Lucrarea și intrarea (5)

Astăzi voi toți știți că Dumnezeu conduce oamenii pe calea cea bună a vieții, că El conduce omul să facă următorul pas într-o altă epocă, pentru a transcende această epocă veche întunecată, în afara trupului, departe de oprimarea forțelor întunericului și a influenței Satanei, astfel încât fiecare persoană să trăiască într-o lume a libertății. De dragul unui viitor frumos și pentru ca oamenii să fie mai îndrăzneți în demersurile lor viitoare, Duhul lui Dumnezeu planifică totul pentru om și, pentru ca omul să aibă o bucurie mai mare, Dumnezeu Îşi dedică toate eforturile asumându-și trup pentru a pregăti calea înaintea omului, grăbind sosirea zilei pe care o dorește omul.

Lucrarea și intrarea (4)

Dacă omul poate respecta cu adevărat lucrarea Duhului Sfânt, viața lui ar răsări repede ca un bambus după o ploaie de primăvară. Judecând după statutul actual al celor mai mulți oameni, nimeni nu acordă nicio importanță vieții. În schimb, oamenii acordă importanță unor aspecte neînsemnate de suprafață. Sau se grăbesc ca frunza-n vânt și lucrează fără țintă, fără niciun scop, fără să știe în ce direcție să meargă și, cu mult mai puțin, către cine. Ei doar „se ascund cu umilință”. Adevărul este că puțini dintre voi știți intențiile lui Dumnezeu din zilele de pe urmă. De abia dacă vreunul dintre voi cunoaşte amprenta lui Dumnezeu și chiar mai puțini știu care va fi realizarea finală a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, toată lumea, prin propria voință, acceptă disciplina și grija din partea celorlalţi, de parcă s-ar pregăti[1]și ar aștepta ziua când vor reuşi, în cele din urmă, şi se vor putea relaxa. Nu voi face niciun comentariu despre aceste „minuni” printre oameni, dar există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți cu toții. În momentul de faţă, majoritatea oamenilor progresează spre anomalie[2], pașii lor marșând deja spre un punct mort[3]. Poate că mulți oameni cred că Shangri-La este ceea ce îşi doresc toți oamenii, crezând că acesta este locul libertății. De fapt, nu este. Sau se poate spune că oamenii s-au rătăcit deja. Dar, indiferent de ceea ce fac oamenii, tot vreau să vorbesc despre în ce ar trebui să intre omul. Meritele și neajunsurile mulțimilor nu sunt subiectul principal al acestui discurs. Sper că toți frații și surorile vor putea să primească cuvintele Mele pur și precis și să nu înțeleagă greșit intenția Mea.

