Despre practica rugăciunii

Voi nu acordați nicio atenție rugăciunii în viața voastră de zi cu zi. Oamenii au ignorat întotdeauna rugăciunea. În rugăciunile lor, ei mai degrabă se prefăceau și nu le luau în serios și niciunul nu și-a deschis pe deplin inima în fața lui Dumnezeu și nu s-a rugat cu adevărat lui Dumnezeu. Oamenii se roagă lui Dumnezeu doar atunci când se întâmplă ceva cu ei. În tot acest timp, te-ai rugat vreodată cu adevărat lui Dumnezeu? Ai vărsat vreodată lacrimi de durere înaintea lui Dumnezeu? Ai ajuns vreodată să te cunoști pe tine însuți stând înaintea lui Dumnezeu? Ai avut vreodată o rugăciune deschisă cu Dumnezeu? Rugăciunea este practicată treptat; dacă nu te rogi în mod obișnuit acasă, atunci nu ai cum să te rogi nici în biserică și, dacă nu te rogi în mod normal în cadrul adunărilor mici, atunci vei fi incapabil să te rogi în cadrul adunărilor mari. Dacă în mod obișnuit nu te apropii de Dumnezeu sau nu reflectezi la cuvintele lui Dumnezeu, atunci nu vei avea nimic de spus când vine vremea să te rogi - și chiar dacă te rogi, buzele tale doar se vor mișca, fiindcă tu nu te vei ruga cu adevărat.

Ce înseamnă să te rogi cu adevărat? Înseamnă să rostești cuvintele dinlăuntrul inimii tale către Dumnezeu și să comunici cu Dumnezeu după ce ai înțeles voința Lui și pe baza cuvintelor Lui; înseamnă să te simți deosebit de apropiat de Dumnezeu, să simți că El se află în fața ta și că ai ceva să-i spui; și înseamnă să fii în special strălucitor în inima ta și să simți că Dumnezeu este mai ales iubitor. Te vei simți îndeosebi inspirat și după ce-ți vor auzi vorbele, frații și surorile tale se vor simți mulțumiți, vor simți că vorbele pe care le rostești sunt chiar vorbele din inimile lor, pe care ei vor să le spună, și că tot ceea ce tu spui reprezintă ceea ce ei vor să spună. Aceasta înseamnă să te rogi cu adevărat. După ce te-ai rugat cu adevărat, înăuntrul inimii tale, te vei simți împăcat și bucuros; puterea de a-L iubi pe Dumnezeu va crește în tine și vei simți că nimic din toată viața ta nu este mai de preț sau semnificativ decât să-L iubești pe Dumnezeu - și toate acestea vor dovedi că rugăciunile tale au fost eficiente. Te-ai rugat vreodată astfel?

Și cum rămâne cu conținutul rugăciunilor? Ar trebui să te rogi pas cu pas, în conformitate cu adevărata ta stare și cu ceea ce trebuie făcut de către Duhul Sfânt, și ar trebui să te afli în comuniune cu Dumnezeu, respectând voința lui Dumnezeu și ceea ce El cere de la oameni. Când începi să practici rugăciunile, mai întâi dăruiește-ți inima lui Dumnezeu. Nu căuta să înțelegi voința lui Dumnezeu; încearcă doar să rostești cuvintele venite din inima ta către Dumnezeu. Când vii înaintea lui Dumnezeu, grăiește astfel: „O, Dumnezeule! Abia azi înțeleg că m-am obișnuit să nu mă supun Ție. Sunt cu adevărat decăzut și vrednic de dispreț. Înainte, mi-am irosit timpul; dar începând de azi, voi trăi pentru Tine, voi duce o viață care să aibă un sens și voi face voia Ta. Aș vrea ca Spiritul Tău să lucreze întotdeauna în mine și să mă ilumineze și să mă lumineze mereu, astfel încât să pot aduce mărturie puternică și răsunătoare înaintea Ta, astfel încât Satana să vadă gloria Ta, mărturia Ta și dovada triumfului Tău în noi.” Când te rogi astfel, inima ta se va elibera pe deplin, după ce te-ai rugat în acest fel inima ta va fi mai aproape de Dumnezeu și, adesea, rugându-te în acest fel, Duhul Sfânt va începe să lucreze, inevitabil, în tine. Dacă întotdeauna Îl chemi astfel pe Dumnezeu și-ți exprimi hotărârea în fața Lui, va veni ziua când hotărârea ta va fi acceptată înaintea lui Dumnezeu, când inima ta și întreaga ta ființă vor fi primite de Dumnezeu și, în cele din urmă, vei fi făcut desăvârșit de către Dumnezeu. Rugăciunea este de cea mai mare importanță pentru voi. Când te rogi, primești lucrarea Duhului Sfânt, inima ta este astfel atinsă de Dumnezeu, iar puterea dragostei pentru Dumnezeu izvorăște din tine. Dacă nu te rogi din inimă, dacă nu-ți deschizi inima către comuniunea cu Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu va avea cum să lucreze înăuntrul tău. Dacă, rugându-te, ai rostit toate cuvintele dinăuntrul inimii tale și nu ai simțit relevându-se Spiritul lui Dumnezeu, dacă nu te simți inspirat din interior, atunci aceasta arată că inima ta nu este pătrunsă, că vorbele tale nu sunt adevărate și ești încă impur. Dacă, rugându-te, te simți împlinit, atunci rugăciunile tale au fost acceptate de Dumnezeu și Spiritul lui Dumnezeu a început să lucreze în tine. Ca cineva care slujește înaintea lui Dumnezeu, nu poți fi lipsit de rugăciuni. Dacă vrei cu adevărat părtășie cu Dumnezeu, ca un lucru care e valoros și plin de sens, ai putea lepăda rugăciunile? Nimeni nu poate exista fără comuniunea cu Dumnezeu. Fără rugăciune, tu trăiești în trup, trăiești în lanțurile Satanei; fără rugăciune adevărată, trăiești sub influența întunericului. Sper ca frații și surorile să poată să se roage cu adevărat zi de zi. Dar aceasta nu înseamnă aderarea la o doctrină, ci un efect care trebuie obținut. Ești gata să renunți la puțin somn și confort pentru a-ți rosti rugăciunile de dimineață în zori și apoi de a te bucura de cuvintele lui Dumnezeu? Dacă te rogi, sorbi și te hrănești cu cuvintele lui Dumnezeu, astfel, cu o inimă curată, vei fi acceptat de Dumnezeu. Dacă faci asta zilnic, exersând dăruirea inimii tale lui Dumnezeu în fiecare zi și trăind în comuniune cu Dumnezeu, atunci, cunoștințele tale despre Dumnezeu vor crește cu siguranță și vei fi putea să înțelegi voia lui Dumnezeu. Ar trebui să spui: „O, Dumnezeule! Vreau să-mi îndeplinesc datoria. Pentru ca Tu să poți fi preaslăvit în noi și să te poți bucura de mărturia Ta în noi, acest grup de oameni, nu pot decât să mă dăruiesc Ție cu întreaga mea ființă. Te rog să lucrezi înăuntrul nostru, ca să-Ți pot împlini voia și ca să Te pot iubi cu adevărat, făcând din Tine țelul pe care să-l urmăresc.” Când te simți dominat de această povară, cu siguranță Dumnezeu te va face desăvârșit; n-ar trebui să te rogi doar de dragul tău, ci și pentru a putea duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu și de dragul de a-L iubi. Acesta este tipul de rugăciune adevărată. Tu te rogi pentru a duce la îndeplinire voia lui Dumnezeu?

Înainte, voi nu știați cum să vă rugați și neglijați rugăciunea; astăzi, voi trebuie să faceți tot posibilul pentru a învăța să vă rugați. Dacă nu reușești să-ți aduni puterea dinăuntrul tău spre a-L iubi pe Dumnezeu, atunci cum să te poți ruga? Ar trebui să spui: „O, Dumnezule! Inima mea nu poate să Te iubească pe Tine cu adevărat, aș vrea să Te iubesc, dar îmi lipsește puterea. Ce-ar trebui să fac? Vreau să-mi deschizi ochii sufletului, vrea ca Spiritul Tău să-mi atingă inima, astfel încât înaintea Ta să mă dezbar de toată trândăveala și să nu fiu constrâns de nicio persoană, pricină sau lucru; înaintea Ta îmi deschid inima cu totul, astfel că întreaga mea ființă Îți este devotată și mă poți pune la încercare oricum dorești. Acum nu mă gândesc la perspectivele mele și nici nu sunt sub amenințarea morții. Folosindu-mi inima care Te iubește, vreau să caut calea vieții. Toate lucrurile și faptele în mâinile Tale se află, soarta mea în mâinile Tale se găsește și, mai mult, însăși viața mea este controlată de mâinile Tale. Acum, urmăresc să dobândesc iubirea Ta și, indiferent dacă mă lași să Te iubesc, indiferent de cum Satana încearcă să se amestece, Eu sunt hotărât să Te iubesc.” Când te confrunți cu asemenea situații, te rogi în acest fel. Dacă o faci în fiecare zi, puterea de a-L iubi pe Dumnezeu va crește treptat.

Dar cum poate pătrunde cineva în starea necesară pentru o rugăciune adevărată?

Când te rogi, inima ta trebuie să fie împăcată înaintea lui Dumnezeu și trebuie să fie sinceră. Comunici cu adevărat și te rogi lui Dumnezeu; nu trebuie să-L înșeli pe Dumnezeu folosind cuvinte care sună bine. Rugăciunea e centrată în jurul a ceea ce Dumnezeu vrea să realizeze azi. Cere-I lui Dumnezeu să-ți aducă o mai mare iluminare și cunoaștere rațională și adu-ți starea și necazurile în fața lui Dumnezeu ca să te rogi, și ia o hotărâre înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea nu înseamnă să urmezi o anumită procedură, ci să-L cauți pe Dumnezeu folosind inima ta cinstită. Cere-I lui Dumnezeu să-ți protejeze inima, făcând-o deseori capabilă să fie împăcată înaintea lui Dumnezeu, făcându-te capabil să te cunoști pe tine însuți și să te urăști și să te cufunzi în mediul pe care Dumnezeu l-a creat pentru tine, permițându-ți astfel să ai o relație normală cu Dumnezeu și făcând din tine o persoană care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu.

Care este semnificația rugăciunii?

Rugăciunea este una dintre modalitățile prin care omul cooperează cu Dumnezeu, este un mijloc prin care omul Îl invocă pe Dumnezeu și este un proces prin care omul este atins de Spiritul lui Dumnezeu. Se poate spune că oamenii lipsiți de rugăciune sunt morți fără de spirit, dovadă că le lipsesc abilitățile necesare pentru a fi atinși de Dumnezeu. Fără rugăciune, ei nu pot duce o viață spirituală normală și sunt cu atât mai puțin capabili să îndeplinească lucrarea Duhului Sfânt; fără rugăciune, ei taie orice legătură cu Dumnezeu și nu pot primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Fiind o persoană care crede în Dumnezeu, cu cât te rogi mai mult, cu atât ești mai atins de Dumnezeu. Asemenea oameni sunt mai hotărâți și capabili să primească iluminarea supremă de la Dumnezeu; ca urmare, doar astfel de oameni pot fi făcuți desăvârșiți cât mai curând posibil de către Duhul Sfânt.

Care este efectul care trebuie obținut prin rugăciune?

