Epilog

Chiar dacă aceste cuvinte nu sunt toate exprimările lui Dumnezeu, ele sunt suficiente ca oamenii să atingă scopul de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a avea o fire schimbată. Poate sunt unii care cred că deoarece lucrarea lui Dumnezeu în China continentală s-a încheiat, aceasta înseamnă că El a terminat de rostit toate cuvintele care ar trebui să le rostească și că nu e posibil ca El să mai aibă altceva de spus, acestea fiind toate cuvintele pe care le poate spune Dumnezeu. Mai mult, sunt oameni care cred că Cuvântul Se arată în trup conține toate exprimările lui Dumnezeu în Epoca Împărăției și că a primi această carte înseamnă a primi totul de la Dumnezeu sau că această carte va ghida omenirea în viitor precum a făcut-o Biblia. Am convingerea că oamenii care au aceste concepții nu sunt în minoritate, pentru că oamenilor le place întotdeauna să Îi impună limitări lui Dumnezeu. Chiar dacă cu toții proclamă că Dumnezeu e omnipotent și atotcuprinzător, oamenilor prin natura lor le este ușor să îl limiteze pe Dumnezeu unei anumite sfere. În același timp în care fiecare persoană ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu, ei de asemenea I se opun și Îl limitează.

Lucrarea lui Dumnezeu în Epoca Împărăției abia a început. Toate rostirile lui Dumnezeu din această carte erau destinate doar celor care Îl urmau la acea vreme și sunt doar o parte din exprimările lui Dumnezeu în întruparea Lui actuală și ele nu reprezintă întregimea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, nu se poate spune că e toată lucrarea pe care Dumnezeu întrupat o va face în această perioadă. Dumnezeu Își va adresa cuvintele oamenilor de diferite etnii și din diferite contexte și El va cuceri toată omenirea și va încheia epoca veche, prin urmare, cum ar putea El să încheie după ce Și-a exprimat o parte atât de mică din cuvintele Sale? Este doar faptul că lucrarea lui Dumnezeu este împărțită în diferite perioade de timp și în diferiți pași. El lucrează conform planului Lui și Își exprimă cuvintele conform pașilor Lui. Cum ar putea omul să pătrundă omnipotența și înțelepciunea lui Dumnezeu? Iată ce vreau să explic aici: Ceea ce este Dumnezeu și ceea ce are El este veșnic inepuizabil și fără limită. Dumnezeu este sursa vieții și a tuturor lucrurilor. Dumnezeu nu poate fi pătruns de nicio ființă creată. În cele din urmă, trebuie totuși să amintesc tuturor: Nu Îl limitați pe Dumnezeu la cărți, cuvinte sau la cuvântările Lui din trecut din nou. Există un singur cuvânt pentru a caracteriza lucrarea lui Dumnezeu – nouă. Lui nu Îi place să ia căi vechi sau să Își repete lucrarea și, mai mult, nu vrea ca oamenii să I se închine limitându-L unei anumite sfere. Aceasta este firea lui Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Dumnezeu Însuși, Unicul (X)

Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile (IV)

Astăzi comunicăm pe o temă specială. Pentru fiecare dintre voi există doar două lucruri pe care trebuie să le știți, experimentați și înțelegeți – și care sunt acestea? Primul este intrarea personală a oamenilor în viață, iar al doilea este legat de cunoașterea lui Dumnezeu. Astăzi, vă las să alegeți: alegeți unul. Ați vrea să auziți o temă care are legătură cu experiența de viață personală a oamenilor sau ați vrea să auziți una despre cunoașterea lui Dumnezeu Însuși?

Dumnezeu Însuși, Unicul (VIII)

Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor (II)

Haideți să continuăm subiectul comunicării de data trecută. Puteți să vă amintiți ce subiect am comunicat data trecută? (Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor.) Este „Dumnezeu este sursa vieții tuturor lucrurilor” un subiect care vi se pare foarte îndepărtat? Aveți o oarecare înțelegere de suprafață a acestuia? Poate cineva să-Mi spună ideea principală a acestui subiect pe care l-am comunicat data trecută? (Prin crearea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu, văd că Dumnezeu hrănește toate lucrurile și hrănește omenirea.

Dumnezeu Însuși, Unicul (IX)

Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile (III)

În această perioadă de timp, am vorbit despre multe lucruri legate de cunoașterea lui Dumnezeu și, recent, am vorbit despre ceva foarte important pe această temă. Care e subiectul? (Dumnezeu este sursa vieţii pentru toate lucrurile.) Se pare că lucrurile şi subiectul despre care am vorbit au făcut o impresie clară asupra tuturor. Ultima dată am vorbit despre câteva aspecte ale mediului de supraviețuire pe care l-a creat Dumnezeu pentru omenire, precum și despre cum Dumnezeu a pregătit diferite tipuri de susținere necesară în viața oamenilor. De fapt, Dumnezeu nu doar pregătește oamenilor un mediu de supraviețuire și nu doar le pregătește susținerea zilnică, ci și desăvârșește diferite aspecte ale unei vaste, tainice și necesare lucrări pentru supraviețuirea și viața oamenilor. Toate acestea sunt acțiunile lui Dumnezeu. Ele nu sunt limitate doar la pregătirea unui mediu pentru supraviețuirea oamenilor și susținerea lor zilnică – ele au o sferă de acțiune mult mai largă. Pe lângă aceste două tipuri de lucrare, El pregătește și multe medii și condiții de supraviețuire care sunt necesare în viața oamenilor. Aceasta este o altă temă pe care o vom discuta astăzi. Ea are legătură și cu acțiunile lui Dumnezeu; altminteri, ar fi inutil să discutăm despre ea aici. Dacă oamenii vor să-L cunoască pe Dumnezeu, dar au doar o înțelegere literală a lui „Dumnezeu”, a acelui cuvânt sau a tuturor aspectelor despre ceea ce Dumnezeu are și ce este, aceea nu este o înțelegere adevărată. Așadar, care este calea către cunoașterea lui Dumnezeu? Este cunoașterea Lui, cunoașterea fiecărui aspect al Lui prin acțiunile Sale. Astfel, în continuare, trebuie să avem părtășie despre acțiunile lui Dumnezeu de atunci când a creat toate lucrurile.

Încă de când le-a creat Dumnezeu, pe baza legilor pe care le-a stabilit, toate lucrurile au fost funcționale și s-au dezvoltat cu regularitate. Sub privirea Lui, sub conducerea Sa, toate lucrurile s-au dezvoltat cu regularitate, alături de supravieţuirea umană. Nimic nu poate schimba aceste legi și nimic nu le poate distruge. Datorită domniei lui Dumnezeu, toate ființele se pot înmulți și datorită domniei si gestionării Lui, toate ființele pot supraviețui. Cu alte cuvinte, sub domnia lui Dumnezeu, toate ființele se nasc, se dezvoltă, dispar și se reîntrupează în mod sistematic. Când vine primăvara, burnița aduce un sentiment primăvăratic și umezește pământul. Solul începe să se dezghețe, iarba germinează și își croiește drum prin sol, iar copacii se înverzesc treptat. Toate aceste forme de viață aduc o vitalitate proaspătă pământului. Aceasta este scena în care se nasc și se dezvoltă toate ființele. Tot felul de animale ies și ele din vizuinile lor ca să simtă căldura de primăvară şi să înceapă un nou an. Toate fiinţele se tolănesc la soare în timpul verii şi se bucură de căldura adusă de anotimp. Toate cresc repede; copacii, iarba şi toate tipurile de plante cresc foarte repede, apoi înfloresc şi dau roade. Toate ființele sunt foarte ocupate în timpul verii, inclusiv oamenii. Toamna, ploile aduc răcoarea autumnală, iar toate tipurile de fiinţe vii încep să experimenteze vremea recoltei. Toate fiinţele dau roade, iar oamenii, de asemenea, datorită producției acestor ființe, încep să recolteze tot felul de lucruri pentru a pregăti hrana pentru iarnă. Iarna, toate ființele încep, treptat, să se odihnească în frig, să stea liniștite, iar oamenii iau și ei o pauză în acest anotimp. Aceste tranziții de la primăvară la vară, la toamnă și la iarnă – toate aceste schimbări apar în conformitate cu legile stabilite de Dumnezeu. El conduce toate fiinţele şi oamenii folosind aceste legi şi a stabilit pentru omenire un bogat şi colorat mod de viaţă, pregătind un mediu de supravieţuire care are temperaturi şi anotimpuri diferite. În cadrul acestor medii sistematice pentru supravieţuire, oamenii pot, de asemenea, să supravieţuiască și să se înmulțească într-un mod ordonat. Oamenii nu pot schimba aceste legi şi nicio persoană sau ființă nu le poate încălca. Indiferent ce modificări radicale apar în lume, aceste legi continuă să existe şi există pentru că Dumnezeu există. Asta datorită domniei lui Dumnezeu şi a gestionării Lui. Cu acest tip de mediu ordonat și mare, viaţa oamenilor merge înainte în cadrul acestor legi si reguli. Aceste legi au cultivat generaţie după generaţie de oameni şi generaţie după generaţie de oameni au supraviețuit în cadrul acestor legi. Oamenii s-au bucurat de fiinţe şi de acest mediu ordonat pentru supravietuire creat de Dumnezeu pentru generaţie după generaţie de oameni. Chiar dacă oamenii simt că aceste tipuri de legi sunt inerente, chiar dacă ei le dezaprobă în totalitate şi chiar dacă nu simt că Dumnezeu orchestrează aceste legi, că El conduce peste aceste legi, orice ar fi, Dumnezeu este mereu angajat în această lucrare neschimbătoare. Scopul Lui în această lucrare neschimbătoare este supravieţuirea omenirii, astfel încât oamenii să poată dăinui.

Dumnezeu stabilește limite tuturor lucrurilor pentru a hrăni întreaga omenire

Astăzi voi vorbi despre modul în care aceste tipuri de legi, pe care le-a adus Dumnezeu tuturor ființelor, hrănesc întreaga omenire. Este un subiect foarte vast, așa că putem să-l împărțim în mai multe părți și să le discutăm pe rând, astfel încât ele să vă fie clar conturate. În acest fel, vă va fi mai ușor să percepeți și, treptat, să înțelegeți.

Mai întâi, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a trasat limite pentru munți, câmpii, deșerturi, dealuri, râuri și lacuri. Pe pământ există munți, câmpii, deșerturi, dealuri, precum și diferite acumulări de apă. Nu sunt acestea reliefuri diferite? Dumnezeu a trasat limite între toate aceste diferite tipuri de relief. Când vorbim despre trasarea limitelor, înseamnă că munții au contururile lor, câmpiile au propriile lor contururi, deșerturile au o anumită întindere, iar dealurile au o suprafață determinată. Mai există și un număr determinat de acumulări de apă, cum ar fi râurile și lacurile. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a împărțit totul foarte clar. Dumnezeu a determinat deja pe câți kilometri se întinde un munte, care sunt proporțiile lui. A determinat, de asemenea, pe câți kilometri se întinde o câmpie și care sunt proporțiile ei. Când a creat toate ființele, El a determinat și întinderea deșertului, dar și pe cea a dealurilor și dimensiunile lor și ce anume le delimitează – El a determinat și toate aceste lucruri. El a determinat întinderea râurilor și a lacurilor când le-a creat – toate au limitele lor. Așadar, la ce ne referim când spunem „limite”? Tocmai am vorbit despre modul în care domnia lui Dumnezeu peste toate ființele stabilește legi pentru toate ființele. Adică, întinderea și limitele munților nu se vor extinde sau nu vor descrește datorită rotației pământului sau trecerii timpului. Acest lucru este stabilit: această „stabilire” este domnia lui Dumnezeu. În ce privește zonele de câmpie, care este întinderea lor, ce anume le mărginește, acest lucru a fost stabilit de Dumnezeu. Ele au o limită, iar o movilă nu va răsări la întâmplare în mijlocul unei câmpii. Câmpia nu se va transforma brusc într-un munte – acest lucru nu se va întâmpla. Legile și limitele despre care tocmai am vorbit se referă la asta. În ce privește deșertul, nu vom menționa aici rolurile lui sau ale oricărei alte forme de relief sau locația lor geografică, ci doar limitele lui. Sub domnia lui Dumnezeu, nici suprafața deșertului nu se va extinde. Asta deoarece Dumnezeu i-a conferit legea lui, întinderea lui. Cât de mare este întinderea lui, care e rolul lui, ce îl mărginește și unde este amplasat – acest lucru a fost deja stabilit de Dumnezeu. El nu își va depăși întinderea, nu-și va schimba poziția și nu își va extinde, la întâmplare, suprafața. Deși cursurile de apă, cum sunt râurile și lacurile, sunt toate sistematice și continue, nu au ieșit niciodată din întinderea lor și nu și-au depășit limitele. Toate curg într-un sens în mod sistematic, în direcția în care trebuie să curgă. Așadar, sub legile domniei lui Dumnezeu, niciun râu sau lac nu va seca în mod arbitrar și nu își va schimba, la întâmplare, cursul sau debitul datorită rotației pământului sau a trecerii timpului. Toate acestea sunt în puterea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate ființele create de Dumnezeu, în mijlocul acestei omeniri, își au locurile, zonele și suprafețele stabilite. Adică, atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, limitele lor au fost stabilite, iar acestea nu pot fi modificate, înnoite sau schimbate arbitrar. La ce se referă „arbitrar”? Se referă la faptul că ele nu își vor modifica, extinde sau schimba forma inițială, la întâmplare, în funcție de vreme, temperatură sau viteza de rotație a pământului. De pildă, un munte are o anumită înălțime, baza lui are o anumită suprafață, are o anumită altitudine și o anumită cantitate de vegetație. Toate acestea sunt plănuite și calculate de Dumnezeu, iar înălțimea sau suprafața nu se vor schimba arbitrar. În ce privește câmpiile, majoritatea oamenilor locuiesc la câmpie și nicio schimbare a climei nu va avea un impact asupra zonelor lor sau a valorii existenței lor. Nici măcar ceea ce conțin aceste diferite terenuri și medii geografice, create de Dumnezeu, nu se va schimba în mod arbitrar. De exemplu, părțile componente ale deșertului, zăcămintele minerale din subteran, cantitatea de nisip, culoarea și densitatea acestuia – toate acestea nu se vor schimba în mod arbitrar. De ce nu se vor schimba în mod arbitrar? Datorită domniei și gestionării lui Dumnezeu. În cadrul tuturor acestor terenuri diferite și medii geografice create de Dumnezeu, El gestionează totul într-un mod planificat și sistematic. Așadar, toate aceste medii geografice încă mai există la câteva mii de ani, la zeci de mii de ani după ce au fost create de Dumnezeu. Fiecare își are încă rolul său. Cu toate că, în anumite perioade, vulcanii erup, iar în alte perioade apar cutremure și au loc deplasări masive de teren, Dumnezeu nu va permite deloc ca vreun tip de relief să își piardă funcția inițială. Doar datorită acestei gestionări a lui Dumnezeu, a domniei Lui și a înțelegerii acestor legi, toate acestea – toate aceste lucruri de care omenirea se bucură și pe care le vede – pot supraviețui pe pământ într-un mod sistematic. Așadar, de ce gestionează Dumnezeu astfel toate aceste reliefuri diferite care există pe pământ? Scopul este ca toate viețuitoarele care supraviețuiesc în diferite medii geografice să aibă un mediu stabil și să poată să trăiască și să se înmulțească în acel mediu stabil. Toate aceste viețuitoare – cele care se pot mișca și cele care nu pot, cele care pot respira și cele care nu pot – formează un mediu unic pentru supraviețuirea omenirii. Doar un astfel de mediu poate hrăni generații după generații de oameni și doar un astfel de mediu le permite oamenilor să continue să supraviețuiască pașnic, generație după generație.

Am discutat pe o temă foarte largă, deci poate vi se pare foarte vag, dar înțelegeți, nu-i așa? Adică, legile lui Dumnezeu sub stăpânirea Sa peste toate lucrurile sunt foarte importante – foarte importante! Care este precondiția pentru toate ființele care cresc în cadrul acestor legi? Este datorită domniei lui Dumnezeu. Datorită domniei Lui toate ființele își îndeplinesc funcțiile în cadrul domniei Lui. De exemplu, munții hrănesc pădurile, pădurile, la rândul lor, hrănesc și protejează diferite păsări și animale care trăiesc în acestea. Câmpiile sunt o etapă pregătită pentru oameni ca aceștia să le cultive, dar și pentru diferite păsări și animale. Ele permit majorității oamenilor să trăiască la șes și asigură confortul în viețile oamenilor. Iar câmpiile includ și pajiști – suprafețe mari de pajiști. Acestea reprezintă vegetația pământului. Ele protejează solul și hrănesc vitele, oile și caii care trăiesc pe pajiști. Deșertul își îndeplinește și el funcția. Nu este un loc în care să trăiască oamenii; rolul său este de a face clima umedă mai secetoasă. Cursurile de apă și lacurile sunt utile pentru apa potabilă a oamenilor și pentru apa necesară tuturor ființelor. Oriunde curg, oamenii au apă de băut. Acestea sunt limitele trasate de Dumnezeu pentru diferitele reliefuri.

Datorită acestor limite trasate de Dumnezeu, diferitele reliefuri au produs medii variate pentru supraviețuire, iar aceste medii pentru supraviețuire au fost propice diferitelor tipuri de păsări și animale, dar au și adus un spațiu pentru supraviețuire. De aici s-au dezvoltat limitele mediilor pentru supaviețuire ale diferitelor viețuitoare. Despre acest lucru vom discuta în continuare.

Al doilea punct. În primul rând, unde trăiesc păsările, animalele și insectele? Trăiesc în păduri și crânguri? (Da.) Acestea sunt sălașurile lor. Așadar, pe lângă stabilirea limitelor pentru diferitele medii geografice, Dumnezeu a trasat limite și pentru feluritele păsări, animale, pești, insecte și pentru toate plantele. El a stabilit, de asemenea, legi. Datorită diferențelor dintre diferite medii geografice și datorită existenței variatelor medii geografice, diferite specii de păsări, animale, pești, insecte și plante au medii de supraviețuire diferite. Păsările, animalele și insectele trăiesc printre felurite plante, peștii trăiesc în apă, iar plantele cresc pe sol. Ce include solul? Diferite zone, cum ar fi munții, câmpiile și dealurile. Așadar, odată ce păsările și animalele și-au stabilit sălașurile, ele nu vor mai hoinări peste tot. Sălașurile lor sunt pădurile și munții. Dacă, într-o bună zi, sălașurile lor ar fi distruse, ce ar face ele? (Ar hoinări peste tot.) Ordinea ar deveni haos. De îndată ce această ordine devine haos, care sunt consecințele? Cine sunt primii care au de suferit? (Oamenii.) Omenirea. În cadrul acestor legi și limite pe care le-a stabilit Dumnezeu, ați văzut vreun fenomen mai neobișnuit? De exemplu, elefanți care să hoinărească întâmplător prin deșert. Ați văzut așa ceva? Dacă ar fi așa, ar fi un fenomen foarte ciudat, deoarece elefanții trăiesc în pădure și acesta este mediul pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru ei. Ei au propriul lor mediu pentru supraviețuire și arealul lor stabil, deci de ce ar merge de colo-colo? A văzut cineva lei și tigri rătăcind de colo-colo pe malul oceanului? Niciunul, nu? Arealul leilor și tigrilor sunt pădurile și munții. A văzut cineva balene și rechini din ocean care să umble prin deșert? Nu a văzut nimeni așa ceva, nu? Balenele și rechinii trăiesc în ocean. În mediul existențial omenesc, există oameni care trăiesc alături de urși bruni? Există oameni care sunt mereu înconjurați de păuni sau de alte păsări, în interiorul sau în afara casei lor? A văzut cineva vulturi sau gâște sălbatice jucându-se cu maimuțele? (Nu.) Toate acestea ar fi fenomene ciudate. Motivul pentru care vorbesc despre aceste lucruri care sunt fenomene ciudate în ochii voștri este să vă fac să înțelegeți că toate ființele create de Dumnezeu – indiferent dacă sunt stabilite într-un singur loc sau dacă pot respira – toate au legile lor pentru supraviețuire. Cu mult înainte ca Dumnezeu să creeze aceste ființe, El le-a pregătit propriile lor sălașuri, propriile lor medii pentru supraviețuire. Aceste ființe aveau propriile medii determinate pentru supraviețuire, propria lor hrană, propriile lor sălașuri determinate, propriile lor locuri potrivite pentru supraviețuirea lor, locuri cu temperaturi adecvate pentru supraviețuirea lor. Astfel, ele nu hoinăresc de colo-colo și nu subminează supraviețuirea oamenilor, afectându-le viața. Așa gestionează Dumnezeu toate ființele. Le oferă oamenilor cel mai bun mediu pentru supraviețuire. Toate ființele au hrană pentru susținerea vieții în cadrul propriilor lor medii de supraviețuire. Cu această hrană, ele sunt determinate în cadrul mediului lor originar de supraviețuire. În acest fel de mediu, ele încă supraviețuiesc, se înmulțesc și merg mai departe conform legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru ele. Datorită acestor tipuri de legi, datorită predestinării lui Dumnezeu, toate ființele interacționează armonios cu oamenii, iar aceștia și toate ființele sunt interdependenți.

Dumnezeu a creat toate ființele și le-a stabilit limite, iar printre ele a crescut tot felul de vietăți. În timp ce creștea tot felul de vietăți, El a pregătit și diferite metode de supraviețuire pentru oameni, așadar, vedeți că oamenii nu au doar o singură metodă de supravițuire. De asemenea, ei nu au doar un singur tip de mediu de supraviețuire. Am vorbit anterior despre Dumnezeu care a pregătit diferite tipuri de surse de hrană și apă, care sunt critice pentru ca viața oamenilor în trup să continue. Totuși, nu toți oamenii subzistă cu cereale. Oamenii au diferite metode de supraviețuire datorită diferențelor dintre mediile geografice și reliefuri. Toate aceste metode de supraviețuire au fost pregătite de Dumnezeu. Așadar, nu toți oamenii se ocupă de cultivarea pământului. Adică, nu toți oamenii își obțin hrana din culturi. Acesta este al treilea punct pe care îl vom discuta: limitele au fost elaborate după diferitele moduri de viață ale oamenilor. Așadar, ce alte moduri de viață au oamenii? Ce alte surse diferite de hrană au ei? Există mai multe tipuri de bază:

Primul este modul de viață vânătoresc. Toată lumea îl cunoaște, nu? Sunteți cu toții oameni moderni, nu știți să vânați, să țineți o armă. Sursele voastre de hrană sunt produse din pământ. Ce mănâncă oamenii care trăiesc din vânătoare? (Vânat.) Ei mănâncă păsările și animalele din pădure. „Vânatul” este un cuvânt modern. Vânătorii nu îl consideră o activitate recreațională, ci îl consideră hrană, mijlocul lor zilnic de subzistență. De pildă, ei prind o căprioară. Prinderea acestei căprioare este pentru vânător cum este strânsul recoltei pentru fermier. Fermierul își adună recolta din pământ, iar, când o vede, e fericit și se simte în largul său. Familia nu va fi înfometată când ai recolte de mâncat. Inima lui e liniștită, iar el este mulțumit. Și vânătorul se simte liniștit și mulțumit când vede ce a prins, deoarece nu trebuie să-și mai facă griji pentru mâncare. Va avea ce mânca la următoarea masă și nu va fi înfometat. Așa se simte cel care vânează ca să trăiască. În ce fel de medii trăiesc acești oameni de obicei? Majoritatea celor care se întrețin din vânătoare trăiesc în pădurile de la munte; ei nu cultivă pământul și nu plantează culturi. Nu e ușor să găsești pământ arabil acolo, așa că ei supraviețuiesc cu diferite vietăți, cu diferite tipuri de pradă. Acesta este primul mod de viață care e diferit de cel al oamenilor obișnuiți.