Dumnezeu este încarnat în continentul chinez, în ceea ce compatrioții din Hong Kong și Taiwan numesc interiorul țării. Când Dumnezeu a venit de sus pe pământ, nimeni din ceruri și de pe pământ nu a știut despre asta, căci acesta este adevăratul sens al revenirii lui Dumnezeu într-un mod ascuns. El a avut trup, lucrând și trăind de mult timp, dar nimeni nu a știut despre aceasta. Chiar și în ziua astăzi, nimeni nu o recunoaște. Poate că aceasta va rămâne o enigmă veșnică.Venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta nu este ceva de care cineva să poată fi conştient. Indiferent de cât de mare și de puternică este lucrarea Duhului, Dumnezeu rămâne întotdeauna liniștit, fără să se dea de gol niciodată. Se poate spune că este ca și cum această etapă a lucrării Sale are loc în împărăția cerească. Chiar dacă este perfect evidentă pentru toată lumea, nimeni nu o recunoaște. Când Dumnezeu va termina această etapă a lucrării Sale, toţi se vor trezi din visul lor lung și își vor schimba atitudinea lor trecută[4]. Îmi amintesc că Dumnezeu spunea odată: „Venirea în trup de data asta este ca o cădere în cușca tigrului.” Ceea ce înseamnă acest lucru este faptul că, pentru că această rundă a lucrării lui Dumnezeu L-a făcut pe Dumnezeu să vină în trup și să se nască în locuinţa marelui balaur roșu, venirea Lui pe pământ de această dată este însoțită și mai mult de pericole extreme. El Se confruntă cu cuțite, arme și cluburi; El Se confruntă cu ispita; El Se confruntă cu mulțimile care au priviri ucigașe. Riscă să fie ucis în orice moment. Dumnezeu a venit într-adevăr cu mânie. Cu toate acestea, El a venit pentru a face lucrarea de desăvârșire, adică a face a doua parte a lucrării Sale, care continuă după lucrarea de răscumpărare. De dragul acestei etape a lucrării Sale, Dumnezeu a consacrat gândire și îngrijire maxime și folosește toate mijloacele imaginabile pentru a evita asalturile ispitei, ascunzându-Se cu umilință și fără a-Și etala identitatea. În salvarea omului de pe cruce, Isus termina doar lucrarea de răscumpărare; El nu făcea o lucrare de desăvârșire. Astfel, doar jumătate din lucrarea lui Dumnezeu a fost făcută și finalizarea lucrării de răscumpărare a fost doar jumătate din întreg planul Său. Pe măsură ce noua epocă era pe cale să înceapă, iar cea veche pe cale să se încheie, Dumnezeu Tatăl a început să delibereze a doua parte a lucrării Sale și a început să se pregătească pentru ea. În trecut, această întrupare din zilele cele de pe urmă poate că nu a fost profețită și, prin urmare, aceasta a pus bazele pentru caracterul tainic sporit care înconjura venirea lui Dumnezeu în trup de data aceasta. La revărsatul zorilor, neştiut de nimeni, Dumnezeu a venit pe pământ și Şi-a început viața în trup. Oamenii nu au fost conștienți de acest moment. Poate că ei erau adormiți cu toții, poate că mulți care erau treji aşteptau și poate că mulți se rugau tăcut lui Dumnezeu din ceruri. Cu toate acestea, în rândul acestor mulți oameni, nimeni nu știa că Dumnezeu ajunsese deja pe pământ. Dumnezeu a lucrat astfel ca să-Şi îndeplinească cu mai multă ușurință lucrarea și să obțină rezultate mai bune și ca să evite și mai multe ispite. După ce pauza de somn de primăvară a omului se va sfârşi, opera lui Dumnezeu va fi de mult timp terminată și El va pleca, apropiindu-Şi de sfârșit viața de călător și vizitator pe pământ. Deoarece lucrarea lui Dumnezeu presupune ca Dumnezeu să acționeze și să vorbească personal, și pentru că omul nu are cum să-L ajute, Dumnezeu a suferit o durere extremă pentru a veni pe pământ ca să facă lucrarea El Însuși. Omul nu este în stare să-L înlocuiască pe Dumnezeu în lucrarea Lui. De aceea, Dumnezeu a riscat pericole de câteva mii de ori mai mari decât cele din timpul Epocii Harului pentru a ajunge la locul în care locuieşte marele balaur roșu ca să-Și facă propria lucrare, ca să-Și pună toată gândirea și grija pentru a răscumpăra acest grup de oameni săraci, răscumpărând acest grup de oameni împrăștiați într-o grămadă de gunoi. Chiar dacă nimeni nu știe de existența lui Dumnezeu, Dumnezeu nu este tulburat pentru că este foarte benefic pentru lucrarea lui Dumnezeu. Toată lumea este cumplit de rea, deci cum poate cineva să tolereze existența lui Dumnezeu? De aceea Dumnezeu este mereu tăcut pe pământ. Indiferent de cât de excesiv de crud este omul, Dumnezeu nu pune nimic la inimă, ci doar continuă să facă lucrarea pe care trebuie să o facă pentru a îndeplini însărcinarea importantă pe care Tatăl ceresc I-a dat-o. Cine dintre voi a recunoscut frumusețea lui Dumnezeu? Cine arată mai multă considerație pentru povara lui Dumnezeu Tatăl decât o face Fiul Său? Cine poate înțelege voia lui Dumnezeu Tatăl? Duhul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri este adesea tulburat și Fiul Său pe pământ se roagă adesea privind voința lui Dumnezeu Tatăl, îngrijorându-I inima. Există cineva care cunoaște dragostea lui Dumnezeu Tatăl față de Fiul Său? Există cineva care știe cum Fiul preaiubit Îi duce dorul lui Dumnezeu Tatăl? Chinuiți între cer și pământ, cei doi se uită continuu unul după celălalt de departe, alături Unul de Altul în Duh. Of, omenire! Când veți fi atenți la inima lui Dumnezeu? Când veți înțelege intenția lui Dumnezeu? Tatăl și Fiul S-au bazat întotdeauna Unul pe Celălalt. De ce ar trebui Ei să fie separați, Unul în cer, sus, și Unul pe pământ, jos? Tatăl Își iubește Fiul, așa cum Fiul îl iubește pe Tatăl Său. De ce ar trebui, atunci, să aștepte El cu un astfel de dor și să dorească cu o asemenea nelinişte? Deși Ei nu au fost separați pentru mult timp, știe oare cineva că Tatăl a fost deja preocupat multe zile și nopți și că de mult timp așteaptă întoarcerea rapidă a Fiului Său? El observă, El stă în tăcere, El așteaptă. Totul este pentru întoarcerea rapidă a Fiului Său preaiubit. Când va fi din nou cu Fiul care rătăcește pe pământ? Chiar dacă odată împreună, vor fi împreună pentru veșnicie, cum poate El să suporte miile de zile și nopți de separare, Unul sus în ceruri și Unul pe pământul de dedesubt? Zeci de ani pe pământ sunt ca mii de ani în ceruri. Cum ar putea Dumnezeu Tatăl să nu-și facă griji? Când Dumnezeu vine pe pământ, El trăiește multele vicisitudini ale lumii umane, la fel cum face omul. Dumnezeu Însuși este nevinovat, deci de ce să-L lăsăm pe Dumnezeu să sufere aceeași durere ca și omul? Nu este de mirare că Dumnezeu Tatăl îi duce dorul atât de urgent Fiului Său; cine poate înțelege inima lui Dumnezeu? Dumnezeu îi dăruiește omului prea mult; cum poate omul să răsplătească în mod adecvat inima lui Dumnezeu? Cu toate acestea, omul îi dă lui Dumnezeu prea puțin; cum ar putea Dumnezeu să nu fie îngrijorat?

