contact, ce altceva corupe Satana cu ajutorul științei? (Mediul natural.) Aveți dreptate. Se pare că ați fost profund vătămați de acest lucru și sunteți, de asemenea, profund afectați de acesta. Pe lângă faptul că folosește toate diversele descoperiri și concluzii științifice pentru a-l înșela pe om, Satana folosește, de asemenea, știința ca mijloc de a duce la bun sfârșit distrugerea și exploatarea fără noimă a mediul viu care i-a fost dăruit omului de către Dumnezeu. El face acest lucru sub pretextul că, dacă omul efectuează cercetări științifice, mediul de viață al omului va deveni tot mai bun, iar standardele sale de viață se vor îmbunătăți continuu și, în plus, că dezvoltarea științifică se face pentru a satisface nevoile materiale zilnice sporite ale omului și nevoia lui de a menține creșterea calității vieții. Dacă nu din aceste motive, atunci de ce să dezvoltăm știința? Aceasta este baza teoretică a dezvoltării științei de către Satana. Cu toate acestea, ce a adus știința omenirii? În ce constă mediul dimprejurul nostru? Nu a fost poluat aerul pe care îl respiră omenirea? Apa pe care o bem mai este cu adevărat curată? (Nu.) Deci, cum rămâne cu hrana pe care o mâncăm, este naturală în mare parte? (Nu.) Deci, ce este ea atunci? Este cultivată folosind îngrășăminte și culturi modificate genetic și există, de asemenea, mutații produse prin diferite metode științifice, astfel încât nici măcar legumele și fructele pe care le consumăm nu mai sunt naturale. Acum oamenilor nu le este ușor să găsească un ou natural pentru a-l mânca. Iar ouăle nu mai au gustul pe care obișnuiau să-l aibă, fiind deja procesate de așa-numita știință a Satanei. Privind imaginea de ansamblu, întreaga atmosferă a fost distrusă și poluată; munții, lacurile, pădurile, râurile, oceanele și totul de deasupra pământului sau de sub acesta au fost ruinate de așa-numitele realizări științifice. Cu alte cuvinte, întreaga ecologie, întregul mediu de viață dăruit omenirii de către Dumnezeu a fost distrus și ruinat de așa-numita știință. Deși există mulți oameni care au obținut ceea ce așteptau în ceea ce privește calitatea vieții pe care o caută, satisfăcându-și atât poftele, cât și trupul, mediul în care trăiește omul a fost distrus în mod esențial și ruinat de diferitele „realizări” aduse de știință. Nici măcar în aer liber sau în casele noastre nu mai avem acum dreptul de a respira o gură de aer curat. Este aceasta tristețea omenirii? Mai există încă vreo fericire despre care omul să vorbească, pentru ca el să trăiască în acest spațiu viu? Omul trăiește în acest spațiu viu și, încă de la început, acest mediu de viață a fost creat de Dumnezeu pentru om. Apa pe care o beau oamenii, aerul pe care-l respiră, hrana pe care o mănâncă, plantele, copacii și oceanele – acest mediu de viață a fost în întregime dăruit oamenilor de către Dumnezeu; este natural, funcționând conform unei legi naturale stabilite de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat nicio știință, oamenii ar fi fost fericiți și s-ar fi putut bucura de tot ce era mai pur, în conformitate cu calea lui Dumnezeu și potrivit cu ceea ce El le-a oferit ca ei ca să se poată delecta. Totuși, acum, toate acestea au fost distruse și ruinate de Satana; spațiul fundamental de viață al omului nu mai este cel mai imaculat. Dar nimeni nu este capabil să recunoască ce a cauzat acest tip de consecință sau cum s-a întâmplat acest lucru și, în plus, chiar mai mulți oameni înțeleg și abordează știința folosind ideile întipărite în ei de Satana. Nu este acest lucru atât de detestabil și jalnic? Acum, când Satana a luat spațiul în care există omenirea și mediul său de viață și le-a corupt în această stare, și cu omenirea care continuă să se dezvolte în acest fel, este nevoie ca mâna lui Dumnezeu să pună capăt acestei omeniri pe pământ? Este nevoie ca mâna lui Dumnezeu să distrugă omenirea? (Nu.) Dacă omenirea continuă să se dezvolte în acest fel, ce direcție va lua? (Ruinarea.) Cum va fi ruinată omenirea? Pe lângă căutarea lacomă a faimei și a câștigului, oamenii continuă să efectueze explorări științifice și cercetări aprofundate, apoi își satisfac neîncetat nevoile lor materiale și poftele; atunci care sunt consecințele pentru om? În primul rând, nu mai există niciun echilibru ecologic și, împreună cu aceasta, corpurile oamenilor au fost toate contaminate și vătămate de acest fel de mediu, iar peste tot s-au răspândit diverse boli infecțioase și epidemii. Aceasta este o situație asupra căreia omul nu are acum niciun control, nu este adevărat? (Da.) Acum, că înțelegeți acest lucru, dacă omenirea nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează, în acest fel, mereu pe Satana – folosind cunoașterea pentru a se îmbogăți în mod continuu, folosind știința pentru a explora fără încetare viitorul vieții umane și acest tip de metodă pentru a continua să trăiască – sunteți capabili să recunoașteți care va fi sfârșitul natural al omenirii? Care va fi rezultatul final natural? (Ruinarea.) Va fi ruinarea: apropierea de ruinare pas cu pas. Apropierea pas cu pas de ruinare! Acum pare că știința este un fel de poțiune magică pe care Satana a pregătit-o pentru om, astfel încât atunci când încercați să discerneți lucrurile, o faceți într-o brumă încețoșată; indiferent cât de intens priviți, nu puteți vedea lucrurile în mod clar și, indiferent de cât de mult încercați, nu puteți pricepe. Totuși, Satana tot folosește numele științei pentru a-ți deschide apetitul și pentru a te duce de nas, cu un picior în fața celuilalt, spre abis și spre moarte. Nu este așa? (Da.) Acesta este al doilea mod.

Care este al treilea mod? Este modul în care Satana folosește cultura tradițională pentru a-l corupe pe om. Există multe asemănări între cultura tradițională și superstiție, numai cultura tradițională are anumite povești, aluzii și surse. Satana a fabricat și inventat multe povești sau povestiri populare în cărțile de istorie, lăsând oamenii cu impresii profunde ale unor figuri superstițioase sau cultural tradiționale. Ia drept exemplu „Cei opt nemuritori care traversează marea”, „Călătorie spre Vest”, „Împăratul Jade”, „Nezha îl cucerește pe Împăratul Dragon” și „Învestitura zeilor” ale Chinei. Nu au devenit acestea profund înrădăcinate în mințile oamenilor? Chiar dacă unii dintre voi nu cunoașteți toate detaliile, totuși cunoașteți povestirile generale, iar acest conținut general se lipește în inima și în mintea ta și nu poți să-l uiți. Acestea sunt lucrurile pe care le pregătește Satana pentru om de multă vreme, după ce a difuzat, în diverse momente, diferitele sale idei sau legende. Aceste lucruri dăunează direct și erodează sufletele oamenilor și pun oamenii sub o vrajă după alta. Aceasta înseamnă că odată ce ai acceptat aceste lucruri care apar din cultura, povestirile sau superstițiile tradiționale, odată ce aceste lucruri sunt stabilite în mintea ta, odată ce acestea sunt blocate în inima ta, este pur și simplu ca o vrajă - devii implicat și influențat de aceste culturi, de aceste idei și de poveștile tradiționale. Ele îți influențează viața, concepția asupra vieții și influențează, de asemenea, judecata ta asupra lucrurilor. Chiar mai mult, acestea îți influențează căutarea adevăratului drum al vieții: aceasta este într-adevăr o vrajă. Tu încerci, dar nu poți scăpa de ele; le tai, dar nu le poți reteza; le bați, dar nu le poți suprima. Nu este așa? (Da.) În plus, după ce oamenii sunt puși, fără să știe, sub o astfel de vrajă, ei încep să se închine în mod neștiut Satanei, încurajându-i chipul în inimile lor. Cu alte cuvinte, l-au instalat pe Satana ca idol al lor, un obiect la care să se închine și la care să privească cu admirație, chiar mergând atât de departe încât să-l considere drept Dumnezeu. Fără știre, aceste lucruri sunt în inima oamenilor, controlându-le cuvintele și faptele. În plus, consideri întâi că aceste povestiri și legende sunt false, iar apoi, fără să știi, recunoști existența acestor povestiri, făcându-le figuri reale și transformându-le în obiecte reale existente. În necunoștință, primești subconștient aceste idei și existența acestor lucruri. De asemenea, tot în mod inconștient primești diavolii, pe Satana și idolii în propria ta casă și în inima ta - aceasta este într-adevăr o vrajă. Voi simțiți la fel? (Da.) Există vreunul printre voi care a ars tămâie și s-a închinat lui Buddha? (Da.) Deci, care a fost scopul de a arde tămâie și de a se închina lui Buddha? (Să se roage pentru pace.) Gândindu-te acum la aceasta, este absurd să i te rogi lui Satana pentru pace? Oare el aduce pace? (Nu.) Pe atunci erai neștiutor? (Da.) Acest fel de purtare este absurdă, ignorantă și naivă, nu-i așa? Satana doar cugetă cum să te corupă și nu-ți poate da pace; acesta îți poate da doar un răgaz temporar. Dar trebuie să depui un jurământ și dacă-ți încalci făgăduința sau rupi jurământul pe care l-ai făcut, atunci vei vedea cum te chinuie. De fapt, el vrea să te controleze, făcându-te să depui un jurământ. Când v-ați rugat pentru pace, ați obținut-o? (Nu.) Nu ați obținut pace, ci, dimpotrivă, el a adus nenorociri și dezastre nesfârșite - cu adevărat un ocean necuprins de amărăciune. Pacea nu este în domeniul Satanei, iar acesta este adevărul. Aceasta este consecința superstiției feudale și a culturii tradiționale pentru omenire.