Oamenii sunt capabili să urmeze practica rugăciunii și să înțeleagă semnificația rugăciunii, dar efectul care trebuie obținut prin rugăciune nu este o chestiune simplă. Rugăciunea nu înseamnă să urmezi o serie de formalități sau de proceduri ori să reciți cuvintele lui Dumnezeu, altfel spus, rugăciunea nu înseamnă să repeți papagalicește niște cuvinte și să îi copiezi pe alții. În rugăciune, trebuie să-ți dăruiești inima lui Dumnezeu, împărtășind cuvintele din inima ta cu Dumnezeu, astfel încât să fii atins de Dumnezeu. Dacă vrei ca rugăciunile tale să fie eficiente, atunci ele trebuie întemeiate pe citirea de către tine a cuvintelor lui Dumnezeu. Doar dacă te rogi folosind cuvintele lui Dumnezeu vei putea primi mai multă iluminare și cunoaștere rațională. Știi că o rugăciune este adevărată doar dacă ea vine dintr-o inimă care tânjește după poruncile date de Dumnezeu și dacă tu dorești să îndeplinești aceste porunci; astfel vei putea să urăști tot ceea ce Dumnezeu urăște, pe baza a ceea ce vei cunoaște, și vei ști cu claritate adevărurile explicate de Dumnezeu. Să dai dovadă de hotărâre și de credință și de cunoaștere și să ai o cale prin care să practici după ce te rogi - doar aceasta este adevărata rugăciune și doar o astfel de rugăciune poate fi eficientă. Dar rugăciunea trebuie construită pe temelia desfătării cu cuvintele lui Dumnezeu și comuniunea cu Dumnezeu, în cuvintele Lui, inima ta putând să-l caute pe Dumnezeu și să fie împăcată înaintea lui Dumnezeu. O asemenea rugăciune a atins deja punctul adevăratei comuniuni cu Dumnezeu.

Cunoștințe de bază despre rugăciune:

1. Nu spune orbește orice îți trece prin minte. Trebuie să existe o povară în inima ta, pe care trebuie să o mărturisești, trebuie să ai un țel când te rogi.

2. Rugăciunile tale trebuie să conțină cuvintele lui Dumnezeu; ele trebuie întemeiate pe cuvintele lui Dumnezeu.

3. Când te rogi, nu poți merge pe un teren bătătorit; nu trebuie să scoți la iveală lucruri care sunt depășite. Trebuie să te pregătești special pentru a vorbi în actualele cuvinte ale Duhului Sfânt; doar atunci vei putea să stabilești o legătură cu Dumnezeu.

4. Rugăciunile în grup trebuie centrate în jurul unui nucleu, care trebuie să fie lucrarea Duhului Sfânt astăzi.

5. Toți oamenii trebuie să învețe cum să se roage pentru alții. Ei trebuie să găsească partea din cuvintele lui Dumnezeu pentru care vor să se roage, pe baza căreia ei trebuie să aibă o sarcină și pentru care ei trebuie să se roage adesea. Aceasta este o manifestare a preocupării față de voința lui Dumnezeu.

Viața personală de rugăciune este întemeiată pe înțelegerea semnificației rugăciunii și pe cunoașterea fundamentală a rugăciunii. Omul trebuie să se roage adesea pentru neajunsurile din viața lui de zi cu zi și trebuie să se roage pe baza cunoașterii cuvintelor lui Dumnezeu spre a obține schimbări în viața lui. Fiecare om ar trebui să-și stabilească o viață personală de rugăciune, ar trebui să se roage pe cunoașterea întemeiată pe cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să se roage pentru a căuta cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Expune-ți situația actuală înaintea lui Dumnezeu și fii pragmatic și nu da atenție metodei; ideea este să obții o cunoaștere adevărată și să trăiești într-adevăr cuvintele lui Dumnezeu. Oricine urmărește pătrunderea în viața spirituală trebuie să se poată ruga în multiple feluri. Rugăciunea tăcută, chibzuirea cuvintelor lui Dumnezeu, ajungerea la cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu și așa mai departe - această lucrare țuvintele lui Dumnezeu. Oricine urmărește pătrunderea în viața spirituală trebuie să se poată ruga în multiple feluri. Rugăciunea tăcută, chibzuirea cuvintelor lui Dumnezeu, ajungerea la cunoașterea cuvintelor lui Dumnezeu și așa mai departe - această lau te hrănești cu cuvintele lui Dumnezeu, te rogi în tăcere sau cu glas tare - are ca scop înțelegerea clară a cuvintelor lui Dumnezeu, a lucrării Lui și a ceea ce El dorește să dobândească din tine. Și mai important, are ca scop atingerea standardelor cerute de Dumnezeu și ducerea vieții tale la nivelul următor. Cele mai joase standarde pe care Dumnezeu le cere de la oameni impun ca aceștia să fie capabili să-și deschidă inimile către El. Dacă omul își dăruiește inima curată către Dumnezeu și mărturisește lui Dumnezeu ce se află cu adevărat înăuntrul inimii sale, atunci Dumnezeu este dornic să lucreze în om; Dumnezeu nu dorește inima îndoită a unui om, ci inima lui pură și sinceră. Dacă omul nu vorbește cu adevărat din inima lui către Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu îi atinge inima omului, sau nu lucrează înăuntrul lui. Astfel, cel mai important lucru privind rugăciunea este să rostești cuvintele inimii tale curate către Dumnezeu, să-i mărturisești lui Dumnezeu defectele tale sau răzvrătirile tale și să-ți deschizi complet sufletul înaintea Lui. Doar atunci Dumnezeu va fi interesat de rugăciunile tale; dacă nu vei face astfel, Dumnezeu Își va întoarce chipul de la tine. Criteriul minim pentru rugăciune este că tu trebuie să-ți poți ține inima împăcată față de Dumnezeu și inima ta nu trebuie să se despartă de Dumnezeu. Poate că în această perioadă nu ai dobândit o perspectivă diferită sau superioară, dar trebuie să folosești rugăciunea pentru a păstra lucrurile așa cum sunt - nu poți regresa. Acesta este cel mai mic rezultat pe care trebuie să îl obții. Dacă nu poți realiza nici măcar atât, asta dovedește că viața ta spirituală nu a intrat pe făgașul corect; ca urmare, nu poți să te agăți de viziunea ta originală și nu ai suficientă credință în Dumnezeu, iar ca atare determinarea ta dispare. Pătrunderea ta în viața spirituală este determinată de un lucru: dacă rugăciunile tale au intrat sau nu pe făgașul corect. Toți oamenii trebuie să pătrundă în această realitate, ei trebuie cu toții să săvârșească lucrarea de a se antrena în mod conștient în rugăciune, nu așteptând pasiv, ci căutând în mod conștient să fie atinși de Duhul Sfânt. Doar atunci ei vor fi oameni care-L caută cu adevărat pe Dumnezeu.

Când începi să te rogi, trebuie să fii realist și să nu încerci să ceri prea mult; nu poți face cereri extravagante, sperând că de îndată ce vei deschide gura vei fi atins de Duhul Sfânt, luminat și iluminat și înzestrat cu multă grație divină. Acest lucru este imposibil - Dumnezeu nu face lucruri care sunt supranaturale. Dumnezeu împlinește rugăciunile oamenilor atunci când El dorește să o facă și uneori îți testează credința spre a vedea dacă Îi ești loial. Când te rogi trebuie să ai credință, perseverență și determinare. Când încep să se pregătească în rugăciune, majoritatea oamenilor nu simt că ar fi fost atinși de Duhul Sfânt și astfel își pierd entuziasmul. Așa ceva nu trebuie făcut! Trebuie să perseverezi, trebuie să te concentrezi pentru a simți atingerea Duhului Sfânt, pentru a căuta și explora. Uneori, calea pe care acționezi este una greșită; uneori, motivațiile și concepțiile tale nu pot sta în picioare în fața lui Dumnezeu, astfel încât Spiritul lui Dumnezeu nu te mișcă; la fel, există situații când Dumnezeu te încearcă, spre a vedea dacă ești sau nu credincios. Pe scurt, trebuie să depui mai multe eforturi pentru a te pregăti. Dacă descoperi că ai intrat pe o cale greșită, poți schimba felul în care te rogi. Câtă vreme cauți cu adevărat și ești dornic să primești, atunci Duhul Sfânt te va conduce cu siguranță în această realitate. Uneori, te rogi cu o inimă curată, dar nu te simți ca și cum ai fi atins în mod deosebit. În asemenea momente, trebuie să te bazezi pe credința ta și să crezi cu adevărat că Dumnezeu vede rugăciunile tale; trebuie să dovedești perseverență în rugăciunile tale.

Trebuie să fii onest și trebuie să te rogi pentru a te elibera de viclenia din inima ta. Pe măsură ce folosești rugăciunea spre a te purifica oricând este nevoie și o folosești pentru a fi atins de Spiritul lui Dumnezeu, firea ta se va schimba treptat. Adevărata viață spirituală este o viață de rugăciune și este o viață atinsă de Duhul Sfânt. Procesul de a fi atins de Duhul Sfânt este procesul schimbării firii omului. O viață care nu a fost atinsă de Duhul Sfânt nu este o viață spirituală, este încă doar un ritual religios; doar cei care sunt adesea atinși de Duhul Sfânt și au primit iluminarea și gândirea rațională de la Duhul Sfânt sunt oameni care au pătruns în viața spirituală. Firea omului se schimbă constant pe când el se roagă și cu cât este el mai mișcat de Spiritul lui Dumnezeu, cu atât devine mai proactiv și mai supus. La fel, și inima lui va fi treptat purificată, după care și firea i se va schimba. Acesta este efectul adevăratei rugăciuni.

Iubirea autentică față de Dumnezeu este spontană

Toți oamenii au fost supuși desăvârșirii datorită cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi fost Dumnezeu încarnat, omenirea n-ar fi fost sub nicio formă binecuvântată să sufere astfel. Se mai poate spune și așa – cei care sunt capabili să accepte încercările cuvintelor lui Dumnezeu sunt oameni binecuvântați. Pe baza calibrului original al oamenilor, a comportamentului lor și a atitudinilor lor față de Dumnezeu, ei nu sunt vrednici să primească acest fel de desăvârșire. S-au bucurat de această binecuvântare pentru că au fost înălțați de către Dumnezeu. Oamenii obișnuiau să spună că nu erau vrednici să vadă chipul lui Dumnezeu sau să-I audă cuvintele. Astăzi, faptul că oamenii au fost purificați prin cuvintele Lui se datorează pe deplin înălțării lui Dumnezeu și milei Lui. Aceasta este binecuvântarea fiecărei persoane care trăiește în zilele de pe urmă – ați experimentat personal acest lucru? Felul în care trebuie oamenii să sufere și să întâmpine piedici este predestinat de către Dumnezeu și nu se bazează pe cererile personale ale oamenilor. Acest lucru este complet adevărat. Fiecare credincios trebuie să poată fi capabil să treacă prin încercările date de cuvintele lui Dumnezeu și să sufere conform cuvintelor Lui. Este acesta un lucru pe care îl puteți vedea deslușit? Așadar, suferința prin care ai trecut a fost schimbată pe binecuvântările de astăzi; dacă nu suferi pentru Dumnezeu, nu poți primi laude din partea Lui. Poate că te-ai plâns în trecut, dar indiferent cât de mult te-ai plâns, Dumnezeu nu Își amintește asta despre tine. A sosit ziua de azi și nu există niciun motiv de a privi spre chestiuni din trecut.