Abia dacă unul dintre oameni înțelege inima importantă a lui Dumnezeu, deoarece calibrul oamenilor este prea scăzut și sensibilitatea lor spirituală este destul de plictisitoare și pentru că ei nici nu observă, nici nu bagă de seamă ce face Dumnezeu. Deci Dumnezeu continuă să-și facă griji pentru om, ca și când natura umană blestemată a omului ar putea izbucni în orice moment. Acest lucru arată şi mai mult că venirea lui Dumnezeu pe pământ este însoțită de mari ispite. Dar, de dragul desăvârşirii unui grup de oameni, Dumnezeu, plin de slavă, i-a spus omului toate intențiile Sale, fără a ascunde nimic. El a hotărât ferm să desăvârșească acest grup de oameni. Prin urmare, indiferent de greutăți sau de ispite, El se uită într-o parte și ignoră totul. El doar Își face lucrarea liniștit, crezând cu tărie că într-o zi, când Dumnezeu va câştiga slavă, omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și crezând că, atunci când omul va fi desăvârșit de Dumnezeu, el va înțelege pe deplin inima lui Dumnezeu. Chiar acum pot exista oameni care Îl ispitesc pe Dumnezeu sau nu-L înțeleg pe Dumnezeu sau Îl învinovățesc pe Dumnezeu; Dumnezeu nu pune nimic dintre acestea la inimă. Când Dumnezeu va coborî în slavă, oamenii vor înțelege cu toții că tot ce face Dumnezeu este pentru bunăstarea omenirii, iar oamenii vor înțelege cu toții că tot ce face Dumnezeu este pentru ca omenirea să poată supraviețui mai bine. Venirea lui Dumnezeu este însoțită de ispite, iar Dumnezeu vine, de asemenea, cu măreție și mânie. Când Dumnezeu îl va lăsa pe om, El va fi câștigat deja slavă și El va pleca pe deplin încărcat cu slavă și cu bucuria întoarcerii. Dumnezeul care lucrează pe pământ nu pune lucrurile la inimă, indiferent de modul în care oamenii Îl resping. El doar Își face lucrarea Lui. Crearea lumii de către Dumnezeu e veche de mii de ani, El a venit pe pământ pentru a face o lucrare incomensurabilă și a experimentat pe deplin respingerea și defăimarea lumii umane. Nimeni nu salută venirea lui Dumnezeu; toată lumea Îl privește cu ochi reci. În decursul acestor greutăți de mai multe mii de ani, comportamentul omului a zdrobit de mult inima lui Dumnezeu. El nu mai acordă atenție răzvrătirii oamenilor ci, în schimb, face un plan separat pentru a transforma și a purifica omul. Bătaia de joc, defăimarea, persecuția, necazul, suferința răstignirii, excluderea din partea omului și altele pe care Dumnezeu le-a trăit în trup – Dumnezeu le-a cunoscut destul. Dumnezeu în trup a suferit în întregime mizeria lumii umane. Duhul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri a găsit cu mult timp în urmă astfel de priveliști ca fiind insuportabile și Și-a întors capul și a închis ochii, așteptând ca Fiul Său preaiubit să se întoarcă. Tot ceea ce-Și doreşte El este ca toți oamenii să asculte și să se supună, să poată simți o mare rușine în fața trupului Lui și să nu se răzvrătească împotriva Lui. Tot ce Își dorește este că toți oamenii să creadă că Dumnezeu există. El a încetat de mult să ceară mai multe de la om pentru că Dumnezeu a plătit un preț prea mare şi, totuși, omul stă fără grijă[5], nepunând deloc lucrarea lui Dumnezeu la inimă.

Deși discuţia Mea de astăzi despre lucrarea lui Dumnezeu este plină de multe„cuvinte fărăfundament”[6], are o mare relevanță pentru intrarea omului. Vorbesc doar despre lucru și apoi vorbesc despre intrare, dar niciun aspect nu este dispensabil, iar când sunt combinate, aceste două aspecte sunt chiar mai benefice pentru viața omului. Cele două aspecte sunt complementare[7]și foarte benefice, determinându-i pe oameni să înțeleagă mai mult voința lui Dumnezeu și să promoveze relația oamenilor cu Dumnezeu. Prin discuția de astăzi despre lucrare, relația oamenilor cu Dumnezeu este îmbunătățită şi mai mult, înțelegerea reciprocă este aprofundată și omul este capabil să acorde mai multă considerație și atenție poverii lui Dumnezeu; omul poate simți ceea ce simte Dumnezeu, avea mai multă încredere în a fi schimbat de Dumnezeu și așteapta reapariția lui Dumnezeu. Aceasta este singura cerere a lui Dumnezeu pentru omul de astăzi – să trăiască imaginea celui care-L iubește pe Dumnezeu, astfel încât lumina cristalizării înțelepciunii lui Dumnezeu să lumineze în epoca întunericului și astfel încât viața omului să lase în urmă o pagină radiantă în lucrarea lui Dumnezeu, strălucind pentru totdeauna la Răsărit, cerând atenția lumii și admirația tuturor. Aceasta, cu siguranță, este intrarea mai bună pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu astăzi.

Note de subsol:

1. „Pregătit” este folosit ironic.

2. „Anomalie” indică faptul că intrarea oamenilor este deviantă, iar experiențele lor unilaterale.

3. „Punct mort” indică faptul că oamenii merg pe o cale care este antitetică voinței lui Dumnezeu.

4. „Își vor schimba atitudinea lor trecută” se referă la modul în care concepțiile și părerile oamenilor despre Dumnezeu se schimbă odată ce îl cunosc pe Dumnezeu.

5. „A sta fără grijă” indică faptul că oamenii nu sunt îngrijorați de lucrarea lui Dumnezeu și nu o văd ca fiind atât de importantă.

6. „Cuvinte fără fundament” indică faptul că oamenii sunt în mod fundamental incapabili să înțeleagă sursa cuvintelor care sunt rostite. Ei nu știu ce se spune. Această expresie este folosită ironic.

7. „Complementare” indică faptul că, dacă două aspecte ale „lucrării” și „intrării” sunt combinate în părtășie, acest lucru este de un beneficiu mai mare pentru cunoașterea noastră despre Dumnezeu.

Lucrarea și intrarea (3)