Ultima problemă este modul în care Satana profită de tendințele sociale pentru a-l corupe pe om. Aceste tendințe sociale includ multe lucruri. Unii oameni spun: „Este vorba de hainele pe care le purtăm? Este vorba despre cele mai recente mode, cosmetice, coafuri și mâncare de bună calitate?” Este vorba despre aceste lucruri? Acestea fac parte din tendințe, dar nu dorim să vorbim aici despre acestea. Dorim doar să vorbim despre ideile pe care le provoacă oamenilor tendințele sociale, modul în care ele îi determină să se poarte în lume, obiectivele vieții și perspectivele pe care le cauzează în oameni. Acestea sunt foarte importante; ele pot controla și influența starea de spirit a omului. Una după cealaltă, toate aceste tendințe poartă o influență malefică care degenerează continuu omul, determinându-l permanent să-și piardă conștiința, umanitatea și rațiunea și să-și reducă moralitatea și calitatea caracterului lor, din ce în ce mai mult, în măsura în care putem chiar să spunem că majoritatea oamenilor nu au acum nicio integritate, nicio umanitate și nici nu au vreo conștiință și cu atât mai puțin rațiune. Deci, ce sunt aceste tendințe? Tu nu le poți vedea cu ochiul liber. Când suflă vântul unei tendințe, probabil doar un număr mic de oameni vor deveni cei care stabilesc tendințele. Ei încep să facă astfel de lucruri, acceptând astfel de idei sau de perspective. Totuși, majoritatea oamenilor, în mijlocul inconștienței lor, vor fi în continuare infectați, asimilați și atrași de acest tip de tendință, până când toți, fără să știe și fără să vrea, o acceptă și sunt toți cufundați în ea și controlați de ea. Pentru om, care nu este sănătos la corp și la minte, care nu știe niciodată ce este adevărul, care nu poate spune diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative, aceste tipuri de tendințe, una după cealaltă, îi fac pe toți să accepte, de bunăvoie, aceste tendințe, viziunea de viață și valorile care vin de la Satana. Ei acceptă ceea ce le spune Satana despre modul de abordare a vieții și despre modul de a trăi, pe care Satana „îl revarsă” asupra lor. Ei nu au nici puterea și nici capacitatea, cu atât mai puțin conștiința de a se împotrivi. Deci oare sunt aceste tendințe? Am ales un exemplu simplu pe care puteți ajunge să-l înțelegeți. De exemplu, oamenii din trecut și-au desfășurat afacerea într-un mod care nu a înșelat nici bătrânii și nici tinerii, iar ei au vândut obiecte la același preț, indiferent de cine cumpăra. Nu este transmis aici un indiciu de conștiință și de umanitate ? Când oamenii foloseau acest tip de crez atunci când își administrau afacerea, arată că încă aveau, la vremea aceea, o anumită conștiință, o oarecare umanitate. Dar, odată cu cererea omului de a spori tot mai mult sumele de bani, oamenii au ajuns, fără să știe, să iubească din ce în ce mai mult banii, câștigul și plăcerea iubirii. Deci, oamenii au ajuns să vadă banii ca fiind mai importanți? Când oamenii văd banii ca fiind mai importanți, își neglijează, fără știre, reputația, renumele, prestigiul și integritatea; ei neglijează toate aceste lucruri, nu-i așa? Când te angajezi în afaceri, vezi pe altcineva care abordează în mod diferit lucrurile, folosind diverse mijloace pentru a înșela oamenii și a deveni bogați. Deși banii câștigați sunt câștiguri necinstite, ei se îmbogățesc tot mai mult. Aceștia se angajează în aceeași afacere ca și tine, dar toată familia lor se bucură de viață mai mult decât tine, iar tu te simți rău, spunând: „De ce eu nu pot face aceasta? De ce eu nu pot câștiga la fel de mult ca și ei? Trebuie să mă gândesc la o modalitate de a obține mai mulți bani, pentru a-mi face afacerea prosperă.” Atunci, cugetă la aceasta. Conform metodei obișnuite de a face bani, neînșelând nici bătrâni, nici tineri și vânzând tuturor lucrurile la același preț, banii pe care îi faci sunt dobândiți cu o conștiință curată, dar nu te pot îmbogăți rapid. Cu toate acestea, din nevoia de a face profit, gândurile tale suferă o transformare treptată. În timpul acestei transformări, principiile tale de conduită încep, de asemenea, să se schimbe. Când înșeli, când escrochezi pe cineva prima dată, ai rețineri, spunând: „Aceasta este ultima dată când înșel pe cineva și nu o voi mai face. Nu-i pot înșela pe oameni. Înșelarea oamenilor îmi va aduce doar pedeapsă în viața de apoi și dezastrul asupra mea! Aceasta este ultima dată când înșel pe cineva și nu o voi mai face.” Când ai amăgit pe cineva prima dată, inima ta are oarece scrupule; aceasta este funcția conștiinței omului - de a avea scrupule și de a-ți reproșa, astfel încât să se simtă anormal atunci când înșeli pe cineva. Dar, după ce ai amăgit cu succes pe cineva, vezi că acum ai mai mulți bani decât ai avut înainte și crezi că această metodă îți poate fi foarte folositoare. În ciuda durerii surde din inima ta, încă mai simți că te feliciți pentru succesul tău și te simți puțin mulțumit de tine. Pentru prima dată, îți aprobi propriul comportament și ești de acord cu propria înșelăciune. După aceea, odată ce omul a fost contaminat de această înșelare, este la fel ca cineva care se implică în jocurile de noroc și apoi devine un jucător de cărți. În necunoștință, el este de acord cu comportamentul său de a înșela și îl acceptă. Inconștient, el consideră înșelăciunea ca fiind un comportament comercial legitim și înțelege înșelăciunea ca fiind mijlocul cel mai util pentru supraviețuirea și viața lui; el crede că, făcând acest lucru, se poate îmbogăți repede. La începutul acestui proces, oamenii nu pot accepta acest tip de comportament, ei privesc cu dispreț acest comportament și acest mod de a aborda lucrurile, după care ei experimentează personal acest comportament și îl încearcă în felul lor, iar inimile lor încep treptat să se transforme. Deci, ce este această transformare? Este o aprobare și recunoaștere a acestei tendințe, o admitere și aprobare a acestei idei insuflate în tine de tendința socială. Fără a conștientiza, simți că, dacă nu înșeli în afaceri, atunci vei suferi pierderi și vei fi pierdut ceva. Fără să-ți dai seama, această înșelăciune devine chiar sufletul tău, punctul tău de susținere și, de asemenea, devine un tip de comportament care este o regulă indispensabilă pentru viața ta. Oare inima omului suferă o schimbare după ce el a acceptat acest comportament și această gândire? Inima ta s-a schimbat, s-a transformat deci și integritatea ta? Umanitatea ta s-a schimbat? (Da.) Deci, conștiința ta s-a schimbat? (Da.) Omul este supus în întregime unei schimbări calitative, de la inima la gândurile sale, într-o asemenea măsură încât el este transformat din interior spre exterior. Această schimbare te îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, iar tu începi să fii tot mai mult în conformitate cu Satana, tot mai asemănător cu el.

Acum, aceste tendințe sociale sunt ușor de înțeles pentru tine. Am ales doar un exemplu simplu, unul întâlnit în mod obișnuit, cu care oamenii vor fi familiarizați. Oare aceste tendințe sociale au o influență mare asupra oamenilor? (Da.) Deci, acestea au un efect profund dăunător asupra lor? (Da.) Un efect profund dăunător asupra oamenilor. Ce anume corup în om aceste tendințe sociale pe care le folosește Satana, una după alta? (Conștiință, rațiune, umanitate, principii.) Ce altceva? (Viziunea omului asupra vieții.) Cauzează acestea în oameni o degenerare treptată? (Da.) Satana folosește aceste tendințe sociale pentru a ademeni oamenii, pas cu pas, într-un cuib de diavoli, astfel încât oamenii prinși în ele să pledeze, în necunoștință de cauză, pentru bani și dorințe materiale, precum și pentru răutate și violență. Ce anume devine omul odată ce aceste lucruri au intrat în inima omului? Omul devine diavolul Satana! Ce înclinație psihologică din inima omului cauzează acest lucru? Pentru ce pledează omul? Lui încep să-i placă răutatea și violența. Oamenilor nu le place frumusețea sau bunătatea, cu mult mai puțin pacea. Oamenii nu sunt dornici să trăiască viața simplă a umanității normale, dar, în schimb, doresc să se bucure de statut înalt și bogăție mare, să descopere plăcerile trupului, fără să cruțe niciun efort în a-și satisface propriul trup, fără nicio restricție, fără legături care să-i tragă înapoi, cu alte cuvinte, făcând tot ceea ce ei doresc. Deci, când omul s-a cufundat în astfel de tendințe, poate cunoașterea pe care ți-ai însușit-o să te ajute să te eliberezi? Cultura tradițională și superstițiile pe care le cunoști pot să te ajute să scapi de această situație groaznică? Moralitatea și ceremonia tradițională, pe care omul le înțelege, pot să-l ajute să-și exercite înfrânarea? Luați drept exemplu „Clasicul celor trei caractere”. Îi poate ajuta pe oameni să-și scoată picioarele din nisipul mișcător al[b] acestor tendințe? (Nu, nu poate.) În acest fel, omul devine din ce în ce mai rău, arogant, condescendent, egoist și malițios. Nu mai există nicio afecțiune între oameni, nu mai există nicio iubire între membrii familiei, nu mai există deloc înțelegere între rude și prieteni; relațiile umane au devenit pline de violență. Toate persoanele vor să folosească metode violente pentru a trăi printre semenii lor; ele își acaparează propria chiverniseală folosind violența; își câștigă pozițiile și își obțin propriile profituri prin violență și fac orice vor folosind căi violente și rele. Nu este această umanitate terifiantă? (Ba da.) După ce M-ați auzit vorbind despre aceste lucruri chiar acum, nu credeți că este terifiant să trăiți în acest fel de mulțime, în această lume și în acest mediu, pe care Satana le-a corupt în totalitate? (Ba da.) Deci, v-ați simțit vreodată jalnici? Acum trebuie să simți puțin aceasta, corect? (Da.) Auzindu-vă tonul, pare ca și cum gândiți: „Satana folosește atât de multe moduri diferite de a corupe omul. El prinde fiecare ocazie și este oriunde ne întoarcem. Mai poate fi mântuit omul?” Mai poate fi el mântuit? Poate omul să se mântuiască pe sine? (Nu.) Împăratul Jade îl poate mântui pe om? Poate Confucius să-l mântuiască? Poate Guanyin Bodhisattva să-l mântuiască pe om? (Nu.) Deci cine-l poate mântui pe om? (Dumnezeu.) Totuși, unii oameni, în inimile lor, își vor pune întrebări precum: „Satana ne rănește atât de sălbatic, atât de disperat încât nu avem nicio speranță și nicio încredere de a trăi. Toți trăim în mijlocul corupției și fiecare persoană I se împotrivește oricum lui Dumnezeu, iar acum inimile noastre s-au scufundat cât de adânc au putut. Deci, în timp ce Satana ne corupe, unde este Dumnezeu? Ce face El? Orice face Dumnezeu pentru noi, niciodată nu simțim!” Unii oameni se simt, în mod inevitabil, demoralizați și oarecum descurajați. Pentru voi, acest sentiment este foarte profund pentru că tot ce Eu am spus a fost pentru a-i face pe oameni să ajungă încet să înțeleagă, să simtă din ce în ce mai mult că nu au speranță și că au fost părăsiți de Dumnezeu. Dar nu vă faceți griji. Tema noastră de părtășie pentru astăzi, „răul Satanei”, nu este tema noastră reală. Cu toate acestea, pentru a vorbi despre esența sfințeniei lui Dumnezeu, trebuie, mai întâi, să vorbim despre modul în care Satana corupe omul și despre răutatea Satanei, pentru a le face mai clar oamenilor în ce fel de condiție este omul în prezent. Un scop pentru a vorbi despre acest lucru este de a permite oamenilor să cunoască răutatea Satanei, în timp ce celălalt este de a le permite oamenilor să înțeleagă mai profund ce este adevărata sfințenie.

Sunt lucrurile despre care tocmai am vorbit mult mai detaliate decât ultima oară? (Da.) Deci, înțelegerea voastră este acum puțin mai profundă? (Da.) Știu că mulți oameni se așteaptă acum să spun exact ce este sfințenia lui Dumnezeu, dar când voi spune despre aceasta, voi vorbi mai întâi despre faptele pe care El le face. Ar trebui să ascultați toți cu atenție, apoi vă voi întreba ce este, mai exact, sfințenia lui Dumnezeu. Nu vă voi spune direct, dar, în schimb, vă voi lăsa să încercați să vă dați seama, vă voi lăsa spațiu ca să pricepeți. Ce părere aveți despre această metodă? (Este bună.) Deci, ascultați cu atenție.

Ori de câte ori Satana corupe omul sau se dedă la rău nemărginit, Dumnezeu nu stă cu mâinile în sân, nici nu respinge și nici nu Se face că nu-i vede pe cei aleși de El. Tot ceea ce face Satana este perfect clar și înțeles de către El. Indiferent de ce face Satana, indiferent de ce tendință provoacă, Dumnezeu știe tot ceea ce încearcă acesta să facă și nu renunță la cei pe care i-a ales. În schimb, fără a atrage deloc atenția, în secret și în tăcere, Dumnezeu face tot ceea ce este necesar. Când Dumnezeu începe să lucreze asupra cuiva, când a ales pe cineva, El nu anunță nimănui acest lucru, nici nu-l înștiințează pe Satana și, cu atât mai puțin, nu face niciun gest măreț. În liniște și foarte natural, El face ceea ce este necesar. Mai întâi, El îți alege o familie; ce fel de mediu are familia, cine sunt părinții tăi, cine sunt strămoșii tăi – toate acestea au fost deja hotărâte de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acestea nu au fost impulsionate de deciziile de moment luate de El, ci, mai degrabă, aceasta a fost o lucrare începută acum mult timp. Odată ce Dumnezeu a ales o familie pentru tine, El alege și data la care te vei naște. În prezent, Dumnezeu te priveghează când te naști, plângând, în lume, veghează nașterea ta, te privește în timp ce rostești primele cuvinte, Se uită la tine cum te poticnești și faci primii tăi pași, învățând cum să mergi. Faci întâi un pas și apoi altul… acum poți fugi, acum poți sări și vorbi, acum îți poți exprima sentimentele. Pe măsură ce omul crește, privirea Satanei este fixată asupra fiecăruia dintre ei, ca un tigru care-și urmărește prada. Dar, făcându-Și lucrarea, Dumnezeu nu a suferit niciodată nicio limitare a oamenilor, a evenimentelor sau lucrurilor, a spațiului sau timpului; El face ceea ce ar trebui și ceea ce este obligatoriu. În procesul de creștere, poți întâmpina multe lucruri care nu sunt pe placul tău, te poți confrunta cu boli și frustrări. Dar, pe măsură ce mergi pe acest drum, viața și viitorul tău sunt strict în grija lui Dumnezeu. El îți dă o garanție adevărată care să dureze toată viața, pentru că El este chiar lângă tine, păzindu-te și având grijă de tine. Crești fără să fii conștient de acest lucru. Începi să intri în contact cu lucruri noi și să ajungi să cunoști această lume și această omenire. Pentru tine, totul este proaspăt și nou. Îți place să faci lucrurile după capul tău și să faci ceea ce-ți place ție. Trăiești în propria ta umanitate, în propriul tău spațiu de viață și nu ai nici cea mai mică înțelegere despre existența lui Dumnezeu. Dar El te veghează la fiecare pas al drumului, pe măsură ce crești, și te supraveghează în timp ce faci fiecare pas înainte. Chiar atunci când îți însușești cunoștințe sau studiezi știința, Dumnezeu îți e mereu alături, la fiecare pas. Ești exact la fel ca și ceilalți oameni, adică, în cursul cunoașterii și al contactului cu lumea, ți-ai stabilit propriile idealuri, ai propriile hobby-uri, propriile interese și nutrești, de asemenea, ambiții înalte. Cugeți adesea la propriul tău viitor, deseori schițând conturul a cum ar trebui să arate viitorul tău. Dar, indiferent de ce se întâmplă pe parcurs, Dumnezeu vede totul cu ochi limpezi. Poate că tu ți-ai uitat propriul trecut, dar, pentru Dumnezeu, nu este nimeni care să te înțeleagă mai bine decât El. Trăiești sub ochiul Lui, crescând, maturizându-te. În această perioadă, cea mai importantă sarcină a lui Dumnezeu este ceva ce nu înțelege nimeni niciodată, ceea ce nu știe nimeni. Dumnezeu cu siguranță nu-ți spune despre aceasta. Care este cel mai important lucru? Știți? (Aducerea oamenilor înaintea Lui.) Deci, ce face Dumnezeu pentru a-i aduce pe oameni înaintea Lui? La ce vreme îi aduce El pe oameni înaintea Lui? Știți? Este aceasta principala Sa sarcină? Este cel mai important lucru pe care îl face El? Se poate spune că este o garanție că Dumnezeu va mântui o persoană. Aceasta înseamnă că Dumnezeu vrea să mântuiască această persoană, astfel că trebuie să facă acest lucru, iar această sarcină este de o importanță vitală atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu. Știți voi acest lucru? Se pare ca nu aveți niciun sentiment sau vreo idee în privința aceasta, așa că vă voi spune. Din momentul în care te-ai născut și până acum, Dumnezeu a îndeplinit multă lucrare asupra ta, dar El nu-ți dă ție explicații pas cu pas despre tot ceea ce face. Dumnezeu nu ți-a permis să știi și nu ți-a spus, nu-i așa? Cu toate acestea, pentru om, tot ceea ce face El este important. Pentru Dumnezeu, este ceva ce El trebuie să facă. În inima Lui, ceea ce El trebuie să facă este ceva important, care depășește cu mult aceste lucruri. Ce înseamnă aceasta? Adică, din momentul în care omul s-a născut și până acum, Dumnezeu trebuie să garanteze siguranța fiecăruia dintre ei. După ce ați auzit aceste cuvinte, v-ați putea simți ca și cum nu înțelegeți pe deplin, spunând „Este atât de importantă această siguranță?” Deci, care este sensul literal al cuvântului „siguranță”? Poate că înțelegeți că acesta înseamnă pace sau că înseamnă să nu experimentați niciodată vreun dezastru sau vreo calamitate, să trăiți bine, să duceți o viață normală. Dar, în inimile voastre, trebuie să știți că nu este atât de simplu. Deci, care oare este lucrul acesta despre care am vorbit, pe care trebuie să-l facă El? Ce înseamnă pentru Dumnezeu siguranța? Este, într-adevăr, o garanție a siguranței voastre? Exact la fel ca acum? Nu. Deci, ce este ceea ce face Dumnezeu? Această siguranță înseamnă ca tu să nu fii devorat de Satana. Este important acest lucru? Nu ești devorat de el, deci aceasta se referă sau nu la siguranța ta? Aceasta se referă la siguranța ta personală și nu poate fi nimic mai important. Odată ce ai fost devorat de Satana, nici sufletul, nici trupul tău nu-I mai aparțin lui Dumnezeu. Dumnezeu nu te va mai mântui. Dumnezeu părăsește astfel de suflete și astfel de oameni. Așadar, Eu spun că cel mai important lucru pe care Dumnezeu trebuie să-l facă este să garanteze siguranța ta, să garanteze că nu vei fi devorat de Satana. Acest lucru este destul de important, nu-i așa? Deci, de ce nu puteți răspunde? Se pare că nu puteți simți marea bunătate a lui Dumnezeu!