Unii oameni spun că încearcă să-L iubească pe Dumnezeu, dar nu pot, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să Se îndepărteze, atunci au iubire pentru El. Unii oameni de regulă nu pun adevărul în practică, iar când aud că Dumnezeu e pe cale să Se îndepărteze furios, vin înaintea Lui și se roagă: „O, Dumnezeule! Te rog, nu pleca. Dă-mi o șansă! Dumnezeule! Nu am fost pe placul Tău în trecut; Ți-am rămas dator și m-am împotrivit Ție. Astăzi sunt dispus să mă dau Ție cu totul trupul și din toată inima ca să Te pot, în sfârșit, mulțumi și iubi. Nu voi mai avea această oportunitate.” Te-ai rugat astfel? Când o persoană se roagă așa, aceasta se datorează faptului că vorbele lui Dumnezeu i-au deșteptat conștiința. Toți oamenii sunt indiferenți și înceți la minte. Ei sunt supuși mustrării și desăvârșirii și totuși nu știu ce înfăptuiește Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ar lucra astfel, oamenii tot ar fi dezorientați; nimeni nu ar putea inspira sentimente spirituale în inimile oamenilor. Numai cuvintele lui Dumnezeu care îi judecă și îi dă pe față pe oameni pot aduce o astfel de roadă. Așadar, toate lucrurile sunt obținute și împlinite datorită cuvintelor lui Dumnezeu și numai datorită cuvintelor Lui a fost stârnită iubirea omenirii față de Dumnezeu. Dacă oamenii L-ar iubi pe Dumnezeu doar pe baza propriei lor conștiințe, nu ar vedea niciun rezultat. Nu și-au bazat oamenii iubirea față de Dumnezeu pe propria conștiință în trecut? A existat măcar o persoană care să ia inițiativa de a-L iubi pe Dumnezeu? Numai prin încurajarea cuvintelor lui Dumnezeu L-au iubit ei pe Dumnezeu. Unii oameni spun: „L-am urmat pe Dumnezeu atâția ani și m-am bucurat de atât de mult har, de atâtea binecuvântări din partea Lui. Cuvintele Lui m-au rafinat și m-au judecat. Așa că am ajuns să înțeleg multe și am văzut iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I mulțumesc, trebuie să-I răsplătesc harul. Îl voi mulțumi pe Dumnezeu cu prețul vieții și îmi voi baza iubirea față de El pe propria-mi conștiință.” Dacă oamenii se bazează numai pe sentimentele conștiinței lor, nu pot simți frumusețea lui Dumnezeu; dacă se bazează numai pe conștiința lor, iubirea lor față de Dumnezeu va fi neînsemnată. Dacă vorbești despre a-I răsplăti lui Dumnezeu harul și iubirea, nu te vei simți impulsionat în iubirea ta față de El; să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței tale este o abordare pasivă. De ce spun că este o abordare pasivă? Este o chestiune practică. Ce fel de iubire e asta? Nu este o încercare de a-L păcăli pe Dumnezeu și de a te preface în fața Lui? Majoritatea oamenilor cred că nu există nicio răsplată pentru faptul că Îl iubesc pe Dumnezeu și că o persoană va fi mustrată la fel și dacă nu-L iubește, așa că, în general, ajunge doar să nu păcătuiești. Așadar, a-L iubi pe Dumnezeu și a-I răsplăti iubirea pe baza sentimentelor conștiinței cuiva reprezintă o abordare pasivă și nu este iubirea față de Dumnezeu care vine spontan din inima cuiva. Iubirea față de Dumnezeu trebuie să fie un sentiment autentic izvorât din străfundul inimii unui om. Unii oameni spun: „Eu însumi sunt dispus să-L caut pe Dumnezeu și să-L urmez. Acum Dumnezeu vrea să mă abandoneze, dar eu tot vreau să-L urmez. Indiferent dacă El mă vrea sau nu, eu voi continua să-L iubesc și, în cele din urmă, trebuie să-L câștig. Îmi ofer inima lui Dumnezeu și, orice ar face El, Îl voi urma toată viața mea. Indiferent ce se va întâmpla, trebuie să-L iubesc pe Dumnezeu și trebuie să-L câștig; nu voi avea odihnă până ce nu-L voi fi câștigat.” Ai genul acesta de voință?

Calea de a crede în Dumnezeu este calea de a-L iubi. Dacă crezi în El, trebuie să-L iubești; cu toate acestea, să-L iubești nu înseamnă doar să-I răsplătești iubirea sau să-L iubești pe baza sentimentelor conștiinței – este o iubire pură față de Dumnezeu. Există momente când oamenii se bazează doar pe conștiința lor și nu sunt capabili să simtă iubirea lui Dumnezeu. De ce am spus mereu: „Fie ca Duhul lui Dumnezeu să ne atingă duhurile”? De ce nu am vorbit despre atingerea conștiinței oamenilor așa încât să-L iubească pe Dumnezeu? Deoarece conștiințele oamenilor nu pot percepe frumusețea lui Dumnezeu. Așadar, dacă nu ești convins de aceste cuvinte, poți să-ți folosești conștiința ca să simți iubirea Lui și vei simți un oarecare imbold în acel moment, dar apoi va dispărea. Dacă nu-ți folosești decât conștiința pentru a simți frumusețea lui Dumnezeu, ai imboldul atunci când te rogi, dar după aceea pleacă, pur și simplu, dispare. Despre ce este vorba? Dacă nu-ți folosești decât conștiința, vei fi incapabil să-ți stârnești iubirea față de Dumnezeu; când Îi simți cu adevărat frumusețea în inima ta, duhul tău va fi atins de El și doar atunci conștiința ta va fi în stare să-și joace rolul original. Asta înseamnă că, atunci când oamenii au fost atinși de Dumnezeu în duhul lor și când inimile lor au obținut cunoaștere și încurajare, adică, după ce au căpătat experiență, doar atunci vor fi capabili să-L iubească efectiv pe Dumnezeu cu conștiința lor. Nu e greșit să-L iubești pe Dumnezeu cu conștiința – acesta este nivelul cel mai de jos al iubirii față de Dumnezeu. Felul omenirii de a iubi de-abia ce recunoaște în mod adecvat harul lui Dumnezeu și nu poate sub nicio formă impulsiona intrarea lor activă. Când oamenii obțin ceva din lucrarea Duhului Sfânt, adică atunci când văd și gustă iubirea lui Dumnezeu în experiența lor practică, când au o oarecare cunoaștere a lui Dumnezeu și văd cu adevărat că Dumnezeu este atât de vrednic de iubirea omenirii și cât de încântător este, abia atunci sunt oamenii capabili să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu.

Când oamenii comunică cu Dumnezeu cu inimile lor, când inimile lor sunt capabile să se întoarcă spre El cu totul, acesta este primul pas al dragostei omului față de Dumnezeu. Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să fii capabil să-ți întorci inima spre El. Ce înseamnă să-ți întorci inima spre Dumnezeu? Înseamnă că tot ceea ce urmărești în inima ta este de dragul iubirii și câștigării lui Dumnezeu, iar asta arată că ți-ai întors complet inima spre Dumnezeu. În afară de Dumnezeu și de cuvintele Lui, nu mai există aproape nimic în inima ta (familie, avere, soț, soție, copii sau alte lucruri). Chiar dacă există, aceste lucruri nu-ți pot ocupa inima și tu nu te gândești la perspectivele tale de viitor, ci doar cauți să-L iubești pe Dumnezeu. În acel moment, îți vei fi întors complet inima spre Dumnezeu. Dacă încă mai faci în inima ta planuri pentru tine însuți, atunci nu faci decât să-ți cauți întotdeauna folosul propriu: „Când îi pot adresa o mică cerere lui Dumnezeu? Când se va îmbogăți familia mea? Cum pot obține niște haine frumoase?...” Dacă trăiești în starea aceea, asta arată că inima ta nu s-a întors complet spre Dumnezeu. Dacă ai numai cuvintele lui Dumnezeu în inima ta și ești capabil să te rogi lui Dumnezeu și să fii tot timpul aproape de El, ca și cum El ar fi foarte aproape de tine, ca și cum Dumnezeu ar fi în tine și tu ai fi în El, dacă ești într-o asemenea stare, aceasta înseamnă că inima ta s-a aflat în prezența lui Dumnezeu. Dacă te rogi la Dumnezeu și Îi mănânci și Îi bei cuvintele în fiecare zi, gândindu-te mereu la lucrarea bisericii, dacă iei în considerare voia lui Dumnezeu, dacă îți folosești inima pentru a-L iubi cu adevărat și ești pe placul inimii Lui, atunci inima ta Îi va aparține lui Dumnezeu. Dacă inima ta este plină de o mulțime de alte lucruri, atunci înseamnă că este încă ocupată de Satana și că nu s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu. Când inima oamenilor s-a întors cu adevărat spre Dumnezeu, acei oameni vor avea pentru El o iubire autentică, spontană, și vor fi capabili să reflecteze la lucrarea lui Dumnezeu. Cu toate că încă vor mai avea stări prostești și lipsite de rațiune, totuși, vor fi capabili să țină seama de interesele casei lui Dumnezeu, de lucrarea Lui și de o schimbare a firii lor. Inima lor va fi pe deplin corectă. Unii oameni flutură tot timpul stindardul bisericii, indiferent de ce ar face; adevărul este că acest lucru este spre propriul lor folos. Genul acesta de persoană nu are un motiv potrivit. Este necinstită și înșelătoare și mare parte din lucrurile pe care le face sunt din interes personal. Genul acesta de persoană nu urmărește să-L iubească pe Dumnezeu; inima sa încă îi aparține Satanei și nu se poate întoarce către Dumnezeu. Dumnezeu nu are nicio cale să câștige o asemenea persoană.

Primul pas în a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu și a fi câștigat de către El este să-ți întorci complet inima către Dumnezeu. În fiecare lucru pe care îl faci, cercetează-te pe tine însuți și întreabă-te: „Fac asta cu o inimă plină de iubire față de Dumnezeu? Există vreo intenție personală în acest lucru? Care este de fapt scopul pentru care fac asta?” Dacă vrei să-ți dai inima lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să-ți supui propria inimă, să renunți la toate intențiile proprii și să atingi punctul în care exiști complet pentru Dumnezeu. Aceasta este modul în care îți dăruiești inima lui Dumnezeu. Ce înseamnă să îți supui inima? Înseamnă să renunți la dorințele extravagante ale trupului, să nu râvnești la binecuvântările unei poziții sociale sau să nu râvnești la confort, să faci totul ca să-L mulțumești pe Dumnezeu și să ai o inimă dedicată Lui în întregime, inimă care nu își caută folosul propriu.

Iubirea autentică față de Dumnezeu vine din străfundul inimii; este o iubire care există numai pe baza cunoașterii lui Dumnezeu de către omenire. Când inima cuiva se întoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci acea persoană are iubire față de Dumnezeu, dar iubirea aceea nu este neapărat pură și nu este neapărat deplină. Asta se întâmplă din cauză că există o anumită discrepanță între a avea inima complet dedicată lui Dumnezeu și a-L înțelege și a-L adora cu adevărat pe Dumnezeu. O persoană poate obține adevărata iubire pentru Dumnezeu și poate cunoaște firea lui Dumnezeu când își dedică inima lui Dumnezeu. După ce își dăruiesc adevărata inimă lui Dumnezeu, vor începe să pătrundă în experiența vieții și astfel firea lor va începe să se schimbe, iubirea lor față de Dumnezeu va crește treptat și cunoașterea lor despre Dumnezeu va crește și ea treptat. Așadar, a avea o inimă întoarsă la Dumnezeu este precondiția necesară intrării pe calea cea dreaptă a experienței vieții. Când își așază inimile înaintea lui Dumnezeu, oamenii au doar o inimă care tânjește după El, dar nu una care Îl iubește și aceasta este din cauză că nu Îi înțeleg căile. Chiar dacă în această situație au într-adevăr puțină iubire față de El, ea nu este spontană și nu este autentică. Aceasta este din cauză că tot ceea ce vine din trupul omului este un rezultat al emoțiilor și nu provine dintr-o înțelegere autentică. Este doar un impuls de moment și nu poate fi adorație de durată. Când oamenii nu înțeleg căile lui Dumnezeu, nu pot decât să-L iubească pe baza propriilor lor preferințe și idei individuale; tipul acesta de iubire nu poate fi numită iubire spontană, nici nu poate fi numită iubire autentică. Când inimile lor se întorc cu adevărat la Dumnezeu, oamenii sunt capabili să conștientizeze interesele lui Dumnezeu în toate, dar, dacă nu au o astfel de înțelegere, nu sunt capabili să aibă o iubire spontană autentică. Tot ce sunt în stare să facă este să îndeplinească anumite funcții în biserică și să-și facă în parte datoria, dar nu există nici o rădăcină, nici o bază. Astfel de oameni au o fire dificil de schimbat; sunt cu toții oameni care fie nu caută adevărul, fie nu-l înțeleg. Chiar dacă o persoană își întoarce complet inima spre Dumnezeu, asta nu înseamnă că iubirea de Dumnezeu din inima lor este complet pură, pentru că aceia care Îl au pe Dumnezeu în inimile lor nu au neapărat și iubire de Dumnezeu. Acest lucru are legătură cu distincția dintre cei care caută sau nu să înțeleagă căile lui Dumnezeu. Odată ce o persoană înțelege căile Lui, aceasta arată că inima ei s-a întors complet către Dumnezeu și arată că iubirea ei față de Dumnezeu din inima este spontană. Numai o astfel de persoană Îl are pe Dumnezeu în inima ei. A-și întoarce inima spre Dumnezeu este o precondiție necesară pentru pătrunderea pe calea cea dreaptă, pentru înțelegerea lui Dumnezeu și pentru obținerea iubirii de Dumnezeu. Aceasta însă nu înseamnă că persoana și-a îndeplinit în întregime datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, nici că are o iubire de Dumnezeu autentică. Singura modalitate prin care o persoană poate obține iubire de Dumnezeu autentică este să-și întoarcă inima către El, care este, de asemenea, primul lucru pe care se cuvine să-l facă una dintre creațiile Lui. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cu toții oameni care caută viața, adică oameni care caută adevărul și oameni care Îl doresc cu adevărat pe Dumnezeu; cu toții au luminarea din partea Duhului Sfânt și au fost atinși de către El. Sunt cu toții capabili să fie îndrumați de către Dumnezeu.