Dumnezeu a încredințat mult oamenilor și S-a adresat, de asemenea, intrării lor, în nenumărate moduri. Dar, deoarece calibrul oamenilor este deosebit de modest, multe dintre cuvintele lui Dumnezeu nu au reușit să se înrădăcineze. Există diverse motive pentru acest calibru modest, cum ar fi: corupția gândirii și moralității umane și o lipsă a unei educații adecvate; superstițiile feudale care au acaparat, în mod serios, inima omului; stilul de viață depravat și decadent, care a adăpostit multe boli în cele mai profunde colțuri ale inimii umane; o înțelegere superficială a alfabetizării culturale, cu aproape nouăzeci și opt la sută dintre persoanele cărora le lipsește educația în domeniul alfabetizării culturale și, mai mult decât atât, foarte puțini primesc niveluri mai înalte de educație culturală. Prin urmare, oamenii nu au, în esență, nicio idee despre ce a vrut să spună Dumnezeu sau Duhul, ci au doar o imagine vagă și neclară a lui Dumnezeu, dobândită din superstițiile feudale. Influențe dăunătoare, pe care mii de ani de „spirit înalt al naționalismului” le-au lăsat adânc în inima omului, precum și gândirea feudală, prin care oamenii sunt legați și înlănțuiți, fără un dram de libertate, fără nicio voință de a aspira sau a persevera, nicio dorință de a face progrese, rămânând, în schimb, pasiv și regresiv, înrădăcinat într-o mentalitate de sclav, și așa mai departe, acești factori obiectivi au conferit o distribuție urâtă și o mizerie permanentă a concepției ideologice, idealurilor, moralității și firii umanității. Oamenii, s-ar părea, trăiesc într-o lume teroristă a întunericului, pe care, niciunul dintre ei nu caută să o depășească și, niciunul dintre ei nu se gândește să avanseze spre o lume ideală; mai degrabă, ei sunt mulțumiți cu soarta lor în viață,[1] să-și petreacă zilele purtând și crescând copiii, străduindu-se, transpirând, mergând la treburile lor, visând la o familie confortabilă și fericită, la afecțiune conjugală, la copii ascultători, la bucurie în anii lor de amurg, în timp ce-și trăiesc, în pace, viețile... Timp de zeci, mii, zeci de mii de ani până acum, oamenii și-au risipit timpul, în acest fel, fără ca nimeni să-și creeze o viață desăvârșită. Toți intenționează doar să se ucidă reciproc în această lume întunecată, în cursa pentru faimă și avere, și să se provoace unul pe celălalt. Cine a căutat vreodată voia lui Dumnezeu? A fost cineva vreodată atent la lucrarea lui Dumnezeu? Toate părțile umanității, ocupate de influența întunericului, au devenit, de mult timp, natură umană și, astfel, este destul de dificil de îndeplinit lucrarea lui Dumnezeu, iar oamenii au chiar mai puțină inimă pentru a acorda atenție la ceea ce Dumnezeu le-a încredințat astăzi. Oricum, cred că oamenii nu se vor supăra ca Eu să rostesc aceste cuvinte, de vreme ce, despre ceea ce vorbesc Eu este istoria a mii de ani. A vorbi despre istorie înseamnă fapte și, în plus, scandaluri care sunt evidente tuturor, deci ce rost are să spunem ceea ce este contrar faptului? Dar, de asemenea, Eu cred că oamenii raționali, văzând aceste cuvinte, se vor trezi și vor căuta să progreseze. Dumnezeu speră că oamenii pot trăi și lucra în pace și mulțumire, de vreme ce, în același timp, ei pot să-L iubească pe Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu ca întreaga umanitate să poată intra în odihnă; mai mult decât aceasta, umplerea întregului pământ cu slava lui Dumnezeu este dorința cea mare a lui Dumnezeu. Numai că este păcat că ființele umane rămân întunecate și nedeșteptate, atât de grav corupte de Satana încât, astăzi, ele nu mai au asemănarea oamenilor. Deci, gândirea umană, moralitatea și educația formează o legătură importantă, cu antrenarea în alfabetizarea culturală care constituie o a doua legătură, pentru a ridica mai bine calibrul cultural al ființelor umane și pentru a schimba perspectivele lor spirituale.

De fapt, Dumnezeu nu cere mult de la umanitate, dar, întrucât decalajul dintre calibrul oamenilor și standardul, pe care Dumnezeu îl cere, este atât de mare, majoritatea oamenilor caută, pur și simplu, în direcția cerințelor lui Dumnezeu, dar nu au capacitatea de a le împlini. Înzestrarea înnăscută a oamenilor, împreună cu ceea ce sunt dotați după naștere, este departe de a fi suficient pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu. Dar, pur și simplu, recunoașterea acestui punct nu este o soluție de succes. Apa îndepărtată nu poate stinge o sete imediată. Chiar dacă oamenii se cunosc pe ei înșiși ca fiind inferiori prafului, dacă nu au hotărârea de a satisface inima lui Dumnezeu, cu atât mai puțin iau ei calea avansată pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu, atunci ce valoare are acel tip de cunoaștere? Nu este un efort inutil, la fel ca a scoate apă cu o sită? Esența a ceea ce spun Eu, are de-a face cu intrarea; acesta este subiectul principal.