Al doilea mod este cel al păstorilor. Cei care păstoresc nu cultivă pământul, așadar ce fac ei? Dacă e cineva aici din Mongolia, puteți să ne vorbiți despre modul vostru de viață nomad. (În general, ne ocupăm de creșterea vitelor și a oilor, nu cultivăm pământul, iar iarna tăiem animalele și le mâncăm. Hrana noastră e alcătuită din carne de vită și de oaie în principal și bem ceai cu lapte. Deși păstorii sunt ocupați în toate anotimpurile, ei mănâncă bine. Nu le lipsesc laptele, produsele lactate sau carnea.) Mongolii mănâncă, în principal, carne de vită și oaie, beau lapte de oaie și de vacă și călăresc tauri și cai ca să-și mâne animalele pe câmp cu vântul în păr și cu soarele brăzdându-le chipul. Ei nu au parte de stresul vieții moderne. Toată ziua nu văd decât mari întinderi de cer albastru și câmpii cu iarbă. Majoritatea celor care se ocupă cu mânatul cirezilor trăiesc pe câmpii și își pot continua modul de viață nomad generație după generație. Deși viața pe câmpie e cam singuratică, este totuși o viață foarte fericită. Nu e un mod de viață rău!

Al treilea mod de viață este pescuitul. Există un număr mic de oameni care trăiesc pe malul oceanului sau pe mici insule. Ei sunt înconjurați de apă, înfruntând oceanul. Și mai sunt unii care trăiesc pe bărci. Acești oameni își câștigă traiul din pescuit. Care e sursa de hrană a celor care își câștigă traiul din pescuit? Sunt toate tipurile de pește, fructe de mare și produse marine, nu? Când Hong Kong era doar un mic sat de pescari, cei care trăiau acolo își câștigau traiul din pescuit. Ei nu cultivau pământul, ci pescuiau zilnic. Hrana lor principală era constituită din diferite specii de pești și fructe de mare. Uneori, dădeau la schimb aceste lucruri pe orez, făină și alte necesități zilnice. Acesta este un mod de viață diferit al celor care trăiesc pe lângă ape. Cei care trăiesc lângă apă se bazează pe aceasta pentru hrana lor, iar pescuitul este mijlocul lor de trai. Este sursa mijlocului lor de trai, dar și sursa hranei lor.

Pe lângă cei care trăiesc din agricultură, în principal, există cele trei moduri de viață menționate mai sus. Pe lângă cei care trăiesc din păstorit, pescuit și vânătoare, majoritatea oamenilor își câștigă existența din cultivarea pământului. Ce le trebuie acestora din urmă? Le trebuie pământ. Generații întregi trăiesc din cultivarea cerealelor și își iau hrana din pământ. Orice ar cultiva, legume, fructe sau cereale, cu toții își iau necesarul zilnic din pământ.

Care sunt condițiile de bază pentru aceste diferite moduri de viață omenești? Nu au nevoie de susținerea de bază a mediilor de supraviețuire? Cu alte cuvinte, dacă vânătorii și-ar pierde pădurile de la munte sau păsările și animalele, nu și-ar mai asigura traiul. Așadar, dacă oamenii care trăiesc din vânătoare și-ar pierde pădurile de la munte și nu ar mai avea păsările și animalele, dacă nu ar mai avea o sursă pentru traiul lor, atunci nu se știe care e direcția pe care o astfel de comunitate ar lua-o și unde ar merge acești oameni, ba chiar ar putea să dispară. Iar cei care își câștigă traiul din păstorit pe ce se bazează? Ei nu se bazează cu adevărat pe șeptelul lor, ci pe mediul în care supraviețuiește șeptelul lor – pășunile. Dacă nu ar exista acestea, unde ar paște animalele lor? Ce ar mânca vitele și oile? Fără animale, ce fel de trai ar avea acești nomazi? N-ar avea niciunul. Fără o sursă pentru animalele lor, unde ar merge oamenii ca ei? Supraviețuirea continuă ar deveni foarte dificilă; ei nu ar avea niciun viitor. Fără surse de apă, râurile și lacurile ar seca. Toți acei pești care se bazează pe apă pentru a trăi ar mai exista? Acei pești nu ar mai exista. Ar mai supraviețui acei oameni care se bazează pe apă și pe pești pentru traiul lor? Dacă nu ar avea hrană, dacă nu ar avea sursa traiului lor, acei oameni nu ar mai putea supraviețui. Cu alte cuvinte, dacă există o problemă cu traiul sau cu supraviețuirea lor, acele rase nu ar mai continua și ar dispărea, ar fi șterse de fața pământului. Iar dacă cei care își asigură traiul făcând agricultură și-ar pierde pământul, dacă nu ar putea planta nimic și nu și-ar lua hrana din diferite plante, care ar fi rezultatul? Fără hrană, nu ar muri oamenii de foame? Dacă oamenii ar muri de foame, acel gen de oameni nu ar fi distrus? Așadar, acesta este scopul lui Dumnezeu în conservarea diferitelor medii. Dumnezeu are doar un singur scop în conservarea diferitelor medii și ecosisteme, în păstrarea diferitelor viețuitoare în cadrul fiecărui mediu – acela de a hrăni toate tipurile de oameni, de a da viață oamenilor în diferite medii geografice.

Dacă toate ființele și-ar pierde propriile lor legi, ele nu ar mai exista; dacă legile tuturor ființelor s-ar pierde, atunci ființele vitale, dintre toate ființele, nu ar mai putea continua. Oamenii și-ar pierde și ei mediile de supraviețuire pe care se bazează. Dacă oamenii ar pierde toate acestea, nu ar mai putea să trăiască și să se înmulțească generație după generație. Motivul pentru care oamenii au supraviețuit până acum este că Dumnezeu le-a oferit toate ființele care să-i hrănească, să alimenteze omenirea în diferite feluri. Ei au supraviețuit până acum, până în ziua de azi, doar pentru că Dumnezeu hrănește omenirea în diferite feluri. Cu acest tip de mediu stabilit pentru supraviețuire care este favorabil și sistematic, toți oamenii de pe pământ, toate rasele pot supraviețui în cadrul propriilor sfere prestabilite. Nimeni nu poate trece dincolo de aceste sfere sau limite deoarece ele au fost trasate de Dumnezeu. De ce le-ar trasa Dumnezeu astfel? Acest lucru este foarte important pentru întreaga omenire – foarte important! Dumnezeu a trasat sfera pentru fiecare tip de ființă și a stabilit metoda de supraviețuire pentru fiecare tip de ființă umană. De asemenea, El a împărțit diferitele tipuri de oameni și diferitele rase de pe pământ și le-a stabilit sferele. Despre acest lucru vrem să discutăm în continuare.

În al patrulea rând, Dumnezeu a trasat limite între diferitele rase. Pe pământ există oameni albi, negri, creoli și galbeni. Acestea sunt diferitele tipuri de oameni. De asemenea, Dumnezeu a stabilit sfera pentru viețile acestor tipuri diferite de oameni și, fără să-și dea seama, oamenii trăiesc în mediul lor adecvat pentru supraviețuire sub gestionarea lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ieși din asta. De exemplu, în ce zonă trăiesc preponderent oamenii albi? Ei trăiesc mai ales în Europa și America. Oamenii negri trăiesc în principal în Africa. Iar oamenii creoli în ce zone trăiesc? (Asia de Sud-Est) În țări ca Thailanda, India, Myanmar, Vietnam și Laos. Ei locuiesc mai ales în Asia de Sud-Est și Asia de Sud. Oamenii galbeni locuiesc mai ales în Asia, adică în China, Japonia, Coreea de Sud și alte țări similare. Dumnezeu a distribuit în mod adecvat aceste rase diferite, astfel încât ele să fie distribuite prin diferite părți ale lumii. În aceste diferite părți ale lumii, Dumnezeu a pregătit de mult timp un mediu de supraviețuire adecvat fiecărei rase de oameni. În aceste tipuri de medii de supraviețuire, Dumnezeu le-a pregătit culoarea și componentele solului. Cu alte cuvinte, componentele din trupurile oamenilor albi nu sunt la fel cu cele din trupurile oamenilor negri și acestea sunt diferite de componentele trupurilor oamenilor din alte rase. Când Dumnezeu a creat toate ființele, El pregătise deja un mediu de supraviețuire pentru fiecare rasă. Scopul Lui în acest sens a fost ca atunci când acel gen de oameni începea să se înmulțească, când începea să-și mărească numărul, să poată fi stabiliți în cadrul acelei sfere. Înainte ca Dumnezeu să creeze oamenii, El se gândise la toate deja – avea să dea Europa și America oamenilor albi pentru a se putea dezvolta și supraviețui. Astfel, când Dumnezeu a creat pământul, El avea deja un plan, avea o intenție și un scop pentru ceea ce făcea din acea bucată de pământ și pentru ceea ce se hrănea din acea bucată de pământ. De exemplu, a pregătit de mult timp care munți, câte câmpii, câte surse de apă, ce fel de păsări și animale, care pești și care plante aveau să fie pe acel pământ. Când a pregătit un mediu de supraviețuire pentru un tip de oameni, pentru o rasă, Dumnezeu a avut în vedere multe aspecte: mediul geografic, componentele solului, speciile de păsări și animale, mărimea diferitelor specii de pești, componentele peștilor, diferitele calități ale apei, precum și toate tipurile de plante… Dumnezeu pregătise toate acestea cu mult timp în urmă. Acel tip de mediu este unul nativ pentru supraviețuire pe care Dumnezeu l-a creat și pregătit pentru oamenii albi. Ați văzut că, atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, El S-a gândit mult la asta și a făcut totul după un plan? (Da.) Ce ați văzut? (Considerentele lui Dumnezeu referitoare la diferitele tipuri de oameni au fost foarte chibzuite. Pentru mediul de supraviețuire al diferitelor tipuri de oameni, El a pregătit speciile de păsări, animale și pești, câți munți și câte câmpii să existe. Toate acestea au fost luate în considerare cu chibzuință și precizie.) De exemplu, ce fel de mâncare consumă albii în general? Mâncarea pe care o consumă oamenii albi este foarte diferită de cea consumată de asiatici. Alimentele de bază pe care le consumă populația albă sunt în general carnea, ouăle, laptele și carnea de pasăre. Cerealele cum ar fi pâinea și orezul nu sunt, în general, alimente de bază și sunt pe post de garnitură. Chiar și când mănâncă salata de legume, ei pun carne prăjită de vită sau de pui în ea. Chiar dacă mănâncă alimente pe bază de grâu, ei adaugă brânză, ouă sau carne. Cu alte cuvinte, alimentele lor de bază nu sunt alcătuite, în general, din alimente pe bază de grâu sau orez; ei mănâncă destul de multă carne și brânză. Adesea beau apă rece deoarece mănâncă alimente foarte bogate în calorii. Așadar, oamenii albi sunt foarte robuști. Acestea sunt sursele pentru viața lor, mediile lor de viață pregătite de Dumnezeu pentru ei, care le permit să aibă un astfel de mod de viață. Acest mod de viață este diferit de cele ale oamenilor din alte rase. Nu e nimic corect sau greșit în acest mod de viață – este înnăscut, predestinat de Dumnezeu și datorat domniei lui Dumnezeu și rânduielilor Sale. Această rasă are un anumit mod de viață și anumite surse pentru traiul ei, fapt care se datorează rasei, dar și mediului de supraviețuire pregătit de Dumnezeu pentru ea. Se poate spune că mediul de supraviețuire pregătit de Dumnezeu pentru oamenii albi și hrana lor zilnică obținută din acel mediu sunt bogate și îndestulătoare.

Dumnezeu a pregătit și mediile de supraviețuire necesare altor rase. Mai există și oamenii negri – unde sunt aceștia localizați? Ei se află în principal în Africa Centrală și de Sud. Ce le-a pregătit Dumnezeu în acel tip de mediu de supravețuire? Păduri tropicale, tot felul de păsări și animale, deșerturi, dar și nenumărate plante care li se potrivesc. Au surse de apă, de trai și de hrană. Dumnezeu nu a fost împotriva lor. Indiferent ce au făcut vreodată, supraviețuirea lor nu a fost niciodată o problemă. De asemenea, ei ocupă un anumit loc și o anumită zonă într-o parte a lumii.

Și acum, să discutăm puțin despre oamenii galbeni. Oamenii galbeni sunt localizați, în principal, în Orient. Care sunt diferențele dintre mediile și pozițiile geografice ale Orientului și Occidentului? În Orient, pământul este fertil în cea mai mare parte a sa și este bogat în zăcăminte de materii prime și minerale. Adică, există din plin tot felul de resurse de suprafață și subterane. Și pentru acest grup de oameni, pentru această rasă, Dumnezeu a pregătit un sol corespunzător, o climă corespunzătoare și diferite medii geografice adecvate pentru ei. Deși există mari diferențe între acel mediu geografic și mediul occidental, hrana necesară oamenilor, traiul și sursele de supraviețuire au fost pregătite de Dumnezeu. Doar că e un mediu de trai diferit de cel pe care îl au albii în Occident. Dar care este acel lucru pe care trebuie să vi-l supun atenției, cel despre care trebuie să vă vorbesc? Numărul oamenilor din rasa estică este relativ mare, așa că Dumnezeu a adăugat în acea bucată de pământ multe elemente diferite de cele occidentale. În acea parte a lumii, El a adăugat multe peisaje și materii prime din belșug. Acolo, resursele naturale sunt abundente; relieful este și el variat și deosebit, adecvat pentru hrănirea unui număr enorm de oameni ai rasei estice. Un lucru diferit de Occident este faptul că în Orient – de la sud la nord și de la est la vest – clima este mai bună decât în Vest. Cele patru anotimpuri sunt clar delimitate, temperaturile sunt primitoare, resursele naturale sunt abundente, iar peisajele naturale și tipurile de relief sunt mult mai bune decât în Vest. De ce a făcut Dumnezeu acest lucru? El a creat un echilibru foarte rațional între oamenii albi și cei galbeni. Ce înseamnă asta? Înseamnă că fiecare aspect al hranei lor, lucrurile pe care le folosesc, metodele de recreere ale albilor sunt mult mai bune decât cele de care se pot bucura oamenii galbeni. Cu toate acestea, Dumnezeu nu este împotriva niciunei rase. Dumnezeu le-a dat oamenilor galbeni un mediu de supraviețuire mai frumos și mai bun. Acesta este echilibrul. Deci, înțelegeți, da?

Dumnezeu a rânduit care tipuri de oameni să trăiască în anumite părți ale lumii, iar oamenii nu pot să iasă în afara acestei rânduieli. E un lucru minunat! Chiar dacă se produc războaie sau invazii în cadrul unor anumite ere sau în anumite momente, aceste războaie, aceste invazii, nu pot să distrugă mediile de supraviețuire pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru fiecare rasă umană. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a rânduit un anumit tip de oameni într-o anumită parte a lumii, iar ei nu pot să iasă în afara acestei rânduieli. Chiar dacă oamenii au anumite ambiții de a-și schimba sau de a-și extinde teritoriul, fără permisiunea lui Dumnezeu, le va fi foarte dificil să reușească. Va fi foarte dificil să reușească. De exemplu, albii au vrut să își extindă teritoriul și au colonizat alte țări. Germanii au invadat niște țări, Marea Britanie a ocupat India. Care a fost rezultatul? La final, au eșuat. Ce înțelegem noi din acest eșec? Ceea ce Dumnezeu a rânduit nu poate fi distrus. Așadar, indiferent de cât de mare a fost avântul pe care, poate, l-ai văzut în expansiunea Marii Britanii, la final, rezultatul a fost că ei au fost nevoiți să se retragă, iar acele teritorii aparțin și acum Indiei. Cei care trăiesc pe acele pământuri sunt tot hindușii, nu britanicii. Iar asta fiindcă Dumnezeu nu permite altceva. Unii dintre cei care cercetează istoria sau politica au formulat anumite teze despre asta. Ei oferă motive pentru a explica eșecul Marii Britanii, susținând că o etnie sau alta nu poate fi cucerită sau desemnând drept cauză alte motive de factură umană… Nu acestea sunt motivele reale. Motivul real este Dumnezeu – El nu permite așa ceva. Dumnezeu îi rânduiește pe cei dintr-o anumită etnie să trăiască într-un anumit ținut și îi așază acolo, iar dacă El nu le permite să își schimbe așezarea, ei nu vor reuși niciodată să o facă. Dacă Dumnezeu definește o rânduială pentru ei, ei vor trăi în cadrul acelei rânduieli. Omenirea nu poate să scape sau să evadeze din aceste rânduieli. Asta e cert. Nu contează cât de mari sunt forțele invadatorilor sau cât de slabi sunt cei care sunt invadați, succesul lor depinde, la urma urmei, de Dumnezeu. El a stabilit deja această rânduială și nimeni nu o poate schimba. Acesta este felul în care Dumnezeu a distribuit diferitele rase. Ce lucrare a făcut Dumnezeu pentru a distribui diferitele rase? Mai întâi, a pregătit un mediu geografic mai larg, alocând diferite regiuni pentru oameni, iar apoi, generație după generație, au supraviețuit acolo. Asta e stabilit – rânduiala pentru supraviețuirea lor este stabilită. Și viețile lor, ceea ce mănâncă, ceea ce beau, modul în care își duc traiul – demult a rânduit Dumnezeu toate acestea. Iar atunci când Dumnezeu a creat toate ființele, El a făcut diferite pregătiri pentru diferitele tipuri de oameni: există diferite compoziții ale solului, clime diferite, plante diferite și medii geografice diferite. Diferite regiuni au chiar păsări și animale diferite, întinderile de apă au diferite tipuri de pești și de produse acvatice. Chiar și tipurile de insecte sunt stabilite de către Dumnezeu. De exemplu, vrăbiile din Statele Unite sunt diferite de cele din China continentală. Lucrurile care cresc pe continentul american sunt mari, înalte și foarte robuste. Rădăcinile copacilor din pădure nu sunt deloc adânci, dar aceștia cresc foarte mult în înălțime. Pot să crească chiar și până la înălțimi de peste o sută de metri, dar majoritatea copacilor din pădurile Asiei nu sunt atât de înalți. Sunt sigur că ați auzit cu toții de plantele de aloe. În Japonia, acestea sunt foarte înguste, foarte subțiri, dar în Statele Unite sunt foarte mari. E un lucru diferit. E același tip de plantă, are același nume, dar pe continentul american este considerabil mai mare. Aceste diferențe sub diverse aspecte poate că nu sunt văzute sau remarcate de către oameni, dar când Dumnezeu a creat toate ființele, El le-a conturat și a pregătit diferite medii geografice, diferite tipuri de teren și diferite viețuitoare și plante pentru diferitele rase umane. Asta fiindcă Dumnezeu a creat diferite tipuri de oameni și El știe de ce are nevoie fiecare, știe care este modul lor de viață.

După ce am discutat despre câteva dintre lucrurile acestea, v-ați familiarizat acum cu subiectul principal pe care tocmai l-am discutat? Ați început să îl înțelegeți? Există un motiv pentru care am vorbit despre aceste aspecte în cadrul acestui subiect mai larg – acum ar trebui să aveți o prezentare generală a acestuia. Puteți să-Mi spuneți cât de mult ați înțeles. (Existența întregii omeniri a fost susținută doar de către legile rânduite de Dumnezeu pentru toate lucrurile. Când Dumnezeu rânduia aceste legi, El a furnizat diferite medii pentru diferitele rase omenești, diferite moduri de viață, diferite tipuri de hrană, diferite climate și temperaturi. A fost așa pentru ca omenirea să se așeze și să supraviețuiască pe Pământ. Din toate acestea, eu văd planul de gestionare (planul mântuirii) al lui Dumnezeu și meticuloasele Lui aranjamente, cât și înțelepciunea și perfecțiunea Sa.) (Pentru a susține existența omenirii, Dumnezeu a rânduit aceste legi pentru noi și a pregătit diferitele medii geografice, precum și diferitele tipuri de hrană. Iar pentru ca noi să supraviețuim mai bine în acest tip de mediu, El a pregătit diferite spații în care noi să trăim. Din toate acestea, eu văd că lucrarea și planurile lui Dumnezeu sunt foarte precise și văd iubirea Lui pentru noi, oamenii.) Mai are cineva ceva de adăugat? (Legile și rânduielile stabilite de către Dumnezeu nu pot fi schimbate de nicio persoană, de niciun eveniment, de niciun lucru. Toate sunt sub stăpânirea Lui.) Privind din perspectiva legilor rânduite de Dumnezeu pentru creșterea tuturor lucrurilor, oare nu trăiește toată omenirea, indiferent de rasă, sub prevederile lui Dumnezeu – nu trăiesc toți oamenii în grija Lui? Dacă aceste legi ar fi distruse sau dacă Dumnezeu n-ar fi stabilit acest gen de legi pentru omenire, care ar fi perspectivele de viitor ale oamenilor? După ce oamenii și-ar pierde mediile lor primare de supraviețuire, ar mai avea ei surse de hrană? E posibil ca sursele de hrană să devină o problemă. Dacă oamenii și-ar pierde sursele de hrană, adică dacă nu ar putea să găsească nimic de mâncare, câte zile ar putea ei să reziste? Probabil că nu ar rezista nici măcar o lună, iar supraviețuirea lor ar deveni problematică. Așadar, fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face pentru supraviețuirea oamenilor, pentru continuarea existenței lor, pentru înmulțirea și subzistența lor, este foarte important. Absolut fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face între toate lucrurile este adânc înrudit și inseparabil de supraviețuirea omenirii. Dacă supraviețuirea omenirii ar deveni problematică, ar mai putea să continue gestionarea lui Dumnezeu? Ar mai exista gestionarea lui Dumnezeu? Gestionarea lui Dumnezeu coexistă cu supraviețuirea întregii omeniri a cărei existență El o îngrijește. Așadar, indiferent de ceea ce pregătește Dumnezeu pentru toate lucrurile și ceea ce face El pentru oameni, toate sunt necesare pentru El și cruciale pentru supraviețuirea omenirii. Dacă aceste legi pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru toate lucrurile n-ar fi respectate, dacă aceste legi ar fi încălcate sau subminate, niciun lucru nu ar mai putea să existe, mediul de supraviețuire a oamenilor nu ar mai exista, ar dispărea și sursa lor de subzistență zilnică, ar dispărea și ei. Din acest motiv, nu ar mai exista nici planul lui Dumnezeu de gestionare (planul mântuirii).