Dumnezeu face mult mai mult în afară de a garanta siguranța oamenilor, asigurându-i că ei nu vor fi devorați de Satana; El face, de asemenea, multă lucrare în pregătirea pentru alegerea cuiva și pentru mântuirea acestuia. În primul rând, ce fel de caracter ai, în ce fel de familie te vei naște, cine sunt părinții tăi, câți frați și câte surori ai, care este situația familială și care este statutul economic ale familiei tale, care sunt condițiile familiei tale – toate acestea sunt aranjate în mod minuțios pentru tine, de către Dumnezeu. În ceea ce-i privește pe majoritatea oamenilor, știți în ce fel de familie se nasc, de obicei, oamenii aleși de Dumnezeu? Sunt familii de seamă? Poate că unele sunt. Nu putem spune cu siguranță că nu există niciuna, dar sunt foarte puține. Sunt familii extrem de bogate, cum ar fi miliardari sau multimilionari? Aproape niciodată nu sunt astfel de familii. Deci, ce fel de familie rânduiește Dumnezeu, de obicei, pentru acești oameni? (Familii obișnuite.) Deci, ce familii sunt obișnuite? Sunt familii muncitoare. Pentru a trăi, muncitorii se bazează pe salariul lor, și își pot permite necesitățile de bază. Ei nu vor permite, în nici un caz, să suferi de foame, dar nu te poți aștepta să-ți fie satisfăcute toate nevoile materiale. Apoi, sunt familiile de agricultori. Fermierii se bazează pe plantarea culturilor pentru hrana lor, au grâu și, fie ce-o fi, tu nu vei flămânzi, dar nu poți avea haine foarte frumoase. Apoi, există unele familii care sunt angajate în afaceri sau care conduc întreprinderi mici și unele în care părinții sunt intelectuali, iar acestea pot fi, de asemenea, considerate drept familii obișnuite. Există, de asemenea, unii părinți care lucrează la birou sau sunt, cel mult, funcționari guvernamentali mărunți, care nu pot fi nici ei considerați ca fiind familii de seamă. Majoritatea oamenilor se nasc în familii obișnuite, iar acest lucru este aranjat în totalitate de Dumnezeu. Adică, în primul rând, acest mediu în care trăiești nu este familia mijloacelor substanțiale pe care ți le imaginezi, ci, mai degrabă, aceasta este o familie hotărâtă pentru tine de către Dumnezeu, iar majoritatea oamenilor vor trăi în limitele acestui fel de familie; nu vom discuta despre excepții aici. Deci, cum rămâne cu statutul social? Condițiile economice ale majorității părinților sunt medii, iar ei nu au statut social înalt – pentru ei este bine doar să aibă un loc de muncă. Există vreunii care sunt guvernatori? Există vreunii care sunt președinți? (Nu.) Cel mult, sunt oameni cum ar fi managerii de afaceri mici sau șefi lipsiți de importanță. Statutul lor social este mediocru, iar condițiile lor economice sunt medii. Un alt factor este mediul de viață al familiei. Mai întâi, nu există părinți care i-ar influența în mod clar pe copiii lor să meargă pe calea ghicitului și a prezicerii norocului; aceștia sunt, de asemenea, foarte puțini. Majoritatea părinților sunt destul de normali și sunt asemenea vouă. Dumnezeu stabilește acest tip de mediu pentru oameni în același moment în care îi alege și acest lucru este foarte folositor pentru lucrarea Sa de mântuire a oamenilor. Din exterior, pare că Dumnezeu nu a făcut nimic formidabil pentru om; El doar face totul în secret, cu umilință și în tăcere. Dar, de fapt, tot ceea ce face El este realizat pentru a pune o bază mântuirii tale, pentru a-ți pregăti drumul înainte și pentru a pregăti toate condițiile necesare pentru mântuirea ta. Imediat, la timpul specificat fiecărei persoane, Dumnezeu îi aduce înapoi înaintea Sa – când vine timpul ca tu să auzi vocea Lui, atunci este momentul să vii înaintea Sa. În momentul în care se întâmplă acest lucru, unii oameni au devenit deja ei înșiși părinți, în timp ce alții sunt doar copiii cuiva. Cu alte cuvinte, unii oameni s-au căsătorit și au avut copii, în timp ce unii sunt încă singuri, neîntemeindu-și încă propria familie. Dar, indiferent de situațiile oamenilor, Dumnezeu a stabilit deja momentele când vei fi ales și când Evanghelia și cuvintele Lui vor ajunge la tine. Dumnezeu a stabilit împrejurările, a hotărât asupra unei anumite persoane sau a unui anumit context prin care Evanghelia îți va fi transmisă, astfel încât să poți auzi cuvintele Sale. Dumnezeu ți-a pregătit deja toate condițiile necesare astfel încât, fără să știi, vii înaintea Lui și ești reîntors la familia lui Dumnezeu. De asemenea, fără știința ta, Îl urmezi și intri, pas cu pas, în lucrarea Lui, intrând în modul Său de lucru pe care El l-a pregătit, pas cu pas, pentru tine. Ce fel de căi folosește Dumnezeu atunci când face lucruri pentru om în acest moment? În primul rând, cel mai puțin important dintre toate este îngrijirea și protecția de care se bucură omul. În plus, Dumnezeu stabilește diferite persoane, evenimente și lucruri astfel încât omul să poată vedea, în acestea, existența și faptele Lui. De exemplu, există unii oameni care cred în Dumnezeu deoarece cineva din familia lor este bolnav, iar ei spun „Cineva din familia mea este bolnav, ce ar trebui să fac?” Apoi, unii oameni spun „Crede în Domnul Isus!” Deci, ei încep să creadă în Dumnezeu, iar această credință s-a materializat datorită situației. Deci, cine a rânduit această situație? (Dumnezeu.) Prin intermediul acestei boli, există unele familii în care toți sunt credincioși, tineri și bătrâni, în timp ce există altele în care credința este individuală. Aparent, tu crezi în Dumnezeu din cauza bolii, dar, este, de fapt, o condiție care ți-a fost dată pentru ca tu să vii înaintea Lui – aceasta este bunătatea lui Dumnezeu. Deoarece viața familială a unora dintre oameni este dură, iar ei nu pot găsi pace, apare o posibilă șansă când cineva va transmite Evanghelia și va spune „Familiei tale îi este greu. Crezi în Domnul Isus. Crezi în El și vei avea pace.” În mod inconștient, această persoană ajunge apoi să creadă în Dumnezeu în împrejurări foarte naturale, deci nu este acest lucru un fel de condiție? (Da.) Iar familia sa nu este împăcată cu harul care i-a fost acordat de Dumnezeu? (Da.) Apoi, există unii care ajung să creadă în Dumnezeu din alte motive. Există diferite motive și moduri diverse de credință, dar, indiferent de ce motiv te aduce să crezi în El, totul este, de fapt, rânduit și călăuzit de Dumnezeu. La început, Dumnezeu folosește diferite moduri pentru a te alege și pentru a te aduce în familia Sa. Acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă fiecărei persoane în parte.

Acum, cu lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, El nu mai dăruiește har și binecuvântări omului, așa cum a făcut la început, nici nu-i mai convinge pe oameni. În timpul acestei etape a lucrării, ce au văzut oamenii din toate aspectele lucrării lui Dumnezeu pe care le-au experimentat? Ei au văzut dragostea, judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În acest moment, mai mult decât atât, Dumnezeu furnizează, sprijină, luminează și îndrumă omul, astfel încât oamenii să ajungă treptat să-I cunoască intențiile, să cunoască cuvintele pe care le spune și adevărul pe care îl acordă omului. Când omul este slab, demoralizat, când nu are unde să se întoarcă, Dumnezeu Își va folosi cuvintele ca să-l mângâie, să-l sfătuiască și să-l încurajeze, astfel încât omul de statură infantilă să-și poată găsi treptat puterea, să se ridice cu optimism și să devină dornic să coopereze cu Dumnezeu. Dar când omul nu-L ascultă pe Dumnezeu sau I se împotrivește sau își dezvăluie propria corupție, Dumnezeu nu va arăta nicio milă în a-l mustra și a-l disciplina. Totuși, pentru nesăbuința, ignoranța, slăbiciunea și imaturitatea omului, Dumnezeu va arăta îngăduință și răbdare. În felul acesta, prin toată lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru om, acesta se maturizează treptat, crește și ajunge să cunoască intențiile Lui, să cunoască ceva adevăr, să știe ce sunt lucrurile pozitive și cele negative, să știe ce este răul și ce este întunericul. Dumnezeu nu-l ceartă și nu-l disciplinează întotdeauna pe om, nici nu arată întotdeauna îngăduință și răbdare. Mai degrabă, El Se îngrijește de fiecare persoană în moduri diferite, în etape diferite și în funcție de statura și calibrul ei diferit. El face multe lucruri pentru om și cu mari sacrificii; omul nu înțelege nimic din aceste sacrificii sau din acele lucruri pe care le face Dumnezeu, totuși, tot ceea ce face El este, în realitate, îndeplinit în fiecare persoană în parte. Dragostea lui Dumnezeu este reală: prin harul Lui, omul evită dezastre după dezastre, în timp ce, pentru slăbiciunea omului, El Își arată, iar și iar, îngăduința. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu le permit oamenilor să ajungă treptat să cunoască corupția omenirii și esența ei satanică. Ceea ce oferă Dumnezeu, luminarea omului de către El și îndrumarea Sa, toate îi permit omenirii să cunoască din ce în ce mai mult esența adevărului și să cunoască tot mai mult ce au nevoie oamenii, ce drum ar trebui ei să apuce, pentru ce trăiesc, valoarea și semnificația vieții lor și cum să urmeze calea dinainte. Toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu sunt inseparabile de singurul Său scop original. Care este, așadar, acest scop? Știți? De ce folosește Dumnezeu aceste căi pentru a-Și desfășura lucrarea asupra omului? Ce rezultat vrea El să obțină? Cu alte cuvinte, ce vrea El să vadă în om și să obțină de la el? Ceea ce vrea Dumnezeu să vadă este că inima omului poate fi reînviată. Aceste căi pe care El le folosește pentru a lucra asupra omului trebuie să trezească continuu inima omului, să trezească duhul omului, permițându-i să știe de unde vine, cine îl călăuzește, îl sprijină, are grijă de el și cine i-a permis să trăiască până acum; acestea sunt pentru a-i permite omului să știe cine este Creatorul, cui ar trebui să se închine, pe ce fel de drum ar trebui să meargă și în ce mod ar trebui să vină omul înaintea lui Dumnezeu; ele sunt folosite pentru a reînvia treptat inima omului, astfel încât el să cunoască și să înțeleagă inima lui Dumnezeu și să înțeleagă marea grijă și intenția din spatele lucrării Sale de mântuire a omului. Când inima omului este reînviată, oamenii nu mai doresc să trăiască viața unei firi degenerate și corupte, ci, în schimb, doresc să caute adevărul spre mulțumirea lui Dumnezeu. Când inima omului a fost trezită, el este capabil apoi să se rupă definitiv de Satana, să nu mai fie rănit, controlat sau păcălit de el. În schimb, omul poate coopera în lucrarea lui Dumnezeu și în cuvintele Sale într-un mod pozitiv pentru a mulțumi inima Lui, obținând astfel frica de Dumnezeu și ferirea de rău. Acesta este scopul original al lucrării lui Dumnezeu.