Când oamenii pot să simtă că sunt îndatorați lui Dumnezeu, asta se întâmplă pentru că au fost atinși de Duhul; dacă simt asta, atunci vor avea tendința să aibă o inimă care tânjește și vor fi capabili să caute intrarea în viață. Dar, dacă te oprești la un anumit pas, vei fi incapabil să mergi mai în profunzime; există încă pericolul de a fi prins în plasa Satanei și, odată ajuns într-un anumit punct, vei fi luat prizonier de către Satana. Iluminarea lui Dumnezeu le permite oamenilor să se cunoască pe ei înșiși și apoi le permite să se simtă îndatorați lui Dumnezeu și să se simtă dispuși să coopereze cu El și să lepede de toate lucrurile care nu Îi sunt plăcute Lui. Acesta este principiul lucrării lui Dumnezeu. Voi sunteți cu toții dispuși să căutați să vă maturizați în viață și să Îl iubiți pe Dumnezeu, așa că ați scăpat de metodele voastre superficiale? Dacă numai te scapi de aceste metode și nu produci perturbări sau te lauzi, înseamnă asta cu adevărat că dorești să sporești în viață? Dacă nu te comporți în mod superficial în niciun fel, dar nu pătrunzi în cuvintele lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că ești o persoană care nu are niciun fel de progres proactiv. Care este rădăcina adoptării comportamentelor superficiale? Sunt acțiunile tale făcute de dragul sporirii în viață? Urmărești să te califici a fi unul din oamenii lui Dumnezeu? Lucrul asupra căruia îți concentrezi atenția este lucrul pe care ajungi să îl faci; dacă te concentrezi asupra metodelor superficiale, atunci inima ta se concentrează asupra lucrurilor din afară și nu vei avea cum să cauți maturizarea în viața ta. Dumnezeu cere o schimbare a firii, dar tu cauți mereu lucruri din afară; genul acesta de persoană nu va avea cum să-și schimbe firea! Fiecare are un fel de a fi înainte de a se maturiza în viață, de aceea trebuie să accepte judecata, mustrarea și desăvârșirea cuvintelor lui Dumnezeu. Dacă nu ai cuvintele lui Dumnezeu și te bazezi numai pe propria-ți încredere și voință, tot ceea ce faci este bazat numai pe zel. Asta înseamnă că, dacă vrei maturizare în viața ta, trebuie să mănânci, să bei și să înțelegi mai mult cuvintele lui Dumnezeu. Toți aceia care sunt desăvârșiți de cuvintele Lui sunt capabili să trăiască potrivit acestora; cei care nu trec prin desăvârșirea cuvintelor Lui, care nu trec prin judecata cuvintelor Lui nu pot fi potriviți pentru a fi folosiți de El. Așadar, în ce măsură trăiți potrivit cuvintelor Lui? Practica voastră va fi corectă numai dacă mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu și sunteți capabili să le comparați cu propria stare a vieții și să găsiți o cale de a practica în lumina chestiunilor despre care vorbesc. Practica voastră va fi, de asemenea, după inima lui Dumnezeu. Numai cel care are genul acesta de practică are și voința de a-L iubi pe Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Scapă de sub influența întunericului și vei fi câștigat de Dumnezeu

Ce este influența întunericului?

Așa numita influența întunericului este legătura lui Satana, influența lui Satana, și este o influență care are o aură a morții.

După ce te-ai rugat sincer la Dumnezeu, îți întorci inima către El complet. În acest stadiu, inima ta este mișcată de Duhul lui Dumnezeu, ești dispus să te predai complet și în acest moment ai scăpat de influența întunericului. Dacă tot ceea ce face omul este plăcut lui Dumnezeu și se potrivește cu cerințele Lui, atunci el este cineva care trăiește în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu și care trăiește sub grija și protecția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu pot să practice cuvintele lui Dumnezeu, mereu păcălindu-L, comportându-se într-o manieră superficială și necrezând în existența Lui, astfel de oameni trăiesc cu toții sub influența întunericului. Oamenii care nu au primit mântuirea lui Dumnezeu trăiesc cu toții sub domeniul Satanei, adică, ei toți trăiesc sub influența întunericului. Aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc sub domeniul Satanei. Chiar și aceia care cred în existența lui Dumnezeu pot să nu trăiască neapărat în lumina lui Dumnezeu, pentru că aceia care cred în El pot să nu trăiască neapărat înăuntrul cuvintelor lui Dumnezeu și pot să nu fie neapărat oameni care pot să Îl asculte pe Dumnezeu. Omul doar crede în Dumnezeu și din cauza eșecului său de a-L cunoaște pe Dumnezeu, el încă trăiește înăuntrul regulilor vechi, trăiește înăuntrul cuvintelor moarte, trăind o viață care este întunecată și nesigură, nefiind complet purificat de Dumnezeu și complet câștigat de Dumnezeu De aceea, în timp ce este de la sine înțeles că aceia care nu cred în Dumnezeu trăiesc sub influența întunericului, chiar și cei care cred în Dumnezeu pot încă să trăiască sub influența lui căci Duhul Sfânt nu și-a îndeplinit lucrarea asupra lor, Aceia care nu au primit harul lui Dumnezeu sau mila lui Dumnezeu și acei care nu pot vedea lucrarea Duhului Sfânt, trăiesc cu toții sub influența întunericului; aceia care doar se bucură de harul lui Dumnezeu, dar totuși nu Îl cunosc, trăiesc și ei sub influența întunericului în mare parte din timp. Dacă un om crede în Dumnezeu, dar totuși își petrece majoritatea vieții trăind sub influența întunericului, atunci existența acestui om și-a pierdut sensul, nemaivorbind de cei care nu cred în existența lui Dumnezeu.

Toți cei care nu pot accepta lucrarea lui Dumnezeu și care din această cauză nu pot să-I îndeplinească cerințele trăiesc sub influența întunericului; doar aceia care caută adevărul și sunt capabili să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu vor primi binecuvântări de la El și doar ei vor scăpa de sub influența întunericului.

Oamenii care nu au fost eliberați, care sunt întotdeauna controlați de anumite lucruri și care nu sunt capabili să își predea inimile lui Dumnezeu, sunt oameni care sunt sub legătura Satanei și care trăiesc sub o aură a morții.

Aceia care nu sunt fideli propriilor sarcini, nu sunt fideli însărcinării lui Dumnezeu și aceia care nu își îndeplinesc funcția la biserică trăiesc sub influența întunericului.

Aceia care deranjează în mod intenționat viața bisericii, care distrug în mod intenționat relațiile dintre frați și surori, sau care își formează propriile găști trăiesc chiar mai adânc sub influența întunericului; ei trăiesc în interiorul legăturii Satanei.

Aceia care au o relație necorespunzătoare cu Dumnezeu, care au întotdeauna dorințe extravagante, care întotdeauna vor să capete un avantaj și care niciodată nu caută transformarea firii lor sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului.

Aceia care sunt întotdeauna neglijenți, care nu sunt serioși în practicarea adevărului și cei care nu caută să îndeplinească dorințele lui Dumnezeu, ci doar să își satisfacă propriul trup sunt, de asemenea, oameni care trăiesc sub influența întunericului și învăluiți în moarte.

Aceia care se implică în necinste și înșelăciune atunci când fac lucrări pentru Dumnezeu, care tratează cu Dumnezeu într-o manieră superficială, Îl înșală pe Dumnezeu și care întotdeauna gândesc pentru ei sunt oameni care trăiesc sub influența întunericului.

Toți aceia care nu pot să-L iubească pe Dumnezeu cu sinceritate, care nu caută adevărul și care nu se concentrează pe transformarea firii lor trăiesc sub influența întunericului.

Dacă vrei să fii lăudat de Dumnezeu, trebuie mai întâi să scapi de sub influența întunericului Satanei, să îți deschizi inima față de Dumnezeu și să I-o dai lui Dumnezeu complet. Lucrurile pe care le faci acum sunt lăudate de Dumnezeu? Ți-ai dat inima lui Dumnezeu? Lucrurile pe care le-ai făcut au fost cele pe care ți le-a cerut Dumnezeu? Se potrivesc ele cu adevărul? Trebuie să te examinezi pe tine însuți tot timpul, concentrându-te pe mâncatul și băutul cuvintelor lui Dumnezeu, să-ți pui inima în fața lui Dumnezeu, să-L iubești cu sinceritate și să te consumi cu devotament pentru Dumnezeu. Astfel de oameni vor primi cu siguranță lauda lui Dumnezeu.

Aceia care nu-și trăiesc viața cu sinceritate, care se poartă într-un fel în fața oamenilor și altfel în spatele lor, care dau impresia de umilință, răbdare și iubire, în timp ce în esență sunt prefăcuți și vicleni și nu au loialitate față de Dumnezeu – acești oameni sunt reprezentanți tipici ai celor care trăiesc sub influența întunericului. Ei sunt din speța șarpelui.

Aceia a căror credință în Dumnezeu este întotdeauna pentru propriul câștig, care sunt neprihăniți de sine și încrezuți, care se laudă și își protejează propriul statut, sunt cei care îl iubesc pe Satana și se opun adevărului. Ei I se împotrivesc lui Dumnezeu și îi aparțin total Satanei.