Tot ceea ce am discutat, fiecare aspect, fiecare punct, este intim legat de supraviețuirea fiecărei persoane. Ați putea spune: „Lucrul despre care vorbești e prea mare, nu înțelegem”. Și poate că există oameni care ar spune: „Ce spui Tu nu are nicio legătură cu mine.” Totuși, să nu uităm că tu trăiești ca parte a tuturor lucrurilor, că ești o parte a tuturor lucrurilor aflate sub stăpânirea lui Dumnezeu. Nimic nu poate fi scos de sub stăpânirea lui Dumnezeu, nicio persoană nu poate ieși de sub stăpânirea Lui. Ieșirea de sub stăpânirea Lui și de sub prevederile Lui ar însemna că viețile oamenilor, viețile oamenilor în trup ar dispărea. Aceasta este importanța faptului că Dumnezeu a stabilit medii de supraviețuire pentru omenire. Nu contează cărei rase aparții sau în care regiune trăiești, fie ea în Occident sau în Orient, nu poți să te separi de mediul de supraviețuire pe care Dumnezeu L-a stabilit pentru omenire, nu poți să te separi de subzistența și de proviziile oferite de mediul de supraviețuire pe care El l-a stabilit pentru oameni. Nu contează care este modul tău de trai, nu contează pe ce te bazezi ca să trăiești, nici pe ce te bazezi ca să îți susții viața în trup, nu poți să ieși de sub stăpânirea lui Dumnezeu și de sub gestionarea Lui. Unii oameni spun: „Eu nu sunt fermier, nu trebuie să plantez și să recoltez ca să trăiesc. Eu nu depind de mila Cerurilor pentru hrana mea, deci pot să spun că nu supraviețuiesc în mediul de supraviețuire stabilit de Dumnezeu. Acel mediu nu mi-a oferit nimic.” Chiar așa este? Spui că nu trebuie să plantezi și să recoltezi ca să trăiești, dar nu mănânci cereale? Nu mănânci carne și ouă? Nu mâncați legume și fructe? Tot ceea ce mănânci, toate aceste lucruri de care ai nevoie nevoie sunt inseparabile de mediul de supraviețuire stabilit de Dumnezeu pentru omenire. Iar sursa tuturor lucrurilor de care omenirea are nevoie nu poate fi separată de toate lucrurile create de Dumnezeu, de toate aceste tipuri de medii de supraviețuire. Apa pe care o bei, hainele pe care le porți și toate obiectele pe care le folosești – care dintre toate acestea nu sunt obținute din toate lucrurile create de Dumnezeu? Unii spun: „Există anumite obiecte care nu sunt obținute din toate lucrurile create de Dumnezeu. Vezi, plasticul nu este obținut din toate lucrurile create de Dumnezeu. E un material de proveniență chimică, este făcut de om.” Chiar așa este? Plasticul este făcut de om, e un material de proveniență chimică, dar de unde provin componentele de bază ale plasticului? Aceste componente au fost obținute din materialele create de Dumnezeu. Obiectele de care te bucuri, pe care le vezi, fiecare obiect pe care îl folosești, toate sunt obținute din toate lucrurile care au fost create de Dumnezeu. Adică, nu contează cărei rase aparțin, nu contează ce mod de trai au sau în ce tip de mediu de supraviețuire trăiesc oamenii, ei nu se pot separa de prevederile lui Dumnezeu. Așadar, au legătură aceste aspecte despre care am discutat azi cu subiectul „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile?” Se încadrează ele în acest subiect mai larg? (Da.) Poate că unele aspecte despre care am vorbit azi sunt cam abstracte și sunt cam dificil de discutat. Totuși, cred că le înțelegeți ceva mai bine acum.

În aceste ultime dăți când am avut părtășie, gama subiectelor despre care am avut părtășie a fost destul de amplă, iar aria lor de acoperire este vastă, așadar, e nevoie de efort ca să le asimilați pe toate. Asta pentru că aceste subiecte nu au mai fost întâlnite înainte în credința oamenilor în Dumnezeu. Unii le ascultă ca pe o taină, alții le ascultă ca pe o poveste – care perspectivă e cea adevărată? Voi din care perspectivă ați ascultat toate acestea? (Am remarcat un aspect al autorității lui Dumnezeu și am remarcat și onoarea Lui, iar din asta am văzut și dragostea Lui pentru omenire. Fiecare lucru pe care Dumnezeu îl face conține aranjamentele și planurile Lui meticuloase pentru omenire. El ne iubește și ne prețuiește atât de mult încât ne-a oferit cu multă grijă chiar și hrană.) (Am văzut atât faptele lui Dumnezeu, cât și modul metodic în care El a stabilit toate lucrurile și legile pentru toate lucrurile, iar prin aceste cuvinte putem înțelege mai bine faptele lui Dumnezeu și aranjamentele Lui meticuloase pentru mântuirea omenirii.) Ați înțeles din aceste părtășii care este sfera gestionării tuturor lucrurilor de către Dumnezeu? (Întreaga omenire, totul.) Este El Dumnezeul unei singure rase? Este El Dumnezeul unui singur tip de oameni? Este El Dumnezeul unei mici părți a omenirii? (Nu. Nu este.) Din moment ce nu este cazul, în cunoașterea pe care oamenii o au despre Dumnezeu, dacă El ar fi doar Dumnezeul unei mici părți a omenirii, sau dacă voi credeți că Dumnezeu este doar Dumnezeul vostru, este această perspectivă corectă? Întrucât Dumnezeu gestionează și stăpânește toate lucrurile, oamenii ar trebui să vadă faptele Sale, înțelepciunea Sa și atotputernicia Sa, care sunt dezvăluite în felul în care El stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Sunt lucruri pe care oamenii trebuie să le afle. Dacă spui că Dumnezeu gestionează toate ființele, că stăpânește asupra tuturor ființelor și asupra întregii omeniri, dar nu înțelegi și nu pricepi felul în care El stăpânește asupra omenirii, cum poți admite cu adevărat că El stăpânește asupra tuturor lucrurilor? Poate crezi în sufletul tău, „Pot, fiindcă văd că viața mea se află sub stăpânirea lui Dumnezeu.” Dar este oare Dumnezeu cu adevărat atât de mărunt? Nu este! Tu vezi doar mântuirea pe care Dumnezeu ți-o aduce ție și lucrarea Lui în tine, iar din toate acestea Îi vezi stăpânirea. Dar e o sferă prea mică și îți afectează veritabila cunoaștere a lui Dumnezeu. Îți limitează și veritabila cunoaștere a modului în care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor. Dacă îți limitezi cunoașterea doar la sfera a ceea ce îți oferă Dumnezeu și la mântuirea pe care El ți-o aduce, nu vei fi niciodată în stare să îți dai seama că El stăpânește totul, că El stăpânește asupra tuturor lucrurilor și asupra întregii omeniri. Când nu reușești să îți dai seama de toate acestea, poți să înțelegi cu adevărat faptul că soarta ta se află sub stăpânirea lui Dumnezeu? Nu poți. În inima ta, nu vei putea niciodată recunoaște acest aspect – nu vei reuși niciodată să recunoști acest nivel. Înțelegeți, nu-i așa? De fapt, Eu știu în ce măsură sunteți în stare să înțelegeți aceste subiecte și acest conținut despre care vorbesc. Atunci, de ce tot vorbesc despre ele? Fiindcă sunt subiecte care trebuie să fie înțelese de fiecare discipol al lui Dumnezeu, de fiecare persoană care vrea să fie mântuită de Dumnezeu – toți trebuie să le cunoască. Chiar dacă deocamdată nu le înțelegi, într-o bună zi, când viața ta și felul în care trăiești adevărul vor ajunge la un anumit nivel, când schimbarea în firea vieții tale va ajunge la un anumit nivel și statura ta va atinge o anumită magnitudine, doar atunci aceste subiecte despre care am părtășie cu tine și pe care ți le comunic, te vor ajuta și îți vor satisface imboldul de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Așadar, aceste cuvinte au avut rolul de a clădi o fundație, de a vă pregăti pentru viitoarea voastră înțelegere a felului în care Dumnezeu stăpânește asupra tuturor lucrurilor, pentru înțelegerea lui Dumnezeu Însuși.

Gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor determină importanța locului pe care El îl are în inimile lor. Cu cât e mai mare gradul în care oamenii Îl înțeleg pe Dumnezeu în inimile lor, cu atât e mai important Dumnezeu în inimile lor. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști e vag și fără conținut, atunci Dumnezeul în care crezi este la fel. Dacă Dumnezeul pe care tu Îl cunoști este limitat doar de perspectiva ta, atunci Dumnezeul tău este unul foarte mic și nu are nicio legătură cu adevăratul Dumnezeu. Așadar, cunoscând faptele practice ale lui Dumnezeu, cunoscând realitatea Lui și atotputernicia Sa, cunoscând adevărata identitate a lui Dumnezeu Însuși, cunoscând ceea ce are El și ceea ce este, știind ce a demonstrat El în toate lucrurile – toate acestea sunt extrem de importante pentru fiecare persoană care vrea să-L cunoască pe Dumnezeu. Toate acestea stabilesc direct dacă oamenii pot să intre în realitatea adevărului. Dacă tu îți limitezi înțelegerea lui Dumnezeu doar la cuvinte, dacă o limitezi doar la măruntele tale trăiri, la harul lui Dumnezeu pe care îl cuantifici sau la măruntele tale mărturii despre Dumnezeu, atunci îți spun cu tărie că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu adevărat. Nu este adevăratul Dumnezeu Însuși și se poate spune că Dumnezeul în care crezi nu este Dumnezeu. Asta fiindcă Dumnezeul despre care vorbesc Eu este Cel care stăpânește peste toate, Cel care pășește printre toate, Cel care le gestionează pe toate. El este Cel care ține în mâini soarta întregii omeniri – Cel care ține în mâini soarta tuturor lucrurilor. Lucrarea și faptele Dumnezeului despre care vorbesc nu se limitează doar la o mână de oameni. Adică, nu se limitează doar la cei care Îl urmează în prezent. Faptele lui sunt demonstrate în toate lucrurile, în supraviețuirea tuturor lucrurilor și în legile schimbării tuturor lucrurilor. Dacă nu poți să vezi sau să recunoști faptele lui Dumnezeu în toate lucrurile, atunci nu poți să fii martor pentru niciuna dintre faptele Sale. Dacă nu poți să fii martor pentru Dumnezeu, dacă tu continui să vorbești despre acest mărunt și așa-zis Dumnezeu pe care tu Îl cunoști, despre acel Dumnezeu care se limitează la ideile tale și care există în mintea ta îngustă, dacă tu continui să vorbești despre acel fel de Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îți va lăuda niciodată credința. Când tu ești martor pentru Dumnezeu, dacă folosești doar felul în care te bucuri de harul lui Dumnezeu, dacă doar accepți disciplina și certarea Lui, dacă doar te bucuri de binecuvântările Lui atunci când ești martor pentru El, toate acestea sunt foarte inadecvate și sunt departe de a-L mulțumi. Dacă vrei să fii martor pentru Dumnezeu într-un mod care să se supună voii Sale, să fii martor pentru adevăratul Dumnezeu Însuși, atunci trebuie să afli ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este din faptele Lui. Trebuie să remarci autoritatea lui Dumnezeu în faptul că El controlează totul, să vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire. Dacă recunoști doar că mâncarea, băutura și necesitățile din viața ta vin de la Dumnezeu, dar nu vezi adevărul modului în care El susține întreaga omenire prin toate lucrurile create de El, că El conduce întreaga omenire prin stăpânirea Lui asupra tuturor lucrurilor, atunci nu vei fi putea niciodată să fii martor pentru Dumnezeu. Acum înțelegeți toate acestea, nu-i așa? Care este scopul Meu, de ce vă spun toate acestea? Pentru ca voi să luați toate acestea în serios, pentru ca voi să nu credeți că aceste subiecte despre care am discutat sunt irelevante pentru intrarea voastră în viață și pentru ca să nu considerați aceste subiecte ca pe un fel de cunoștințe sau de doctrine. Dacă ascultați cu acest gen de atitudine, nu veți câștiga nimic. Veți pierde această minunată oportunitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Acum veți putea ține minte asta, nu-i așa?

Care este scopul Meu când discut despre toate acestea? Scopul Meu este ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu, ca oamenii să înțeleagă faptele practice ale lui Dumnezeu. Odată ce Îl înțelegeți pe Dumnezeu și Îi cunoașteți faptele, doar atunci aveți oportunitatea sau posibilitatea de a-L cunoaște. Dacă, de exemplu, ați vrea să cunoașteți o persoană, cum ați proceda? Ați încerca să o cunoașteți privindu-i doar aspectul exterior? Doar privind hainele pe care le poartă, modul în care se îmbracă? Doar privindu-i mersul? Doar încercând să aflați câte lucruri cunoaște? (Nu.) Așadar, cum puteți să cunoașteți pe cineva? Judecați pe baza vorbelor și a comportamentului acelei persoane, pe baza gândurilor ei și a ceea ce exprimă și dezvăluie acea persoană. Așa poți să cunoști și să înțelegi o persoană. La fel, dacă vreți să-L cunoașteți pe Dumnezeu, dacă vreți să înțelegeți latura Lui practică, latura Lui adevărată, trebuie să vă bazați pe faptele Lui, pe fiecare lucru practic pe care îl săvârșește. Acesta este cel mai bun mod și este singurul mod. Așadar, acum înțelegeți, nu-i așa?

Dumnezeu echilibrează relațiile dintre toate lucrurile pentru a oferi omenirii un mediu de supraviețuire stabil

Dumnezeu își manifestă faptele asupra tuturor lucrurilor, stăpânește asupra tuturor lucrurilor și deține legea tuturor lucrurilor. Tocmai am discutat despre modul în care Dumnezeu stăpânește legile tuturor lucrurilor, cât și despre modul în care El susține și îngrijește întreaga omenire în cadrul acestor legi. Acesta este un aspect. În continuare, vom discuta despre un alt aspect, despre modul în care Dumnezeu controlează totul. Iată așa, după ce a creat toate lucrurile, El a echilibrat relațiile dintre ele. Și acesta este un subiect larg pentru voi. Echilibrarea relațiilor dintre toate lucrurile – este asta ceva ce oamenii pot să înfăptuiască? Oamenii înșiși nu pot. Oamenii sunt capabili doar să distrugă. Nu pot să echilibreze relațiile dintre toate lucrurile; nu pot să le gestioneze, nici nu au o asemenea autoritate sau putere. Doar Dumnezeu Însuși are puterea de a săvârși un astfel de lucru. Scopul în care Dumnezeu face asta – care este acesta? La fel ca înainte, are o legătură strânsă cu supraviețuirea omenirii. Fiecare lucru pe care Dumnezeu vrea să-l facă este necesar – nu există nimic pe care El poate îl va face, poate că nu. Pentru ca El să apere supraviețuirea omenirii și să le dăruiască oamenilor un mediu de supraviețuire favorabil, există anumite lucruri importante și indispensabile pe care El trebuie să le facă pentru a apăra supraviețuirea oamenilor.

Începând de la înțelesul direct al cuvintelor „Dumnezeu echilibrează toate lucrurile”, acesta este un subiect foarte larg; vă oferă, în primul rând, un concept, pentru a ști că echilibrarea tuturor lucrurilor reprezintă stăpânirea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. Ce înseamnă cuvântul „echilibru”? Mai întâi, „echilibru” se referă la actul de a nu permite un anumit dezechilibru. Cu toții cunoaștem balanța de cântărire. Când folosești balanța pentru a cântări ceva, pui acel obiect pe un taler al balanței, iar pe celălalt taler pui niște contragreutăți. Contragreutățile determină greutatea acelui obiect – atunci când balanța e în echilibru. Pentru ca balanța să fie în echilibru, greutățile de pe fiecare taler trebuie să fie egale. Printre toate lucrurile create de Dumnezeu, El a creat multe lucruri – El a creat lucruri fixe, lucruri care se mișcă, lucruri care trăiesc, lucruri care respiră, cât și lucruri care nu respiră. Este ușor pentru toate aceste lucruri să intre într-o relație de interdependență, de sprijin mutual și de restricții mutuale, de interconectare? Toate acestea respectă un anumit principiu. Chiar dacă e ceva foarte complicat, nu e dificil pentru Dumnezeu. Totuși, pentru oameni, este foarte dificil de cercetat. E un cuvânt foarte simplu – echilibru. Cu toate acestea, dacă oamenii l-ar cerceta, dacă oamenii ar avea nevoie să creeze echilibru, atunci, chiar dacă toți academicienii s-ar ocupa de asta – toți specialiștii în biologie, astronomie, fizică, chimie și chiar și istorie – care ar fi rezultatul final al acestor cercetări? Nu ar avea niciun rezultat. Iar asta deoarece creația tuturor lucrurilor, care a fost săvârșită de Dumnezeu, este prea incredibilă, iar omenirea nu îi va afla niciodată secretele. Când Dumnezeu a creat toate ființele, El a stabilit principiile relațiilor dintre ele, a stabilit diferite moduri de supraviețuire, pentru o restricție mutuală, pentru o complementaritate mutuală și pentru un sprijin reciproc. Aceste diferite metode sunt foarte complexe, nu sunt simple sau unidirecționale. Când oamenii își folosesc intelectul, cunoștințele și fenomenele pe care le-au observat pentru a confirma sau a cerceta principiile care stau la baza stăpânirii lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, aceste principii sunt extrem de dificil de descoperit. Este foarte dificil și să descoperi sau să dobândești vreun rezultat. Este foarte dificil pentru oameni să ajungă la un rezultat, este foarte dificil pentru ei să mențină echilibrul bazându-se pe intelectul și pe cunoștințele lor pentru a guverna toate ființele create de Dumnezeu. Iată de ce: dacă oamenii nu cunosc principiile supraviețuirii tuturor ființelor, ei nu știu cum să apere acest tip de echilibru. Așadar, dacă oamenii ar gestiona și ar guverna toate ființele, ar fi foarte probabil că ei ar distruge acest echilibru. Iar când acest echilibru ar fi distrus, și mediile lor de supraviețuire ar fi distruse, iar când s-ar întâmpla asta, ar urma o criză a supraviețuirii lor. Ar aduce un dezastru. Iar când omenirea ar fi cuprinsă de acel dezastru, ce i-ar aștepta pe oameni? I-ar aștepta un deznodământ care ar fi dificil de ghicit, dificil de prevăzut.

Atunci, cum echilibrează Dumnezeu relațiile dintre toate lucrurile? În primul rând, există anumite regiuni în această lume care sunt acoperite cu zăpadă și cu gheață întregul an, pe când în alte zone, toate cele patru anotimpuri sunt ca primăvara. Nu vezi nicăieri niciun petic de gheață, niciun fulg de nea – nu există iarnă. Acesta este un mod – și e din perspectiva climei în ansamblul ei. Al doilea mod este atunci când oamenii văd munți acoperiți de o vegetație luxuriantă, acolo unde tot felul de plante acoperă solul și sunt locuri împădurite în care, dacă pătrunzi, nici măcar nu mai vezi soarele. Pe alți munți, nu crește nici măcar iarba – sunt doar straturi peste straturi de munți, sălbatici și pustii. Priviți din afară, și unii, și alții, sunt tot munți, mormane de pământ. Un grup de munți este acoperit de o vegetație luxuriantă, iar pe munții din celălalt grup nu crește nici măcar iarba. Acesta este al doilea mod. Al treilea mod este atunci când vezi o câmpie înverzită și nesfârșită, un câmp acoperit de valuri de verdeață. Sau ai putea vedea un deșert care se întinde cât cuprinzi cu ochii; în care nu vezi nicio viețuitoare, nicio sursă de apă, e doar vântul care fluieră printre nisipuri. În al patrulea mod, vezi că o zonă este acoperită de mare, e o zonă vastă acoperită de ape, pe când în alte zone nu reușești să găsești nici măcar apă de izvor. În al cincilea mod, într-o regiune plouă frecvent, e ceață și e umiditate, pe când în alte regiuni zilele cu un soare arzător sunt foarte dese și nu vezi nici măcar un strop de ploaie. În al șaselea mod, într-o regiune e un platou în care aerul e rarefiat și îți este greu să respiri, iar în altă regiune e plin de mlaștini și de zone depresionare, acestea fiind un habitat pentru diverse specii de păsări migratoare. Acestea sunt diferitele tipuri de climate, climatele sau mediile care corespund diferitelor zone geografice. Cu alte cuvinte, Dumnezeu echilibrează mediile primare de supraviețuire a omenirii pe baza aspectelor mediului în ansamblul său, de la climă la mediul geografic, de la diferitele componente ale solului până la numărul surselor de apă, pentru a atinge un echilibru în ceea ce privește atmosfera, temperatura și umiditatea mediilor în care supraviețuiesc oamenii. Cu ajutorul acestor contraste ale diferitelor medii geografice, oamenii vor avea o atmosferă stabilă, iar temperatura și umiditatea din diferitele anotimpuri vor fi stabile. Asta le permite oamenilor să continue să trăiască în acel mediu de supraviețuire, așa cum au făcut dintotdeauna. Mai întâi, mediul, în ansamblul său, trebuie să fie echilibrat. Aceasta se realizează prin folosirea diferitelor zone geografice și a formațiunilor de teren, cât și prin tranziția de la un climat la altul pentru o restricție mutuală, pentru a atinge echilibrul dorit de Dumnezeu și necesar omenirii. Asta este din perspectiva mediului în ansamblul său.