Faptul că am vorbit tocmai acum despre răul Satanei i-a făcut pe toți să se simtă ca și cum oamenii ar trăi atât de nefericiți și că viața omului este asaltată de ghinioane. Dar cum vă simțiți acum, când am vorbit despre sfințenia lui Dumnezeu și despre lucrarea pe care El o îndeplinește asupra omului? (Foarte fericiți.) Acum putem să vedem că tot ceea ce face Dumnezeu, tot ceea ce El rânduiește cu mare atenție pentru om este imaculat. Tot ceea ce face El este fără greșeală, adică este lipsit de defecte, nu are nevoie ca nimeni să corecteze, să dea sfaturi sau să facă vreo schimbare. Tot ceea ce face Dumnezeu pentru fiecare individ este mai presus de îndoială; El conduce pe toată lumea de mână, Se ocupă de tine în fiecare moment și nu te-a părăsit niciodată. Pe măsură ce oamenii cresc într-un astfel de mediu și în acest tip de context, am putea spune că oamenii cresc, de fapt, în palma mâinii lui Dumnezeu? (Da.) Deci, vă mai simțiți acum pierduți? (Nu.) Oare se mai simte cineva demoralizat? (Nu.) Deci, este cineva de părere că Dumnezeu a părăsit omenirea? (Nu.) Deci, ce oare a făcut atunci Dumnezeu pe pământ? (El îngrijește omenirea.) Gândurile minunate și grija din spatele a tot ceea ce face Dumnezeu sunt indubitabile. Mai mult, în timp ce Dumnezeu îndeplinește această lucrare, El n-a pus niciodată vreo condiție sau cerință niciunuia dintre voi, ca să cunoști prețul pe care Îl plătește pentru tine, astfel încât tu să-I fii, prin urmare, profund recunoscător. A făcut Dumnezeu vreodată așa ceva înainte? (Nu.) De-a lungul vieții voastre lungi, practic, fiecare individ a întâmpinat multe situații periculoase și a înfruntat numeroase ispite. Acest lucru este cauzat de faptul că Satana este chiar lângă tine și te fixează permanent cu privirea. Îi place când te lovește dezastrul, când calamitățile se abat asupra ta, când nimic nu-ți merge bine, și îi place când ești prins în plasa Satanei. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, El te protejează permanent, ferindu-te de nenorociri după nenorociri și de dezastre după dezastre. De aceea Eu spun că tot ceea ce are omul – pacea și bucuria, binecuvântările și siguranța personală – este, de fapt, totul sub controlul lui Dumnezeu, iar El călăuzește și decide viața și soarta fiecărui individ. Dar, are Dumnezeu o idee exagerată despre poziția Sa, după cum spun unii? Îți spun că „Eu sunt cel mai mare dintre toți, Eu sunt Cel care Mă ocup de voi, toți trebuie să implorați mila Mea, iar neascultarea va fi pedepsită cu moartea”. A amenințat Dumnezeu vreodată omenirea în acest fel? (Nu.) A spus El vreodată că „Omenirea este coruptă, astfel că nu contează cum o abordez, orice tratament arbitrar va fi bun; Eu n-am nevoie să rânduiesc lucrurile foarte bine pentru ea”. Oare Dumnezeu gândește astfel? (Nu.) Deci, a acționat Dumnezeu astfel? (Nu.) Dimpotrivă, tratamentul Său față de fiecare persoană este serios și responsabil, chiar mai responsabil decât ești tu cu tine însuți. Nu este așa? Dumnezeu nu vorbește fără scop, nici nu stă la înălțime, dându-Și aere și nici nu Se mulțumește cu a-i păcăli pe oameni. În schimb, El face, cu sinceritate și în tăcere, lucrurile pe care El Însuși trebuie să le facă. Aceste lucruri aduc binecuvântări, pace și bucurie omului, ele aduc omul în pace și fericire înaintea privirii lui Dumnezeu și în familia Sa și-i aduc omului rațiunea potrivită, gândirea corectă, judecata dreaptă și starea de spirit potrivită cu care trebuie să vină înaintea Lui și să primească mântuirea Sa. Deci, a fost Dumnezeu vreodată, în lucrarea Sa, ipocrit față de om? (Nu.) Și-a expus vreodată cu falsitate bunăvoința, împăcând omul cu câteva glume, întorcându-i apoi omului spatele? (Nu.) A spus Dumnezeu vreodată ceva și apoi a făcut altceva? (Nu.) A făcut El vreodată făgăduințe goale și S-a lăudat, spunându-ți că El poate face un lucru pentru tine sau că îți poate da o mână de ajutor, iar apoi a dispărut? (Nu.) Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio falsitate. El este credincios și tot ceea ce face El este real. El este Singurul pe care oamenii se pot baza și căruia Îi pot încredința viețile lor și tot ceea ce au ei. Deoarece nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, putem spune că El este cel mai sincer? (Da.) Bineînțeles că putem, corect? Deși, vorbind acum despre acest cuvânt, când este aplicat lui Dumnezeu, este prea neconvingător, prea umanizat, nu putem face nimic în privința aceasta, deoarece acestea sunt limitele limbajului uman. Acum, este puțin nepotrivit să-L numim pe Dumnezeu sincer, dar, pentru moment, vom folosi acest cuvânt. Dumnezeu este loial și sincer. Deci, ce înțelegem prin a vorbi despre aceste aspecte? Înțelegem diferențele dintre Dumnezeu și om și diferențele dintre Dumnezeu și Satana? Putem spune aceasta. Acest lucru se datorează faptului că omul nu poate vedea în Dumnezeu nicio urmă a firii corupte a Satanei. Am dreptate când spun aceasta? Pot obține un „Amin” pentru aceasta? (Amin!) Nu vedem niciuna dintre răutățile Satanei revelate în Dumnezeu. Tot ceea ce face și dezvăluie Dumnezeu este întru totul folositor și de ajutor pentru om, este făcut în totalitate pentru a avea grijă de om, este plin de viață și îi dă omului un drum de urmat și o direcție în care să meargă. Dumnezeu nu este corupt și, în plus, privind acum la tot ce face, putem spune că El este sfânt? (Da.) Deoarece Dumnezeu nu are niciuna dintre stricăciunile omenirii și nu are nimic asemănător sau identic firii corupte a acesteia sau esenței Satanei, din acest punct de vedere putem spune că Dumnezeu este sfânt. Dumnezeu nu dezvăluie nicio stricăciune, iar revelarea propriei Sale esențe în lucrarea Lui este, în întregime, confirmarea de care avem nevoie că Dumnezeu Însuși este sfânt. Voi vedeți acest lucru? Așadar, pentru a cunoaște esența sfântă a lui Dumnezeu, să luăm în considerare, pentru moment, aceste două aspecte: 1) Nu există nicio fire coruptă în Dumnezeu; 2) Esența lucrării lui Dumnezeu asupra omului îi permite acestuia să vadă însăși esența lui Dumnezeu, iar această esență este în întregime pozitivă. Căci toate lucrurile pe care fiecare fel de lucrare a lui Dumnezeu le aduce omului sunt lucruri pozitive. În primul rând, Dumnezeu îi cere omului să fie cinstit – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îi dă omului înțelepciune – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îl face pe om capabil să distingă între bine și rău – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să înțeleagă semnificația și valoarea vieții umane – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să vadă în esența oamenilor, evenimentelor și lucrurilor potrivit cu adevărul – nu este pozitiv acest lucru? (Da, este.) Iar rezultatul tuturor acestor lucruri este că omul nu mai este înșelat de Satana, nu mai continuă să fie rănit sau controlat de el. Cu alte cuvinte, ele permit oamenilor să se elibereze complet de stricăciunea Satanei și, prin urmare, să meargă treptat pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău. În acest moment, cât de departe ați mers voi pe această cale? Este greu de spus, nu-i așa? Dar, cel puțin, aveți acum o înțelegere inițială a modului în care Satana corupe omul, a lucrurilor rele și a celor negative? (Da.) Cu această înțelegere inițială, cel puțin acum mergeți pe calea cea dreaptă. Putem spune aceasta? (Da.)

Vom termina acum de vorbit despre sfințenia lui Dumnezeu, deci care dintre voi, din tot ceea ce ați auzit și ați primit, poate spune ce este sfințenia Sa? La ce se referă sfințenia lui Dumnezeu despre care vorbesc Eu? Gândiți-vă pentru o clipă la acest lucru. Este onestitatea lui Dumnezeu sfințenia Lui? Este loialitatea lui Dumnezeu sfințenia Sa? Este altruismul lui Dumnezeu sfințenia Lui? Este smerenia Lui sfințenia Sa? Este dragostea lui Dumnezeu pentru om sfințenia Lui? Dumnezeu îi dăruiește omului, în mod liber, adevăr și viață – este aceasta sfințenia Sa? (Da.) Toată sfințenia pe care Dumnezeu o dezvăluie este unică; ea nu există în umanitatea coruptă, și nici nu poate fi văzută acolo. Nici cea mai mică urmă a ei nu poate fi văzută în timpul procesului de corupție a omului de către Satana, nici în firea stricată a lui Satana, nici în esența sau natura acestuia. Tot ceea ce are și este Dumnezeu este unic și doar El Însuși are acest fel de esență, numai El Însuși o posedă. După ce am discutat acest lucru până acum, a văzut vreunul dintre voi pe cineva atât de sfânt în omenire? (Nu.) Deci, este cineva atât de sfânt printre oamenii faimoși, oamenii de seamă și idolii la care vă închinați, în omenire? (Nu.) Deci, acum, spunem că sfințenia lui Dumnezeu este unică, oare întruchipează El aceasta atât cu numele, cât și în adevăr? (Da.) Da, El întruchipează. În plus, există și aspectul practic. Există vreo discrepanță între sfințenia despre care vorbesc acum și cea la care v-ați gândit, pe care ați înțeles-o și v-ați imaginat-o anterior? (Da.) Atunci, cât de mare este această discrepanță? (Foarte mare!) Cât de mare este foarte mare? Folosiți-vă propriile cuvinte pentru a o descrie. La ce se referă adesea oamenii când vorbesc despre sfințenie? (La un comportament extern.) Fie comportament sau modalitate de a descrie ceva, ei spun că este sfânt. Deci, este această descriere a „sfințeniei” o teorie? Este doar ceva care pare curat și drăguț, ceva care arată sau le sună bine oamenilor, nimic cu vreo substanță reală a sfințeniei. Aceasta este teoria. În afară de aceasta, la ce se referă aspectul practic al „sfințeniei” la care se gândesc oamenii? Este, în mare parte, ceea ce își imaginează sau consideră ei că este? De exemplu, unii budiști mor în timp ce practică, plecând în timp ce stau acolo, adormiți. Unii oameni spun că au devenit sfinți și au zburat la Cer. Acesta este, de asemenea, un fel de imaginație. Apoi, sunt unii care cred că o zână, care coboară plutind din Cer, este sfântă. De fapt, conceptul oamenilor despre cuvântul „sfânt” a fost întotdeauna doar un fel de imaginație și teorie goală, lipsit de vreo substanță reală fundamentală și, în plus, care nu are nimic de-a face cu esența sfințeniei. Esența sfințeniei este dragostea adevărată, dar, mai mult decât aceasta, este esența adevărului, a dreptății și a luminii. Cuvântul „sfânt” este potrivit numai atunci când se referă la Dumnezeu; nimic din creație nu poate fi vrednic să fie numit sfânt. Omul trebuie să înțeleagă acest lucru. De acum înainte, aplicăm cuvântul „sfânt” doar lui Dumnezeu. Este potrivit acest lucru? (Da, este.)

Să revenim la discuția despre mijloacele pe care le folosește Satana pentru a-l corupe pe om. Tocmai am vorbit despre diferitele moduri în care Dumnezeu lucrează asupra omului și pe care fiecare dintre voi le poate experimenta singur, astfel că nu voi intra în prea multe detalii. Dar, în inimile voastre, sunteți probabil confuzi în privința mijloacelor pe care le folosește Satana pentru a-l corupe pe om sau, cel puțin, nu cunoașteți amănuntele. Vă este de folos ca Eu să discut din nou despre acest lucru? (Da.) Vreți să-l înțelegeți? (Da.) Poate unii dintre voi vor întreba: „De ce să vorbim din nou despre Satana? În momentul în care vorbim despre el, ne supărăm, iar când îi auzim numele, ne simțim complet incomod.” Indiferent de cât vă este de neplăcut, trebuie să vă confruntați cu faptele, iar aceste lucruri trebuie să fie rostite pe înțeles și clarificate în folosul înțelegerii voastre; altfel, nu vă puteți desprinde de influența Satanei.