Aceia cărora nu le pasă de poverile lui Dumnezeu, care nu Îl slujesc pe Dumnezeu cu toată inima, care sunt întotdeauna preocupați de propriile interese și de interesele propriei familii, care nu sunt capabili să abandoneze totul pentru a se consuma pentru Dumnezeu și care niciodată nu trăiesc după cuvintele Lui trăiesc în afara cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel de oameni nu pot primi lauda lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu a creat oamenii, a făcut asta pentru ca ei să se bucure de bogăția Sa și să Îl iubească cu adevărat; în acest mod, oamenii ar trăi în lumina Lui. Astăzi, toți cei care nu sunt capabili să-L iubească pe Dumnezeu, cărora nu le pasă de poverile Lui, care nu sunt capabili să își dea cu totul inimile lui Dumnezeu, care nu sunt capabili să ia inima lui Dumnezeu ca și cum ar fi a lor, care nu sunt capabili să ducă poverile lui Dumnezeu ca și când ar fi ale lor – lumina lui Dumnezeu nu strălucește asupra unor astfel de oameni, de aceea cu toții trăiesc sub influența întunericului. Ei sunt pe o cale care merge împotriva voii lui Dumnezeu, nimic din ceea ce fac nu are niciun pic de adevăr și ei sunt complicii lui Satana. Astfel de oameni trăiesc sub influența întunericului. Dacă poți întotdeauna să bei și să mănânci cuvintele lui Dumnezeu și în același timp să fii atent la voia Sa și să practici cuvintele Sale, atunci Îi aparţii lui Dumnezeu și ești o persoană care trăiește în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu. Ești dispus să scapi de sub domeniul Satanei și să trăiești în lumina lui Dumnezeu? Dacă trăiești în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va avea oportunitatea să Își îndeplinească lucrarea; dacă trăiești sub influența Satanei, atunci Duhul Sfânt nu va avea nicio oportunitate de a-Și îndeplini lucrarea. Lucrarea pe care Duhul Sfânt o îndeplinește asupra oamenilor, lumina pe care El o trimite asupra oamenilor și încrederea pe care El le-o dă oamenilor durează doar un moment; dacă ei nu au grijă și nu sunt atenți, lucrarea îndeplinită de Duhul Sfânt va trece pe lângă ei. Dacă oamenii trăiesc în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt va fi cu ei și Își va îndeplini lucrarea asupra lor; dacă oamenii nu trăiesc în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu, atunci ei trăiesc în interiorul legăturii lui Satana. Oamenii care trăiesc cu o fire coruptă nu au prezența sau lucrarea Duhului Sfânt. Dacă trăiești în interiorul sferei cuvintelor lui Dumnezeu, dacă trăiești în cadrul stării cerute de Dumnezeu, atunci aparții Lui și lucrarea Sa va fi îndeplinită în tine; dacă nu trăiești în interiorul sferei cerințelor lui Dumnezeu, dar în schimb trăiești sub domeniul Satanei, atunci, cu siguranță, trăiești sub corupția Satanei. Doar trăind în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu și dăruindu-ți inima Lui, poți îndeplini cerințele Lui; trebuie să faci așa cum spune Dumnezeu, trebuie să faci din cuvintele lui Dumnezeu fundația existenței tale și realitatea vieții tale și doar atunci Îi vei aparține lui Dumnezeu Dacă acționezi cu sinceritate conform voii lui Dumnezeu, El va face o lucrarea asupra ta și atunci vei trăi sub binecuvântările lui Dumnezeu, vei trăi în lumina înfățișării lui Dumnezeu, vei percepe lucrarea pe care o îndeplinește Duhul Sfânt și vei simți și bucuria prezenței lui Dumnezeu.

Pentru a scăpa de sub influența întunericului, trebuie mai întâi să Îi fii loial lui Dumnezeu și să ai dorința de a căuta adevărul - doar atunci vei avea o stare corectă. A trăi într-o stare corectă este o precondiție pentru scăparea de sub influența întunericului. Faptul că nu ai o stare corectă înseamnă că nu ești loial lui Dumnezeu și că nu ai dorința de a căuta adevărul. Atunci, scăparea de sub influența întunericului iese din discuție. Scăparea omului de sub influența întunericului se bazează pe cuvintele Mele și dacă omul nu poate practica conform cuvintelor Mele, el nu va scăpa de sub legătura influenței întunericului. Să trăiești în starea corectă înseamnă să trăiești sub îndrumarea cuvintelor lui Dumnezeu, să trăiești în starea de a fi loial lui Dumnezeu, de a trăi în starea căutării adevărului, de a trăi în realitatea de a te consuma în mod sincer pentru Dumnezeu, de a trăi în starea de a-L iubi cu adevărat pe Dumnezeu. Cei care trăiesc în aceste stări și în această realitate se vor transforma treptat pe măsură ce intră mai adânc în adevăr și se vor transforma o dată cu creșterea profunzimii lucrării, până ce în final vor fi cu siguranță câștigați de Dumnezeu și vor ajunge să-L iubească cu adevărat pe Dumnezeu. Aceia care au scăpat de sub influența întunericului vor putea treptat să perceapă voia lui Dumnezeu, vor putea treptat să înțeleagă inima lui Dumnezeu și, în cele din urmă,vor putea să devină apropiați ai lui Dumnezeu. Nu numai că nu vor avea noțiuni false despre Dumnezeu și răzvrătire față de El, dar vor ajunge să deteste chiar mai mult noțiunile și răzvrătirea pe care o aveau înainte, nutrind o iubire adevărată pentru Dumnezeu în inimile lor. Aceia care nu pot scăpa de sub influența întunericului sunt ocupați cu trupul lor și sunt plini de răzvrătire; inimile lor sunt pline de noțiuni omenești și filozofii de viață, precum și de propriile intenții și deliberări. Dumnezeu are nevoie de iubirea unică a omului și are nevoie ca omul să fie ocupat cu cuvintele Lui și cu iubirea omului pentru El. Să trăiești în interiorul cuvintelor lui Dumnezeu, să descoperi ceea ce omul ar trebui să caute din interiorul cuvintelor Lui, să Îl iubești pe Dumnezeu ca rezultat al cuvintelor Sale, să mergi peste tot de dragul cuvintelor lui Dumnezeu, să trăiești pentru cuvintele lui Dumnezeu – acestea toate sunt lucruri pe care omul ar trebui să le realizeze. Totul trebuie construit pe cuvintele lui Dumnezeu și doar atunci omul va fi în stare să îndeplinească cerințele lui Dumnezeu. Dacă omul nu este echipat cu cuvintele lui Dumnezeu, el nu este nimic altceva decât un vierme care este posedat de Satana. Cântărește în propria inimă – câte cuvinte ale lui Dumnezeu au prins rădăcină înăuntrul tău? În ce lucruri trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu? În ce lucruri nu ai trăit conform cuvintelor lui Dumnezeu? Dacă nu te-au luat complet în stăpânire, atunci în ce măsură te-au luat în stăpânire? În viața ta de zi cu zi, ești controlat de Satana sau ești călăuzit de cuvintele lui Dumnezeu? Rugăciunile tale sunt inițiate din cuvintele Sale? Ai ieșit din starea ta negativă prin luminarea cuvintelor lui Dumnezeu? Să consideri cuvintele lui Dumnezeu ca fundație a existenței tale, aceasta este lucrul pe care toată lumea ar trebui să-l pătrundă. Dacă cuvintele lui Dumnezeu nu sunt prezente în viața ta, atunci trăiești sub influența întunericului, te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, Îi reziști lui Dumnezeu și Îi dezonorezi numele – credința în Dumnezeu a unor astfel de oameni este doar necaz și tulburare. Cât anume din viața ta a fost trăit conform cuvintelor Lui? Cât anume din viața ta nu a fost trăit conform cuvintelor Lui? Cât de multe s-au împlinit în tine din ceea ce ți-au cerut cuvintele lui Dumnezeu? Cât de multe s-au pierdut în tine? Ai examinat cu grijă astfel de lucruri?

Pentru a scăpa de sub influența întunericului, un aspect este că acest lucru necesită lucrarea Duhului Sfânt, iar alt aspect este că acest lucru necesită cooperarea devotată a omului. De ce spun că omul nu este pe drumul cel bun? În primul rând, dacă un om este pe drumul cel bun, el va putea să își dea inima lui Dumnezeu, ceea ce presupune o lungă perioadă de timp pentru a intra deoarece omenirea a trăit întotdeauna sub influența întunericului și a fost sub legătura Satanei de mii de ani. De aceea, această intrare nu poate fi realizată într-o zi sau două. Am vorbit despre această chestiune astăzi pentru ca oamenii să perceapă propria lor stare; în ceea ce privește influența întunericului și ceea ce înseamnă trăirea în lumină, intrarea devine posibilă când omul este capabil să discearnă aceste lucruri. Acest lucru se întâmplă deoarece trebuie să știi ce e influența Satanei înainte să poți scăpa de ea și doar atunci vei avea calea pentru a te elibera treptat de ea. Cât privește ceea ce e de făcut ulterior, aceasta este o chestiune pentru oamenii înșiși. Întotdeauna, trebuie să intri dintr-un aspect pozitiv și nu trebuie niciodată să aștepți pasiv. Doar pe această cale poți fi câștigat de Dumnezeu.

Ar trebui să trăiești pentru adevăr întrucât crezi în Dumnezeu

Problema obișnuită cu care se confruntă toți oamenii este aceea că înțeleg adevărul dar nu îl pot pune în practică. Unul din factori este acela că omul nu este dispus să plătească prețul, iar celălalt este că discernământul omului este prea neadecvat; el nu poate vedea dincolo de nenumăratele dificultăți care există în viața reală și nu știe cum să practice în mod corespunzător. Fiindcă omul dă dovadă de prea puțină experiență, de un calibru slab și o înțelegere limitată a adevărului, el nu poate să rezolve dificultățile cu care se confruntă în viață. El poate doar să recunoască de formă credința lui în Dumnezeu, dar nu poate să-L aducă pe Dumnezeu în viața sa de zi cu zi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este Dumnezeu, iar viața este viață, ca și cum omul nu are nicio relație cu Dumnezeu în viața sa. Asta gândesc toți oamenii. O astfel de credință în Dumnezeu nu-i va permite omului să fie câștigat de Dumnezeu și desăvârșit de El în realitate. Într-adevăr, nu e vorba că cuvântul lui Dumnezeu este incomplet ci, mai degrabă, că abilitatea omului de a primi cuvântul Lui este pur și simplu neadecvată. Se poate spune că aproape niciun om nu acționează conform intențiilor lui Dumnezeu. Mai degrabă, credința omului în Dumnezeu este după măsura propriilor intenții, a noțiunilor religioase înrădăcinate în el și a obiceiurilor. Puțini sunt aceia care se transformă în urma acceptării cuvântului lui Dumnezeu și încep să acționeze potrivit voinței Lui. Mai degrabă, oamenii persistă în credințele lor greșite. Când omul începe să creadă în Dumnezeu, el face acest lucru din perspectiva regulilor convenționale ale religiei, trăind și interacționând cu ceilalți întru totul conform propriei filosofii de viață. Așa stau lucrurile cu nouă din zece oameni. Foarte puțini sunt aceia care fac un alt plan și întorc o pagină nouă după ce încep să creadă în Dumnezeu. Nimeni nu privește și nici nu pune în practică cuvântul lui Dumnezeu drept adevăr.

Să luăm credința în Isus, de exemplu. Fie că un om a fost novice în credință sau credincios de foarte mult timp, fiecare și-a folosit orice „talente” pe care le avea și și-a demonstrat orice „abilitate” de care dispunea. Oamenii au adăugat, pur și simplu, în viețile lor obișnuite, aceste trei cuvinte: „credința în Dumnezeu”, dar nu au făcut nicio schimbare în firea lor, iar credința lor în Dumnezeu nu a crescut câtuși de puțin. Căutarea omului nu a fost nici fierbinte, nici rece. El nu a spus că nu a crezut, dar nici nu s-a încredințat cu totul lui Dumnezeu. Nu L-a iubit niciodată cu adevărat pe Dumnezeu și nici nu I s-a supus Lui. Credința omului în Dumnezeu a fost, în același timp, autentică și mimată și a închis ochii și nu a fost serios în practicarea credinței sale. El a continuat într-o astfel de stare de confuzie de la bun început până în ceasul morții sale. Ce înseamnă aceasta? În zilele noastre, trebuie să pornești pe drumul cel bun din moment ce crezi într-un Dumnezeu real. Având credință în Dumnezeu, nu trebuie să cauți numai binecuvântări, ci să cauți să-L iubești pe Dumnezeu și să-L cunoști. Prin iluminarea lui Dumnezeu și prin propriile tale căutări, poți mânca și bea cuvântul Lui, poți să ajungi la o înțelegere autentică a Lui și să dobândești o dragoste adevărată de Dumnezeu care izvorăște din inima ta. Cu alte cuvinte, dragostea ta pentru Dumnezeu este atât de autentică, încât nimeni nu o poate distruge sau sta în calea ei. Atunci te afli pe calea cea bună a credinței în Dumnezeu. Aceasta dovedește că aparții lui Dumnezeu, căci inima ta a fost răpită de Dumnezeu și nu mai poți aparține nimănui altcuiva sau niciunui lucru. Datorită experienței tale, a prețului pe care l-ai plătit, și a lucrării lui Dumnezeu, poți dezvolta o dragoste neașteptată pentru El. Apoi ești eliberat de influența Satanei și trăiești în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Numai după ce te-ai eliberat de influența întunericului poți spune că L-ai dobândit pe Dumnezeu. Aceasta este ținta pe care trebuie să o cauți în credința ta în Dumnezeu. Acesta este datoria fiecăruia dintre voi. Nimeni nu ar trebui să se mulțumească cu starea firească a lucrurilor. Nu puteți fi nehotărâți cu privire la lucrarea lui Dumnezeu sau să o priviți cu ușurință. Ar trebui să vă gândiți la Dumnezeu din toate privințele, neîncetat, și să le faceți toate de dragul Lui. Iar atunci când vorbiți sau înfăptuiți, ar trebui să aveți în vedere în primul rând, interesul casei lui Dumnezeu. Numai acest lucru este conform voinței lui Dumnezeu.