Îndreptându-ne atenția către detalii, de exemplu, către vegetație, cum este posibil să avem și aici echilibru? Cu alte cuvinte, cum i se poate permite vegetației să continue să supraviețuiască într-un mediu de supraviețuire echilibrat? Prin gestionarea duratei de viață, a ritmului de creștere și a ratei de înmulțire a diferitelor tipuri de plante, pentru protejarea mediului lor de supraviețuire. Să luăm drept exemplu iarba cea măruntă – răsare primăvara, înflorește vara și face sămânță toamna. Sămânța cade pe pământ, iar acel fir de iarbă moare. Anul următor, sămânța germinează și ciclul continuă conform acelorași legi. Durata de viață a firului de iarbă este foarte scurtă. Fiecare sămânță cade pe pământ, germinează și scoate rădăcini, apoi iarba înflorește și face iar sămânță – acest proces are loc doar primăvara, vara și toamna. Și feluritele tipuri de copaci au și ei durata lor de viață și diferitele lor perioade de germinare și de dat în rod. Unii copaci mor după doar 30 sau 50 de ani – au o durată de viață cuprinsă între 30 și 50 de ani, dar rodul lor cade pe pământ, sămânța germinează și scoate rădăcini, iar noii copaci înfloresc și fac rod, iar astfel, trăiesc încă 30 sau 50 de ani. Aceasta este rata lor de recurență. Un copac bătrân moare și un copac tânăr crește – de asta vezi mereu copaci crescând în pădure. Dar și ei au ciclul lor stabilit și procesul lor de viață și de moarte. Anumiți copaci pot să trăiască peste o mie de ani, iar unii pot să trăiască chiar și trei mii de ani. Nu contează ce fel de plantă e sau ce durată de viață are, general vorbind, Dumnezeu îi gestionează echilibrul pe baza duratei ei de viață, a abilității ei de reproducere, a ritmului ei de reproducere, cât și pe baza gradului și ratei ei de reproducere. Asta le permite tuturor plantelor, de la iarbă la copaci, să continue să prospere, să crească într-un mediu ecologic echilibrat. Așadar, atunci când tu te uiți la o pădure de pe pământ, indiferent dacă ne referim la copaci sau la iarbă, observi o creștere și o reproducere neîncetată, pe baza propriilor ei legi. Nu are nevoie de ajutorul oamenilor, nu necesită nicio lucrare suplimentară din partea omenirii. Numai fiindcă au acest gen de echilibru pot plantele să-și mențină propriul mediu de supraviețuire. Numai fiindcă au un mediu propice de supraviețuire pot aceste păduri și aceste câmpuri să supraviețuiască în continuare pe pământ. Existența lor îi susține pe oameni generație după generație, susține și generație după generație de alte viețuitoare care trăiesc în păduri și pe câmpuri – păsări și animale, insecte și tot felul de microorganisme.

Dumnezeu controlează și echilibrul animalelor de tot felul. Cum este controlat acest echilibru? La fel ca în cazul plantelor – El le gestionează echilibrul și le stabilește numărul pe baza abilității lor de a se reproduce, a gradului și a ratei lor de reproducere, dar și pe baza rolului pe care ele îl au în regnul animalier. De exemplu, leii mănâncă zebre. Așadar, dacă numărul leilor ar depăși numărul zebrelor, care ar fi soarta acestora din urmă? Ar dispărea ca specie. Iar dacă gradul de reproducere al zebrelor ar fi mult mai mic decât cel al leilor, care ar fi soarta lor? Ar dispărea ca specie. Așadar, numărul zebrelor trebuie să fie mult mai mare decât numărul leilor. Iar asta deoarece zebrele nu există doar pentru ele însele, există și pentru lei. Se poate spune că fiecare zebră face parte din specia zebrelor, dar e și hrana din gura unui leu. Ritmul de reproducere al leilor nu poate să-l depășească pe cel al zebrelor. Așadar, numărul leilor nu poate fi niciodată mai mare decât numărul zebrelor. Doar în acest fel leii vor avea o sursă de hrană garantată. Iar astfel, chiar dacă leii sunt dușmanii naturali ai zebrelor, oamenii văd lei și zebre odihnindu-se în liniște în aceeași zonă. Numărul zebrelor nu va scădea niciodată și specia lor nu va dispărea fiindcă leii le vânează și le mănâncă, iar numărul leilor nu va crește datorită statutului lor de „rege”. Acest echilibru a fost stabilit demult de către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a stabilit legile echilibrului dintre toate animalele, pentru ca ele să atingă un echilibru, iar asta e ceva ce oamenii remarcă deseori. Sunt leii singurii dușmani naturali ai zebrelor? Nu. Și crocodilii mănâncă zebre. Spectacolul unui crocodil care mănâncă o zebră este foarte brutal și el. Zebrele chiar par să fie un gen de animal foarte neajutorat. Ele nu au ferocitatea leilor, iar când se confruntă cu un leu, cu acest formidabil dușman, ele pot doar să fugă. Nu pot nici măcar să opună rezistență. Când nu reușesc să fugă mai repede decât leul, pot doar să se lase înfulecate de leu. Acest lucru poate fi remarcat deseori în lumea animalelor. Ce impresie aveți când vedeți un astfel de lucru? Vă pare rău pentru zebră? Îl detestați pe leu? Zebrele sunt atât de frumoase! Iar leii le privesc mereu cu lăcomie. Iar zebrele, în nesăbuința lor, nu fug prea departe. Ele văd că leul le așteaptă, că le așteaptă liniștit la umbra unui copac. Cine știe când le va înfuleca?… În inima lor, zebrele știu asta, și tot nu vor să părăsească acea zonă. E un lucru minunat. Acest minunat lucru reprezintă rânduielile lui Dumnezeu, stăpânirea lui. Îți este milă de zebră, dar nu poți să o salvezi. Simți că leul este detestabil, dar nu poți să scapi de el. Zebra este hrana pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru leu, dar nu contează cum le mănâncă leii, zebrele nu vor dispărea ca specie. Numărul de pui pe care leul îi are este foarte mic, iar leii se reproduc într-un ritm lent. Așadar, indiferent de câte zebre mănâncă, numărul leilor nu va fi mai mare decât cel al zebrelor. Acesta este un tip de echilibru.

Care este țelul lui Dumnezeu în menținerea acestui tip de echilibru? Are legătură cu mediile de supraviețuire ale oamenilor și cu supraviețuirea lor. Dacă zebrele sau alte animale care sunt pradă pentru lei – căprioarele sau alte viețuitoare – s-ar reproduce prea lent și numărul leilor ar crește brusc, ce fel de pericole i-ar amenința pe oameni? În primul rând, găinile, rațele, gâștele și câinii, animale crescute de către oameni, ar deveni pradă pentru lei, fiindcă acestea trăiesc în aer liber. Dar leul s-ar mulțumi doar cu ele? În anumite gospodării, găsești doi porci. Dacă un leu ar coborî din munți și i-ar mânca, ar pleca, pur și simplu, după ce ar termina de mâncat? Leul și-ar spune: „Nu e nimic de mâncat în munți, voi rămâne aici. În această casă sunt și câțiva oameni.” Iar când oamenii ar ieși din casă, leul s-ar repezi la ei și i-ar înfuleca. Oamenii nu au capacitatea să se opună. Nu ar fi asta o tragedie? Faptul că leii mănâncă zebre este un fenomen firesc, dar dacă leul i-ar mânca pe oameni, ar fi o tragedie. Această tragedie nu este ceva rânduit de Dumnezeu, nu se înscrie în cadrul stăpânirii Lui, nici în cadrul a ceea ce a adus El pentru omenire. Mai degrabă, este un lucru pe care oamenii și l-au făcut cu mâna lor. Așadar, după cum vede Dumnezeu, echilibrul dintre toate lucrurile este crucial pentru supraviețuirea omenirii. Fie că este vorba despre plante sau despre animale, acestea nu își pot pierde propriul echilibru. Plantele, animalele, munții și lacurile – Dumnezeu a pregătit pentru omenire un mediu ecologic firesc. Numai când oamenii au acest tip de mediu ecologic – unul echilibrat – supraviețuirea lor este asigurată. Dacă iarba sau copacii ar avea o capacitate slabă de reproducere sau dacă ritmul lor de reproducere ar fi foarte lent, nu și-ar pierde solul umiditatea? Dacă solul și-ar pierde umiditatea, ar mai fi roditor? Dacă solul și-ar pierde umiditatea și roadele, s-ar eroda extrem de rapid, iar în locul solului s-ar forma nisip. Când solul s-ar deteriora, mediul de supraviețuire al oamenilor ar fi distrus și el. Odată cu această distrugere ar veni dezastre. Fără acest tip de echilibru ecologic, fără acest tip de mediu ecologic, oamenii ar suferi frecvent în urma dezastrelor, din cauza acestor dezechilibre apărute între toate lucrurile. De exemplu, când există un dezechilibru ecologic care duce la distrugerea mediului ecologic al broaștelor, acestea se adună toate, numărul lor crește remarcabil de mult și oamenii văd chiar și un număr mare de broaște traversând străzile în orașe. Dacă un număr mare de broaște ar ocupa mediul de supraviețuire al oamenilor, cum s-ar numi acest lucru? Un dezastru. De ce ar fi un dezastru? Aceste animale mici care sunt benefice pentru omenire sunt utile pentru oameni atunci când ele rămân într-un loc care le este potrivit; ele mențin echilibrul mediului de supraviețuire al oamenilor. Când devin un dezastru, vor afecta ordinea din viețile oamenilor. Toate lucrurile și toate elementele pe care broaștele le aduc cu ele pot să influențeze calitatea vieții oamenilor. Chiar și organele trupurilor oamenilor pot fi afectate – acesta este unul dintre aceste tipuri de dezastre. Un alt tip de dezastru, unul de care oamenii au avut parte frecvent, este apariția unui număr foarte mare de lăcuste. Nu este acesta un dezastru? E un dezastru înfricoșător. Nu contează cât de capabili sunt oamenii – ei pot să construiască avioane, tunuri și bombe atomice – dar când năvălesc lăcustele, ce soluție pot să aibă oamenii? Pot să-și folosească tunurile împotriva lor? Pot să le împuște cu mitraliere? Nu pot. Pot să stropească cu vreun pesticid pentru a le alunga? Nici asta nu e ușor. Ce vin să facă acele micuțe lăcuste? Ele mănâncă în particular recoltele și grânele. Oriunde se duc lăcustele, recoltele și grânele sunt șterse complet de pe suprafața pământului. Așadar, sub invazia lăcustelor, cât ai clipi din ochi, mâncarea pe care se bazează fermierii – întreaga recoltă din acel an – poate fi consumată în întregime de lăcuste. Pentru oameni, sosirea lăcustelor nu e doar un motiv de iritare – e un dezastru. Lăcustele sunt un tip de dezastru. Dar ce putem spune despre șoareci? Dacă nu există păsări de pradă ca să mănânce șoarecii, ei se vor înmulți foarte rapid, mai rapid decât vă puteți imagina. Iar dacă șoarecii se răspândesc fără opreliști, pot oare oamenii să ducă o viață bună? În acest caz, cu ce s-ar confrunta oamenii? (Cu o molimă.) Doar cu o molimă? Șoarecii vor ronțăi totul. Ei rod chiar și lemnul. Dacă sunt doi șoareci într-o casă, toți cei aflați în acea gospodărie vor fi deranjați. Uneori, șoarecii fură ulei și îl mănâncă. Alteori, mănâncă grânele. Iar lucrurile pe care nu le mănâncă, ei doar le rod și le transformă în resturi nefolositoare. Șoarecii rod hainele, pantofii, mobila – ei rod absolut totul. Uneori, se cațără pe raftul pe care sunt ținute vasele – pot oare acele vase să mai fie folosite? Chiar dacă le dezinfectezi, nu le vei putea folosi liniștit, așadar, le vei arunca. Acestea sunt necazurile pe care șoarecii le aduc oamenilor. Sunt doar niște șoareci mititei, dar oamenii nu au moduri de a trata cu ei. Chiar sunt hărțuiți de către șoareci. Nici nu e nevoie să vorbim despre un întreg grup de șoareci – doar o pereche de șoareci este suficientă pentru a cauza neplăceri. Dacă șoareci ar deveni un dezastru, consecințele ar fi inimaginabile. Și dacă micile furnici ar deveni un dezastru, stricăciunile pe care ele le-ar aduce omenirii nu ar putea fi ignorate. Furnici care rod cheresteaua până când casele se prăbușesc e ceva des întâlnit. Forța lor nu poate fi trecută cu vederea. Ați auzit despre furnicile care au mâncat un cal? Era o colonie de furnici care mișunau peste tot pe un cal mare. Și tot ce a rămas din acel cal a fost scheletul. Este înspăimântător sau nu? Iar când călărețul a văzut asta, unde a fugit? În apropiere, era un lac. Așadar, a fugit spre lac și a înotat până pe malul celălalt. Așa a supraviețuit. Dar după ce a văzut una ca asta, pentru restul vieții, el nu a putut să uite cum acele furnici mititele au avut o forță atât de mare și de neașteptată. Aproape că l-au înfulecat și pe el. Dacă nu ar fi avut un cal, furnicile l-ar fi mâncat cu siguranță mai întâi pe el, iar fiindcă el s-a refugiat dincolo de apă, furnicile nu au reușit să facă la timp un pod ca să ajungă la el să-l mănânce. Dacă acel lac nu ar fi fost acolo, atât omul, cât și calul ar fi fost mâncați de furnici. Forța furnicilor nu poate fi trecută cu vederea. Ar fi înfricoșător dacă diferite tipuri de păsări ar da naștere unui dezastru? (Da.) Cu alte cuvinte, indiferent de ce fel de animale sau de viețuitoare sunt, din clipa în care echilibrul lor dispare, ele vor crește, se vor înmulți și vor trăi pe o arie de acoperire anormală, neregulată. Asta ar aduce consecințe inimaginabile asupra omenirii. Ar avea un impact nu doar asupra vieții și a supraviețuirii oamenilor, dar ar aduce dezastre asupra întregii omeniri, chiar până în punctul în care oamenii ar suferi o anihilare completă și ar dispărea ca specie.

Când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El a folosit tot felul de metode și de căi pentru a le pune în echilibru, pentru a echilibra condițiile de trai din munți și din lacuri, pentru a echilibra condițiile de trai pentru plante și pentru toate felurile de animale, de păsări și de insecte – scopul Lui a fost să permită tuturor viețuitoarelor să trăiască și să se înmulțească după legile pe care El le-a rânduit. Nicio ființă nu poate ieși în afara acestor legi, ele nu pot să fie încălcate. Doar în cadrul acestui tip de mediu primar pot oamenii să supraviețuiască și să se înmulțească în siguranță, generație după generație. Dacă orice viețuitoare trece dincolo de cantitatea și de aria de acoperire stabilită de către Dumnezeu sau dacă își depășește rata, gradul de creștere sau numărul sub stăpânirea Lui, mediul de supraviețuire al omenirii ar suferi distrugeri de diferite magnitudini. Și, în același timp, supraviețuirea omenirii ar fi amenințată. Dacă o specie de viețuitoare ajunge să atingă un număr prea mare, vor consuma hrana oamenilor, vor distruge sursele de apă ale oamenilor și le vor distruge căminele. În acest fel, înmulțirea omenirii și starea lor de supraviețuire ar fi afectată imediat. De exemplu, apa este foarte importantă pentru toate lucrurile. Dacă sunt prea mulți șoareci, prea multe furnici, lăcuste, broaște sau tot felul de alte animale, acestea vor bea mai multă apă. Pe măsură ce cantitatea de apă băută de ele crește, având în vedere numărul limitat de surse de apă potabilă și de zone acvifere, cantitatea și sursele de apă potabilă ale oamenilor vor scădea, iar oamenii vor resimți lipsa apei. Dacă sursele de apă potabilă pentru oameni sunt distruse, contaminate sau decimate fiindcă tot felul de animale au devenit tot mai numeroase, în acest mediu dur de supraviețuire, supraviețuirea omenirii va fi grav amenințată. Dacă există o specie sau mai multe specii de viețuitoare care își depășesc numărul potrivit, aerul, temperatura, umiditatea, chiar și compoziția aerului din spațiul de supraviețuire al omenirii, toate acestea vor fi otrăvite și distruse într-un grad mai mare sau mai mic. În mod similar, în aceste condiții, supraviețuirea și soarta oamenilor vor fi încă supuse amenințărilor acestui tip de mediu. Așadar, dacă oamenii pierd aceste echilibre, aerul pe care ei îl respiră va fi distrus, apa pe care ei o beau va fi contaminată, iar temperaturile de care au ei nevoie se vor schimba și ele, vor fi afectate într-un grad mai mare sau mai mic. Dacă se întâmplă asta, mediile native de supraviețuire ale oamenilor vor fi ținta unor provocări și impacturi enorme. În acest gen de condiții în care mediile primare de supraviețuire ale oamenilor au fost distruse, care ar fi perspectiva și soarta omenirii? Este o problemă foarte serioasă! Fiindcă Dumnezeu știe ce sunt toate lucrurile pentru omenire, știe rolul fiecărui lucru pe care El l-a creat, știe impactul acestuia asupra oamenilor și ce mare beneficiu aduce omenirii – în inima lui Dumnezeu este un plan pentru toate acestea, iar El gestionează absolut fiecare aspect al tuturor lucrurilor pe care El le-a creat și, așadar, pentru oameni, absolut fiecare lucru pe care El îl face este foarte important – toate sunt necesare. Așadar, când vezi fenomene ecologice printre toate lucrurile create de Dumnezeu sau niște legi naturale în cadrul tuturor lucrurilor, nu te vei mai îndoi de necesitatea fiecărui lucru pe care Dumnezeu l-a creat. Nu vei mai folosi cuvinte neștiutoare pentru a emite judecăți arbitrare despre aranjamentele lui Dumnezeu cu privire la toate lucrurile și despre diferitele Lui moduri de a susține omenirea. Nu vei mai trage nici concluzii arbitrare cu privire la legile lui Dumnezeu despre toate lucrurile create de El. Nu este așa?

Ce sunt toate acestea despre care am discutat? Gândiți-vă bine. Dumnezeu are propriile intenții în absolut fiecare lucru pe care El îl face. Chiar dacă oamenii nu pot să vadă acea intenție, este mereu în legătură strânsă cu supraviețuirea omenirii. Este inseparabil legată de asta – este indispensabilă. Asta pentru că Dumnezeu nu a făcut niciodată ceva inutil. Pentru absolut fiecare lucru pe care El îl face, planul Lui se înscrie în cadrul principiilor și teoriilor Sale, care conțin înțelepciunea Lui. Scopul acelui plan și a acelor intenții este de a proteja omenirea, de a ajuta omenirea să evite dezastrul, năvălirea oricărei viețuitoare și orice rău pe care toate lucrurile create de Dumnezeu l-ar putea face omenirii. Așadar, din faptele lui Dumnezeu pe care le-am văzut în cadrul discuției acestui subiect, putem noi spune că Dumnezeu susține omenirea în alt fel? Putem spune că Dumnezeu hrănește și păstorește omenirea în acest fel? (Da.) Există o relație strânsă între acest subiect și titlul părtășiei noastre, „Dumnezeu este sursa vieții pentru toate lucrurile”? (Da.) Există o relație strânsă, iar acest subiect este unul dintre aspectele ei. Înainte de a discuta despre aceste subiecte, oamenii aveau doar o închipuire vagă despre Dumnezeu, Dumnezeu Însuși și faptele Lui – nu aveau o înțelegere adevărată a acestor lucruri. Cu toate acestea, când oamenilor li se spune despre faptele Lui și despre lucrurile înfăptuite de El, ei pot să înțeleagă și să priceapă principiile faptelor lui Dumnezeu și dobândesc claritate asupra acestora, nu-i așa? (Da.) Chiar dacă în inima lui Dumnezeu, teoriile, principiile și legile Lui sunt foarte complicate atunci când El face ceva, atunci când El a creat toate lucrurile și atunci când El stăpânește asupra tuturor lucrurilor, dacă ați înțeles un sigur lucru în această părtășie, nu-i așa că veți putea să înțelegeți în inimile voastre că acestea sunt faptele lui Dumnezeu și că ele sunt foarte practice? (Da.) Atunci cum diferă cunoașterea voastră actuală despre Dumnezeu de cea de dinainte? Diferă în esența ei. Ceea ce înțelegeați înainte era prea găunos, prea vag și ceea ce înțelegeți acum conține un număr mare de dovezi concrete pentru faptele lui Dumnezeu, pentru a le compara cu ceea ce are Dumnezeu și ceea ce este. Așadar, tot ceea ce v-am spus vă este de un mare ajutor pentru a-L înțelege pe Dumnezeu.

Asta e tot pentru întrunirea de astăzi. La revedere! Să aveți o seară bună! (La revedere, Dumnezeule Atotputernic.)

9 februarie 2014

Dumnezeu Însuși, Unicul (VI)

Sfințenia lui Dumnezeu (III)

Despre ce subiect am avut părtășie ultima dată? (Sfințenia lui Dumnezeu.) Și care aspect al lui Dumnezeu Însuși privește sfințenia Lui? Se referă la esența Sa? (Da.) Deci, care este subiectul care se referă la esența lui Dumnezeu în părtășia noastră? Este sfințenia Sa? (Da.) Sfințenia lui Dumnezeu: aceasta este esența Sa unică. Care a fost tema principală despre care am avut părtășie ultima oară? (Deslușirea răutății Satanei.) Și despre ce am avut noi părtășie ultima dată cu privire la răutatea lui? Puteți să vă amintiți? (Cum Satana corupe omenirea. El folosește cunoașterea, știința, cultura tradițională, superstiția și tendințele sociale pentru a ne corupe.) Acesta a fost principalul subiect pe care l-am discutat ultima dată. Satana folosește cunoașterea, știința, superstiția, cultura tradițională și tendințele sociale pentru a corupe omul; acestea sunt modurile în care îl corupe pe om. Câte moduri sunt în total? (Cinci.) Ce credeți că folosește Satana cel mai mult pentru a corupe omul, ceea ce îl corupe cel mai profund? (Cultura tradițională.) Unii frați și surori cred că este cultura tradițională. Altcineva? (Cunoștințele.) Se pare că voi aveți un nivel ridicat de cunoștințe. Alții? (Cunoștințele.) Voi împărtășiți aceeași viziune. Frații și surorile care au spus cultura tradițională, ne puteți spune de ce credeți acest lucru? Aveți vreo înțelegere referitor la acest lucru? Nu vreți să vă explicați înțelegerea? (Filosofiile Satanei și doctrinele lui Confucius și Mencius sunt adânc întipărite în mintea noastră, deci, simțim că acestea ne corup foarte profund.) Cei dintre voi care cred că este cunoașterea, puteți explica de ce? Spuneți motivele voastre. (Cunoștințele nu ne pot lăsa niciodată să ne închinăm lui Dumnezeu. Acestea neagă existența și domnia Lui. Adică, Satana ne spune să studiem de la o vârstă fragedă și că numai prin studiu și dobândirea cunoștințelor este asigurat viitorul și destinul nostru. În acest fel el ne corupe.) Satana folosește cunoașterea pentru a-ți controla viitorul și destinul, apoi te duce de nas; acesta este modul în care crezi că Satana îl corupe cel mai profund pe om. Deci, majoritatea dintre voi credeți că Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe cel mai profund pe om. Mai există și altele? Ce spuneți despre știință sau tendințele sociale, de exemplu? Este cineva de acord cu acestea? (Da.) Astăzi voi avea părtășie din nou cu privire la cele cinci aspecte în care Satana îl corupe pe om și, odată ce voi termina, voi continua să vă adresez câteva întrebări pentru a vedea exact în ce aspect îl corupe Satana cel mai profund pe om.