Am discutat anterior despre cele cinci moduri în care Satana îl corupe pe om. În aceste cinci moduri sunt mijloacele pe care le folosește el. Modalitățile în care Satana corupe omul sunt doar un fel de acoperire; cele mai insidioase sunt mijloacele care se ascund în spatele acestei fațade, iar el vrea să folosească aceste mijloace pentru a-și atinge obiectivele. Care sunt aceste mijloace? Rezumați-le pentru Mine. (El înșală, seduce și amenință.) Cu cât enumerați mai multe, cu atât vă apropiați mai mult. Se pare că ați fost profund vătămați de el și aveți sentimente puternice în legătură cu acest subiect. (De asemenea, el folosește lingușiri și minciuni, influențează, înșală și ocupă cu forța.) Ocupă forțat – lucrul acesta face o impresie extrem de profundă. Oamenii se tem de ocupația forțată a Satanei. Altele? (El rănește în mod violent oamenii, folosește atât amenințări cât și îndemnuri și minte.) Minciunile sunt esența acțiunilor sale, iar el minte pentru a te înșela. Care este natura minciunii? Nu e minciuna același lucru cu înșelăciunea? El, de fapt, minte cu scopul de a te înșela. Altele? Exprimați-vă opinia. Spuneți-Mi-le pe toate pe care le cunoașteți. (El provoacă, rănește, orbește și înșală.) Cei mai mulți dintre voi simțiți același lucru în legătură cu această înșelăciune, nu-i așa? (Folosește lingușiri slugarnice, controlează omul, pune stăpânire pe el, îl terorizează și îl împiedică să creadă în Dumnezeu.) Știu destul de mult ce vreți să spuneți și toate răspunsurile sunt la fel de bune. Toți știți ceva despre acest lucru, deci să rezumăm acum.

Există șase mijloace principale pe care Satana le folosește pentru a corupe omul.

Primul este controlul și constrângerea. Adică, Satana va face tot posibilul pentru a prelua controlul inimii tale. Ce înseamnă „constrângere”? (Înseamnă obligație.) El te amenință și te forțează să-i dai atenție, făcându-te să te gândești la consecințe, în cazul în care nu ești ascultător. Îți este frică și nu îndrăznești să-l sfidezi, astfel că, după aceea, i te supui.

Al doilea este înșelarea și păcălirea. Ce implică „înșelarea și păcălirea”? Satana inventează niște povești și minciuni, păcălindu-te să le crezi. Nu-ți spune niciodată că omul a fost creat de Dumnezeu, dar nici nu-ți spune direct că tu n-ai fost făcut de El. Nu folosește deloc cuvântul „Dumnezeu”, ci folosește, în schimb, altceva ca înlocuitor, folosind acest lucru pentru a te înșela, astfel încât tu, practic, să nu ai nicio idee despre existența lui Dumnezeu. Această păcăleală include desigur multe aspecte, nu doar acest lucru.

Al treilea este îndoctrinarea forțată. Există îndoctrinare forțată? (Da.) Îndoctrinarea forțată a ce? Este îndoctrinarea forțată făcută de alegerea omului? Este făcută cu consimțământul lui? (Nu.) Nu contează dacă nu ești de acord cu aceasta. În inconștiența ta, ea se revarsă în tine, insuflându-ți gândirea Satanei, regulile sale de viață și esența lui.

Al patrulea este amenințarea și ispita. Adică, Satana folosește diverse mijloace, astfel încât să-l accepți, să-l urmezi, să lucrezi în slujba lui; încearcă să-și atingă scopurile prin orice mijloace necesare. Uneori, el îți oferă mici avantaje, dar, totuși, te atrage să săvârșești păcatul. Dacă nu-l urmezi, te va face să suferi și te va pedepsi și va folosi diferite modalități ca să te atace și să te prindă în capcană.

A cincea este amăgirea și paralizia. „Amăgirea și paralizia” înseamnă că Satana inventează niște declarații și idei plăcute auzului care sunt în concordanță cu concepțiile oamenilor, pentru a face să pară că ar lua în considerare trupul oamenilor sau s-ar gândi la viața și viitorul lor când, de fapt, este doar pentru a te păcăli. După aceea, el te paralizează, astfel încât să nu știi ce este bine și ce este rău, ca să fii înșelat fără să știi și, prin aceasta, să te afli sub controlul lui.

Al șaselea este distrugerea corpului și a minții. Ce îi distruge Satana omului? (Mintea lui, întreaga lui ființă.) Satana îți distruge mintea, făcându-te neputincios să te împotrivești, ceea ce înseamnă că, foarte încet, inima ta se îndreaptă spre Satana, în ciuda ta. El insuflă aceste lucruri în tine, în fiecare zi, folosind zilnic aceste idei și culturi pentru a te influența și a te educa, ruinându-ți foarte încet voința, făcându-te să nu mai vrei să fii o persoană bună, făcându-te să nu mai dorești să susții ceea ce numești dreptate. Fără să-ți dai seama, nu mai ai voința de a înota în amonte, împotriva mareei, ci, în schimb, te duci la vale împreună cu el. „Distrugere” înseamnă că Satana îi chinuie atât de mult pe oameni încât aceștia nu sunt nici morți, nici vii, apoi profită de ocazie ca să-i devoreze.

Fiecare dintre aceste mijloace, pe care Satana le utilizează ca să-l corupă pe om, îl poate face pe acesta neputincios să se împotrivească; oricare îi poate fi fatal omului. Cu alte cuvinte, tot ceea ce face Satana și orice mijloace folosește îți pot provoca degenerarea, te pot aduce sub controlul lui și te pot împotmoli într-o mlaștină a răului. Acestea sunt mijloacele pe care le folosește Satana pentru a corupe omul.

Putem spune că Satana este malefic, dar, pentru a confirma acest lucru, tot trebuie să examinăm care sunt consecințele corupției omului de către Satana și care este firea și esența pe care o aduce omului. Toți știți câte ceva despre acest lucru, deci vorbiți despre el. Odată ce Satana i-a corupt pe oameni, ce fire exprimă și dezvăluie aceștia? (Ei sunt aroganți și îngâmfați, egoiști și josnici, necinstiți și înșelători, vicleni și răutăcioși și total lipsiți de umanitate.) În ansamblu, putem spune că nu au nicio umanitate, nu-i așa? Lăsați-i să vorbească pe ceilalți frați și pe celelalte surori. (Aroganți, înșelători, răutăcioși, egoiști, lacomi, superficiali, falși.) Nu spune ceea ce este dezvăluit prin firea unui anumit aspect; tu trebuie să spui care este esența acestei firi. (Odată ce omul a fost corupt de Satana, acesta este, de obicei, arogant și neprihănit de sine, înfumurat și îngâmfat, lacom și egoist. Acestea sunt cele mai grave.) (După ce omul a fost corupt de Satana, el acționează fără scrupule atât din punct de vedere material, cât și spiritual. Apoi, oamenii devin ostili față de Dumnezeu, I se împotrivesc, nu-L ascultă și pierd conștiința și rațiunea pe care omul ar trebui s-o aibă.) Ceea ce ați spus este, în principiu, la fel, doar cu diferențe minore, unii dintre voi fiind mai mult preocupați de detalii minore. Pentru a rezuma, „arogant” a fost cuvântul cel mai des menționat – arogant, înșelător, răutăcios și egoist. Însă toți ați trecut cu vederea același lucru. Oamenii fără conștiință, care și-au pierdut rațiunea și care nu au deloc omenie – ceea ce niciunul dintre voi nu a spus este, totuși, ceva la fel de important. Deci, ce este acest lucru? (Trădarea.) Corect. Nimeni nu spusese „Trădarea”. Consecința finală a acestor firi, care există în orice om după ce a fost corupt de Satana, este trădarea lor față de Dumnezeu. Indiferent de ceea ce îi spune Dumnezeu omului sau de ce lucrare face El asupra lui, oamenii nu recunosc ceea ce ei știu că este adevărul, adică nu-L mai recunosc pe Dumnezeu și Îl trădează: aceasta este consecința corupției omului de către Satana. Este același lucru pentru toate firile corupte ale omului. Dintre căile pe care Satana le folosește pentru a-l corupe pe om – cunoașterea pe care omul și-o însușește, știința pe care o cunoaște, superstițiile, culturile tradiționale și tendințele sociale pe care le înțelege – există vreuna pe care omul o poate folosi pentru a spune ce este drept și ce este nedrept? Există oarecare standarde pentru a lucra de aici? (Nu.) Există ceva care-l poate ajuta pe om să știe ce este sfânt și ce este diabolic? (Nu.) Nu există standarde și nicio bază care să-l ajute pe om. Chiar dacă oamenii cunosc cuvântul „sfânt”, nu există, de fapt, nimeni care să știe ce este sfânt. Deci, aceste lucruri pe care Satana le aduce omului, îi permit acestuia să cunoască adevărul? Pot acestea să-i permită omului să trăiască cu o umanitate sporită? Îi pot permite omului să trăiască vieți în care sunt tot mai capabili să I se închine lui Dumnezeu? (Nu.) Este evident că ele nu-i pot permite omului să I se închine Lui sau să înțeleagă adevărul, și nici nu-i pot permite să știe ce este sfințenia și răutatea. În schimb, omul devine din ce în ce mai degenerat, se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care spunem că Satana este malefic. După ce ați analizat atât de multe dintre calitățile diabolice ale Satanei, ați văzut să aibă vreun element de sfințenie fie în calitățile sale, fie în înțelegerea voastră a esenței sale? (Nu.) Asta-i sigur. Ați văzut, deci, vreo esență a Satanei care prezintă vreo asemănare cu Dumnezeu? (Nu.) Prezintă vreo asemănare cu Dumnezeu orice expresie a Satanei? (Nu.) Așadar, acum vreau să vă întreb, folosind propriile voastre cuvinte, ce anume este sfințenia lui Dumnezeu? Mai întâi, cu ce se face legătura atunci când se vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu? Legătura se face cu esența Lui? Sau se consideră că are legătură cu vreun aspect al firii Sale? (Se spune că are legătură cu esența lui Dumnezeu.) Trebuie să câștigăm o poziție clară în subiectul pe care dorim să-l discutăm. Se spune aceasta în legătură cu esența lui Dumnezeu. În primul rând, am folosit răutatea Satanei drept contrast pentru esența Lui, deci ai văzut ceva din esența Satanei în Dumnezeu? Cum rămâne cu oricare dintre esențele omenirii? Să-Mi spună cineva. (Sfințenia lui Dumnezeu este unică, este loială, sinceră și nu există nicio fire coruptă în El. Dumnezeu este în întru totul pozitiv, la fel cum tot ceea ce El îi aduce omului.) (Întreaga esență a lui Dumnezeu este pozitivă, tot ceea ce dezvăluie El este pentru mântuirea omului și pentru ca omul să trăiască o asemănare umană normală. Este astfel încât El să-l poată proteja cu adevărat pe om și astfel încât omul să poată trăi umanitatea normală.) Oare este doar pentru a trăi umanitatea normală? (Este pentru ca omul să poată cunoaște corect adevărul; sfințenia Sa este dragostea Lui adevărată și mântuirea omenirii.) (Tot ceea ce este dezvăluit de esența lui Dumnezeu este pozitiv. Onestitatea Lui, credincioșia și altruismul Său, umilința și dragostea Lui pentru omenire, toate exprimă esența sfințeniei lui Dumnezeu.) (El nu este arogant, nu este egoist și nu trădează, iar, în această privință, esența Lui sfântă este văzută, de asemenea, ca fiind revelată.) Mda. Mai este altceva de adăugat? (Dumnezeu nu are nicio urmă a firii corupte a Satanei. Ceea ce are Satana este în întregime negativ, în timp ce ceea ce are Dumnezeu nu este decât pozitiv. Putem vedea că Dumnezeu este întotdeauna alături de noi. De când eram foarte mici și până acum, mai ales atunci când ne pierduserăm calea, El a fost întotdeauna acolo, veghindu-ne și ținându-ne în siguranță. Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio amăgire. El vorbește clar și sincer, aceasta fiind, de asemenea, esența Sa adevărată.) Foarte bine! (Nu putem vedea nimic din firea coruptă a Satanei în lucrarea lui Dumnezeu, nicio fățărnicie, nicio lăudăroșenie, nicio promisiune goală și nicio înșelăciune. Dumnezeu este Singurul în care omul poate să creadă, iar lucrarea Sa este loială și sinceră. Din lucrarea lui Dumnezeu putem vedea că El le spune oamenilor să fie cinstiți, să aibă înțelepciune, să poată deosebi binele de rău și să aibă discernământ cu privire la diferite persoane, evenimente și lucruri. În aceasta putem vedea sfințenia lui Dumnezeu.) Ați terminat? (Da.) Sunteți mulțumiți de ceea ce ați spus? Cât de multă înțelegere a lui Dumnezeu există, cu adevărat, în inimile voastre? Și în ce măsură înțelegeți sfințenia Lui? Știu că fiecare dintre voi aveți în inima voastră un anumit nivel de înțelegere receptivă, deoarece fiecare individ poate simți lucrarea lui Dumnezeu asupra sa și, într-o oarecare măsură, poate obține multe lucruri de la El; ei primesc har și binecuvântări, sunt luminați și iluminați și primesc judecata și mustrarea Sa, astfel încât omul să poată avea o oarecare înțelegere simplă a esenței Lui.