Cea mai mare greșeală a omului care crede în Dumnezeu este că își reduce credința numai la cuvinte, iar Dumnezeu nu există defel în viața lui concretă. Într-adevăr, toți oamenii cred în existența lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, Dumnezeu nu face parte din viața lor de zi cu zi. Multe rugăciuni către Dumnezeu vin din gura omului, dar Dumnezeu are doar puțin loc în inima sa, astfel încât El îl încearcă pe om neîncetat. Fiindcă omul este lipsit de puritate, Dumnezeu nu are de ales decât să-l încerce, astfel încât să se rușineze și să ajungă să se cunoască pe sine în încercări. Altfel, toți oamenii vor deveni copiii arhanghelului, tot mai supuși stricăciunii. Pe parcursul credinței omului în Dumnezeu, pe măsură ce este curățit fără încetare de Dumnezeu, omul se leapădă de multe năzuințe și motive personale. Altfel, Dumnezeu nu s-ar putea folosi de niciun om și nu Și-ar putea manifesta în el lucrarea Sa. Mai întâi, Dumnezeu îl curăță pe om. În acest proces, omul poate ajunge la cunoașterea de sine iar Dumnezeu îl poate schimba. Numai după aceea Dumnezeu poate să-și facă lucrarea Sa de viață în om, și numai în acest fel inima omului se poate întoarce cu totul către Dumnezeu. Așadar, a crede în Dumnezeu nu este ceva atât de simplu pe cât ar spune omul. Din perspectiva lui Dumnezeu, dacă ai doar cunoaștere, dar nu ai cuvântul Lui, dătător de viață, dacă te limitezi numai la propriile cunoștințe, dar nu poți practica adevărul sau să trăiești cuvântul lui Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă că nu ai o inimă plină de iubire pentru Dumnezeu, și că inima ta nu aparține lui Dumnezeu. Să ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu crezând în El, acesta este scopul final pe care trebuie să-l urmărească tot omul. Trebuie să depui efort pentru a trăi după cuvintele lui Dumnezeu și pentru a le putea pune în practică. Dacă ai numai cunoștințe doctrinare, atunci credința ta în Dumnezeu nu va da roade. Numai dacă după aceea, de asemenea, vei practica și vei trăi după cuvântul Lui, credința ta poate fi considerată desăvârșită și după voia lui Dumnezeu. Pe acest drum, mulți oameni pot menționa multe cunoștințe, dar în ceasul morții lor, ochii li se vor umple de lacrimi și se vor urî pentru că și-au irosit o viață și au trăit degeaba până la o vârstă înaintată. Ei au avut numai înțelegerea doctrinei, dar nu pot pune adevărul în practică și să stea mărturie pentru Dumnezeu. Și-au petrecut toată viața împotrivindu-se, umblând de colo-colo, ocupați precum o albină, dar cu toate acestea, în ceasul morții lor, ei văd în cele din urmă că le lipsește mărturia adevărată, că nu Îl cunosc deloc pe Dumnezeu. Nu este oare prea târziu? De ce să nu profiți de ceasul zilei și să cauți adevărul pe care îl iubești? De ce să aștepți până mâine? Dacă în timpul vieții nu suferi pentru adevăr sau nu încerci să-l dobândești, nu cumva dorești să regreți acest lucru în ceasul morții tale? Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce să crezi în Dumnezeu? Într-adevăr, există multe situații în care, dacă omul depune un efort cât de mic, poate pune adevărul în practică și, prin urmare, Îl poate mulțumi pe Dumnezeu. Inima omului este posedată mereu de demoni și nu poate acționa de dragul lui Dumnezeu. Mai degrabă, omul umblă mereu încoace și încolo pentru cele ale trupului, care, în cele din urmă, la nimic nu-i folosesc. De aceea omul se confruntă mereu cu necazuri și suferințe. Nu sunt acestea chinurile Satanei? Nu este aceasta stricăciunea trupului? Nu ar trebui să-L păcălești pe Dumnezeu, cinstindu-L doar cu buzele. Mai degrabă, ar trebui să iei măsuri concrete. Nu te amăgi singur; ce înseamnă acest lucru? Ce poți câștiga trăind de dragul trupului, trudind pentru faimă și bogății?

Cunoscând lucrarea lui Dumnezeu astăzi

A cunoaște lucrarea lui Dumnezeu în aceste vremuri este, în cea mai mare parte, cunoașterea lui Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă, care este lucrarea Sa principală de slujire și ce a venit El să facă pe pământ. Am menționat anterior în cuvintele Mele că Dumnezeu a venit pe pământ (în zilele de pe urmă) pentru a da un exemplu înainte de a pleca. Cum dă Dumnezeu acest exemplu? Rostind cuvinte, lucrând și vorbind pe tot pământul. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă; El doar vorbește, astfel încât pământul devine o lume a cuvintelor, astfel încât fiecare persoană este alimentată și luminată de cuvintele Sale și astfel este trezit duhul omului și el este lămurit asupra vedeniilor. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu întrupat a venit pe pământ mai ales pentru a rosti predici. Când a venit Isus, El a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor și a realizat lucrarea răscumpărării răstignirii. El a pus capăt Epocii Legii și a abolit toate lucrurile vechi. Sosirea lui Isus a încheiat Epoca Legii și a inaugurat Epoca Harului. Sosirea lui Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă a dus la sfârșitul Epocii Harului. El a venit în special ca să predice cuvintele Sale, să folosească cuvinte pentru a face omul desăvârșit, pentru a-l ilumina și lumina pe om și pentru a înlătura locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Aceasta nu este stadiul lucrării pe care Isus l-a făcut atunci când a venit. Când a venit, El a făcut multe minuni, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a înfăptuit lucrarea răscumpărării răstignirii. Drept urmare, în concepțiile sale, omul crede că așa ar trebui să fie Dumnezeu. Pentru că atunci când a venit Isus, El nu a lucrat la înlăturarea imaginii Dumnezeului nedeslușit din inima omului; când a venit, El a fost răstignit, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor. Într-o anumită privință, întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înlătură locul ocupat de Dumnezeul nedeslușit în concepțiile omului, astfel încât nu mai există imaginea Dumnezeului nedeslușit în inima omului. Prin cuvintele și lucrările Sale reale, mișcarea Lui pe tot pământul și lucrarea excepțional de reală și normală pe care El o face printre oameni, El face ca omul să cunoască realitatea lui Dumnezeu și îndepărtează locul Dumnezeului nedeslușit în inima omului. În altă privință, Dumnezeu folosește cuvintele rostite de trupul Lui pentru a face omul complet și a îndeplini toate lucrurile. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o va îndeplini în zilele de pe urmă.

Ce trebuie să știți:

1. Lucrarea lui Dumnezeu nu este supranaturală, iar voi nu ar trebui să adăpostiți concepții despre aceasta.

2. Voi trebuie să înțelegeți lucrarea principală pe care Dumnezeu întrupat a venit să o facă de data aceasta.

El nu a venit să vindece pe cei bolnavi, să alunge demoni sau să facă minuni și nu a venit să răspândească Evanghelia pocăinței sau să acorde răscumpărarea omului. Aceasta deoarece Isus a făcut deja această lucrare și Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Astăzi, Dumnezeu a venit să pună capăt Epocii Harului și să elimine toate practicile acesteia. Dumnezeul practic a venit în primul rând pentru a arăta că El este adevărat. Când Isus a venit, El a vorbit foarte puțin; El a înfăptuit în primul rând miracole, a făcut semne și minuni și a vindecat pe bolnavi și a alungat demoni sau, altfel, a făcut profeții pentru a convinge omul și pentru a-l face pe om să vadă că El era cu adevărat Dumnezeu și a fost un Dumnezeu imparțial. În cele din urmă, El a întregit lucrarea răstignirii. Dumnezeul de astăzi nu înfăptuiește semne și minuni, nici nu vindecă bolnavii și alungă demoni. Când a venit Isus, lucrarea pe care a făcut-o a reprezentat o parte din Dumnezeu, dar de data aceasta Dumnezeu a venit să facă etapa lucrării datorate, deoarece El nu repetă aceeași lucrare; El este Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi, așa că tot ce vezi astăzi sunt cuvintele și lucrarea Dumnezeului practic.

Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă a venit în primul rând pentru a vorbi cuvintele Sale, pentru a explica tot ce este necesar vieții omului, pentru a indica în ce ar trebui să intre omul, pentru a arăta omului faptele lui Dumnezeu și a-i arăta înțelepciunea, omnipotența și minunăția lui Dumnezeu. Prin multele feluri în care Dumnezeu vorbește, omul privește supremația lui Dumnezeu, dimensiunea Lui și, mai mult, umilința și tăinuirea Sa. Omul vede că Dumnezeu este suprem, dar că El este umil și ascuns și poate deveni cel mai mic dintre toți. Unele dintre cuvintele Lui sunt rostite direct din perspectiva Duhului Sfânt, iar unele dintre cuvintele Lui sunt rostite din perspectiva omului sau altele sunt rostite din perspectiva celei de-a treia persoane. În aceasta se poate vedea că modalitatea lucrării lui Dumnezeu variază foarte mult și că, prin cuvinte, El permite omului să o vadă. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este atât normală, cât și reală și, astfel, grupul de oameni din zilele de pe urmă este supus celei mai mari dintre încercări. Din cauza normalității și a realității lui Dumnezeu, toți oamenii au intrat în mijlocul acestor încercări; că omul a coborât în ​​încercările lui Dumnezeu este datorită normalității și a realității Lui. În epoca lui Isus, nu au existat concepții sau încercări. Deoarece majoritatea lucrărilor făcute de Isus erau în conformitate cu concepțiile omului, oamenii L-au urmat și nu aveau concepții despre El. Încercările de astăzi sunt cele mai mari cu care s-a confruntat vreodată omul și când se spune că acești oameni au ieșit din marele necaz, aceasta este necazul la care se face referire.

Astăzi, Dumnezeu vorbește pentru a crea credință, dragoste, suferință și ascultare în acești oameni. Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă sunt în conformitate cu esența naturii omului, în funcție de comportamentul omului și în ceea ce omul trebuie să intre astăzi. Metoda Sa de a vorbi[a] este atât reală, cât și normală: El nu vorbește de mâine, nici nu se uită înapoi la ieri; El vorbește numai despre în ce ar trebui intrat, pus în practică și înțeles astăzi. Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni și poate să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită; odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Aceste lucruri trebuie să vă fie clare. De ce este astăzi lucrarea lui Dumnezeu diferită față de lucrarea lui Isus? De ce astăzi Dumnezeu nu arată semne și minuni, nu alungă demoni și nu vindecă bolnavii? Dacă lucrarea lui Isus ar fi aceeași cu lucrarea făcută în timpul Epocii Legii, ar fi putut să-L reprezinte pe Dumnezeul Epocii Harului? Ar fi putut Isus să fi terminat lucrarea răstignirii? Dacă, așa cum era în Epoca Legii, Isus ar fi intrat în templu și ar fi ținut Sabatul, atunci El nu ar fi fost persecutat de nimeni și ar fi fost îmbrățișat de toți. Dacă ar fi așa, ar fi putut El să fie răstignit? Ar fi putut El să finalizeze lucrarea de răscumpărare? Care ar fi sensul dacă Dumnezeul întrupat al zilelor de pe urmă ar arăta semne și minuni, ca Isus? Numai dacă Dumnezeu face o altă parte a lucrării Sale în zilele de pe urmă, una care reprezintă o parte a planului Său de gestionare (planului de mântuire), omul poate dobândi o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu și numai atunci poate fi finalizat planul Său de gestionare.