Cele cinci aspecte în care Satana corupe omul sunt cele cinci moduri în care acesta o face. Prima dintre cele cinci căi pe care le-am menționat este cunoașterea, deci, haideți să luăm mai întâi cunoașterea ca subiect al părtășiei. Satana folosește cunoașterea ca momeală. Ascultați cu atenție: acesta este doar un tip de momeală. Oamenii sunt convinși să „studieze din greu și să se perfecționeze în fiecare zi”, să se înarmeze cu cunoștințe, ca și cu o armă, apoi să le folosească pentru a deschide poarta spre știință; cu alte cuvinte, cu cât dobândești mai multă cunoaștere, cu atât vei înțelege mai mult. Satana le spune oamenilor toate acestea. Satana le spune oamenilor să încurajeze și idealurile înalte, în același timp în care dobândesc cunoașterea, spunându-le să aibă ambiții și idealuri. Fără știrea oamenilor, Satana transmite multe mesaje ca acesta, determinând oamenii să simtă, în mod inconștient, că aceste lucruri sunt corecte sau folositoare. Fără a-și da seama, oamenii merg pe acest drum, conduși, fără să știe, de propriile idealuri și ambiții. Pas cu pas, oamenii învață, fără să-și dea seama, gândirea oamenilor mari sau celebri din cunoștințele date de Satana. De asemenea, ei învață un lucru după altul din faptele unora pe care oamenii îi consideră eroi. Poate cunoașteți unele dintre faptele pe care Satana le recomandă pentru om în faptele acestor eroi sau ce vrea să insufle el în om. Ce întipărește Satana în om? Omul trebuie să fie patriot, să aibă integritate națională și să fie eroic. Ce învață omul din unele povești istorice sau din niște biografii ale unor figuri eroice? Să aibă un simț al loialității personale sau să facă ceva pentru un amic sau pentru un prieten de-al său. În cadrul acestei cunoașteri a Satanei, omul, fără să-și dea seama, învață multe lucruri care nu sunt pozitive. În mijlocul inconștienței, semințele pregătite pentru ei de către Satana sunt plantate în mințile lor imature. Aceste semințe îi fac să simtă că ar trebui să fie oameni minunați, că ar trebui să fie faimoși, să fie eroi, patrioți, să fie oameni care își iubesc familiile sau care vor face orice pentru un prieten și care au un simț al loialității personale. Seduși de Satana, ei merg neștiutori pe drumul pe care el l-a pregătit pentru ei. Pe măsură ce merg pe acest drum, ei sunt forțați să accepte regulile de viață ale Satanei. Neștiind și total inconștienți de ei înșiși, își dezvoltă propriile reguli de viață, atunci când acestea nu sunt altceva decât regulile Satanei, întipărite în ei cu forța. În timpul procesului de învățare, Satana îi determină să-și promoveze propriile scopuri, să decidă propriile scopuri în viață, reguli de viață și direcția în viață, insuflându-le în același timp lucruri ale Satanei, folosind povești, biografii și toate mijloacele posibile pentru ca oamenii, încetul cu încetul, să ajungă să muște momeala. În acest fel, pe parcursul învățăturii lor, unora ajunge să le placă literatura, altora economia, unora astronomia sau geografia. Apoi, există unii cărora ajunge să le placă politica, unii cărora le place fizica, altora chimia și chiar unii cărora le place teologia. Toate acestea fac parte din cunoaștere. În inimile voastre, fiecare dintre voi știe cum stă treaba cu aceste lucruri, fiecare a avut contact cu ele înainte. În ceea ce privește aceste tipuri de cunoștințe, oricine poate vorbi la nesfârșit despre unele dintre ele. Și, astfel, este clar cât de profund a intrat în mintea omului această cunoaștere, arată poziția ocupată de ea în mintea lui și ce efect profund are asupra acestuia. Odată ce cuiva îi place o fațetă a cunoașterii, atunci când, în inima ei, o persoană s-a îndrăgostit profund de una, atunci ea, fără să-și dea seama, dezvoltă idealuri: unii oameni doresc să fie autori, alții scriitori, unii vor să facă o carieră din politică, iar alții vor să se implice în economie și să devină oameni de afaceri. Apoi, există un grup de oameni care vor să fie eroi, să fie măreți sau faimoși. Indiferent de ce fel de persoană vrea cineva să fie, scopul ei este să ia această metodă de însușire a cunoștințelor și să o folosească în propriile scopuri, să-și realizeze propriile dorințe și idealuri. Nu contează cât de bine sună – ei vor să-și realizeze visele, să nu trăiască această viață în zadar sau doresc să se implice într-o carieră – ei promovează aceste idealuri și ambiții înalte, dar, în esență, pentru ce sunt toate acestea? V-ați gândit la aceasta înainte? De ce vrea Satana să facă acest lucru? Cu ce scop insuflă el aceste lucruri în om? Această întrebare trebuie să fie clară în inimile voastre.

Acum, să vorbim despre modul în care Satana folosește cunoașterea pentru a corupe omul. Mai întâi, trebuie să știm ce vrea el să-i facă omului, folosind cunoașterea, și pe ce fel de drum de urmat îl conduce pe acesta. (Să I se împotrivească lui Dumnezeu.) Cu siguranță, ca să I se împotrivească Lui. Acesta este efectul pe care îl poți vedea în cazul oamenilor care-și însușesc cunoștințe și consecința pe care o vezi după aceasta – împotrivirea față de Dumnezeu. Deci, care sunt motivele sinistre ale Satanei? Nu ți-e limpede, nu-i așa? În timpul dobândirii de către om a cunoașterii, Satana va folosi orice metodă, fie că este vorba de explicarea istorisirilor, oferind oamenilor doar o parte a cunoașterii sau permițându-le să-și satisfacă dorințele sau să-și îndeplinească idealurile. Îți este clar exact pe ce drum vrea Satana să te conducă? Oamenii cred că nu este nimic în neregulă în dobândirea cunoștințelor, că acesta este cursul natural. Ca să Mă exprim delicat, ca să încurajezi idealuri înalte sau să ai ambiții înseamnă să ai aspirații, iar aceasta ar trebui să fie cărarea cea dreaptă în viață. Nu este mai măreț ca oamenii să trăiască în acest fel dacă își pot realiza propriile idealuri sau pot avea o carieră de succes în viață? Nu doar ca să-i cinstească pe strămoșii săi în acel fel, ci poate și ca să-și lase urmele în istorie - nu este acesta un lucru bun? Acesta este un lucru bun în ochii oamenilor din lume, iar, pentru ei, acest lucru ar trebui să fie potrivit și pozitiv. Oare Satana, cu motivele sale sinistre, ia totuși, pur și simplu, oamenii la un astfel de drum și apoi hotărăște că a terminat? Cu siguranță, nu. De fapt, indiferent de cât de înalte sunt idealurile omului, cât de realiste sau de potrivite pot fi dorințele lui, tot ceea ce omul dorește să realizeze, tot ceea ce caută el este strâns legat de două cuvinte. Aceste două cuvinte sunt de o importanță vitală pentru viața fiecărei persoane și acestea sunt lucruri pe care Satana intenționează să le insufle în om. Care sunt aceste două cuvinte? Unul este „faimă”, iar celălalt este „câștig”: ele sunt faima și câștigul. Satana folosește o modalitate foarte subtilă și foarte mult în acord cu noțiunile oamenilor; nu este vreun fel de mod drastic. În mijlocul inconștienței, oamenii ajung să accepte modul de viață al Satanei, regulile sale de viață, stabilindu-și obiectivele și direcția în viață și, de asemenea, ei ajung, fără să-și dea seama, să aibă idealuri în viață. Indiferent cât de pretențioase par aceste idealuri de viață, ele sunt doar un pretext care este strâns legat de faimă și câștig. Orice persoană importantă sau cunoscută, de fapt toți oamenii, tot ce urmează ei în viață se referă doar la aceste două cuvinte: „faimă” și „câștig”. Nu este așa? Oamenii cred că, odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice ca să se bucure de statut înalt, de bogăție mare și să se bucure de viață. Odată ce au faimă și câștig, ei pot apoi să le valorifice în căutarea plăcerii și delectarea, fără scrupule, a trupului. Oamenii, de bună voie, dar fără să știe, își iau trupurile, mințile, tot ceea ce au, viitorul și destinele lor și le înmânează cu totul Satanei pentru a obține faima și a câștiga ceea ce-și doresc. Oamenii fac acest lucru fără niciun moment de ezitare, ignorând întotdeauna necesitatea de a recupera totul. Oare pot oamenii să mai aibă vreun control asupra lor odată ce se refugiază în Satana și-i devin loiali în acest fel? Cu siguranță, nu. Ei sunt controlați complet și total de Satana. Ei, de asemenea, s-au scufundat complet și total într-o mlaștină și nu se pot elibera. Odată ce cineva se împotmolește în faimă și câștig, nu mai caută ceea ce este strălucitor, ceea ce este drept sau acele lucruri care sunt frumoase și bune. Acest lucru se datorează faptului că puterea seducătoare pe care o au asupra oamenilor faima și câștigul este prea mare și ele devin lucruri pe care oamenii le urmăresc pe tot parcursul vieții și chiar pentru întreaga veșnicie nesfârșită. Nu este acest lucru adevărat? Unii oameni vor spune: „Însușirea cunoștințelor nu este altceva decât citirea cărților sau învățarea câtorva lucruri pe care nu le cunoaștem deja, astfel încât să nu fim demodați sau să nu fim lăsați în urmă de lume. Cunoștințele sunt însușite doar pentru a putea pune mâncare pe masă, pentru propriul nostru viitor sau pentru necesitățile de bază.” Acum puteți să-Mi spuneți dacă există cineva care va îndura un deceniu de studiu intens doar pentru necesitățile de bază, doar pentru a soluționa problema alimentelor? (Nu, nu există.) Nu există astfel de oameni. Deci, de ce suferă el aceste greutăți și îndură în toți acești ani? Pentru faimă și câștig: faima și câștigul îl așteaptă în față, îl cheamă, iar el crede că numai prin propria sârguință, greutăți și luptă poate să urmeze acel drum și, prin aceasta, să obțină faimă și câștig. El trebuie să sufere aceste greutăți pentru propria cale și pentru bucuria sa viitoare și pentru o viață mai bună. Ce este oare această cunoaștere – puteți să-Mi spuneți? Nu este vorba de reguli de viață întipărite în oameni de către Satana, învățate de la el în cursul însușirii de către ei a cunoștințelor? Nu sunt idealurile înalte ale vieții insuflate în om de către Satana? Luați, de exemplu, ideile oamenilor de seamă, integritatea spiritului celebru sau curajos al figurilor eroice sau luați cavaleria și bunătatea protagoniștilor și a spadasinilor din romanele de arte marțiale. (Da, despre asta este vorba.) Aceste idei influențează o generație după alta, iar oamenii fiecărei generații sunt făcuți să accepte aceste idei, să trăiască pentru ele și să le urmărească la nesfârșit. Acesta este modul, canalul prin care Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om. Deci, după ce Satana i-a condus pe oameni spre acest drum, mai este posibil ca ei să I se închine lui Dumnezeu? (Nu, nu este.) Cunoașterea și gândirea insuflate în om de către Satana conțin vreun lucru care să aibă legătură cu închinarea în fața lui Dumnezeu? Au ele ceva ce aparține adevărului? (Nu, nu au.) Conțin ele ceva care să aibă legătură cu teama de Dumnezeu și a se feri de rău? (Nu, nu conțin.) Păreți că vorbiți puțin nesigur, dar nu contează. Atât timp cât recunoști că „faima” și „câștigul” sunt cele două cuvinte cheie pe care Satana le folosește pentru a-i ademeni pe oameni pe calea răului, atunci este suficient.

Să recapitulăm din nou, pe scurt: Ce folosește Satana pentru a-l ține pe om îngrădit și controlat? (Faima și câștigul.) Deci, Satana folosește faima și câștigul pentru a controla gândurile omului până când el nu se poate gândi decât la faimă și câștig. Ei se luptă pentru faimă și câștig, suferă greutăți, îndură umilirea și sacrifică tot ceea ce au pentru faimă și câștig și vor judeca orice sau vor lua decizii pentru acestea. În acest fel, Satana îl leagă pe om cu legături invizibile. Aceste lanțuri sunt purtate de oameni, iar ei nu au nici puterea și nici curajul de a se debarasa de ele. Deci, oamenii se târăsc mereu înainte, cu mare dificultate, purtând, fără să știe, aceste lanțuri. De dragul acestei faime și a câștigului, omenirea se ferește de Dumnezeu și Îl trădează, iar oamenii devin din ce în ce mai răi. Așadar, în acest fel, o generație după alta este distrusă pentru faima și câștigul Satanei. Privind acum la acțiunile lui, sunt abominabile motivele sale sinistre? (Da.) Poate că astăzi încă nu puteți percepe motivele lui sinistre deoarece credeți că nu există nicio viață fără faimă și câștig. Credeți că, dacă oamenii lasă în urmă faima și câștigul, atunci nu vor mai putea să vadă calea înainte și obiectivele lor, iar viitorul lor va deveni întunecat, vag și mohorât. Dar, încet, voi veți recunoaște într-o zi că faima și câștigul sunt legături oribile pe care Satana le folosește pentru a-l lega pe om. Până în ziua în care ajungi să recunoști acest lucru, te vei împotrivi complet controlului Satanei și lanțurilor pe care el le aduce pentru a te lega. Când va veni timpul să-ți dorești să te debarasezi de toate lucrurile pe care ți le-a insuflat Satana, atunci te vei îndepărta complet de el și, de asemenea, vei detesta cu adevărat tot ceea ce ți-a adus Satana. Numai atunci vei avea o dragoste și o dorință reală pentru Dumnezeu.

Tocmai am vorbit despre modul în care Satana folosește cunoașterea pentru a-l corupe pe om, astfel că, în continuare, haideți să avem părtășie despre modul în care Satana folosește știința pentru a-l strica pe om. În primul rând, Satana folosește numele științei pentru a satisface curiozitatea omului, satisfăcându-i dorința[a] de a explora știința și a cerceta taine. Tot în numele științei, Satana satisface nevoile materiale ale omului și cererea omului de a-și spori, în mod constant, calitatea vieții. Prin urmare, Satana, în numele științei, folosește calea acesteia pentru coruperea omului. Oare Satana corupe doar gândirea sau mintea omului, folosind această cale a științei? Printre oamenii, evenimentele și lucrurile dimprejurul nostru, pe care le putem vedea și cu care intrăm în contact, ce altceva corupe Satana cu ajutorul științei? (Mediul natural.) Aveți dreptate. Se pare că ați fost profund vătămați de acest lucru și sunteți, de asemenea, profund afectați de acesta. Pe lângă faptul că folosește toate diversele descoperiri și concluzii științifice pentru a-l înșela pe om, Satana folosește, de asemenea, știința ca mijloc de a duce la bun sfârșit distrugerea și exploatarea fără noimă a mediul viu care i-a fost dăruit omului de către Dumnezeu. El face acest lucru sub pretextul că, dacă omul efectuează cercetări științifice, mediul de viață al omului va deveni tot mai bun, iar standardele sale de viață se vor îmbunătăți continuu și, în plus, că dezvoltarea științifică se face pentru a satisface nevoile materiale zilnice sporite ale omului și nevoia lui de a menține creșterea calității vieții. Dacă nu din aceste motive, atunci de ce să dezvoltăm știința? Aceasta este baza teoretică a dezvoltării științei de către Satana. Cu toate acestea, ce a adus știința omenirii? În ce constă mediul dimprejurul nostru? Nu a fost poluat aerul pe care îl respiră omenirea? Apa pe care o bem mai este cu adevărat curată? (Nu.) Deci, cum rămâne cu hrana pe care o mâncăm, este naturală în mare parte? (Nu.) Deci, ce este ea atunci? Este cultivată folosind îngrășăminte și culturi modificate genetic și există, de asemenea, mutații produse prin diferite metode științifice, astfel încât nici măcar legumele și fructele pe care le consumăm nu mai sunt naturale. Acum oamenilor nu le este ușor să găsească un ou natural pentru a-l mânca. Iar ouăle nu mai au gustul pe care obișnuiau să-l aibă, fiind deja procesate de așa-numita știință a Satanei. Privind imaginea de ansamblu, întreaga atmosferă a fost distrusă și poluată; munții, lacurile, pădurile, râurile, oceanele și totul de deasupra pământului sau de sub acesta au fost ruinate de așa-numitele realizări științifice. Cu alte cuvinte, întreaga ecologie, întregul mediu de viață dăruit omenirii de către Dumnezeu a fost distrus și ruinat de așa-numita știință. Deși există mulți oameni care au obținut ceea ce așteptau în ceea ce privește calitatea vieții pe care o caută, satisfăcându-și atât poftele, cât și trupul, mediul în care trăiește omul a fost distrus în mod esențial și ruinat de diferitele „realizări” aduse de știință. Nici măcar în aer liber sau în casele noastre nu mai avem acum dreptul de a respira o gură de aer curat. Este aceasta tristețea omenirii? Mai există încă vreo fericire despre care omul să vorbească, pentru ca el să trăiască în acest spațiu viu? Omul trăiește în acest spațiu viu și, încă de la început, acest mediu de viață a fost creat de Dumnezeu pentru om. Apa pe care o beau oamenii, aerul pe care-l respiră, hrana pe care o mănâncă, plantele, copacii și oceanele – acest mediu de viață a fost în întregime dăruit oamenilor de către Dumnezeu; este natural, funcționând conform unei legi naturale stabilite de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat nicio știință, oamenii ar fi fost fericiți și s-ar fi putut bucura de tot ce era mai pur, în conformitate cu calea lui Dumnezeu și potrivit cu ceea ce El le-a oferit ca ei ca să se poată delecta. Totuși, acum, toate acestea au fost distruse și ruinate de Satana; spațiul fundamental de viață al omului nu mai este cel mai imaculat. Dar nimeni nu este capabil să recunoască ce a cauzat acest tip de consecință sau cum s-a întâmplat acest lucru și, în plus, chiar mai mulți oameni înțeleg și abordează știința folosind ideile întipărite în ei de Satana. Nu este acest lucru atât de detestabil și jalnic? Acum, când Satana a luat spațiul în care există omenirea și mediul său de viață și le-a corupt în această stare, și cu omenirea care continuă să se dezvolte în acest fel, este nevoie ca mâna lui Dumnezeu să pună capăt acestei omeniri pe pământ? Este nevoie ca mâna lui Dumnezeu să distrugă omenirea? (Nu.) Dacă omenirea continuă să se dezvolte în acest fel, ce direcție va lua? (Ruinarea.) Cum va fi ruinată omenirea? Pe lângă căutarea lacomă a faimei și a câștigului, oamenii continuă să efectueze explorări științifice și cercetări aprofundate, apoi își satisfac neîncetat nevoile lor materiale și poftele; atunci care sunt consecințele pentru om? În primul rând, nu mai există niciun echilibru ecologic și, împreună cu aceasta, corpurile oamenilor au fost toate contaminate și vătămate de acest fel de mediu, iar peste tot s-au răspândit diverse boli infecțioase și epidemii. Aceasta este o situație asupra căreia omul nu are acum niciun control, nu este adevărat? (Da.) Acum, că înțelegeți acest lucru, dacă omenirea nu Îl urmează pe Dumnezeu, ci îl urmează, în acest fel, mereu pe Satana – folosind cunoașterea pentru a se îmbogăți în mod continuu, folosind știința pentru a explora fără încetare viitorul vieții umane și acest tip de metodă pentru a continua să trăiască – sunteți capabili să recunoașteți care va fi sfârșitul natural al omenirii? Care va fi rezultatul final natural? (Ruinarea.) Va fi ruinarea: apropierea de ruinare pas cu pas. Apropierea pas cu pas de ruinare! Acum pare că știința este un fel de poțiune magică pe care Satana a pregătit-o pentru om, astfel încât atunci când încercați să discerneți lucrurile, o faceți într-o brumă încețoșată; indiferent cât de intens priviți, nu puteți vedea lucrurile în mod clar și, indiferent de cât de mult încercați, nu puteți pricepe. Totuși, Satana tot folosește numele științei pentru a-ți deschide apetitul și pentru a te duce de nas, cu un picior în fața celuilalt, spre abis și spre moarte. Nu este așa? (Da.) Acesta este al doilea mod.

Care este al treilea mod? Este modul în care Satana folosește cultura tradițională pentru a-l corupe pe om. Există multe asemănări între cultura tradițională și superstiție, numai cultura tradițională are anumite povești, aluzii și surse. Satana a fabricat și inventat multe povești sau povestiri populare în cărțile de istorie, lăsând oamenii cu impresii profunde ale unor figuri superstițioase sau cultural tradiționale. Ia drept exemplu „Cei opt nemuritori care traversează marea”, „Călătorie spre Vest”, „Împăratul Jade”, „Nezha îl cucerește pe Împăratul Dragon” și „Învestitura zeilor” ale Chinei. Nu au devenit acestea profund înrădăcinate în mințile oamenilor? Chiar dacă unii dintre voi nu cunoașteți toate detaliile, totuși cunoașteți povestirile generale, iar acest conținut general se lipește în inima și în mintea ta și nu poți să-l uiți. Acestea sunt lucrurile pe care le pregătește Satana pentru om de multă vreme, după ce a difuzat, în diverse momente, diferitele sale idei sau legende. Aceste lucruri dăunează direct și erodează sufletele oamenilor și pun oamenii sub o vrajă după alta. Aceasta înseamnă că odată ce ai acceptat aceste lucruri care apar din cultura, povestirile sau superstițiile tradiționale, odată ce aceste lucruri sunt stabilite în mintea ta, odată ce acestea sunt blocate în inima ta, este pur și simplu ca o vrajă - devii implicat și influențat de aceste culturi, de aceste idei și de poveștile tradiționale. Ele îți influențează viața, concepția asupra vieții și influențează, de asemenea, judecata ta asupra lucrurilor. Chiar mai mult, acestea îți influențează căutarea adevăratului drum al vieții: aceasta este într-adevăr o vrajă. Tu încerci, dar nu poți scăpa de ele; le tai, dar nu le poți reteza; le bați, dar nu le poți suprima. Nu este așa? (Da.) În plus, după ce oamenii sunt puși, fără să știe, sub o astfel de vrajă, ei încep să se închine în mod neștiut Satanei, încurajându-i chipul în inimile lor. Cu alte cuvinte, l-au instalat pe Satana ca idol al lor, un obiect la care să se închine și la care să privească cu admirație, chiar mergând atât de departe încât să-l considere drept Dumnezeu. Fără știre, aceste lucruri sunt în inima oamenilor, controlându-le cuvintele și faptele. În plus, consideri întâi că aceste povestiri și legende sunt false, iar apoi, fără să știi, recunoști existența acestor povestiri, făcându-le figuri reale și transformându-le în obiecte reale existente. În necunoștință, primești subconștient aceste idei și existența acestor lucruri. De asemenea, tot în mod inconștient primești diavolii, pe Satana și idolii în propria ta casă și în inima ta - aceasta este într-adevăr o vrajă. Voi simțiți la fel? (Da.) Există vreunul printre voi care a ars tămâie și s-a închinat lui Buddha? (Da.) Deci, care a fost scopul de a arde tămâie și de a se închina lui Buddha? (Să se roage pentru pace.) Gândindu-te acum la aceasta, este absurd să i te rogi lui Satana pentru pace? Oare el aduce pace? (Nu.) Pe atunci erai neștiutor? (Da.) Acest fel de purtare este absurdă, ignorantă și naivă, nu-i așa? Satana doar cugetă cum să te corupă și nu-ți poate da pace; acesta îți poate da doar un răgaz temporar. Dar trebuie să depui un jurământ și dacă-ți încalci făgăduința sau rupi jurământul pe care l-ai făcut, atunci vei vedea cum te chinuie. De fapt, el vrea să te controleze, făcându-te să depui un jurământ. Când v-ați rugat pentru pace, ați obținut-o? (Nu.) Nu ați obținut pace, ci, dimpotrivă, el a adus nenorociri și dezastre nesfârșite - cu adevărat un ocean necuprins de amărăciune. Pacea nu este în domeniul Satanei, iar acesta este adevărul. Aceasta este consecința superstiției feudale și a culturii tradiționale pentru omenire.