Deși sfințenia lui Dumnezeu, despre care discutăm astăzi, poate părea ciudată pentru majoritatea oamenilor, indiferent de cum pare că am început acest subiect și veți avea o înțelegere mai profundă pe măsură ce mergeți înainte pe drumul vostru. Ea vă cere să ajungeți, treptat, să simțiți și să înțelegeți din propria experiență. Acum, înțelegerea voastră perceptivă despre esența lui Dumnezeu necesită, în continuare, o perioadă lungă pentru a învăța, a confirma, a simți și a experimenta acest lucru, până când, într-o zi, veți cunoaște, chiar din interiorul inimii, sfințenia Sa ca fiind esența fără cusur a lui Dumnezeu, dragostea Lui altruistă, că tot ceea ce acest Dumnezeu îi dă omului este altruist, și veți ajunge să cunoașteți că sfințenia Sa este fără pată și ireproșabilă. Aceste esențe ale lui Dumnezeu nu sunt doar cuvintele pe care El le folosește pentru a-Și expune identitatea, dar Își folosește, în schimb, esența pentru a-l trata, în tăcere și cu sinceritate, pe fiecare individ. Cu alte cuvinte, esența lui Dumnezeu nu este goală, nici nu este teoretică sau doctrinară și, cu siguranță, nu este un fel de cunoaștere. Nu este un fel de educație pentru om, dar, în schimb, este adevărata revelație a propriilor acțiuni ale lui Dumnezeu și este esența revelată a ceea ce are și este El. Omul ar trebui să cunoască această esență și să o înțeleagă, deoarece tot ceea ce face Dumnezeu și fiecare cuvânt pe care-l spune are o mare valoare și o mare importanță pentru fiecare persoană în parte. Când tu ajungi să înțelegi sfințenia lui Dumnezeu, atunci poți să crezi cu adevărat în El; când ajungi să înțelegi sfințenia Sa, atunci poți să înțelegi adevăratul sens al cuvintelor „Dumnezeu Însuși, Unicul”. Nu-ți vei mai imagina că poți alege să umbli pe alte drumuri și nu vei mai fi dispus să trădezi tot ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru tine. Deoarece esența Lui este sfântă, aceasta înseamnă că doar prin Dumnezeu tu poți să umbli pe drumul luminos și drept prin viață; numai prin El poți cunoaște semnificația vieții, doar prin Dumnezeu poți trăi o viață reală, poți poseda și cunoaște adevărul și doar prin El poți obține viață din adevăr. Doar Dumnezeu Însuși te poate ajuta să te ferești de rău și să te izbăvești de răutatea și de controlul Satanei. În afară de Dumnezeu, nimeni și nimic nu te poate mântui din marea suferinței ca să nu mai suferi: acest lucru este determinat de esența Sa. Doar Dumnezeu Însuși te mântuiește atât de altruist, doar El este, în cele din urmă, responsabil pentru viitorul, destinul și viața ta și El rânduiește toate lucrurile pentru tine. Acest lucru este ceva pe care nimic creat sau necreat nu îl poate realiza. Deoarece nimic creat sau necreat nu posedă o esență a lui Dumnezeu, astfel ca aceasta, nicio persoană sau lucru nu are capacitatea de a te mântui sau de a te conduce. Aceasta este importanța esenței lui Dumnezeu pentru om. Poate că simțiți că aceste cuvinte pe care Eu le-am spus pot, într-adevăr, să ajute puțin în principiu. Dar, dacă urmărești și iubești adevărul, în experiența ta de acum înainte, aceste cuvinte nu doar îți vor schimba destinul, ci, mai mult, te vor aduce pe drumul cel drept al vieții. Înțelegi aceasta, nu-i așa? (Da.) Deci, acum aveți un anume interes în recunoașterea esenței lui Dumnezeu? (Da.) Este bine să fii interesat. Ne vom opri aici din a discuta tema noastră de astăzi despre recunoașterea sfințeniei lui Dumnezeu.

Aș vrea să vă vorbesc despre ceva ce ați făcut și care M-a surprins, la începutul adunării noastre de astăzi. Probabil unii dintre voi ați nutrit chiar acum un sentiment de recunoștință sau vă simțiți plini de recunoștință și, astfel, ați vrut să exprimați fizic ceea ce aveați în minte. Acest lucru este mai presus de reproșuri și nu este nici corect, nici greșit. Dar aș vrea să înțelegeți ceva. Ce este acest lucru? În primul rând, aș vrea să vă întreb despre ceea ce ați făcut chiar acum. Ați făcut mătănii sau ați îngenuncheat ca să vă închinați? Poate să-Mi spună cineva? (Cred că am bătut mătănii.) Voi credeți că ați bătut mătănii, deci, care este atunci sensul acestui lucru? (Să ne închinăm.) Deci, ce înseamnă atunci să îngenunchezi pentru închinare? Înainte, nu am mai avut părtășie despre acest lucru cu voi, dar astăzi simt că este necesar să avem părtășie despre acest subiect. Bateți mătănii la adunările obișnuite? (Nu.) Bateți mătănii când vă spuneți rugăciunile? (Da.) Bateți mătănii de fiecare dată când vă rugați, când condițiile o permit? (Da.) Acest lucru este minunat. Dar ce aș vrea să înțelegeți astăzi? Sunt cele două tipuri de oameni ale căror plecări ale genunchilor le acceptă Dumnezeu. Nu trebuie să consultăm Biblia sau comportamentele vreunui personaj spiritual, iar Eu vă voi spune, aici și acum, ceva adevărat. În primul rând, a bate mătănii și a îngenunchea pentru închinare nu sunt același lucru. De ce acceptă Dumnezeu închinăciunile celor care bat mătănii? Este pentru că Dumnezeu cheamă pe cineva la El și somează această persoană să accepte însărcinarea dată de El, așa că el însuși bate mătănii pentru Dumnezeu. Acesta este primul tip de persoană. Cel de-al doilea tip este cineva care îngenunchează pentru a se închina și care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Există doar aceste două tipuri de oameni. Deci, voi cărui tip îi aparțineți? Puteți spune? Acesta este adevărul real, deși poate vă rănește puțin sentimentele. Nu este nimic de spus despre îngenuncherile oamenilor în timpul rugăciunii – acest lucru este corect și este așa cum ar trebui să fie deoarece, atunci când oamenii se roagă, o fac, în special, pentru ceva, deschizându-și inima către Dumnezeu și venind față în față cu El. Este vorba de comunicare și dialog, o conversație sinceră cu Dumnezeu. Dacă faceți acest lucru ca o simplă formalitate, atunci nu este așa cum ar trebui să fie. Nu vreau să vă reproșez ceea ce ați făcut astăzi. Știți că vreau doar să vă spun clar, astfel încât să înțelegeți acest principiu, nu-i așa? (Știm.) Ca să nu continuați să faceți aceasta. Au apoi oamenii ocazia să bată mătănii și să îngenuncheze în fața lui Dumnezeu? Va exista întotdeauna o ocazie. Mai devreme sau mai târziu, va veni o zi, dar acum nu este momentul. Înțelegeți? (Da.) Vă face acest lucru să vă simțiți triști? (Nu.) Asta-i bine. Poate că aceste cuvinte vă vor motiva sau vă vor inspira, astfel încât să puteți ști, în inimile voastre, situația actuală critică dintre Dumnezeu și om și ce fel de relație există acum între ei. Deși am discutat recent și am dialogat mult, înțelegerea omului despre Dumnezeu este încă departe de a fi suficientă. Omul are încă o cale lungă de parcurs pe acest drum pentru a căuta să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Intenția Mea nu este să vă oblig să faceți acest lucru urgent sau să vă grăbiți să exprimați astfel de aspirații sau sentimente. Ceea ce ați făcut astăzi vă poate dezvălui și exprima sentimentele adevărate, iar Eu am înțeles acest lucru. Deci, în timp ce voi ați făcut aceasta, Eu am vrut doar să Mă ridic și să vă urez de bine, pentru că doresc ca tuturor să vă fie bine. Deci, în fiecare cuvânt al Meu și în fiecare acțiune a Mea, fac totul pentru a vă ajuta, pentru a vă călăuzi, pentru ca voi să aveți înțelegerea corectă și viziunea corectă a tuturor lucrurilor. Voi puteți să înțelegeți acest lucru, nu-i așa? (Da.) Grozav. Deși oamenii au o anumită înțelegere a diferitelor firi ale lui Dumnezeu și a aspectelor a ceea ce are și este El și a lucrării pe care o face, o mare parte din această înțelegere nu depășește citirea cuvintelor de pe o pagină sau înțelegerea lor în principiu sau doar cugetarea la ele. Ceea ce le lipsește cel mai mult oamenilor este înțelegerea reală și părerile care provin din experiența adevărată. Chiar dacă Dumnezeu folosește diferite moduri pentru a trezi inima omului, există încă un drum lung de parcurs înainte ca inima omului să fie, în cele din urmă, trezită. Nu vreau să văd pe nimeni că simte ca și cum Dumnezeu l-ar lăsa afară, în frig, l-ar abandona sau i-ar întoarce spatele. Aș vrea doar să văd pe toată lumea pe drumul căutării adevărului și căutând să-L înțeleagă pe Dumnezeu, mărșăluind înainte cu îndrăzneală și cu o voință neclintită, nepurtând vreo sarcină. Indiferent ce greșeli ai comis sau cât de departe ai mers pe un drum greșit ori cât de mult te-ai abătut, nu lăsa ca acestea să devină poveri sau bagaje în exces pe care să le porți în căutarea ta de a-L înțelege pe Dumnezeu: continuă să mergi mai departe. Indiferent când se întâmplă, inima lui Dumnezeu care este mântuirea omului nu se schimbă niciodată: aceasta este partea cea mai prețioasă a esenței lui Dumnezeu. Vă simțiți puțin mai bine acum? (Da.) Sper că puteți adopta abordarea corectă a tuturor lucrurilor și a cuvintelor pe care le-am spus. Atunci, haideți să terminăm aici această părtășie. La revedere tuturor! (La revedere!)

11 ianuarie 2014

Note de subsol:

a. Textul original spune „satisfacerea explorării științei de către om și cercetarea tainelor”.

b. Textul original omite „nisipul mișcător al”.

Dumnezeu Însuși, Unicul (VII)

O expunere a autorității lui Dumnezeu, a firii drepte a lui Dumnezeu și a sfințeniei lui Dumnezeu

După ce v-ați terminat rugăciunile, inimile voastre se simt calme în prezența lui Dumnezeu? (Da.) Dacă inima unei persoane poate fi calmată, aceasta va putea să audă și să înțeleagă cuvântul lui Dumnezeu și va putea să audă și să înțeleagă adevărul. Dacă inima ta nu poate fi calmată, dacă inima ta este întotdeauna în voia curentului sau se gândește mereu la alte lucruri, îți va afecta capacitatea să te aduni pentru a auzi cuvântul lui Dumnezeu.

Film crestin noi in romana „Sunt o persoană bună! ” Ce este o persoană cu adevărat bună?

Film crestin noi in romana „Sunt o persoană bună! ” Ce este o persoană cu adevărat bună?
Lui Yang Huixin, o creștină, i-a plăcut să fie o persoană bună încă de când era mică. Nu-i place să-i ofenseze pe alții. Crede că este o persoană bună deoarece este blândă și amabilă față de ceilalți. Dar numai după ce acceptă Evanghelia lui Dumnezeu din zilele de pe urmă și trece prin judecata și mustrarea cuvintelor Lui, are parte de o trezire și își dă seama că nu este o persoană bună cu adevărat. Mai degrabă, ea trăiește pe baza filosofiilor satanice și este „o tipă de treabă” foarte egoistă și vicleană. Ea hotărăște în sinea ei să caute adevărul și să devină o persoană bună care e cinstită și dreaptă… Prin ce experiențe a trecut Yang Huixin care i-au permis să fie supusă unei astfel de transformări?

Iubirea și mântuirea lui Dumnezeu „Semnificația gestionării omenirii de către Dumnezeu”

Iubirea și mântuirea lui Dumnezeu „Semnificația gestionării omenirii de către Dumnezeu” Cantari Crestine

Gestionarea lui Dumnezeu e pentru-a câștiga oameni

ce I se-nchină, I se supun.

Omenirea, de Satan coruptă,

nu-l mai privește ca pe-un tată.

Fața lui urâtă ei o știu, o resping

și acceptă judecata, mustrarea lui Dumnezeu.

Ei cunosc ce e urât, cum diferă de ce-i sfânt.

Ei recunosc mărimea lui Dumnezeu

și răutatea din Diavol.

Nu vor mai vrea să-l prețuiască,

să se-nchine sau să-i slujească Satanei,

căci sunt un grup de oameni

pe care i-a câștigat Dumnezeu.