Pe parcursul intrării omului, viața este întotdeauna plictisitoare, plină de elementele monotone ale vieții spirituale, cum ar fi a face câteva rugăciuni, a mânca și a bea cuvintele lui Dumnezeu sau a constitui adunări, astfel încât, oamenii să simtă mereu că, a crede în Dumnezeu, nu aduce mare bucurie. Astfel de activități spirituale sunt întotdeauna desfășurate pe baza firii originale a omenirii, care a fost coruptă de Satana. Deși oamenii pot primi, uneori, luminarea Duhului Sfânt, gândirea, firea, stilul lor de viață și obiceiurile lor originale sunt încă înrădăcinate în interior și, astfel, natura lor rămâne neschimbată. Activitățile superstițioase în care se implică oamenii sunt ceea ce Dumnezeu urăște cel mai mult, dar mulți oameni nu sunt încă în stare să renunțe la ele, gândindu-se că aceste activități superstițioase urmează să fie decretate de Dumnezeu și, chiar și astăzi, trebuie încă să se lepede complet de ele. Astfel de lucruri, ca aranjamentele pe care tinerii le fac pentru ospățul de nuntă și trusourile mireselor; darurile de bani, banchetele și modalitățile similare cu care sunt celebrate ocaziile fericite; formulele antice care au fost transmise; toate activitățile superstițioase fără sens, care se desfășoară în numele morților și al ritualurilor lor: acestea sunt chiar mai detestabile pentru Dumnezeu. Chiar duminica (Sabatul, așa cum au observat evreii) este detestabilă pentru El; iar relațiile sociale și interacțiunile lumești dintre oameni sunt cu atât mai mult disprețuite și respinse de către Dumnezeu. Chiar și Festivalul de Primăvară și Ziua de Crăciun, care sunt cunoscute de toată lumea, nu sunt decretate de Dumnezeu, să nu mai vorbim de jucării și decorațiuni (cuplete, tort de Anul Nou, pocnitori, felinare, cadouri de Crăciun, petreceri de Crăciun și Sfânta Împărtășanie) pentru aceste vacanțe festive – nu sunt ele idoli în mintea oamenilor? Ruperea pâinii de Sabat, vinul și inul subțire sunt idoli chiar mai indubitabili. Toate zilele de festivitate tradițională, populare în China, cum ar fi Ziua ridicării Capetelor Dragonului, Festivalul bărcilor-dragon, Festivalul de la jumătatea toamnei, Festivalul Laba și Ziua de Anul Nou, precum și festivalurile din lumea religioasă, cum ar fi Paștele, Ziua Botezului și Ziua de Crăciun, toate aceste festivaluri nejustificate au fost aranjate și transmise, de mulți oameni, din vremuri străvechi până astăzi și sunt total nepotrivite cu rasa umană pe care Dumnezeu a creat-o. Este imaginația bogată a umanității și concepția ingenioasă care au permis să fie transmise până astăzi. Ele par să fie lipsite de defecte, dar sunt, de fapt, tertipuri pe care Satana le joacă asupra umanității. Cu cât un loc este aglomerat de Satane, cu cât acel loc este mai nefolosit și învechit, cu atât mai profund înrădăcinate sunt obiceiurile sale feudale. Aceste lucruri leagă strâns oamenii, nepermițând absolut niciun spațiu pentru mișcare. Multe dintre festivalurile din lumea religioasă par să afișeze o originalitate extraordinară și să creeze un pod pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar ele sunt, de fapt, legăturile invizibile cu care Satana îi ține pe oameni de la a ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu – ele sunt toate stratagemele viclene ale Satanei. De fapt, când o etapă a lucrării lui Dumnezeu este terminată, El a distrus deja uneltele și stilul acelei vremi, fără a lăsa nicio urmă. Cu toate acestea, „credincioși devotați” continuă să se închine acelor obiecte materiale tangibile; între timp, ei încredințează subconștientului lor ceea ce are Dumnezeu, fără a studia mai departe acel lucru, părând a fi plini de dragostea lui Dumnezeu când, de fapt, ei L-au împins afară din casă, acum mult timp, și l-au pus pe Satana, pe masă, să i se închine. Portretele lui Isus, Crucea, Maria, Botezul lui Isus și Cina cea de Taină – oamenii le venerează pe acestea ca pe Domnul Cerului, tot timpul strigând, în mod repetat: „Dumnezeu Tatăl”. Oare nu este totul o glumă? Până în prezent, multe expresii și practici asemănătoare, care i-au fost transmise umanității, sunt detestate de Dumnezeu; ele obstrucționează, în mod serios, calea către Dumnezeu și, în plus, creează obstacole uriașe în calea intrării umanității. Lăsând la o parte măsura în care Satana a corupt umanitatea, interiorul oamenilor este complet umplut cu lucruri precum legea lui Witness Lee, experiențele lui Lawrence, sondajele lui Watchman Nee și lucrarea lui Paul. Dumnezeu, pur și simplu, nu are nicio cale de a lucra asupra ființelor umane, deoarece ele au, în interiorul lor, prea mult individualism, legi, reguli, reglementări, sisteme și altele asemenea; aceste lucruri, alături de tendințele feudale superstițioase ale oamenilor, au captat și au devorat omenirea. Este ca și cum gândurile oamenilor ar fi un film interesant care povestește un basm plin de culoare, cu ființe fantastice care merg pe nori, atât de imaginativ încât să uimească oamenii, lăsându-i pe aceștia uimiți și fără cuvinte. Ca să spun adevărul, lucrarea pe care Dumnezeu vine să o facă astăzi este, în primul rând, pentru a trata și a risipi caracteristicile superstițioase ale ființelor umane și pentru a transforma complet mentalitatea lor. Lucrarea lui Dumnezeu nu este ceea ce a fost transmis generațiilor și păstrat până astăzi de umanitate; este lucrarea așa cum a fost inițiată personal și completată de către El, fără a fi deloc nevoie să succeadă la moștenirea unui anumit mare om spiritual sau să moștenească vreo lucrare, de natură reprezentativă, făcută de Dumnezeu, într-o altă epocă. Ființele umane nu trebuie să se preocupe de niciunul dintre aceste lucruri. Dumnezeu are astăzi un alt stil de a vorbi și de a lucra, deci, de ce ar trebui să se tulbure ființele umane? Dacă oamenii merg pe cărarea de astăzi în curentul actual, în timp ce continuă moștenirea „strămoșilor” lor, ei nu vor ajunge la destinație. Dumnezeu simte o repulsie profundă pentru acest mod particular de comportament uman, la fel cum detestă anii, lunile și zilele lumii umane.