Ultima problemă este modul în care Satana profită de tendințele sociale pentru a-l corupe pe om. Aceste tendințe sociale includ multe lucruri. Unii oameni spun: „Este vorba de hainele pe care le purtăm? Este vorba despre cele mai recente mode, cosmetice, coafuri și mâncare de bună calitate?” Este vorba despre aceste lucruri? Acestea fac parte din tendințe, dar nu dorim să vorbim aici despre acestea. Dorim doar să vorbim despre ideile pe care le provoacă oamenilor tendințele sociale, modul în care ele îi determină să se poarte în lume, obiectivele vieții și perspectivele pe care le cauzează în oameni. Acestea sunt foarte importante; ele pot controla și influența starea de spirit a omului. Una după cealaltă, toate aceste tendințe poartă o influență malefică care degenerează continuu omul, determinându-l permanent să-și piardă conștiința, umanitatea și rațiunea și să-și reducă moralitatea și calitatea caracterului lor, din ce în ce mai mult, în măsura în care putem chiar să spunem că majoritatea oamenilor nu au acum nicio integritate, nicio umanitate și nici nu au vreo conștiință și cu atât mai puțin rațiune. Deci, ce sunt aceste tendințe? Tu nu le poți vedea cu ochiul liber. Când suflă vântul unei tendințe, probabil doar un număr mic de oameni vor deveni cei care stabilesc tendințele. Ei încep să facă astfel de lucruri, acceptând astfel de idei sau de perspective. Totuși, majoritatea oamenilor, în mijlocul inconștienței lor, vor fi în continuare infectați, asimilați și atrași de acest tip de tendință, până când toți, fără să știe și fără să vrea, o acceptă și sunt toți cufundați în ea și controlați de ea. Pentru om, care nu este sănătos la corp și la minte, care nu știe niciodată ce este adevărul, care nu poate spune diferența dintre lucrurile pozitive și cele negative, aceste tipuri de tendințe, una după cealaltă, îi fac pe toți să accepte, de bunăvoie, aceste tendințe, viziunea de viață și valorile care vin de la Satana. Ei acceptă ceea ce le spune Satana despre modul de abordare a vieții și despre modul de a trăi, pe care Satana „îl revarsă” asupra lor. Ei nu au nici puterea și nici capacitatea, cu atât mai puțin conștiința de a se împotrivi. Deci oare sunt aceste tendințe? Am ales un exemplu simplu pe care puteți ajunge să-l înțelegeți. De exemplu, oamenii din trecut și-au desfășurat afacerea într-un mod care nu a înșelat nici bătrânii și nici tinerii, iar ei au vândut obiecte la același preț, indiferent de cine cumpăra. Nu este transmis aici un indiciu de conștiință și de umanitate ? Când oamenii foloseau acest tip de crez atunci când își administrau afacerea, arată că încă aveau, la vremea aceea, o anumită conștiință, o oarecare umanitate. Dar, odată cu cererea omului de a spori tot mai mult sumele de bani, oamenii au ajuns, fără să știe, să iubească din ce în ce mai mult banii, câștigul și plăcerea iubirii. Deci, oamenii au ajuns să vadă banii ca fiind mai importanți? Când oamenii văd banii ca fiind mai importanți, își neglijează, fără știre, reputația, renumele, prestigiul și integritatea; ei neglijează toate aceste lucruri, nu-i așa? Când te angajezi în afaceri, vezi pe altcineva care abordează în mod diferit lucrurile, folosind diverse mijloace pentru a înșela oamenii și a deveni bogați. Deși banii câștigați sunt câștiguri necinstite, ei se îmbogățesc tot mai mult. Aceștia se angajează în aceeași afacere ca și tine, dar toată familia lor se bucură de viață mai mult decât tine, iar tu te simți rău, spunând: „De ce eu nu pot face aceasta? De ce eu nu pot câștiga la fel de mult ca și ei? Trebuie să mă gândesc la o modalitate de a obține mai mulți bani, pentru a-mi face afacerea prosperă.” Atunci, cugetă la aceasta. Conform metodei obișnuite de a face bani, neînșelând nici bătrâni, nici tineri și vânzând tuturor lucrurile la același preț, banii pe care îi faci sunt dobândiți cu o conștiință curată, dar nu te pot îmbogăți rapid. Cu toate acestea, din nevoia de a face profit, gândurile tale suferă o transformare treptată. În timpul acestei transformări, principiile tale de conduită încep, de asemenea, să se schimbe. Când înșeli, când escrochezi pe cineva prima dată, ai rețineri, spunând: „Aceasta este ultima dată când înșel pe cineva și nu o voi mai face. Nu-i pot înșela pe oameni. Înșelarea oamenilor îmi va aduce doar pedeapsă în viața de apoi și dezastrul asupra mea! Aceasta este ultima dată când înșel pe cineva și nu o voi mai face.” Când ai amăgit pe cineva prima dată, inima ta are oarece scrupule; aceasta este funcția conștiinței omului - de a avea scrupule și de a-ți reproșa, astfel încât să se simtă anormal atunci când înșeli pe cineva. Dar, după ce ai amăgit cu succes pe cineva, vezi că acum ai mai mulți bani decât ai avut înainte și crezi că această metodă îți poate fi foarte folositoare. În ciuda durerii surde din inima ta, încă mai simți că te feliciți pentru succesul tău și te simți puțin mulțumit de tine. Pentru prima dată, îți aprobi propriul comportament și ești de acord cu propria înșelăciune. După aceea, odată ce omul a fost contaminat de această înșelare, este la fel ca cineva care se implică în jocurile de noroc și apoi devine un jucător de cărți. În necunoștință, el este de acord cu comportamentul său de a înșela și îl acceptă. Inconștient, el consideră înșelăciunea ca fiind un comportament comercial legitim și înțelege înșelăciunea ca fiind mijlocul cel mai util pentru supraviețuirea și viața lui; el crede că, făcând acest lucru, se poate îmbogăți repede. La începutul acestui proces, oamenii nu pot accepta acest tip de comportament, ei privesc cu dispreț acest comportament și acest mod de a aborda lucrurile, după care ei experimentează personal acest comportament și îl încearcă în felul lor, iar inimile lor încep treptat să se transforme. Deci, ce este această transformare? Este o aprobare și recunoaștere a acestei tendințe, o admitere și aprobare a acestei idei insuflate în tine de tendința socială. Fără a conștientiza, simți că, dacă nu înșeli în afaceri, atunci vei suferi pierderi și vei fi pierdut ceva. Fără să-ți dai seama, această înșelăciune devine chiar sufletul tău, punctul tău de susținere și, de asemenea, devine un tip de comportament care este o regulă indispensabilă pentru viața ta. Oare inima omului suferă o schimbare după ce el a acceptat acest comportament și această gândire? Inima ta s-a schimbat, s-a transformat deci și integritatea ta? Umanitatea ta s-a schimbat? (Da.) Deci, conștiința ta s-a schimbat? (Da.) Omul este supus în întregime unei schimbări calitative, de la inima la gândurile sale, într-o asemenea măsură încât el este transformat din interior spre exterior. Această schimbare te îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, iar tu începi să fii tot mai mult în conformitate cu Satana, tot mai asemănător cu el.

Acum, aceste tendințe sociale sunt ușor de înțeles pentru tine. Am ales doar un exemplu simplu, unul întâlnit în mod obișnuit, cu care oamenii vor fi familiarizați. Oare aceste tendințe sociale au o influență mare asupra oamenilor? (Da.) Deci, acestea au un efect profund dăunător asupra lor? (Da.) Un efect profund dăunător asupra oamenilor. Ce anume corup în om aceste tendințe sociale pe care le folosește Satana, una după alta? (Conștiință, rațiune, umanitate, principii.) Ce altceva? (Viziunea omului asupra vieții.) Cauzează acestea în oameni o degenerare treptată? (Da.) Satana folosește aceste tendințe sociale pentru a ademeni oamenii, pas cu pas, într-un cuib de diavoli, astfel încât oamenii prinși în ele să pledeze, în necunoștință de cauză, pentru bani și dorințe materiale, precum și pentru răutate și violență. Ce anume devine omul odată ce aceste lucruri au intrat în inima omului? Omul devine diavolul Satana! Ce înclinație psihologică din inima omului cauzează acest lucru? Pentru ce pledează omul? Lui încep să-i placă răutatea și violența. Oamenilor nu le place frumusețea sau bunătatea, cu mult mai puțin pacea. Oamenii nu sunt dornici să trăiască viața simplă a umanității normale, dar, în schimb, doresc să se bucure de statut înalt și bogăție mare, să descopere plăcerile trupului, fără să cruțe niciun efort în a-și satisface propriul trup, fără nicio restricție, fără legături care să-i tragă înapoi, cu alte cuvinte, făcând tot ceea ce ei doresc. Deci, când omul s-a cufundat în astfel de tendințe, poate cunoașterea pe care ți-ai însușit-o să te ajute să te eliberezi? Cultura tradițională și superstițiile pe care le cunoști pot să te ajute să scapi de această situație groaznică? Moralitatea și ceremonia tradițională, pe care omul le înțelege, pot să-l ajute să-și exercite înfrânarea? Luați drept exemplu „Clasicul celor trei caractere”. Îi poate ajuta pe oameni să-și scoată picioarele din nisipul mișcător al[b] acestor tendințe? (Nu, nu poate.) În acest fel, omul devine din ce în ce mai rău, arogant, condescendent, egoist și malițios. Nu mai există nicio afecțiune între oameni, nu mai există nicio iubire între membrii familiei, nu mai există deloc înțelegere între rude și prieteni; relațiile umane au devenit pline de violență. Toate persoanele vor să folosească metode violente pentru a trăi printre semenii lor; ele își acaparează propria chiverniseală folosind violența; își câștigă pozițiile și își obțin propriile profituri prin violență și fac orice vor folosind căi violente și rele. Nu este această umanitate terifiantă? (Ba da.) După ce M-ați auzit vorbind despre aceste lucruri chiar acum, nu credeți că este terifiant să trăiți în acest fel de mulțime, în această lume și în acest mediu, pe care Satana le-a corupt în totalitate? (Ba da.) Deci, v-ați simțit vreodată jalnici? Acum trebuie să simți puțin aceasta, corect? (Da.) Auzindu-vă tonul, pare ca și cum gândiți: „Satana folosește atât de multe moduri diferite de a corupe omul. El prinde fiecare ocazie și este oriunde ne întoarcem. Mai poate fi mântuit omul?” Mai poate fi el mântuit? Poate omul să se mântuiască pe sine? (Nu.) Împăratul Jade îl poate mântui pe om? Poate Confucius să-l mântuiască? Poate Guanyin Bodhisattva să-l mântuiască pe om? (Nu.) Deci cine-l poate mântui pe om? (Dumnezeu.) Totuși, unii oameni, în inimile lor, își vor pune întrebări precum: „Satana ne rănește atât de sălbatic, atât de disperat încât nu avem nicio speranță și nicio încredere de a trăi. Toți trăim în mijlocul corupției și fiecare persoană I se împotrivește oricum lui Dumnezeu, iar acum inimile noastre s-au scufundat cât de adânc au putut. Deci, în timp ce Satana ne corupe, unde este Dumnezeu? Ce face El? Orice face Dumnezeu pentru noi, niciodată nu simțim!” Unii oameni se simt, în mod inevitabil, demoralizați și oarecum descurajați. Pentru voi, acest sentiment este foarte profund pentru că tot ce Eu am spus a fost pentru a-i face pe oameni să ajungă încet să înțeleagă, să simtă din ce în ce mai mult că nu au speranță și că au fost părăsiți de Dumnezeu. Dar nu vă faceți griji. Tema noastră de părtășie pentru astăzi, „răul Satanei”, nu este tema noastră reală. Cu toate acestea, pentru a vorbi despre esența sfințeniei lui Dumnezeu, trebuie, mai întâi, să vorbim despre modul în care Satana corupe omul și despre răutatea Satanei, pentru a le face mai clar oamenilor în ce fel de condiție este omul în prezent. Un scop pentru a vorbi despre acest lucru este de a permite oamenilor să cunoască răutatea Satanei, în timp ce celălalt este de a le permite oamenilor să înțeleagă mai profund ce este adevărata sfințenie.

Sunt lucrurile despre care tocmai am vorbit mult mai detaliate decât ultima oară? (Da.) Deci, înțelegerea voastră este acum puțin mai profundă? (Da.) Știu că mulți oameni se așteaptă acum să spun exact ce este sfințenia lui Dumnezeu, dar când voi spune despre aceasta, voi vorbi mai întâi despre faptele pe care El le face. Ar trebui să ascultați toți cu atenție, apoi vă voi întreba ce este, mai exact, sfințenia lui Dumnezeu. Nu vă voi spune direct, dar, în schimb, vă voi lăsa să încercați să vă dați seama, vă voi lăsa spațiu ca să pricepeți. Ce părere aveți despre această metodă? (Este bună.) Deci, ascultați cu atenție.

Ori de câte ori Satana corupe omul sau se dedă la rău nemărginit, Dumnezeu nu stă cu mâinile în sân, nici nu respinge și nici nu Se face că nu-i vede pe cei aleși de El. Tot ceea ce face Satana este perfect clar și înțeles de către El. Indiferent de ce face Satana, indiferent de ce tendință provoacă, Dumnezeu știe tot ceea ce încearcă acesta să facă și nu renunță la cei pe care i-a ales. În schimb, fără a atrage deloc atenția, în secret și în tăcere, Dumnezeu face tot ceea ce este necesar. Când Dumnezeu începe să lucreze asupra cuiva, când a ales pe cineva, El nu anunță nimănui acest lucru, nici nu-l înștiințează pe Satana și, cu atât mai puțin, nu face niciun gest măreț. În liniște și foarte natural, El face ceea ce este necesar. Mai întâi, El îți alege o familie; ce fel de mediu are familia, cine sunt părinții tăi, cine sunt strămoșii tăi – toate acestea au fost deja hotărâte de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acestea nu au fost impulsionate de deciziile de moment luate de El, ci, mai degrabă, aceasta a fost o lucrare începută acum mult timp. Odată ce Dumnezeu a ales o familie pentru tine, El alege și data la care te vei naște. În prezent, Dumnezeu te priveghează când te naști, plângând, în lume, veghează nașterea ta, te privește în timp ce rostești primele cuvinte, Se uită la tine cum te poticnești și faci primii tăi pași, învățând cum să mergi. Faci întâi un pas și apoi altul… acum poți fugi, acum poți sări și vorbi, acum îți poți exprima sentimentele. Pe măsură ce omul crește, privirea Satanei este fixată asupra fiecăruia dintre ei, ca un tigru care-și urmărește prada. Dar, făcându-Și lucrarea, Dumnezeu nu a suferit niciodată nicio limitare a oamenilor, a evenimentelor sau lucrurilor, a spațiului sau timpului; El face ceea ce ar trebui și ceea ce este obligatoriu. În procesul de creștere, poți întâmpina multe lucruri care nu sunt pe placul tău, te poți confrunta cu boli și frustrări. Dar, pe măsură ce mergi pe acest drum, viața și viitorul tău sunt strict în grija lui Dumnezeu. El îți dă o garanție adevărată care să dureze toată viața, pentru că El este chiar lângă tine, păzindu-te și având grijă de tine. Crești fără să fii conștient de acest lucru. Începi să intri în contact cu lucruri noi și să ajungi să cunoști această lume și această omenire. Pentru tine, totul este proaspăt și nou. Îți place să faci lucrurile după capul tău și să faci ceea ce-ți place ție. Trăiești în propria ta umanitate, în propriul tău spațiu de viață și nu ai nici cea mai mică înțelegere despre existența lui Dumnezeu. Dar El te veghează la fiecare pas al drumului, pe măsură ce crești, și te supraveghează în timp ce faci fiecare pas înainte. Chiar atunci când îți însușești cunoștințe sau studiezi știința, Dumnezeu îți e mereu alături, la fiecare pas. Ești exact la fel ca și ceilalți oameni, adică, în cursul cunoașterii și al contactului cu lumea, ți-ai stabilit propriile idealuri, ai propriile hobby-uri, propriile interese și nutrești, de asemenea, ambiții înalte. Cugeți adesea la propriul tău viitor, deseori schițând conturul a cum ar trebui să arate viitorul tău. Dar, indiferent de ce se întâmplă pe parcurs, Dumnezeu vede totul cu ochi limpezi. Poate că tu ți-ai uitat propriul trecut, dar, pentru Dumnezeu, nu este nimeni care să te înțeleagă mai bine decât El. Trăiești sub ochiul Lui, crescând, maturizându-te. În această perioadă, cea mai importantă sarcină a lui Dumnezeu este ceva ce nu înțelege nimeni niciodată, ceea ce nu știe nimeni. Dumnezeu cu siguranță nu-ți spune despre aceasta. Care este cel mai important lucru? Știți? (Aducerea oamenilor înaintea Lui.) Deci, ce face Dumnezeu pentru a-i aduce pe oameni înaintea Lui? La ce vreme îi aduce El pe oameni înaintea Lui? Știți? Este aceasta principala Sa sarcină? Este cel mai important lucru pe care îl face El? Se poate spune că este o garanție că Dumnezeu va mântui o persoană. Aceasta înseamnă că Dumnezeu vrea să mântuiască această persoană, astfel că trebuie să facă acest lucru, iar această sarcină este de o importanță vitală atât pentru om, cât și pentru Dumnezeu. Știți voi acest lucru? Se pare ca nu aveți niciun sentiment sau vreo idee în privința aceasta, așa că vă voi spune. Din momentul în care te-ai născut și până acum, Dumnezeu a îndeplinit multă lucrare asupra ta, dar El nu-ți dă ție explicații pas cu pas despre tot ceea ce face. Dumnezeu nu ți-a permis să știi și nu ți-a spus, nu-i așa? Cu toate acestea, pentru om, tot ceea ce face El este important. Pentru Dumnezeu, este ceva ce El trebuie să facă. În inima Lui, ceea ce El trebuie să facă este ceva important, care depășește cu mult aceste lucruri. Ce înseamnă aceasta? Adică, din momentul în care omul s-a născut și până acum, Dumnezeu trebuie să garanteze siguranța fiecăruia dintre ei. După ce ați auzit aceste cuvinte, v-ați putea simți ca și cum nu înțelegeți pe deplin, spunând „Este atât de importantă această siguranță?” Deci, care este sensul literal al cuvântului „siguranță”? Poate că înțelegeți că acesta înseamnă pace sau că înseamnă să nu experimentați niciodată vreun dezastru sau vreo calamitate, să trăiți bine, să duceți o viață normală. Dar, în inimile voastre, trebuie să știți că nu este atât de simplu. Deci, care oare este lucrul acesta despre care am vorbit, pe care trebuie să-l facă El? Ce înseamnă pentru Dumnezeu siguranța? Este, într-adevăr, o garanție a siguranței voastre? Exact la fel ca acum? Nu. Deci, ce este ceea ce face Dumnezeu? Această siguranță înseamnă ca tu să nu fii devorat de Satana. Este important acest lucru? Nu ești devorat de el, deci aceasta se referă sau nu la siguranța ta? Aceasta se referă la siguranța ta personală și nu poate fi nimic mai important. Odată ce ai fost devorat de Satana, nici sufletul, nici trupul tău nu-I mai aparțin lui Dumnezeu. Dumnezeu nu te va mai mântui. Dumnezeu părăsește astfel de suflete și astfel de oameni. Așadar, Eu spun că cel mai important lucru pe care Dumnezeu trebuie să-l facă este să garanteze siguranța ta, să garanteze că nu vei fi devorat de Satana. Acest lucru este destul de important, nu-i așa? Deci, de ce nu puteți răspunde? Se pare că nu puteți simți marea bunătate a lui Dumnezeu!