Iată ce-nseamnă Dumnezeu să gestioneze omenirea.

În timp ce Dumnezeu Își face lucrarea de gestionare,

omenirea e în centrul

coruperii Satanei, mântuirii lui Dumnezeu,

și pentru ea ei se luptă.

În timp ce Dumnezeu Își face lucrarea de gestionare,

îl câștigă tot mai mult pe om din prinsoarea Satanei.

Și-așa, omul vine spre Dumnezeu.

Ei cunosc ce e urât, cum diferă de ce-i sfânt.

Ei recunosc mărimea lui Dumnezeu

și răutatea din Diavol.

Nu vor mai vrea să-l prețuiască,

să se-nchine sau să-i slujească Satanei,

căci sunt un grup de oameni

pe care i-a câștigat Dumnezeu.

Iată ce-nseamnă Dumnezeu să gestioneze omenirea.

Iată ce-nseamnă Dumnezeu să gestioneze omenirea.

Iată ce-nseamnă Dumnezeu să gestioneze omenirea.

O lectură a cuvântului lui Dumnezeu „Lucrarea în Epoca Legii”

O lectură a cuvântului lui Dumnezeu „Lucrarea în Epoca Legii”
Dumnezeu Atotputernic spune: „În timpul Epocii Legii, Iahve i-a dat lui Moise multe porunci pe care să le transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. […] Iahve a stabilit poruncile și legile Sale astfel încât, călăuzindu-le viața, oamenii să-L asculte, să I se supună și să nu se răzvrătească împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control neamul omenesc proaspăt născut și pentru a pune mai bine temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel, pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima perioadă a fost numită Epoca Legii.”

4. De ce nu folosește Dumnezeu oameni pentru a face lucrarea Sa de judecată în zilele de pe urmă, ci trebuie să Se întrupeze și s-o facă El Însuși?

Versete din Biblie pentru referințe:

„Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). (NTLR®)

„Şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:27). (NTLR®)

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Lucrarea întregului plan de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu este făcută personal de către Însuși Dumnezeu. Prima etapă – crearea lumii – a fost făcută personal de Însuși Dumnezeu și, dacă nu ar fi fost, atunci nimeni nu ar fi fost capabil să creeze omenirea; a doua etapă a fost răscumpărarea întregii omeniri și a fost, de asemenea, făcută personal de Însuși Dumnezeu; a treia etapă este de la sine înțeleasă: există o și mai mare nevoie pentru ca finalul întregii lucrări a lui Dumnezeu să fie făcut de Însuși Dumnezeu. Întreaga lucrare de răscumpărare, cucerire, câștigare și desăvârșire a întregii omeniri este îndeplinită personal de Însuși Dumnezeu. Dacă El nu ar face personal această lucrare, atunci identitatea Sa nu ar putea fi reprezentată de om, ori lucrarea Sa să fie făcută de om. Pentru a-l înfrânge pe Satana, pentru a câștiga omenirea și pentru a-i da omului o viață normală pe pământ, El îl conduce personal pe om și lucrează personal printre oameni; pentru întregul Său plan de gestionare (planul mântuirii) și pentru toată lucrarea Sa, El trebuie să facă personal această lucrare. Dacă omul crede doar că Dumnezeu a venit pentru a fi văzut și pentru a-l face fericit pe el, atunci, astfel de credințe nu au nicio valoare, nicio însemnătate. Cunoașterea omului este prea superficială! Doar îndeplinind-o El Însuși, poate Dumnezeu să facă această lucrare complet și cu temeinicie. Omul este incapabil să o facă în numele lui Dumnezeu. Dat fiind că nu are identitatea lui Dumnezeu sau substanța Sa, el este incapabil de a face lucrarea Sa și, chiar dacă omul ar face-o, nu ar avea niciun efect. Prima dată când Dumnezeu a devenit trup a fost pentru răscumpărare, pentru a răscumpăra toată omenirea din păcat, pentru a face omul capabil de a fi curățat și de a fi iertat de păcatele sale. Lucrarea de cucerire este, de asemenea, făcută personal de Dumnezeu printre oameni. Dacă, în timpul acestei etape, Dumnezeu doar ar rosti profeții, atunci un profet sau cineva înzestrat ar putea fi găsit pentru a-I lua locul; dacă profețiile ar fi doar rostite, omul ar putea să-I țină locul lui Dumnezeu. Totuși, dacă omul ar trebui să facă personal lucrarea lui Însuși Dumnezeu și ar trebui să prelucreze viața omului, ar fi imposibil pentru el să facă această lucrare. Trebuie făcută personal de Însuși Dumnezeu: Dumnezeu trebuie să devină personal trup pentru a face această lucrare. În Epoca Cuvântului, dacă profețiile ar fi doar rostite, atunci Isaia sau profetul Elia ar putea fi găsiți pentru a face această lucrare, și nu ar fi nevoie ca Dumnezeu Însuși să o facă personal. Deoarece lucrarea făcută în această etapă nu este doar despre rostirea unor profeții și deoarece are o mai mare valoare ca lucrarea cuvintelor să fie folosită pentru a cuceri omul și a-l înfrânge pe Satana, această lucrare nu poate fi făcută de om și trebuie făcută personal de Însuși Dumnezeu. În Epoca Legii, Iahve a făcut o parte din lucrarea lui Dumnezeu, după care El a rostit anumite cuvinte și a făcut o parte din lucrare prin profeți. Aceasta este deoarece omul putea să țină locul lucrării lui Iahve, iar prorocii puteau prevesti lucruri și interpreta anumite vise în numele Lui. Lucrarea făcută la început nu a fost lucrarea pentru a schimba direct firea omului și nu a avut legătură cu păcatul omului, iar omului i se cerea doar să respecte legea. Astfel, Iahve nu a devenit trup și nu S-a dezvăluit pe Sine omului; în schimb, El a vorbit direct lui Moise și celorlalți, i-a făcut să vorbească și să lucreze în numele Lui și i-a determinat să lucreze direct printre oameni. Prima etapă a lucrării lui Dumnezeu a fost conducerea oamenilor. A fost începutul luptei cu Satana, iar această luptă încă nu începuse în mod oficial. Războiul oficial cu Satana a început odată cu prima întrupare a lui Dumnezeu și a continuat până în ziua de astăzi. Primul moment al acestui război a fost când Dumnezeu întrupat a fost răstignit pe cruce. Răstignirea lui Dumnezeu întrupat l-a înfrânt pe Satana și a fost prima etapă de succes în război. Când Dumnezeu întrupat începe să lucreze direct viața omului, acesta este începutul oficial al lucrării de recâștigare a omului și, deoarece aceasta este lucrarea de schimbare a vechii firi a omului, este lucrarea de luptă cu Satana. Etapa lucrării făcută de Iahve la început a fost doar conducerea vieții omului pe pământ. A fost începutul lucrării lui Dumnezeu și, deși nu a implicat nicio luptă și nicio lucrare majoră, a pus temelia pentru lucrarea luptei ce avea să vină. Mai târziu, a doua etapă a lucrării în timpul Epocii Harului a presupus schimbarea vechii firi a omului, ceea ce înseamnă că Însuși Dumnezeu a făurit viața omului. Aceasta a trebuit să fie făcută personal de Dumnezeu: este necesar ca Dumnezeu să devină personal trup și, dacă El nu ar fi devenit trup, nimeni altcineva nu ar fi putut să Îl înlocuiască în această etapă a lucrării, deoarece reprezenta lucrarea luptei directe împotriva Satanei. Dacă omul ar fi făcut această lucrare în numele lui Dumnezeu, când omul ar fi stat înaintea Satanei, Satana nu s-ar fi supus și ar fi fost imposibil de înfrânt. Trebuia să fie Dumnezeu întrupat care să vină să îl înfrângă, pentru că substanța lui Dumnezeu întrupat este tot Dumnezeu, El este tot viața omului și El este tot Creatorul; orice se întâmplă, identitatea și substanța Sa nu se vor schimba. Și astfel, El Și-a luat trup și a făcut lucrarea care să ducă la supunerea completă a Satanei. În timpul acestei etape a lucrării din zilele de pe urmă, dacă omul ar trebui să facă această lucrare și ar trebui să rostească cuvintele direct, atunci el nu ar putea să le rostească, iar dacă profețiile ar fi rostite, atunci ar fi incapabile de a cuceri omul. Luând trup, Dumnezeu vine să îl înfrângă pe Satana și să ducă la supunerea sa completă. El îl înfrânge total pe Satana, îl cucerește complet pe om și îl câștigă cu totul pe om, după care, această etapă de lucru va fi încheiată, iar succesul, obținut. În gestionarea lui Dumnezeu, omul nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu. În special, lucrarea conducerii epocii și lansarea unei noi lucrări au o și mai mare nevoie de a fi făcute personal de Însuși Dumnezeu. Să dea omului revelații și să îi ofere profeții sunt lucruri care pot fi făcute de om, dar dacă este vorba de o lucrare care trebuie făcută personal de Dumnezeu, lucrarea luptei dintre Dumnezeu Însuși și Satana, atunci această lucrare nu poate fi făcută de către om. În timpul primei etape a lucrării, când nu exista lupta cu Satana, Iahve conducea personal poporul lui Israel, folosind profețiile rostite de profe‏ți. După aceea, a doua etapă a lucrării a fost lupta cu Satana, și Dumnezeu Însuși a devenit trup, venind în trup pentru a face această lucrare. Orice lucru care implică lupta cu Satana implică, de asemenea, întruparea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că această luptă nu poate fi dusă de către om. Dacă omul ar trebui să lupte, el ar fi incapabil de a-l înfrânge pe Satana. Cum ar putea el să aibă puterea de a lupta împotriva lui în timp ce este încă sub stăpânirea lui? Omul se află la mijloc: dacă înclini spre Satana, aparții Satanei, dar dacă Îl mulțumești pe Dumnezeu, aparții lui Dumnezeu. Dacă omul ar trebui să-I țină locul lui Dumnezeu în lucrarea acestei lupte, ar putea el să o facă? Dacă el ar fi făcut-o, n-ar fi pierit el cu mult timp în urmă? Nu ar fi intrat el demult în iad? Și astfel, omul nu Îl poate înlocui pe Dumnezeu în lucrarea Sa, ceea ce înseamnă că omul nu are substanța lui Dumnezeu, iar dacă tu ai lupta cu Satana, ai fi incapabil să-l înfrângi. Omul poate face doar o anumită lucrare; el poate convinge anumiți oameni, dar el nu Îi poate ține locul lui Dumnezeu în cadrul lucrării lui Dumnezeu Însuși. Cum ar putea omul să lupte cu Satana? Satana te-ar lua prizonier înainte chiar de a începe. Doar Dumnezeu Însuși poate lupta cu Satana și, pe această bază, omul Îl poate urma pe Dumnezeu și I se poate supune. Doar în acest mod poate omul să fie câștigat de Dumnezeu și poate scăpa din legăturile Satanei. Ceea ce omul poate obține cu propria sa înțelepciune, autoritate și propriile sale abilități este prea limitat; el este incapabil de a-l întregi pe om, de a-l conduce și, mai ales, de a-l înfrânge pe Satana. Inteligența și înțelepciunea omului nu pot să stea împotriva uneltirilor Satanei, deci, cum ar putea omul să se lupte cu el?

din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Tocmai pentru că Satana a corupt trupul omului, și omul este cel pe care Dumnezeu intenționează să îl salveze, Dumnezeu trebuie să-Și poarte trupul pentru a lupta cu Satana și pentru a-l păstori personal pe om. Doar acest lucru este benefic pentru lucrarea Sa. Cele două întrupări ale lui Dumnezeu au existat pentru a-l înfrânge pe Satana și au existat, de asemenea, pentru a-l mântui mai bine pe om. Aceasta se întâmplă pentru că cel care se luptă cu Satana poate fi doar Dumnezeu, indiferent dacă este Duhul lui Dumnezeu sau trupul întrupat al lui Dumnezeu. Pe scurt, cei care se luptă cu Satana nu pot fi îngerii, cu atât mai puțin poate fi omul, care a fost corupt de Satana. Îngerii nu au puterea de a o face, iar omul este și mai lipsit de putere. Astfel, dacă Dumnezeu dorește să prelucreze viața omului, dacă El dorește să vină personal pe pământ pentru a-l prelucra pe om, atunci El trebuie personal să devină trup, adică, El trebuie să Se întrupeze personal și, cu identitatea Sa inerentă și lucrarea pe care trebuie să o facă, să vină printre oameni și să îl salveze personal pe om. Dacă nu, dacă ar fi Duhul lui Dumnezeu sau omul care ar face această lucrare, atunci această luptă ar eșua veșnic în a-și atinge scopul și nu s-ar sfârși niciodată. Omul are șansa la mântuire doar când Dumnezeu devine trup pentru a porni personal la război împotriva Satanei printre oameni. În plus, doar atunci este rușinat Satana și lăsat fără nicio oportunitate de exploatat și fără niciun plan de executat. Lucrarea făcută de Dumnezeu întrupat nu poate fi realizată de Duhul lui Dumnezeu și, cu atât mai mult, nu poate fi făcută în numele lui Dumnezeu de niciun om lumesc, pentru că lucrarea pe care El o face este pentru via‏ța omului și pentru schimbarea firii corupte a omului. Dacă omul ar participa în această luptă, el doar ar fugi într-o confuzie dureroasă și ar fi pur și simplu incapabil de a schimba firea coruptă a omului. El ar fi incapabil de a-l salva pe om de la cruce sau de a cuceri toată omenirea răzvrătită, ci ar fi în stare doar să facă puțină lucrare veche conform principiului, sau o lucrare care nu are legătură cu înfrângerea Satanei. Deci, de ce să vă obosiți? Care este semnificația unei lucrări care nu poate să câștige omenirea, cu atât mai puțin să-l înfrângă pe Satana? Și astfel, lupta cu Satana poate fi purtată doar de Însuși Dumnezeu și este pur și simplu imposibil de realizat de către om. Datoria omului este de a se supune și de a urma, căci omul nu poate face lucrarea de deschidere a unei noi epoci și, mai mult decât atât, nici nu poate îndeplini lucrarea de a se lupta cu Satana. Omul poate doar să-L mulțumească pe Creator sub conducerea lui Dumnezeu Însuși, prin care Satana este înfrânt; acesta este singurul lucru pe care îl poate face omul. Și astfel, de fiecare dată când începe o nouă luptă, adică, de fiecare dată când începe lucrarea unei noi epoci, această lucrare este făcută personal de Însuși Dumnezeu, prin care El conduce întreaga epocă și deschide o nouă cale pentru toată omenirea.