Cea mai bună cale de a schimba firea umană este de a inversa acele porțiuni ale părților celor mai intime ale inimii oamenilor, care au fost profund otrăvite, permițându-le oamenilor să înceapă să-și schimbe gândirea și moralitatea. Mai întâi de toate, oamenii trebuie să vadă clar că toate aceste ritualuri și activități religioase, anii, lunile și festivalurile sunt detestate de Dumnezeu. Ei ar trebui să se elibereze din aceste legături de gândire feudală și să elimine orice urmă a înclinației lor adânc înrădăcinate spre superstiție. Toate acestea sunt incluse în intrarea umanității. Trebuie să înțelegeți de ce Dumnezeu conduce umanitatea afară din lumea seculară și, din nou, de ce El conduce umanitatea departe de reguli și reglementări. Aceasta este poarta prin care veți intra și, deși nu are nimic de-a face cu experiența voastră spirituală, acestea sunt cele mai mari obstacole care blochează intrarea voastră și cunoașterea lui Dumnezeu. Ele formează o plasă care înfășoară oamenii. Mulți oameni citesc prea mult Biblia și pot chiar să recite, din memorie, numeroase pasaje din Biblie. La intrarea lor astăzi, oamenii folosesc Biblia, în mod inconștient, pentru a măsura lucrarea lui Dumnezeu, ca și cum baza acestei etape în lucrarea lui Dumnezeu este Biblia, iar sursa ei este Biblia. Când lucrarea lui Dumnezeu este în concordanță cu Biblia, oamenii susțin ferm lucrarea lui Dumnezeu și Îl privesc cu un respect nou descoperit; când lucrarea lui Dumnezeu nu se potrivește cu Biblia, oamenii devin atât de nerăbdători încât încep să transpire, căutând în ea fundamentul lucrării lui Dumnezeu; dacă lucrarea lui Dumnezeu nu este deloc menționată în Biblie, oamenii Îl vor ignora pe Dumnezeu. Se poate spune că, în ceea ce privește lucrarea de astăzi a lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor o acceptă cu o precauție delicată, îi dau o ascultare selectivă și se simt indiferenți față de cunoașterea ei; în ceea ce privește lucrurile din trecut, ei se țin strâns de o jumătate și o abandonează pe cealaltă. Poate aceasta să fie numită intrare? Ținând cărțile celorlalți ca pe niște comori și abordându-le ca pe cheia de aur de la poarta Împărăției, oamenii, pur și simplu, nu arată niciun interes în ceea ce Dumnezeu cere astăzi de la ei. Mai mult, mulți „experți inteligenți” țin cuvintele lui Dumnezeu în mâna lor stângă și „capodoperele” altora în cea dreaptă, ca și cum ar vrea să găsească fundamentul cuvintelor lui Dumnezeu în aceste capodopere, pentru a dovedi, pe deplin, că vorbele lui Dumnezeu sunt corecte și, ei chiar explică altora cuvintele lui Dumnezeu, integrându-le în capodopere, ca și cum ar fi fost la lucru. Ca să spun adevărul, există numeroși „cercetători științifici” în rândul umanității, care nu au avut niciodată o părere bună despre cele mai recente realizări științifice de astăzi, realizări științifice care sunt fără precedent (adică, lucrarea lui Dumnezeu, cuvintele lui Dumnezeu și cărarea pentru intrarea în viață), astfel încât, oamenii sunt toți „autonomi”, „predicând” în lung și-n lat despre puterea elocvenței lor și fălindu-se cu „numele cel bun al lui Dumnezeu”. Între timp, propria lor intrare este în pericol, iar ei par a fi la fel de departe de cerințele lui Dumnezeu, cum este creația față de acest moment. Cât de ușor este să faci lucrarea lui Dumnezeu? Se pare că oamenii s-au hotărât deja să lase jumătate din ei înșiși zilei de ieri și să aducă jumătate până astăzi, să-i cedeze jumătate Satanei și să-I prezinte jumătate lui Dumnezeu, ca și cum aceasta ar fi calea de a le ușura conștiința și de a simți un sentiment de confort. Lumile interioare ale oamenilor sunt atât de insidioase, ei se tem de a nu pierde doar ziua de mâine, ci și pe cea de ieri, profund temători de a nu-l ofensa atât pe Satana cât și pe Dumnezeul de astăzi, care pare să fie și totuși să nu fie. Deoarece oamenii nu au reușit să-și cultive gândirea și moralitatea, în mod corespunzător, ei sunt lipsiți, în mod excepțional, de discernământ și, pur și simplu, nu pot spune dacă lucrarea de astăzi este sau nu cea a lui Dumnezeu. Poate că acest lucru este cauzat de gândirea feudală și superstițioasă a oamenilor, care este atât de profundă încât ei au pus de mult superstiția și adevărul, pe Dumnezeu și idolii, în aceeași categorie, fără să le pese să facă deosebirea între aceste lucruri, iar ei par incapabili de a discrimina, în mod clar, chiar după ce-și storc creierii. De aceea, ființele umane s-au oprit pe loc și nu mai înaintează. Toate aceste probleme se ivesc din lipsa modului corect de educație ideologică a oamenilor, ceea ce creează mari greutăți pentru intrarea lor. Ca urmare, oamenii nu simt vreodată vreun interes în lucrarea adevăratului Dumnezeu, ci rămân legați, în mod persistent, de[2] lucrarea omului (cum ar fi aceia pe care ei îi văd ca oameni grozavi), ca și cum ar fi imprimată ca o marcă. Nu sunt acestea ultimele subiecte în care umanitatea ar trebui să intre?

Note de subsol:

1. „Mulțumiți cu soarta lor în viață” indică faptul că oamenii respectă regulile și nu fac nimic care încalcă legile.

2. „Legați, în mod persistent, de” este folosit în mod batjocoritor. Această frază indică faptul că oamenii sunt încăpățânați și refractari, ținând la lucrurile învechite și nedorind să le dea drumul.

Lucrarea și intrarea (2)

Lucrarea și intrarea voastră sunt destul de sărace; omul nu acordă importanță lucrării și este chiar mai neatent cu intrarea. Omul nu le consideră pe acestea drept lecții în care el ar trebui să intre; prin urmare, în experiența lui spirituală, aproape tot ceea ce vede omul înseamnă castele de nisip. Nu vi se cere prea mult din punct de vedere al experienței voastre în lucrare, dar, pentru a fi desăvârșiți de Dumnezeu, ar trebui să-ți înveți lecțiile despre lucrul pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți fi, în curând, după inima lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, cei care au lucrat, au fost numiți lucrători sau apostoli, care se referă la un număr mic de oameni folosiți de Dumnezeu. Totuși, lucrarea despre care Eu vorbesc astăzi, nu se referă doar la acei lucrători sau apostoli; ea este îndreptată către toți cei care urmează să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Poate că există mulți care au un interes scăzut în acest sens, dar, de dragul intrării, ar fi cel mai bine să discutăm acest adevăr.