Dumnezeu face mult mai mult în afară de a garanta siguranța oamenilor, asigurându-i că ei nu vor fi devorați de Satana; El face, de asemenea, multă lucrare în pregătirea pentru alegerea cuiva și pentru mântuirea acestuia. În primul rând, ce fel de caracter ai, în ce fel de familie te vei naște, cine sunt părinții tăi, câți frați și câte surori ai, care este situația familială și care este statutul economic ale familiei tale, care sunt condițiile familiei tale – toate acestea sunt aranjate în mod minuțios pentru tine, de către Dumnezeu. În ceea ce-i privește pe majoritatea oamenilor, știți în ce fel de familie se nasc, de obicei, oamenii aleși de Dumnezeu? Sunt familii de seamă? Poate că unele sunt. Nu putem spune cu siguranță că nu există niciuna, dar sunt foarte puține. Sunt familii extrem de bogate, cum ar fi miliardari sau multimilionari? Aproape niciodată nu sunt astfel de familii. Deci, ce fel de familie rânduiește Dumnezeu, de obicei, pentru acești oameni? (Familii obișnuite.) Deci, ce familii sunt obișnuite? Sunt familii muncitoare. Pentru a trăi, muncitorii se bazează pe salariul lor, și își pot permite necesitățile de bază. Ei nu vor permite, în nici un caz, să suferi de foame, dar nu te poți aștepta să-ți fie satisfăcute toate nevoile materiale. Apoi, sunt familiile de agricultori. Fermierii se bazează pe plantarea culturilor pentru hrana lor, au grâu și, fie ce-o fi, tu nu vei flămânzi, dar nu poți avea haine foarte frumoase. Apoi, există unele familii care sunt angajate în afaceri sau care conduc întreprinderi mici și unele în care părinții sunt intelectuali, iar acestea pot fi, de asemenea, considerate drept familii obișnuite. Există, de asemenea, unii părinți care lucrează la birou sau sunt, cel mult, funcționari guvernamentali mărunți, care nu pot fi nici ei considerați ca fiind familii de seamă. Majoritatea oamenilor se nasc în familii obișnuite, iar acest lucru este aranjat în totalitate de Dumnezeu. Adică, în primul rând, acest mediu în care trăiești nu este familia mijloacelor substanțiale pe care ți le imaginezi, ci, mai degrabă, aceasta este o familie hotărâtă pentru tine de către Dumnezeu, iar majoritatea oamenilor vor trăi în limitele acestui fel de familie; nu vom discuta despre excepții aici. Deci, cum rămâne cu statutul social? Condițiile economice ale majorității părinților sunt medii, iar ei nu au statut social înalt – pentru ei este bine doar să aibă un loc de muncă. Există vreunii care sunt guvernatori? Există vreunii care sunt președinți? (Nu.) Cel mult, sunt oameni cum ar fi managerii de afaceri mici sau șefi lipsiți de importanță. Statutul lor social este mediocru, iar condițiile lor economice sunt medii. Un alt factor este mediul de viață al familiei. Mai întâi, nu există părinți care i-ar influența în mod clar pe copiii lor să meargă pe calea ghicitului și a prezicerii norocului; aceștia sunt, de asemenea, foarte puțini. Majoritatea părinților sunt destul de normali și sunt asemenea vouă. Dumnezeu stabilește acest tip de mediu pentru oameni în același moment în care îi alege și acest lucru este foarte folositor pentru lucrarea Sa de mântuire a oamenilor. Din exterior, pare că Dumnezeu nu a făcut nimic formidabil pentru om; El doar face totul în secret, cu umilință și în tăcere. Dar, de fapt, tot ceea ce face El este realizat pentru a pune o bază mântuirii tale, pentru a-ți pregăti drumul înainte și pentru a pregăti toate condițiile necesare pentru mântuirea ta. Imediat, la timpul specificat fiecărei persoane, Dumnezeu îi aduce înapoi înaintea Sa – când vine timpul ca tu să auzi vocea Lui, atunci este momentul să vii înaintea Sa. În momentul în care se întâmplă acest lucru, unii oameni au devenit deja ei înșiși părinți, în timp ce alții sunt doar copiii cuiva. Cu alte cuvinte, unii oameni s-au căsătorit și au avut copii, în timp ce unii sunt încă singuri, neîntemeindu-și încă propria familie. Dar, indiferent de situațiile oamenilor, Dumnezeu a stabilit deja momentele când vei fi ales și când Evanghelia și cuvintele Lui vor ajunge la tine. Dumnezeu a stabilit împrejurările, a hotărât asupra unei anumite persoane sau a unui anumit context prin care Evanghelia îți va fi transmisă, astfel încât să poți auzi cuvintele Sale. Dumnezeu ți-a pregătit deja toate condițiile necesare astfel încât, fără să știi, vii înaintea Lui și ești reîntors la familia lui Dumnezeu. De asemenea, fără știința ta, Îl urmezi și intri, pas cu pas, în lucrarea Lui, intrând în modul Său de lucru pe care El l-a pregătit, pas cu pas, pentru tine. Ce fel de căi folosește Dumnezeu atunci când face lucruri pentru om în acest moment? În primul rând, cel mai puțin important dintre toate este îngrijirea și protecția de care se bucură omul. În plus, Dumnezeu stabilește diferite persoane, evenimente și lucruri astfel încât omul să poată vedea, în acestea, existența și faptele Lui. De exemplu, există unii oameni care cred în Dumnezeu deoarece cineva din familia lor este bolnav, iar ei spun „Cineva din familia mea este bolnav, ce ar trebui să fac?” Apoi, unii oameni spun „Crede în Domnul Isus!” Deci, ei încep să creadă în Dumnezeu, iar această credință s-a materializat datorită situației. Deci, cine a rânduit această situație? (Dumnezeu.) Prin intermediul acestei boli, există unele familii în care toți sunt credincioși, tineri și bătrâni, în timp ce există altele în care credința este individuală. Aparent, tu crezi în Dumnezeu din cauza bolii, dar, este, de fapt, o condiție care ți-a fost dată pentru ca tu să vii înaintea Lui – aceasta este bunătatea lui Dumnezeu. Deoarece viața familială a unora dintre oameni este dură, iar ei nu pot găsi pace, apare o posibilă șansă când cineva va transmite Evanghelia și va spune „Familiei tale îi este greu. Crezi în Domnul Isus. Crezi în El și vei avea pace.” În mod inconștient, această persoană ajunge apoi să creadă în Dumnezeu în împrejurări foarte naturale, deci nu este acest lucru un fel de condiție? (Da.) Iar familia sa nu este împăcată cu harul care i-a fost acordat de Dumnezeu? (Da.) Apoi, există unii care ajung să creadă în Dumnezeu din alte motive. Există diferite motive și moduri diverse de credință, dar, indiferent de ce motiv te aduce să crezi în El, totul este, de fapt, rânduit și călăuzit de Dumnezeu. La început, Dumnezeu folosește diferite moduri pentru a te alege și pentru a te aduce în familia Sa. Acesta este harul pe care Dumnezeu îl acordă fiecărei persoane în parte.

Acum, cu lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, El nu mai dăruiește har și binecuvântări omului, așa cum a făcut la început, nici nu-i mai convinge pe oameni. În timpul acestei etape a lucrării, ce au văzut oamenii din toate aspectele lucrării lui Dumnezeu pe care le-au experimentat? Ei au văzut dragostea, judecata și mustrarea lui Dumnezeu. În acest moment, mai mult decât atât, Dumnezeu furnizează, sprijină, luminează și îndrumă omul, astfel încât oamenii să ajungă treptat să-I cunoască intențiile, să cunoască cuvintele pe care le spune și adevărul pe care îl acordă omului. Când omul este slab, demoralizat, când nu are unde să se întoarcă, Dumnezeu Își va folosi cuvintele ca să-l mângâie, să-l sfătuiască și să-l încurajeze, astfel încât omul de statură infantilă să-și poată găsi treptat puterea, să se ridice cu optimism și să devină dornic să coopereze cu Dumnezeu. Dar când omul nu-L ascultă pe Dumnezeu sau I se împotrivește sau își dezvăluie propria corupție, Dumnezeu nu va arăta nicio milă în a-l mustra și a-l disciplina. Totuși, pentru nesăbuința, ignoranța, slăbiciunea și imaturitatea omului, Dumnezeu va arăta îngăduință și răbdare. În felul acesta, prin toată lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru om, acesta se maturizează treptat, crește și ajunge să cunoască intențiile Lui, să cunoască ceva adevăr, să știe ce sunt lucrurile pozitive și cele negative, să știe ce este răul și ce este întunericul. Dumnezeu nu-l ceartă și nu-l disciplinează întotdeauna pe om, nici nu arată întotdeauna îngăduință și răbdare. Mai degrabă, El Se îngrijește de fiecare persoană în moduri diferite, în etape diferite și în funcție de statura și calibrul ei diferit. El face multe lucruri pentru om și cu mari sacrificii; omul nu înțelege nimic din aceste sacrificii sau din acele lucruri pe care le face Dumnezeu, totuși, tot ceea ce face El este, în realitate, îndeplinit în fiecare persoană în parte. Dragostea lui Dumnezeu este reală: prin harul Lui, omul evită dezastre după dezastre, în timp ce, pentru slăbiciunea omului, El Își arată, iar și iar, îngăduința. Judecata și mustrarea lui Dumnezeu le permit oamenilor să ajungă treptat să cunoască corupția omenirii și esența ei satanică. Ceea ce oferă Dumnezeu, luminarea omului de către El și îndrumarea Sa, toate îi permit omenirii să cunoască din ce în ce mai mult esența adevărului și să cunoască tot mai mult ce au nevoie oamenii, ce drum ar trebui ei să apuce, pentru ce trăiesc, valoarea și semnificația vieții lor și cum să urmeze calea dinainte. Toate aceste lucruri pe care le face Dumnezeu sunt inseparabile de singurul Său scop original. Care este, așadar, acest scop? Știți? De ce folosește Dumnezeu aceste căi pentru a-Și desfășura lucrarea asupra omului? Ce rezultat vrea El să obțină? Cu alte cuvinte, ce vrea El să vadă în om și să obțină de la el? Ceea ce vrea Dumnezeu să vadă este că inima omului poate fi reînviată. Aceste căi pe care El le folosește pentru a lucra asupra omului trebuie să trezească continuu inima omului, să trezească duhul omului, permițându-i să știe de unde vine, cine îl călăuzește, îl sprijină, are grijă de el și cine i-a permis să trăiască până acum; acestea sunt pentru a-i permite omului să știe cine este Creatorul, cui ar trebui să se închine, pe ce fel de drum ar trebui să meargă și în ce mod ar trebui să vină omul înaintea lui Dumnezeu; ele sunt folosite pentru a reînvia treptat inima omului, astfel încât el să cunoască și să înțeleagă inima lui Dumnezeu și să înțeleagă marea grijă și intenția din spatele lucrării Sale de mântuire a omului. Când inima omului este reînviată, oamenii nu mai doresc să trăiască viața unei firi degenerate și corupte, ci, în schimb, doresc să caute adevărul spre mulțumirea lui Dumnezeu. Când inima omului a fost trezită, el este capabil apoi să se rupă definitiv de Satana, să nu mai fie rănit, controlat sau păcălit de el. În schimb, omul poate coopera în lucrarea lui Dumnezeu și în cuvintele Sale într-un mod pozitiv pentru a mulțumi inima Lui, obținând astfel frica de Dumnezeu și ferirea de rău. Acesta este scopul original al lucrării lui Dumnezeu.

Faptul că am vorbit tocmai acum despre răul Satanei i-a făcut pe toți să se simtă ca și cum oamenii ar trăi atât de nefericiți și că viața omului este asaltată de ghinioane. Dar cum vă simțiți acum, când am vorbit despre sfințenia lui Dumnezeu și despre lucrarea pe care El o îndeplinește asupra omului? (Foarte fericiți.) Acum putem să vedem că tot ceea ce face Dumnezeu, tot ceea ce El rânduiește cu mare atenție pentru om este imaculat. Tot ceea ce face El este fără greșeală, adică este lipsit de defecte, nu are nevoie ca nimeni să corecteze, să dea sfaturi sau să facă vreo schimbare. Tot ceea ce face Dumnezeu pentru fiecare individ este mai presus de îndoială; El conduce pe toată lumea de mână, Se ocupă de tine în fiecare moment și nu te-a părăsit niciodată. Pe măsură ce oamenii cresc într-un astfel de mediu și în acest tip de context, am putea spune că oamenii cresc, de fapt, în palma mâinii lui Dumnezeu? (Da.) Deci, vă mai simțiți acum pierduți? (Nu.) Oare se mai simte cineva demoralizat? (Nu.) Deci, este cineva de părere că Dumnezeu a părăsit omenirea? (Nu.) Deci, ce oare a făcut atunci Dumnezeu pe pământ? (El îngrijește omenirea.) Gândurile minunate și grija din spatele a tot ceea ce face Dumnezeu sunt indubitabile. Mai mult, în timp ce Dumnezeu îndeplinește această lucrare, El n-a pus niciodată vreo condiție sau cerință niciunuia dintre voi, ca să cunoști prețul pe care Îl plătește pentru tine, astfel încât tu să-I fii, prin urmare, profund recunoscător. A făcut Dumnezeu vreodată așa ceva înainte? (Nu.) De-a lungul vieții voastre lungi, practic, fiecare individ a întâmpinat multe situații periculoase și a înfruntat numeroase ispite. Acest lucru este cauzat de faptul că Satana este chiar lângă tine și te fixează permanent cu privirea. Îi place când te lovește dezastrul, când calamitățile se abat asupra ta, când nimic nu-ți merge bine, și îi place când ești prins în plasa Satanei. În ceea ce-L privește pe Dumnezeu, El te protejează permanent, ferindu-te de nenorociri după nenorociri și de dezastre după dezastre. De aceea Eu spun că tot ceea ce are omul – pacea și bucuria, binecuvântările și siguranța personală – este, de fapt, totul sub controlul lui Dumnezeu, iar El călăuzește și decide viața și soarta fiecărui individ. Dar, are Dumnezeu o idee exagerată despre poziția Sa, după cum spun unii? Îți spun că „Eu sunt cel mai mare dintre toți, Eu sunt Cel care Mă ocup de voi, toți trebuie să implorați mila Mea, iar neascultarea va fi pedepsită cu moartea”. A amenințat Dumnezeu vreodată omenirea în acest fel? (Nu.) A spus El vreodată că „Omenirea este coruptă, astfel că nu contează cum o abordez, orice tratament arbitrar va fi bun; Eu n-am nevoie să rânduiesc lucrurile foarte bine pentru ea”. Oare Dumnezeu gândește astfel? (Nu.) Deci, a acționat Dumnezeu astfel? (Nu.) Dimpotrivă, tratamentul Său față de fiecare persoană este serios și responsabil, chiar mai responsabil decât ești tu cu tine însuți. Nu este așa? Dumnezeu nu vorbește fără scop, nici nu stă la înălțime, dându-Și aere și nici nu Se mulțumește cu a-i păcăli pe oameni. În schimb, El face, cu sinceritate și în tăcere, lucrurile pe care El Însuși trebuie să le facă. Aceste lucruri aduc binecuvântări, pace și bucurie omului, ele aduc omul în pace și fericire înaintea privirii lui Dumnezeu și în familia Sa și-i aduc omului rațiunea potrivită, gândirea corectă, judecata dreaptă și starea de spirit potrivită cu care trebuie să vină înaintea Lui și să primească mântuirea Sa. Deci, a fost Dumnezeu vreodată, în lucrarea Sa, ipocrit față de om? (Nu.) Și-a expus vreodată cu falsitate bunăvoința, împăcând omul cu câteva glume, întorcându-i apoi omului spatele? (Nu.) A spus Dumnezeu vreodată ceva și apoi a făcut altceva? (Nu.) A făcut El vreodată făgăduințe goale și S-a lăudat, spunându-ți că El poate face un lucru pentru tine sau că îți poate da o mână de ajutor, iar apoi a dispărut? (Nu.) Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio falsitate. El este credincios și tot ceea ce face El este real. El este Singurul pe care oamenii se pot baza și căruia Îi pot încredința viețile lor și tot ceea ce au ei. Deoarece nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, putem spune că El este cel mai sincer? (Da.) Bineînțeles că putem, corect? Deși, vorbind acum despre acest cuvânt, când este aplicat lui Dumnezeu, este prea neconvingător, prea umanizat, nu putem face nimic în privința aceasta, deoarece acestea sunt limitele limbajului uman. Acum, este puțin nepotrivit să-L numim pe Dumnezeu sincer, dar, pentru moment, vom folosi acest cuvânt. Dumnezeu este loial și sincer. Deci, ce înțelegem prin a vorbi despre aceste aspecte? Înțelegem diferențele dintre Dumnezeu și om și diferențele dintre Dumnezeu și Satana? Putem spune aceasta. Acest lucru se datorează faptului că omul nu poate vedea în Dumnezeu nicio urmă a firii corupte a Satanei. Am dreptate când spun aceasta? Pot obține un „Amin” pentru aceasta? (Amin!) Nu vedem niciuna dintre răutățile Satanei revelate în Dumnezeu. Tot ceea ce face și dezvăluie Dumnezeu este întru totul folositor și de ajutor pentru om, este făcut în totalitate pentru a avea grijă de om, este plin de viață și îi dă omului un drum de urmat și o direcție în care să meargă. Dumnezeu nu este corupt și, în plus, privind acum la tot ce face, putem spune că El este sfânt? (Da.) Deoarece Dumnezeu nu are niciuna dintre stricăciunile omenirii și nu are nimic asemănător sau identic firii corupte a acesteia sau esenței Satanei, din acest punct de vedere putem spune că Dumnezeu este sfânt. Dumnezeu nu dezvăluie nicio stricăciune, iar revelarea propriei Sale esențe în lucrarea Lui este, în întregime, confirmarea de care avem nevoie că Dumnezeu Însuși este sfânt. Voi vedeți acest lucru? Așadar, pentru a cunoaște esența sfântă a lui Dumnezeu, să luăm în considerare, pentru moment, aceste două aspecte: 1) Nu există nicio fire coruptă în Dumnezeu; 2) Esența lucrării lui Dumnezeu asupra omului îi permite acestuia să vadă însăși esența lui Dumnezeu, iar această esență este în întregime pozitivă. Căci toate lucrurile pe care fiecare fel de lucrare a lui Dumnezeu le aduce omului sunt lucruri pozitive. În primul rând, Dumnezeu îi cere omului să fie cinstit – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îi dă omului înțelepciune – nu este pozitiv acest lucru? Dumnezeu îl face pe om capabil să distingă între bine și rău – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să înțeleagă semnificația și valoarea vieții umane – nu este pozitiv acest lucru? El îi permite omului să vadă în esența oamenilor, evenimentelor și lucrurilor potrivit cu adevărul – nu este pozitiv acest lucru? (Da, este.) Iar rezultatul tuturor acestor lucruri este că omul nu mai este înșelat de Satana, nu mai continuă să fie rănit sau controlat de el. Cu alte cuvinte, ele permit oamenilor să se elibereze complet de stricăciunea Satanei și, prin urmare, să meargă treptat pe calea temerii de Dumnezeu și a feririi de rău. În acest moment, cât de departe ați mers voi pe această cale? Este greu de spus, nu-i așa? Dar, cel puțin, aveți acum o înțelegere inițială a modului în care Satana corupe omul, a lucrurilor rele și a celor negative? (Da.) Cu această înțelegere inițială, cel puțin acum mergeți pe calea cea dreaptă. Putem spune aceasta? (Da.)

Vom termina acum de vorbit despre sfințenia lui Dumnezeu, deci care dintre voi, din tot ceea ce ați auzit și ați primit, poate spune ce este sfințenia Sa? La ce se referă sfințenia lui Dumnezeu despre care vorbesc Eu? Gândiți-vă pentru o clipă la acest lucru. Este onestitatea lui Dumnezeu sfințenia Lui? Este loialitatea lui Dumnezeu sfințenia Sa? Este altruismul lui Dumnezeu sfințenia Lui? Este smerenia Lui sfințenia Sa? Este dragostea lui Dumnezeu pentru om sfințenia Lui? Dumnezeu îi dăruiește omului, în mod liber, adevăr și viață – este aceasta sfințenia Sa? (Da.) Toată sfințenia pe care Dumnezeu o dezvăluie este unică; ea nu există în umanitatea coruptă, și nici nu poate fi văzută acolo. Nici cea mai mică urmă a ei nu poate fi văzută în timpul procesului de corupție a omului de către Satana, nici în firea stricată a lui Satana, nici în esența sau natura acestuia. Tot ceea ce are și este Dumnezeu este unic și doar El Însuși are acest fel de esență, numai El Însuși o posedă. După ce am discutat acest lucru până acum, a văzut vreunul dintre voi pe cineva atât de sfânt în omenire? (Nu.) Deci, este cineva atât de sfânt printre oamenii faimoși, oamenii de seamă și idolii la care vă închinați, în omenire? (Nu.) Deci, acum, spunem că sfințenia lui Dumnezeu este unică, oare întruchipează El aceasta atât cu numele, cât și în adevăr? (Da.) Da, El întruchipează. În plus, există și aspectul practic. Există vreo discrepanță între sfințenia despre care vorbesc acum și cea la care v-ați gândit, pe care ați înțeles-o și v-ați imaginat-o anterior? (Da.) Atunci, cât de mare este această discrepanță? (Foarte mare!) Cât de mare este foarte mare? Folosiți-vă propriile cuvinte pentru a o descrie. La ce se referă adesea oamenii când vorbesc despre sfințenie? (La un comportament extern.) Fie comportament sau modalitate de a descrie ceva, ei spun că este sfânt. Deci, este această descriere a „sfințeniei” o teorie? Este doar ceva care pare curat și drăguț, ceva care arată sau le sună bine oamenilor, nimic cu vreo substanță reală a sfințeniei. Aceasta este teoria. În afară de aceasta, la ce se referă aspectul practic al „sfințeniei” la care se gândesc oamenii? Este, în mare parte, ceea ce își imaginează sau consideră ei că este? De exemplu, unii budiști mor în timp ce practică, plecând în timp ce stau acolo, adormiți. Unii oameni spun că au devenit sfinți și au zburat la Cer. Acesta este, de asemenea, un fel de imaginație. Apoi, sunt unii care cred că o zână, care coboară plutind din Cer, este sfântă. De fapt, conceptul oamenilor despre cuvântul „sfânt” a fost întotdeauna doar un fel de imaginație și teorie goală, lipsit de vreo substanță reală fundamentală și, în plus, care nu are nimic de-a face cu esența sfințeniei. Esența sfințeniei este dragostea adevărată, dar, mai mult decât aceasta, este esența adevărului, a dreptății și a luminii. Cuvântul „sfânt” este potrivit numai atunci când se referă la Dumnezeu; nimic din creație nu poate fi vrednic să fie numit sfânt. Omul trebuie să înțeleagă acest lucru. De acum înainte, aplicăm cuvântul „sfânt” doar lui Dumnezeu. Este potrivit acest lucru? (Da, este.)

Să revenim la discuția despre mijloacele pe care le folosește Satana pentru a-l corupe pe om. Tocmai am vorbit despre diferitele moduri în care Dumnezeu lucrează asupra omului și pe care fiecare dintre voi le poate experimenta singur, astfel că nu voi intra în prea multe detalii. Dar, în inimile voastre, sunteți probabil confuzi în privința mijloacelor pe care le folosește Satana pentru a-l corupe pe om sau, cel puțin, nu cunoașteți amănuntele. Vă este de folos ca Eu să discut din nou despre acest lucru? (Da.) Vreți să-l înțelegeți? (Da.) Poate unii dintre voi vor întreba: „De ce să vorbim din nou despre Satana? În momentul în care vorbim despre el, ne supărăm, iar când îi auzim numele, ne simțim complet incomod.” Indiferent de cât vă este de neplăcut, trebuie să vă confruntați cu faptele, iar aceste lucruri trebuie să fie rostite pe înțeles și clarificate în folosul înțelegerii voastre; altfel, nu vă puteți desprinde de influența Satanei.