În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu a venit în principal pentru a-Și rosti cuvintele. El vorbește din perspectiva Duhului, din perspectiva omului și din perspectiva celei de-a treilea persoane; El vorbește în moduri diferite, folosind o singură cale pentru o perioadă de timp și folosește modurile de a vorbi pentru a schimba concepțiile omului și a înlătura imaginea Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Aceasta este lucrarea principală făcută de Dumnezeu. Deoarece omul crede că Dumnezeu a venit să vindece bolnavii, să alunge demoni, să facă minuni și să-i dăruiască binecuvântări materiale omului, Dumnezeu îndeplinește această etapă a lucrării – lucrarea de mustrare și judecată – pentru a elimina astfel de lucruri din concepțiile omului, astfel încât omul să poată cunoaște realitatea și normalitatea lui Dumnezeu și astfel încât imaginea lui Isus să poată fi îndepărtată din inima lui și înlocuită cu o nouă imagine a lui Dumnezeu. De îndată ce imaginea Lui în om devine veche, atunci aceasta devine un idol. Când Isus a venit și a îndeplinit acea etapă a lucrării, El nu a reprezentat întregimea lui Dumnezeu. El a făcut niște semne și minuni, a rostit câteva cuvinte și în cele din urmă a fost crucificat și a reprezentat o parte a lui Dumnezeu. El nu putea să reprezinte tot ce este al lui Dumnezeu, ci L-a reprezentat pe El făcând o parte din lucrarea Sa. Aceasta pentru că Dumnezeu este atât de mare și atât de minunat și este de nepătruns și deoarece Dumnezeu face numai o parte a lucrării Sale în fiecare epocă. Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea cuvintelor pentru viața omului, dezvăluirea conținutului naturii omului și a firii corupte a omului, eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite, precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate acestea trebuie să fie descoperite și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, Dumnezeu folosește cuvinte și nu semne și minuni, pentru a-l face pe om desăvârșit. El Își folosește cuvintele pentru a expune omul, a-l judeca, a-l mustra și a-l face desăvârșit, astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul ajunge să vadă înțelepciunea și frumusețea Sa și să înțeleagă firea lui Dumnezeu, astfel încât, prin cuvintele Lui, omul Îi vede faptele. În timpul Epocii Legii, Iahve l-a condus pe Moise din Egipt cu cuvintele Lui și a rostit câteva cuvinte israeliților; la acel moment, o parte din faptele lui Dumnezeu au fost lămurite, dar deoarece calibrul omului era limitat și nimic nu putea face completă cunoașterea lui, Dumnezeu a continuat să vorbească și să lucreze. În Epoca Harului, omul a văzut încă o dată o parte din faptele lui Dumnezeu. Isus a fost în stare să arate semne și minuni, să-i vindece pe bolnavi și să scoată demoni și să fie răstignit, trei zile după care El a fost înviat și a apărut în trup înaintea omului. Despre Dumnezeu, omul nu știa mai mult decât aceasta. Omul știe la fel de mult pe cât îi este arătat lui de Dumnezeu și dacă El nu ar arăta nimic mai mult omului, atunci aceasta ar fi extinderea delimitării omului de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu continuă să lucreze, astfel încât cunoașterea omului despre El să poată deveni mai adâncă și el să poată ajunge treptat să cunoască substanța Sa. Dumnezeu folosește cuvintele Lui pentru a face pe omul desăvârșit. Firea ta coruptă este dezvăluită de cuvintele lui Dumnezeu și concepțiile tale religioase sunt înlocuite de realitatea Lui. Dumnezeul întrupat din zilele de pe urmă a venit în primul rând pentru a îndeplini cuvintele: „Cuvântul devine trup, Cuvântul vine în trup și Cuvântul Se arată în trup” și dacă nu ai o cunoaștere aprofundată a acestui lucru, atunci tot nu vei putea sta ferm; în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu intenționează în primul rând să realizeze o etapă a lucrării în care Cuvântul apare în trup și aceasta este o parte a planului Lui de gestionare. Astfel, cunoștințele voastre trebuie să fie clare; indiferent de modul în care lucrează Dumnezeu, El nu permite omului să-L delimiteze. Dacă Dumnezeu nu ar face această lucrare în zilele de pe urmă, atunci cunoașterea omului despre El nu ar putea merge mai departe. Ai ști doar că Dumnezeu poate fi răstignit și poate distruge Sodoma și că Isus poate fi ridicat din morți și să I Se arate lui Petru… Dar nu ai spune niciodată despre cuvintele lui Dumnezeu că pot realiza totul și pot cuceri omul. Doar prin trăirea cuvintelor lui Dumnezeu poți vorbi despre o astfel de cunoaștere și cu cât mai mult experimentezi din lucrarea Lui, cu atât va deveni mai profundă cunoașterea ta despre El. Numai atunci vei înceta să-L delimitezi pe Dumnezeu în propriile tale concepții. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu experimentând lucrarea Lui și nu există altă cale corectă de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Astăzi, există mulți oameni care nu fac altceva decât să aștepte să vadă semne și minuni și timpul catastrofei. Crezi în Dumnezeu sau crezi în catastrofă? Dacă aștepți până la catastrofă, va fi prea târziu și dacă Dumnezeu nu trimite catastrofa, atunci El nu este Dumnezeu? Crezi în semne și minuni sau crezi în Dumnezeu Însuși? Isus nu a arătat semne și minuni când El a fost luat în derâdere de alții; nu era El Dumnezeu? Credeți în semne și minuni sau credeți în substanța lui Dumnezeu? Opiniile omului despre credința în Dumnezeu sunt greșite! Iahve a rostit multe cuvinte în timpul Epocii Legii, dar chiar și astăzi unele dintre ele trebuie încă să fie îndeplinite. Poți spune că Iahve nu a fost Dumnezeu?

Astăzi, ar trebui să fie clar pentru voi toți că, în zilele de pe urmă, este realizat de Dumnezeu, în principal „Cuvântul devine trup”. Prin lucrarea Sa reală pe pământ, El face ca omul să-L cunoască, să interacționeze cu El și să vadă faptele Lui actuale. El face ca omul să vadă clar că El este capabil să arate semne și minuni și că există și momente în care El nu este în stare să facă acest lucru și aceasta depinde de epocă. Din aceasta, poți vedea că Dumnezeu nu este incapabil să arate semne și minuni, ci schimbă modul Său de lucru conform lucrării Sale și în funcție de epocă. În stadiul actual al lucrării, El nu arată semne și minuni; faptul că El a arătat câteva semne și minuni în epoca lui Isus, a fost pentru că lucrarea Lui în acea epocă era diferită. Dumnezeu nu face acea lucrare astăzi și unii oameni cred că El este incapabil să arate semne și minuni sau, altfel, cred că dacă El nu arată semne și minuni, atunci El nu este Dumnezeu. Nu este o credință falsă? Dumnezeu este capabil să arate semne și minuni, dar El lucrează într-o epocă diferită și, astfel, El nu face o asemenea lucrare. Deoarece aceasta este o epocă diferită și pentru că aceasta este o etapă diferită a lucrării lui Dumnezeu, faptele clarificate de El sunt de asemenea diferite. Credința omului în Dumnezeu nu este credința în semne și minuni, nici credința în miracole, ci credința în lucrarea Sa reală în epoca nouă. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin modul în care lucrează El și această cunoaștere produce omului credința în Dumnezeu, adică, credința în lucrarea și faptele Sale. În această etapă a lucrării, Dumnezeu în principal vorbește. Nu aștepta să vezi semne și minuni; nu le vei vedea! Pentru că nu te-ai născut în Epoca Harului. Dacă ai fi fost născut atunci, ai fi putut vedea semne și minuni, dar te-ai născut în zilele de pe urmă și, astfel, poți vedea numai realitatea și normalitatea lui Dumnezeu. Nu te aștepta să-L vezi pe Isus supranatural în zilele de pe urmă. Îl poți vedea numai pe Dumnezeul practic întrupat, care nu este diferit față de orice om normal. În fiecare epocă, Dumnezeu face clare diferite fapte. În fiecare epocă, El face clare o parte din faptele lui Dumnezeu, iar lucrarea fiecărei epoci reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu și o parte din faptele Lui. Faptele pe care El le face clare variază în funcție de epoca în care El lucrează, dar toate dau omului o cunoaștere a lui Dumnezeu, care este mai profundă, o credință în Dumnezeu, care este mai realistă și mai adevărată. Omul crede în Dumnezeu datorită tuturor faptelor Sale și pentru că Dumnezeu este atât de minunat, atât de mare, pentru că El este atotputernic și este de nepătruns. Dacă tu crezi în Dumnezeu pentru că El este capabil să facă semne și minuni și poate vindeca bolnavii și scoate demoni, atunci părerea ta este greșită și unii oameni îți vor spune: „Nu sunt și duhurile rele capabile să facă astfel de lucruri?” Nu înseamnă aceasta a confunda imaginea lui Dumnezeu cu imaginea lui Satana? Astăzi, credința omului în Dumnezeu se datorează multor fapte și multor feluri în care El lucrează și vorbește. Dumnezeu folosește cuvântările Sale pentru a cuceri omul și pentru a-l face desăvârșit. Omul crede în Dumnezeu datorită faptelor Sale multe, nu pentru că El este capabil să arate semne și minuni și omul Îl înțelege numai pentru că vede faptele Lui. Doar prin cunoașterea faptelor reale ale lui Dumnezeu, a felului în care El lucrează, a metodelor înțelepte pe care le folosește, cum vorbește El și cum îl face pe om desăvârșit – numai prin cunoașterea acestor aspecte – poți înțelege realitatea lui Dumnezeu și firea Lui. Ceea ce Îi place, ceea ce El detestă, cum lucrează El asupra omului – prin înțelegerea a ceea ce-I place și a ceea ce nu-I place lui Dumnezeu, poți deosebi între ceea ce este pozitiv și negativ și prin cunoașterea lui Dumnezeu există progrese în viața ta. Pe scurt, trebuie să dobândești o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu iar opiniile tale despre credința în Dumnezeu trebuie să fie într-un mod corect.