Atunci când se vorbește despre lucrare, omul crede că lucrarea este de a alerga încoace și încolo pentru Dumnezeu, de a predica peste tot și de a se sacrifica pentru Dumnezeu. Deși această credință este corectă, ea este prea unliaterală; ceea ce Dumnezeu cere de la om nu este doar a călători încoace și încolo pentru Dumnezeu; ci mai degrabă slujirea și alimentarea în interiorul spiritului. Mulți frați și multe surori nu s-au gândit niciodată să lucreze pentru Dumnezeu, chiar după atâția ani de experiență, deoarece, lucrarea concepută de către om, este incompatibilă cu aceea care este cerută de Dumnezeu. De aceea, omul nu are absolut niciun interes în problema lucrării, iar acesta este exact motivul pentru care intrarea omului este, de asemenea, destul de unilaterală. Voi toți ar trebui să începeți a intra, lucrând pentru Dumnezeu, astfel încât să puteți experimenta mai bine toate aspectele sale Aceasta este în ceea ce ar trebui voi să intrați. Lucrarea nu se referă la alergarea încoace și încolo pentru Dumnezeu; ci ridică problema dacă viața omului și ceea ce trăiește omul sunt pe placul lui Dumnezeu. Lucrarea se referă la utilizarea credinței pe care o au oamenii în Dumnezeu și a cunoștințelor pe care le au despre El, pentru a-I fi mărturie lui Dumnezeu și pentru a-i sluji omului. Aceasta este responsabilitatea omului și ceea ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii. Cu alte cuvinte, intrarea voastră este lucrarea voastră; căutați să intrați pe parcursul lucrării voastre pentru Dumnezeu. A-L experimenta pe Dumnezeu nu înseamnă doar capacitatea de a mânca și de a bea cuvântul Lui; mai important, trebuie să puteți să fiți martori pentru Dumnezeu, să-L slujiți, să vă îngrijiți de oameni și să le asigurați nevoile. Aceasta este lucrarea, dar și intrarea voastră; acesta este lucrul pe care fiecare om ar trebui să-l înfăptuiască. Există mulți oameni care se concentrează doar asupra călătoriei încoace și încolo pentru Dumnezeu și asupra predicării peste tot, cu toate acestea, ei își neglijează experiența personală și intrarea în viața spirituală. Acesta este motivul pentru care cei care Îl slujesc pe Dumnezeu devin cei care I se opun. Timp de atât de mulți ani, cei care-L slujesc pe Dumnezeu și se îngrijesc de om, au privit, pur și simplu, lucrarea și predicarea ca intrare și niciunul nu și-a luat propria experiență spirituală ca pe o intrare importantă. Mai degrabă, ei profită de luminarea lucrării Duhului Sfânt pentru a-i învăța pe alții. Când propovăduiesc, ei sunt mult împovărați și primesc lucrarea Duhului Sfânt și, prin aceasta, eliberează glasul Acestuia. În acel moment, cei care lucrează se simt satisfăcuți și mulțumiți de sine, ca și cum lucrarea Duhului Sfânt este propria lor experiență spirituală; ei simt că toate cuvintele pe care le spun, în acea vreme, sunt propria lor ființă și, de asemenea, ca și cum propria lor experiență nu este la fel de clară precum au descris-o ei. În plus, ei nu au nicio bănuială despre ce să spună înainte de a vorbi, însă, când Duhul Sfânt lucrează în ei, aceștia au un flux neîncetat și continuu de cuvinte. După ce ai predicat o dată, în acest fel, simți că statura ta reală nu este la fel de mică pe cât ai crezut tu. După ce Duhul Sfânt lucrează în tine, de mai multe ori, în mod asemănător, atunci tu determini că ai deja statură și crezi, în mod eronat, că lucrarea Duhului Sfânt este propria ta intrare și ființă. Când ai această experiență, în mod constant, devii permisiv cu privire la propria ta intrare. Apoi, devii leneș, fără să observi și fără să acorzi nicio importanță propriei tale intrări. De aceea, când te îngrijești de alții, trebuie să distingi, în mod clar, între statura ta și lucrarea Duhului Sfânt. Acest lucru va facilita mai bine intrarea ta și va aduce mai mult folos experienței tale. Faptul că omul privește lucrarea Duhului Sfânt ca pe propria lui experiență este începutul degenerării omului. Prin urmare, indiferent de datoria pe care o îndepliniți, trebuie să considerați intrarea voastră ca o lecție cheie.