Am discutat anterior despre cele cinci moduri în care Satana îl corupe pe om. În aceste cinci moduri sunt mijloacele pe care le folosește el. Modalitățile în care Satana corupe omul sunt doar un fel de acoperire; cele mai insidioase sunt mijloacele care se ascund în spatele acestei fațade, iar el vrea să folosească aceste mijloace pentru a-și atinge obiectivele. Care sunt aceste mijloace? Rezumați-le pentru Mine. (El înșală, seduce și amenință.) Cu cât enumerați mai multe, cu atât vă apropiați mai mult. Se pare că ați fost profund vătămați de el și aveți sentimente puternice în legătură cu acest subiect. (De asemenea, el folosește lingușiri și minciuni, influențează, înșală și ocupă cu forța.) Ocupă forțat – lucrul acesta face o impresie extrem de profundă. Oamenii se tem de ocupația forțată a Satanei. Altele? (El rănește în mod violent oamenii, folosește atât amenințări cât și îndemnuri și minte.) Minciunile sunt esența acțiunilor sale, iar el minte pentru a te înșela. Care este natura minciunii? Nu e minciuna același lucru cu înșelăciunea? El, de fapt, minte cu scopul de a te înșela. Altele? Exprimați-vă opinia. Spuneți-Mi-le pe toate pe care le cunoașteți. (El provoacă, rănește, orbește și înșală.) Cei mai mulți dintre voi simțiți același lucru în legătură cu această înșelăciune, nu-i așa? (Folosește lingușiri slugarnice, controlează omul, pune stăpânire pe el, îl terorizează și îl împiedică să creadă în Dumnezeu.) Știu destul de mult ce vreți să spuneți și toate răspunsurile sunt la fel de bune. Toți știți ceva despre acest lucru, deci să rezumăm acum.

Există șase mijloace principale pe care Satana le folosește pentru a corupe omul.

Primul este controlul și constrângerea. Adică, Satana va face tot posibilul pentru a prelua controlul inimii tale. Ce înseamnă „constrângere”? (Înseamnă obligație.) El te amenință și te forțează să-i dai atenție, făcându-te să te gândești la consecințe, în cazul în care nu ești ascultător. Îți este frică și nu îndrăznești să-l sfidezi, astfel că, după aceea, i te supui.

Al doilea este înșelarea și păcălirea. Ce implică „înșelarea și păcălirea”? Satana inventează niște povești și minciuni, păcălindu-te să le crezi. Nu-ți spune niciodată că omul a fost creat de Dumnezeu, dar nici nu-ți spune direct că tu n-ai fost făcut de El. Nu folosește deloc cuvântul „Dumnezeu”, ci folosește, în schimb, altceva ca înlocuitor, folosind acest lucru pentru a te înșela, astfel încât tu, practic, să nu ai nicio idee despre existența lui Dumnezeu. Această păcăleală include desigur multe aspecte, nu doar acest lucru.

Al treilea este îndoctrinarea forțată. Există îndoctrinare forțată? (Da.) Îndoctrinarea forțată a ce? Este îndoctrinarea forțată făcută de alegerea omului? Este făcută cu consimțământul lui? (Nu.) Nu contează dacă nu ești de acord cu aceasta. În inconștiența ta, ea se revarsă în tine, insuflându-ți gândirea Satanei, regulile sale de viață și esența lui.

Al patrulea este amenințarea și ispita. Adică, Satana folosește diverse mijloace, astfel încât să-l accepți, să-l urmezi, să lucrezi în slujba lui; încearcă să-și atingă scopurile prin orice mijloace necesare. Uneori, el îți oferă mici avantaje, dar, totuși, te atrage să săvârșești păcatul. Dacă nu-l urmezi, te va face să suferi și te va pedepsi și va folosi diferite modalități ca să te atace și să te prindă în capcană.

A cincea este amăgirea și paralizia. „Amăgirea și paralizia” înseamnă că Satana inventează niște declarații și idei plăcute auzului care sunt în concordanță cu concepțiile oamenilor, pentru a face să pară că ar lua în considerare trupul oamenilor sau s-ar gândi la viața și viitorul lor când, de fapt, este doar pentru a te păcăli. După aceea, el te paralizează, astfel încât să nu știi ce este bine și ce este rău, ca să fii înșelat fără să știi și, prin aceasta, să te afli sub controlul lui.

Al șaselea este distrugerea corpului și a minții. Ce îi distruge Satana omului? (Mintea lui, întreaga lui ființă.) Satana îți distruge mintea, făcându-te neputincios să te împotrivești, ceea ce înseamnă că, foarte încet, inima ta se îndreaptă spre Satana, în ciuda ta. El insuflă aceste lucruri în tine, în fiecare zi, folosind zilnic aceste idei și culturi pentru a te influența și a te educa, ruinându-ți foarte încet voința, făcându-te să nu mai vrei să fii o persoană bună, făcându-te să nu mai dorești să susții ceea ce numești dreptate. Fără să-ți dai seama, nu mai ai voința de a înota în amonte, împotriva mareei, ci, în schimb, te duci la vale împreună cu el. „Distrugere” înseamnă că Satana îi chinuie atât de mult pe oameni încât aceștia nu sunt nici morți, nici vii, apoi profită de ocazie ca să-i devoreze.

Fiecare dintre aceste mijloace, pe care Satana le utilizează ca să-l corupă pe om, îl poate face pe acesta neputincios să se împotrivească; oricare îi poate fi fatal omului. Cu alte cuvinte, tot ceea ce face Satana și orice mijloace folosește îți pot provoca degenerarea, te pot aduce sub controlul lui și te pot împotmoli într-o mlaștină a răului. Acestea sunt mijloacele pe care le folosește Satana pentru a corupe omul.

Putem spune că Satana este malefic, dar, pentru a confirma acest lucru, tot trebuie să examinăm care sunt consecințele corupției omului de către Satana și care este firea și esența pe care o aduce omului. Toți știți câte ceva despre acest lucru, deci vorbiți despre el. Odată ce Satana i-a corupt pe oameni, ce fire exprimă și dezvăluie aceștia? (Ei sunt aroganți și îngâmfați, egoiști și josnici, necinstiți și înșelători, vicleni și răutăcioși și total lipsiți de umanitate.) În ansamblu, putem spune că nu au nicio umanitate, nu-i așa? Lăsați-i să vorbească pe ceilalți frați și pe celelalte surori. (Aroganți, înșelători, răutăcioși, egoiști, lacomi, superficiali, falși.) Nu spune ceea ce este dezvăluit prin firea unui anumit aspect; tu trebuie să spui care este esența acestei firi. (Odată ce omul a fost corupt de Satana, acesta este, de obicei, arogant și neprihănit de sine, înfumurat și îngâmfat, lacom și egoist. Acestea sunt cele mai grave.) (După ce omul a fost corupt de Satana, el acționează fără scrupule atât din punct de vedere material, cât și spiritual. Apoi, oamenii devin ostili față de Dumnezeu, I se împotrivesc, nu-L ascultă și pierd conștiința și rațiunea pe care omul ar trebui s-o aibă.) Ceea ce ați spus este, în principiu, la fel, doar cu diferențe minore, unii dintre voi fiind mai mult preocupați de detalii minore. Pentru a rezuma, „arogant” a fost cuvântul cel mai des menționat – arogant, înșelător, răutăcios și egoist. Însă toți ați trecut cu vederea același lucru. Oamenii fără conștiință, care și-au pierdut rațiunea și care nu au deloc omenie – ceea ce niciunul dintre voi nu a spus este, totuși, ceva la fel de important. Deci, ce este acest lucru? (Trădarea.) Corect. Nimeni nu spusese „Trădarea”. Consecința finală a acestor firi, care există în orice om după ce a fost corupt de Satana, este trădarea lor față de Dumnezeu. Indiferent de ceea ce îi spune Dumnezeu omului sau de ce lucrare face El asupra lui, oamenii nu recunosc ceea ce ei știu că este adevărul, adică nu-L mai recunosc pe Dumnezeu și Îl trădează: aceasta este consecința corupției omului de către Satana. Este același lucru pentru toate firile corupte ale omului. Dintre căile pe care Satana le folosește pentru a-l corupe pe om – cunoașterea pe care omul și-o însușește, știința pe care o cunoaște, superstițiile, culturile tradiționale și tendințele sociale pe care le înțelege – există vreuna pe care omul o poate folosi pentru a spune ce este drept și ce este nedrept? Există oarecare standarde pentru a lucra de aici? (Nu.) Există ceva care-l poate ajuta pe om să știe ce este sfânt și ce este diabolic? (Nu.) Nu există standarde și nicio bază care să-l ajute pe om. Chiar dacă oamenii cunosc cuvântul „sfânt”, nu există, de fapt, nimeni care să știe ce este sfânt. Deci, aceste lucruri pe care Satana le aduce omului, îi permit acestuia să cunoască adevărul? Pot acestea să-i permită omului să trăiască cu o umanitate sporită? Îi pot permite omului să trăiască vieți în care sunt tot mai capabili să I se închine lui Dumnezeu? (Nu.) Este evident că ele nu-i pot permite omului să I se închine Lui sau să înțeleagă adevărul, și nici nu-i pot permite să știe ce este sfințenia și răutatea. În schimb, omul devine din ce în ce mai degenerat, se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care spunem că Satana este malefic. După ce ați analizat atât de multe dintre calitățile diabolice ale Satanei, ați văzut să aibă vreun element de sfințenie fie în calitățile sale, fie în înțelegerea voastră a esenței sale? (Nu.) Asta-i sigur. Ați văzut, deci, vreo esență a Satanei care prezintă vreo asemănare cu Dumnezeu? (Nu.) Prezintă vreo asemănare cu Dumnezeu orice expresie a Satanei? (Nu.) Așadar, acum vreau să vă întreb, folosind propriile voastre cuvinte, ce anume este sfințenia lui Dumnezeu? Mai întâi, cu ce se face legătura atunci când se vorbește despre sfințenia lui Dumnezeu? Legătura se face cu esența Lui? Sau se consideră că are legătură cu vreun aspect al firii Sale? (Se spune că are legătură cu esența lui Dumnezeu.) Trebuie să câștigăm o poziție clară în subiectul pe care dorim să-l discutăm. Se spune aceasta în legătură cu esența lui Dumnezeu. În primul rând, am folosit răutatea Satanei drept contrast pentru esența Lui, deci ai văzut ceva din esența Satanei în Dumnezeu? Cum rămâne cu oricare dintre esențele omenirii? Să-Mi spună cineva. (Sfințenia lui Dumnezeu este unică, este loială, sinceră și nu există nicio fire coruptă în El. Dumnezeu este în întru totul pozitiv, la fel cum tot ceea ce El îi aduce omului.) (Întreaga esență a lui Dumnezeu este pozitivă, tot ceea ce dezvăluie El este pentru mântuirea omului și pentru ca omul să trăiască o asemănare umană normală. Este astfel încât El să-l poată proteja cu adevărat pe om și astfel încât omul să poată trăi umanitatea normală.) Oare este doar pentru a trăi umanitatea normală? (Este pentru ca omul să poată cunoaște corect adevărul; sfințenia Sa este dragostea Lui adevărată și mântuirea omenirii.) (Tot ceea ce este dezvăluit de esența lui Dumnezeu este pozitiv. Onestitatea Lui, credincioșia și altruismul Său, umilința și dragostea Lui pentru omenire, toate exprimă esența sfințeniei lui Dumnezeu.) (El nu este arogant, nu este egoist și nu trădează, iar, în această privință, esența Lui sfântă este văzută, de asemenea, ca fiind revelată.) Mda. Mai este altceva de adăugat? (Dumnezeu nu are nicio urmă a firii corupte a Satanei. Ceea ce are Satana este în întregime negativ, în timp ce ceea ce are Dumnezeu nu este decât pozitiv. Putem vedea că Dumnezeu este întotdeauna alături de noi. De când eram foarte mici și până acum, mai ales atunci când ne pierduserăm calea, El a fost întotdeauna acolo, veghindu-ne și ținându-ne în siguranță. Nu există nicio înșelăciune în Dumnezeu, nicio amăgire. El vorbește clar și sincer, aceasta fiind, de asemenea, esența Sa adevărată.) Foarte bine! (Nu putem vedea nimic din firea coruptă a Satanei în lucrarea lui Dumnezeu, nicio fățărnicie, nicio lăudăroșenie, nicio promisiune goală și nicio înșelăciune. Dumnezeu este Singurul în care omul poate să creadă, iar lucrarea Sa este loială și sinceră. Din lucrarea lui Dumnezeu putem vedea că El le spune oamenilor să fie cinstiți, să aibă înțelepciune, să poată deosebi binele de rău și să aibă discernământ cu privire la diferite persoane, evenimente și lucruri. În aceasta putem vedea sfințenia lui Dumnezeu.) Ați terminat? (Da.) Sunteți mulțumiți de ceea ce ați spus? Cât de multă înțelegere a lui Dumnezeu există, cu adevărat, în inimile voastre? Și în ce măsură înțelegeți sfințenia Lui? Știu că fiecare dintre voi aveți în inima voastră un anumit nivel de înțelegere receptivă, deoarece fiecare individ poate simți lucrarea lui Dumnezeu asupra sa și, într-o oarecare măsură, poate obține multe lucruri de la El; ei primesc har și binecuvântări, sunt luminați și iluminați și primesc judecata și mustrarea Sa, astfel încât omul să poată avea o oarecare înțelegere simplă a esenței Lui.

Deși sfințenia lui Dumnezeu, despre care discutăm astăzi, poate părea ciudată pentru majoritatea oamenilor, indiferent de cum pare că am început acest subiect și veți avea o înțelegere mai profundă pe măsură ce mergeți înainte pe drumul vostru. Ea vă cere să ajungeți, treptat, să simțiți și să înțelegeți din propria experiență. Acum, înțelegerea voastră perceptivă despre esența lui Dumnezeu necesită, în continuare, o perioadă lungă pentru a învăța, a confirma, a simți și a experimenta acest lucru, până când, într-o zi, veți cunoaște, chiar din interiorul inimii, sfințenia Sa ca fiind esența fără cusur a lui Dumnezeu, dragostea Lui altruistă, că tot ceea ce acest Dumnezeu îi dă omului este altruist, și veți ajunge să cunoașteți că sfințenia Sa este fără pată și ireproșabilă. Aceste esențe ale lui Dumnezeu nu sunt doar cuvintele pe care El le folosește pentru a-Și expune identitatea, dar Își folosește, în schimb, esența pentru a-l trata, în tăcere și cu sinceritate, pe fiecare individ. Cu alte cuvinte, esența lui Dumnezeu nu este goală, nici nu este teoretică sau doctrinară și, cu siguranță, nu este un fel de cunoaștere. Nu este un fel de educație pentru om, dar, în schimb, este adevărata revelație a propriilor acțiuni ale lui Dumnezeu și este esența revelată a ceea ce are și este El. Omul ar trebui să cunoască această esență și să o înțeleagă, deoarece tot ceea ce face Dumnezeu și fiecare cuvânt pe care-l spune are o mare valoare și o mare importanță pentru fiecare persoană în parte. Când tu ajungi să înțelegi sfințenia lui Dumnezeu, atunci poți să crezi cu adevărat în El; când ajungi să înțelegi sfințenia Sa, atunci poți să înțelegi adevăratul sens al cuvintelor „Dumnezeu Însuși, Unicul”. Nu-ți vei mai imagina că poți alege să umbli pe alte drumuri și nu vei mai fi dispus să trădezi tot ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru tine. Deoarece esența Lui este sfântă, aceasta înseamnă că doar prin Dumnezeu tu poți să umbli pe drumul luminos și drept prin viață; numai prin El poți cunoaște semnificația vieții, doar prin Dumnezeu poți trăi o viață reală, poți poseda și cunoaște adevărul și doar prin El poți obține viață din adevăr. Doar Dumnezeu Însuși te poate ajuta să te ferești de rău și să te izbăvești de răutatea și de controlul Satanei. În afară de Dumnezeu, nimeni și nimic nu te poate mântui din marea suferinței ca să nu mai suferi: acest lucru este determinat de esența Sa. Doar Dumnezeu Însuși te mântuiește atât de altruist, doar El este, în cele din urmă, responsabil pentru viitorul, destinul și viața ta și El rânduiește toate lucrurile pentru tine. Acest lucru este ceva pe care nimic creat sau necreat nu îl poate realiza. Deoarece nimic creat sau necreat nu posedă o esență a lui Dumnezeu, astfel ca aceasta, nicio persoană sau lucru nu are capacitatea de a te mântui sau de a te conduce. Aceasta este importanța esenței lui Dumnezeu pentru om. Poate că simțiți că aceste cuvinte pe care Eu le-am spus pot, într-adevăr, să ajute puțin în principiu. Dar, dacă urmărești și iubești adevărul, în experiența ta de acum înainte, aceste cuvinte nu doar îți vor schimba destinul, ci, mai mult, te vor aduce pe drumul cel drept al vieții. Înțelegi aceasta, nu-i așa? (Da.) Deci, acum aveți un anume interes în recunoașterea esenței lui Dumnezeu? (Da.) Este bine să fii interesat. Ne vom opri aici din a discuta tema noastră de astăzi despre recunoașterea sfințeniei lui Dumnezeu.

Aș vrea să vă vorbesc despre ceva ce ați făcut și care M-a surprins, la începutul adunării noastre de astăzi. Probabil unii dintre voi ați nutrit chiar acum un sentiment de recunoștință sau vă simțiți plini de recunoștință și, astfel, ați vrut să exprimați fizic ceea ce aveați în minte. Acest lucru este mai presus de reproșuri și nu este nici corect, nici greșit. Dar aș vrea să înțelegeți ceva. Ce este acest lucru? În primul rând, aș vrea să vă întreb despre ceea ce ați făcut chiar acum. Ați făcut mătănii sau ați îngenuncheat ca să vă închinați? Poate să-Mi spună cineva? (Cred că am bătut mătănii.) Voi credeți că ați bătut mătănii, deci, care este atunci sensul acestui lucru? (Să ne închinăm.) Deci, ce înseamnă atunci să îngenunchezi pentru închinare? Înainte, nu am mai avut părtășie despre acest lucru cu voi, dar astăzi simt că este necesar să avem părtășie despre acest subiect. Bateți mătănii la adunările obișnuite? (Nu.) Bateți mătănii când vă spuneți rugăciunile? (Da.) Bateți mătănii de fiecare dată când vă rugați, când condițiile o permit? (Da.) Acest lucru este minunat. Dar ce aș vrea să înțelegeți astăzi? Sunt cele două tipuri de oameni ale căror plecări ale genunchilor le acceptă Dumnezeu. Nu trebuie să consultăm Biblia sau comportamentele vreunui personaj spiritual, iar Eu vă voi spune, aici și acum, ceva adevărat. În primul rând, a bate mătănii și a îngenunchea pentru închinare nu sunt același lucru. De ce acceptă Dumnezeu închinăciunile celor care bat mătănii? Este pentru că Dumnezeu cheamă pe cineva la El și somează această persoană să accepte însărcinarea dată de El, așa că el însuși bate mătănii pentru Dumnezeu. Acesta este primul tip de persoană. Cel de-al doilea tip este cineva care îngenunchează pentru a se închina și care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Există doar aceste două tipuri de oameni. Deci, voi cărui tip îi aparțineți? Puteți spune? Acesta este adevărul real, deși poate vă rănește puțin sentimentele. Nu este nimic de spus despre îngenuncherile oamenilor în timpul rugăciunii – acest lucru este corect și este așa cum ar trebui să fie deoarece, atunci când oamenii se roagă, o fac, în special, pentru ceva, deschizându-și inima către Dumnezeu și venind față în față cu El. Este vorba de comunicare și dialog, o conversație sinceră cu Dumnezeu. Dacă faceți acest lucru ca o simplă formalitate, atunci nu este așa cum ar trebui să fie. Nu vreau să vă reproșez ceea ce ați făcut astăzi. Știți că vreau doar să vă spun clar, astfel încât să înțelegeți acest principiu, nu-i așa? (Știm.) Ca să nu continuați să faceți aceasta. Au apoi oamenii ocazia să bată mătănii și să îngenuncheze în fața lui Dumnezeu? Va exista întotdeauna o ocazie. Mai devreme sau mai târziu, va veni o zi, dar acum nu este momentul. Înțelegeți? (Da.) Vă face acest lucru să vă simțiți triști? (Nu.) Asta-i bine. Poate că aceste cuvinte vă vor motiva sau vă vor inspira, astfel încât să puteți ști, în inimile voastre, situația actuală critică dintre Dumnezeu și om și ce fel de relație există acum între ei. Deși am discutat recent și am dialogat mult, înțelegerea omului despre Dumnezeu este încă departe de a fi suficientă. Omul are încă o cale lungă de parcurs pe acest drum pentru a căuta să-L înțeleagă pe Dumnezeu. Intenția Mea nu este să vă oblig să faceți acest lucru urgent sau să vă grăbiți să exprimați astfel de aspirații sau sentimente. Ceea ce ați făcut astăzi vă poate dezvălui și exprima sentimentele adevărate, iar Eu am înțeles acest lucru. Deci, în timp ce voi ați făcut aceasta, Eu am vrut doar să Mă ridic și să vă urez de bine, pentru că doresc ca tuturor să vă fie bine. Deci, în fiecare cuvânt al Meu și în fiecare acțiune a Mea, fac totul pentru a vă ajuta, pentru a vă călăuzi, pentru ca voi să aveți înțelegerea corectă și viziunea corectă a tuturor lucrurilor. Voi puteți să înțelegeți acest lucru, nu-i așa? (Da.) Grozav. Deși oamenii au o anumită înțelegere a diferitelor firi ale lui Dumnezeu și a aspectelor a ceea ce are și este El și a lucrării pe care o face, o mare parte din această înțelegere nu depășește citirea cuvintelor de pe o pagină sau înțelegerea lor în principiu sau doar cugetarea la ele. Ceea ce le lipsește cel mai mult oamenilor este înțelegerea reală și părerile care provin din experiența adevărată. Chiar dacă Dumnezeu folosește diferite moduri pentru a trezi inima omului, există încă un drum lung de parcurs înainte ca inima omului să fie, în cele din urmă, trezită. Nu vreau să văd pe nimeni că simte ca și cum Dumnezeu l-ar lăsa afară, în frig, l-ar abandona sau i-ar întoarce spatele. Aș vrea doar să văd pe toată lumea pe drumul căutării adevărului și căutând să-L înțeleagă pe Dumnezeu, mărșăluind înainte cu îndrăzneală și cu o voință neclintită, nepurtând vreo sarcină. Indiferent ce greșeli ai comis sau cât de departe ai mers pe un drum greșit ori cât de mult te-ai abătut, nu lăsa ca acestea să devină poveri sau bagaje în exces pe care să le porți în căutarea ta de a-L înțelege pe Dumnezeu: continuă să mergi mai departe. Indiferent când se întâmplă, inima lui Dumnezeu care este mântuirea omului nu se schimbă niciodată: aceasta este partea cea mai prețioasă a esenței lui Dumnezeu. Vă simțiți puțin mai bine acum? (Da.) Sper că puteți adopta abordarea corectă a tuturor lucrurilor și a cuvintelor pe care le-am spus. Atunci, haideți să terminăm aici această părtășie. La revedere tuturor! (La revedere!)

11 ianuarie 2014

Note de subsol:

a. Textul original spune „satisfacerea explorării științei de către om și cercetarea tainelor”.

b. Textul original omite „nisipul mișcător al”.