Doar punerea adevărului în practică înseamnă să posezi realitate

A fi capabil să explici în mod ostentativ cuvintele lui Dumnezeu nu înseamnă că ești în posesia realității – lucrurile nu sunt atât de simple pe cât poate ți-ai imaginat. A fi sau a nu fi în posesia realității nu se bazează pe ceea ce spui ci, mai degrabă, se bazează pe ceea ce trăiești. Când cuvintele lui Dumnezeu devin viața ta și exprimarea ta firească, doar acest lucru poate fi considerat realitate și doar astfel se poate considera că posezi înțelegere și statură reală. Trebuie să fii capabil să reziști examinării pentru o perioadă lungă de timp și trebuie să fii capabil să trăiești asemănarea pe care o cere Dumnezeu de la tine; nu trebuie să fie o simplă imagine, ci trebuie să decurgă natural. Numai atunci vei dispune cu adevărat de realitate și numai atunci vei fi obținut viața. Dă-Mi voie să folosesc exemplul făcătorilor de servicii, cu care toți sunt familiari. Oricine poate vorbi despre cele mai elevate teorii cu privire la făcătorii de servicii; aveți cu toții un nivel decent de înțelegere în legătură cu această chestiune și fiecare dintre voi este mai competent în a discuta despre acest subiect decât cel dinaintea lui, ca și cum ar fi o competiție. Cu toate acestea, dacă omul nu a trecut printr-o încercare majoră, e greu de spus că are o mărturie bună. Pe scurt, trăirea omului este încă foarte deficitară, iar aceasta este în dezacord cu înțelegerea lui. Așadar, mai are până să devină statura actuală a omului și nu este încă viața lui. Pentru că înțelegerea omului nu a fost încă adusă în realitate, statura lui încă este ca un castel clădit pe nisip, clătinându-se și gata să se prăbușească. Omul are prea puțină realitate – este aproape imposibil să găsești orice realitate în om. Există prea puțină realitate care să curgă natural din om și toată realitatea din viața lui a fost forțată, de aceea spun că omul nu posedă realitate. Nu te încrede prea mult în oamenii care spun că iubirea lor față de Dumnezeu nu se schimbă niciodată – este doar ceea ce spun înainte de a fi puși în fața unor încercări. Odată puși brusc în fața unor încercări, lucrurile despre care vor vorbi vor deveni încă o dată incompatibile cu realitatea și se va dovedi încă o dată că oamenii nu posedă realitate. Se poate spune că, ori de câte ori te întâlnești cu lucruri care nu se potrivesc cu ideile tale și care necesită să te lași la o parte, acestea sunt încercările tale. Înainte de a se revela voința lui Dumnezeu, există un test riguros pentru fiecare om, o încercare imensă pentru oricine – poți vedea cu claritate prin această chestiune? Când Dumnezeu vrea să-i pună la încercare pe oameni, El îi lasă întotdeauna să-și facă singuri alegerile înainte de a li se revela adevărul faptelor. Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te pune la încercare, El nu îți va spune niciodată adevărul, și acesta este modul în care oamenii pot fi expuși. Aceasta este o metodă prin care Dumnezeu Își desfășoară lucrarea, să vadă dacă tu Îl înțelegi pe Dumnezeul de astăzi și să vadă dacă posezi vreun pic de realitate. Ești cu adevărat lipsit de îndoieli în ceea ce privește lucrarea lui Dumnezeu? Vei fi capabil să rămâi ferm atunci când o încercare majoră se va abate asupra ta? Cine îndrăznește să spună cuvinte precum „garantez că nu vor fi probleme”? Cine îndrăznește să spună cuvinte precum „alții se pot îndoi, dar eu nu voi avea nicicând îndoieli”? Exact ca în vremurile în care Petru a fost pus la încercare – se fălea mereu înainte ca adevărurile să fi fost revelate. Acesta nu este un defect personal caracteristic doar lui Petru; aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă orice om acum. Dacă ar fi să vizitez câteva locuri sau dacă ar fi să vizitez câțiva frați și surori, să arunc o privire la înțelegerea voastră asupra lucrării de azi a lui Dumnezeu, ați fi cu siguranță capabili să vorbiți despre multe dintre înțelegerile voastre și ar părea că nu aveți nicio îndoială. Dacă te-aș întreba: „Poți stabili cu adevărat că lucrarea de azi este săvârșită de Dumnezeu Însuși? Fără nicio îndoială?” mi-ai răspunde cu siguranță: „Fără nicio îndoială, este lucrarea săvârșită de Duhul lui Dumnezeu.” Odată ce ai răspuns astfel, cu siguranță nu ai nicio fărâmă de îndoială și s-ar putea chiar să simți o mare plăcere – s-ar putea să simți că ai câștigat un pic de realitate. Cei care au tendința să înțeleagă lucrurile în acest fel sunt cei care posedă mai puțină realitate; cu cât cineva crede că a câștigat-o, cu atât acea persoană va fi mai incapabilă să rămână fermă în fața încercărilor. Vai de cei care sunt aroganți și trufași și vai de cei care nu au cunoaștere despre ei înșiși! Asemenea oameni sunt cei mai buni la vorbă și, totuși, se descurcă cel mai rău în acțiunile lor. Când apare cel mai mic semn de dificultate, acești oameni vor începe să aibă îndoieli, iar gândul renunțării le va pătrunde în minte. Ei nu posedă niciun fel de realitate; tot ceea ce au ei sunt teorii mai elevate decât cele ale religiei, fără niciuna dintre realitățile pe care le cere Dumnezeu acum. Cel mai mult mă dezgustă cei care nu vorbesc decât de teorii și nu posedă deloc realitate. Aceștia țipă cel mai tare când își desfășoară munca și totuși se prăbușesc imediat ce sunt confruntați cu realitatea. Nu arată asta că oamenii aceștia nu posedă realitate? Indiferent cât de feroce ar fi vânturile și valurile, dacă poți rămâne în picioare fără ca vreo fărâmă de îndoială să-ți pătrundă în minte și dacă poți rămâne ferm și să nu fii în negare nici chiar atunci când nu a mai rămas nimeni altcineva, atunci acest lucru înseamnă că ai cu adevărat înțelegere și că ești cu adevărat în posesia realității. Dacă te duci încotro bate vântul, dacă urmezi majoritatea și înveți să spui ceea ce spun ceilalți, indiferent cât de bine spui asemenea lucruri, nu e o dovadă că ești în posesia realității. Așadar, îți sugerez să nu te pripești să strigi cuvinte goale. Știi lucrarea pe care o va săvârși Dumnezeu? Nu te purta ca un alt Petru, ca să nu îți atragi rușinea asupra ta și să nu-ți mai poți ține capul sus – asta nu ajută pe nimeni. Majoritatea oamenilor nu au o statură reală. Dumnezeu a făcut foarte multă muncă, dar El nu a făcut realitatea să se coboare asupra oamenilor; mai precis, Dumnezeu nu a mustrat niciodată pe nimeni personal. Deci, unii dintre ei au fost expuși unor asemenea încercări, cu tentaculele lor de păcat întinzându-se tot mai departe, gândindu-se că Îl pot trata pe Dumnezeu fără considerație și că pot face orice doresc. Din moment ce nu sunt nici măcar capabili să reziste unei asemenea încercări, încercările și mai provocatoare ies din discuție, iar realitatea iese și ea din discuție. Nu e asta o încercare de a-L păcăli pe Dumnezeu? A poseda realitatea nu e ceva ce poate fi simulat și nici nu e ceva ce poți obține din cunoașterea acesteia. Se bazează pe adevărata ta statură și se bazează pe a fi sau a nu fi capabil să reziști tuturor acestor încercări. Înțelegi acum?

Ceea ce le cere Dumnezeu oamenilor nu e pur și simplu să fie în stare să vorbească despre realitate. Nu ar fi prea simplu? De ce vorbește Dumnezeu apoi despre pătrunderea în viață? De ce vorbește El despre transformare? Dacă o persoană este capabilă doar de vorbărie goală despre realitate, poate fi obținută o transformare a firii? Să antrenezi un grup de soldați buni ai împărăției nu e același lucru cu a antrena oameni care nu pot decât să vorbească despre realitate sau oameni care doar se laudă, ci înseamnă să antrenezi oameni care pot trăi oricând cuvintele lui Dumnezeu, care sunt de neclintit indiferent de obstacolele pe care le înfruntă, și care trăiesc tot timpul în conformitate cu cuvintele lui Dumnezeu și nu se mai întorc spre lume. Aceasta este realitatea despre care vorbește Dumnezeu și aceasta este cerința lui Dumnezeu de la oameni. Așadar, să nu vezi realitatea spusă de Dumnezeu ca fiind prea simplă! Simpla iluminare de către Sfântul Duh nu este același lucru cu deținerea realității: aceasta nu este statura oamenilor, ci harul lui Dumnezeu, și nu presupune nicio realizare a oamenilor. Orice om trebuie să îndure suferințele lui Petru și, chiar mai mult, să posede gloria lui Petru, acestea fiind ceea ce oamenii trăiesc după ce au obținut lucrarea lui Dumnezeu. Numai acest lucru poate fi numit realitate. Să nu crezi că vei deține realitatea pentru că poți vorbi despre realitate! Acesta este un sofism, nu se potrivește cu voința lui Dumnezeu și nu are nicio semnificație actuală. Nu spune asemenea lucruri pe viitor – desființează aceste ziceri! Toți acei cu o înțelegere eronată a cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși. Ei nu au nicio cunoaștere reală și, cu atât mai puțin, vreo statură reală; sunt oameni ignoranți lipsiți de realitate. Cu alte cuvinte, toți cei care trăiesc în afara substanței cuvintelor lui Dumnezeu sunt necredincioși. Cei considerați necredincioși de către oameni sunt fiare în ochii lui Dumnezeu, iar cei considerați necredincioși de către Dumnezeu sunt cei care nu au cuvintele lui Dumnezeu drept viața lor. Așadar, cei care nu dețin realitatea cuvintelor lui Dumnezeu și care nu reușesc să trăiască cuvintele lui Dumnezeu sunt necredincioși. Intenția lui Dumnezeu este să facă în așa fel încât oricine să trăiască realitatea cuvintelor Sale. Nu este pur și simplu vorba ca toată lumea să fie capabilă să vorbească despre realitate ci, mai important, ca toată lumea să fie capabilă să trăiască realitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Realitatea pe care o percepe omul este prea superficială, nu are nicio valoare, nu poate împlini voința lui Dumnezeu, este prea umilă, nu merită nici măcar menționată, are prea multe lipsuri și este mult prea departe de standardul cerințelor lui Dumnezeu. Fiecare dintre voi va fi supus unei inspecții majore pentru a vedea care dintre voi știe numai să vorbească despre înțelegerea voastră, dar este incapabil să indice calea, și pentru a vedea care dintre voi este gunoi inutil. Amintește-ți asta pe viitor! Nu vorbi despre înțelegeri goale – vorbește numai de calea spre practică și despre realitate. Fă trecerea de la adevărata cunoaștere la practica efectivă și apoi fă trecerea de la practică la trăirea realității. Nu le predica altora și nu vorbi despre adevărata cunoaștere. Dacă înțelegerea ta este o cale, atunci o poți elibera; dacă nu este o cale, atunci te rog să taci și să nu mai vorbești. Ceea ce spui este inutil – sunt doar niște cuvinte de înțelegere pentru a-L păcăli pe Dumnezeu și pentru a-i face pe alții să te invidieze. Nu este asta ambiția ta? Nu înseamnă să te joci în mod deliberat cu ceilalți? Există vreo valoare în asta? Vorbește despre înțelegere numai după ce ai experimentat-o și atunci nu te vei mai făli. Altfel ești doar o persoană care rostește cuvinte arogante. Tu nu poți nici măcar depăși multe lucruri și nu te poți măcar răscula împotriva trupului în experiența ta prezentă, făcând mereu ceea ce ești îndemnat să faci de dorințele tale, nu împlinind voia lui Dumnezeu, și totuși ai impertinența să vorbești despre înțelegeri teoretice – ești un nerușinat! Încă ai impertinența să vorbești despre înțelegerea ta asupra cuvintelor lui Dumnezeu – ce imprudent din partea ta! Retorica și lăudăroșenia ți-au devenit natură și te-ai obișnuit să faci acest lucru. Le ai la degetul mic ori de câte ori vrei să vorbești, o faci ușor și brusc și te dedai la ornamente când vine vorba de practică. Asta nu înseamnă că-i păcălești pe ceilalți? Poți fi capabil să-i păcălești pe oameni, dar Dumnezeu nu poate fi păcălit. Oamenii nu știu și nu au discernământ, dar Dumnezeu este serios în asemenea chestiuni și El nu te va cruța. Frații și surorile tale te pot susține, îți pot lăuda înțelegerea, te pot admira, dar dacă nu posezi realitate, Sfântul Duh nu te va cruța. Poate că Dumnezeu Cel practic nu se va lua de defectele tale, dar Duhul lui Dumnezeu nu-ți va da nicio atenție și asta va fi îndeajuns de îndurat. Crezi acest lucru? Vorbește mai mult despre realitatea practicii; ai uitat deja? Vorbește mai mult despre căile practice; ai uitat deja? „Vorbește mai puțin despre teorii elevate sau discursuri umflate inutil și este cel mai bine să începi acum să practici.” Ai uitat aceste cuvinte? Nu înțelegi nimic din toate acestea? Nu ai niciun fel de înțelegere a voinței lui Dumnezeu?