din „Restaurarea vieții normale a omului și conducerea lui către o destinație minunată” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Pentru că cel care este judecat este omul, omul care este din trup și a fost corupt și nu este duhul Satanei cel care este judecat în mod direct, lucrarea judecății nu se desfășoară în lumea spirituală, ci printre oameni. Nimeni nu este mai potrivit și mai calificat decât Dumnezeu în trup pentru lucrarea de a judeca corupția din trupul omului. […] Satana poate fi înfrânt în totalitate doar dacă Dumnezeu în trup judecă corupția omenirii. Fiind la fel ca omul posedat de umanitate normală, Dumnezeu în trup poate judeca direct nedreptatea omului; acesta este semnul sfințeniei Sale înnăscute și al caracterului Său extraordinar. Doar Dumnezeu este calificat să și Se află în poziția de a judeca omul, pentru că El este înzestrat cu adevăr și dreptate, și astfel El poate să judece omul. Cei care sunt fără adevăr și dreptate nu sunt demni să-i judece pe alții.

din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Aceste două etape ale lucrării lui Dumnezeu sunt îndeplinite de către Dumnezeu în identitatea Sa întrupată, deoarece ele sunt atât de importante pentru întreaga lucrare de gestionare. S-ar putea spune aproape că, fără lucrarea celor două întrupări ale lui Dumnezeu, întreaga lucrare de gestionare ar fi rămas pe loc, iar lucrarea de mântuire a omenirii nu ar fi altceva decât o discuție goală. Faptul dacă această lucrare este sau nu importantă se bazează pe nevoile omenirii și pe realitatea depravării omenirii și pe gravitatea neascultării Satanei și a tulburării de către acesta a lucrării. Cel potrivit, care este pe măsura sarcinii, se bazează pe natura lucrării sale și pe importanța lucrării. Când vine vorba de importanța acestei lucrări, în ceea ce privește metoda de lucru de adoptat – lucrare făcută direct de către Duh sau lucrare făcută de către Dumnezeu întrupat sau lucrare făcută prin om – prima care trebuie eliminată este lucrarea făcută prin om. Și, pe baza naturii lucrării și a naturii lucrării Duhului contra celei a trupului, este hotărât în cele din urmă că lucrarea făcută de către trup este mai folositoare pentru om decât lucrarea făcută în mod direct de către Duh și oferă mai multe avantaje. Acesta este gândul lui Dumnezeu în acel moment pentru a decide dacă lucrarea a fost făcută de către Duh sau de către trup. Există o semnificație și o bază pentru fiecare etapă a lucrării. Ele nu sunt închipuiri fără temei, nici nu sunt înfăptuite la întâmplare; există o anumită înțelepciune în ele. Acesta este adevărul din spatele întregii lucrări a lui Dumnezeu.

din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Lucrarea judecății lui Dumnezeu este însăși lucrarea Sa, astfel că trebuie săvârșită, evident, de către Dumnezeu Însuși; nu poate fi săvârșită de om în locul Său. Deoarece judecata înseamnă cucerirea rasei umane prin adevăr, este de necontestat că Dumnezeu tot apare ca imagine întrupată pentru a săvârși această lucrare printre oameni. Aceasta înseamnă că, în zilele de pe urmă, Hristos va folosi adevărul pentru a-i învăța pe oamenii din întreaga lume și le va face cunoscute toate adevărurile. Aceasta este lucrarea judecății lui Dumnezeu.

din „ Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” aflată în Cuvântul Se arată în trup

În zilele de pe urmă, Hristos folosește o multitudine de adevăruri pentru a-i învăța pe oameni, pentru a dezvălui esența omului și pentru a-i analiza cuvintele și faptele. Aceste cuvinte cuprind diferite adevăruri, precum datoria omului, cum ar trebui el să se supună lui Dumnezeu, cum ar trebui omul să Îi fie credincios lui Dumnezeu, cum ar trebui să trăiască umanitatea normală, precum și înțelepciunea și firea lui Dumnezeu și așa mai departe. Aceste cuvinte sunt toate îndreptate către esența omului și firea sa coruptă. În special, aceste cuvinte care arată cum Îl nesocotesc oamenii pe Dumnezeu sunt rostite cu privire la modul în care oamenii sunt o întruchipare a Satanei și o forță inamică împotriva lui Dumnezeu. În realizarea lucrării judecății Sale, Dumnezeu nu clarifică pur și simplu natura oamenilor în doar câteva cuvinte; El o dezvăluie, o tratează și o emondează pe termen lung. Aceste metode de expunere, tratare și emondare nu pot fi înlocuite prin cuvinte obișnuite, ci cu adevărul pe care oamenii nu îl posedă deloc. Doar metodele de acest fel sunt considerate judecăți; doar prin acest tip de judecată oamenii pot fi cuceriți și convinși pe deplin să I se supună lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, să câștige adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Ceea ce aduce lucrarea judecății este faptul că omul înțelege adevărata față a lui Dumnezeu și adevărul despre răzvrătirea proprie. Lucrarea judecății îi permite omului să înțeleagă mai bine voia lui Dumnezeu, scopul lucrării lui Dumnezeu și misterele de neînțeles pentru el. De asemenea, îi permite omului să își recunoască și să își cunoască esența coruptă și rădăcinile stricăciunii sale, precum și să descopere urâțenia omului. Aceste efecte sunt toate aduse de lucrarea judecății, deoarece esența acestei lucrări este de fapt lucrarea revelării adevărului, căii și vieții lui Dumnezeu în fața tuturor celor care cred în El. Această lucrare este lucrarea judecății realizate de Dumnezeu.

din „ Hristos înfăptuiește lucrarea judecății prin adevăr” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Pentru toți cei care trăiesc în trup, schimbarea firii lor necesită scopuri de urmărit, iar cunoașterea lui Dumnezeu necesită să fim martori la faptele reale și la fața reală a lui Dumnezeu. Ambele pot fi obținute doar prin trupul materializat al lui Dumnezeu și ambele pot fi îndeplinite doar de trupul normal și real. Acesta este motivul pentru care întruparea este necesară și pentru care este necesară întregii omeniri corupte. De vreme ce oamenilor li se cere să-L cunoască pe Dumnezeu, imaginile Dumnezeilor nedeslușiți și supranaturali trebuie să fie înlăturate din inimile lor și, din moment ce li se cere să lepede firea coruptă, ei trebuie să-și cunoască mai întâi firea lor coruptă. Dacă doar omul face lucrarea pentru a risipi imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor, atunci el va eșua în a obține efectul potrivit. Imaginile Dumnezeilor nedeslușiți din inimile oamenilor nu pot fi expuse, lepădate sau înlăturate complet doar prin cuvinte. Făcând astfel, în cele din urmă, tot nu ar fi posibil să risipească aceste lucruri profund înrădăcinate de la oameni. Doar Dumnezeul practic și imaginea adevărată a lui Dumnezeu pot înlocui aceste lucruri nedeslușite și supranaturale, pentru a le permite oamenilor să le cunoască treptat și, doar în acest fel, se poate obține efectul cuvenit. Omul recunoaște că Dumnezeul pe care el L-a căutat în vremuri trecute este nedeslușit și supranatural. Ceea ce poate realiza acest efect nu este conducerea directă a Duhului, cu atât mai puțin învățăturile unui anumit individ, ci Dumnezeul întrupat. Concepțiile omului sunt dezvăluite atunci când Dumnezeul întrupat Își face în mod oficial lucrarea, deoarece normalitatea și realitatea Dumnezeului întrupat este antiteza Dumnezeului nedeslușit și supranatural în imaginația omului. Concepțiile originale ale omului pot fi dezvăluite doar prin contrastul lor cu Dumnezeul întrupat. Fără comparația cu Dumnezeul întrupat, concepțiile omului nu ar putea fi dezvăluite; cu alte cuvinte, fără contrastul realității, lucrurile nedeslușite nu ar putea fi dezvăluite. Nimeni nu este capabil să folosească cuvinte pentru a face această lucrare și nimeni nu este capabil să dea glas acestei lucrări folosind cuvinte. Doar Dumnezeu Însuși poate să-Și facă propria Sa lucrare, și nimeni altcineva nu poate face această lucrare în numele Lui. Indiferent cât de bogată este limba omului, el este incapabil să exprime clar realitatea și normalitatea lui Dumnezeu. Omul Îl poate cunoaște mai practic pe Dumnezeu și Îl poate doar vedea mai clar dacă Dumnezeu lucrează personal printre oameni și Își arată în mod complet chipul și ființa Sa. Acest efect nu poate fi atins de niciun trup omenesc. […] Lucrarea trupului lui Dumnezeu în Epoca Harului și în Epoca Împărăției implică, totuși, firea coruptă a omului și cunoașterea lui despre Dumnezeu și este o parte importantă și esențială a lucrării mântuirii. De aceea, omenirea coruptă are nevoie mai mult de mântuirea Dumnezeului întrupat și are nevoie mai mult de lucrarea directă a Dumnezeului întrupat. Omenirea are nevoie de Dumnezeul întrupat s-o păstorească, s-o sprijine, s-o ude, s-o hrănească, s-o judece și s-o mustre și are nevoie de mai mult har și o răscumpărare mai mare de la Dumnezeul întrupat. Doar Dumnezeu în trup poate fi confidentul omului, păstorul omului, ajutorul cel mai de nădejde al omului și toate acestea sunt necesitatea întrupării astăzi și în timpuri trecute.

din „Omenirea coruptă are mai multă nevoie de mântuirea lui Dumnezeu devenit trup” aflată în Cuvântul Se arată în trup

Cel mai bun lucru despre lucrarea Sa în trup este că El poate lăsa cuvintele și îndemnurile exacte și voia Sa exactă pentru omenire celor care Îi urmează Lui, astfel încât, după aceea, urmașii Săi pot transmite cu mai multă precizie și mai concret toată lucrarea Sa în trup și voia Sa pentru întreaga omenire celor care acceptă această cale. Doar lucrarea lui Dumnezeu în trup printre oameni împlinește cu adevărat faptul că Dumnezeu există și trăiește împreună cu omul. Doar această lucrare îndeplinește dorința omului de a privi fața lui Dumnezeu, de a fi martor la lucrarea lui Dumnezeu și de a auzi cuvântul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeul întrupat pune capăt epocii când doar spatele lui Iahve i-a apărut omenirii și, de asemenea, încheie epoca credinței omenirii în Dumnezeul nedeslușit. În special, lucrarea ultimului Dumnezeu întrupat aduce întreaga omenire într-o epocă mai realistă, mai practică și mai plăcută. El nu doar încheie epoca legii și a doctrinei; mai important, El dezvăluie omenirii un Dumnezeu care este real și obișnuit, care este drept și sfânt, care descuie lucrarea planului de gestionare (planului mântuirii) și demonstrează misterele și destinația omenirii, care a creat omenirea și pune capăt lucrării de gestionare și care a rămas ascuns timp de mii de ani. El aduce epoca nedeslușirii la un sfârșit complet, El încheie epoca în care întreaga omenire dorea să caute fața lui Dumnezeu, dar nu putea, El sfârșește epoca în care întreaga omenire a slujit Satanei și conduce întreaga omenire, până la capăt, într-o epocă complet nouă. Toate acestea sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu în trup în locul Duhului lui Dumnezeu. […] Închipuirile omului sunt, la urma urmei, goale, și nu pot înlocui chipul adevărat al lui Dumnezeu; firea inerentă a lui Dumnezeu și lucrarea lui Dumnezeu Însuși nu pot fi întruchipate de om. Dumnezeul invizibil din cer și lucrarea Sa pot fi aduse pe pământ doar de Dumnezeu întrupat care înfăptuiește personal lucrarea Sa printre oameni. Acesta este modul ideal în care Dumnezeu apare omului, în care omul Îl vede pe Dumnezeu și vine să cunoască adevărata față a lui Dumnezeu și acest lucru nu poate fi realizat de un Dumnezeu neîntrupat.