Cineva lucrează pentru a împlini voia lui Dumnezeu, pentru a-i aduce înaintea Lui pe toți cei care sunt după inima Sa, pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu și pentru a-i prezenta omului lucrarea Duhului Sfânt și îndrumarea lui Dumnezeu, prin aceasta, desăvârșind roadele lucrării Lui. Pentru acest motiv, se impune să înțelegeți substanța lucrării. Ca cineva folosit de Dumnezeu, toți oamenii sunt vrednici de a lucra pentru Dumnezeu, adică, toți au ocazia de a fi folosiți de către Duhul Sfânt. Totuși, există un punct pe care trebuie să-l înțelegeți: când omul face lucrarea lui Dumnezeu, el are ocazia să fie folosit de Dumnezeu, dar, ceea ce este spus și cunoscut de om, nu este în întregime statura omului. Puteți doar să ajungeți a vă cunoaște mai bine lipsurile din lucrarea voastră și să primiți o mai mare luminare de la Duhului Sfânt, prin aceasta, permițându-vă să obțineți o mai bună intrare în lucrarea voastră. Dacă omul privește călăuzirea de la Dumnezeu ca pe propria intrare a omului și ca pe ceea ce este inerent în om, nu există niciun potențial pentru ca statura lui să crească. Duhul Sfânt luminează omul, atunci când acesta este într-o stare normală; în astfel de momente, omul confundă adesea luminarea pe care o primește cu propria lui statură din realitate, deoarece Duhul Sfânt luminează în cel mai normal mod: prin folosirea a ceea ce este inerent în interiorul omului. Când omul lucrează și vorbește sau în timpul rugăciunii din devoțiunile sale spirituale, un adevăr va deveni, deodată, clar pentru el. În realitate, totuși, ceea ce vede omul este doar luminarea de către Duhul Sfânt (în mod firesc, aceasta este legată de cooperarea omului) și nu statura reală a omului. După o perioadă de experiență, în care omul întâlnește numeroase greutăți reale, adevărata statură a omului este evidențiată în astfel de circumstanțe. Doar în acel moment, omul descoperă că statura lui nu este atât de mare, iar egoismul, considerațiile personale și lăcomia omului, ies toate la iveală. Numai după câteva cicluri de experiență asemănătoare, mulți dintre cei care sunt treziți în duhurile lor, își dau seama că nu a fost propria lor realitate în trecut, ci o iluminare momentană de la Duhul Sfânt și omul doar primise lumina. Când Duhul Sfânt îl luminează pe om pentru a înțelege adevărul, este, adesea, într-o manieră clară și distinctă, fără să explice cum s-au întâmplat lucrurile or încotro se îndreaptă. Adică, El nu încorporează greutățile omului în această revelație și, mai degrabă, dezvăluie în mod direct adevărul. Când omul întâmpină greutăți în intrare, atunci el încorporează luminarea Duhului Sfânt și aceasta devine experiența reală a omului. De exemplu, o soră necăsătorită vorbește astfel în timpul părtășiei: „Noi nu căutăm slavă și bogăție sau râvnim la fericirea unei iubiri între soț și soție; noi căutăm doar să dedicăm o inimă de puritate și loialitate lui Dumnezeu”. Ea continuă și spune: „Odată ce oamenii se căsătoresc, multe lucruri îi asaltează, iar inima lor de dragoste pentru Dumnezeu nu mai este autentică. Inimile lor sunt mereu preocupate de familia lor și de partenerul lor și, astfel, inimile lor devin mult mai complicate....”. În timp ce ea vorbește, este ca și cum cuvintele pe care le spune sunt ceea ce gândește în inima ei; cuvintele ei sunt răsunătoare și puternice, ca și cum tot ce spune vine din adâncul inimii ei. Ea dorește să se poată dedica pe ea însăși, în întregime, lui Dumnezeu și speră că, frații și surorile asemeni ei, împărtășesc aceeași hotărâre. Se poate spune că hotărârea ta și sentimentul tău de a fi mișcată, în acest moment, vin în întregime din lucrarea Duhului Sfânt. Când se schimbă metoda lucrării lui Dumnezeu, tu ai crescut cu câțiva ani în vârstă; vezi că toate colegele tale de clasă și prietenele de vârsta ta, au soți sau auzi că după ce cutare s-a căsătorit, soțul ei a dus-o să locuiască în oraș, iar ea a obținut un loc de muncă acolo. Când o vezi, inima începe să simtă invidie. Vezi că ea este plină de farmec și elegantă din cap până în picioare; când vorbește, ea are un fler cosmopolit, fără să mai afișeze vreo urmă de bădărană de la țară. Văzând acest lucru, sentimentele se stârnesc în tine. Tu, după ce te-ai sacrificat pentru Dumnezeu în tot acest timp, nu ai o familie sau o carieră și ai făcut față la multă tratare; cu mult timp în urmă, ai intrat în vârsta mijlocie și tinerețea ta s-a scurs în tăcere, ca și cum ai fi fost într-un vis. Ai venit până astăzi, pe toată această cale, însă nu știi unde să te stabilești. În acel moment, te afli într-un vârtej de gânduri, ca și cum ai fi scoasă din minți. Complet singură și incapabilă de a dormi profund, fiindu-ți greu să adormi de-a lungul întregii nopți, tu, înainte să îți dai seama, începi să te gândești la hotărârea ta și la jurămintele tale solemne față de Dumnezeu și la motivul pentru care, chiar și acum, ai decăzut într-o stare atât de jalnică? Fără să îți dai seama, verși lacrimi în tăcere și simți o durere sfâșietoare. Vii înaintea lui Dumnezeu pentru a te ruga și începi să te gândești la intimitatea și apropierea inseparabilă din timpul zilelor tale fericite cu Dumnezeu. Înaintea ochilor tăi se arată scenă după scenă, iar legământul pe care l-ai făcut, în acea zi, îți sună, din nou, în urechi: „Nu este Dumnezeu singurul meu apropiat?”. În acel moment, tu plângi în hohote: „Doamne! Dumnezeu preaiubit! Mi-am dat deja inima, în totalitate, Ție. Doresc să îți fiu făgăduită, pentru totdeauna, Ție și Te voi iubi, nestrămutat, întreaga mea viață...” Doar când te lupți în acea suferință extremă, simți cu adevărat cât de minunat este Dumnezeu și, doar atunci, înțelegi clar: mi-am dat totul lui Dumnezeu cu mult timp în urmă. După o astfel de lovitură, devii mult mai experimentată în această chestiune și vezi că lucrarea Duhului Sfânt, la acel moment, nu este posesiunea omului. În experiențele tale de după aceea, nu mai ești constrânsă în această intrare; este ca și cum cicatricile tale ar fi folosit foarte mult intrării tale. Ori de câte ori întâlnești astfel de împrejurări, îți vei aminti imediat de lacrimile tale din acea zi, ca și cum te-ai fi reunit cu Dumnezeu. Îți este permanent teamă de a nu-ți periclita, din nou, relația cu Dumnezeu și de a nu deteriora atașamentul emoțional (relația normală) dintre tine și Dumnezeu. Aceasta este lucrarea și intrarea ta. Prin urmare, când primiți lucrarea Duhului Sfânt, ar trebui să vă concentrați, în același timp, mai mult pe intrarea voastră, văzând exact care este lucrarea Duhului Sfânt și care este intrarea voastră, precum și să încorporați lucrarea Duhului Sfânt în intrarea voastră, astfel încât, să puteți fi mai bine desăvârșiți de El și să permiteți ca substanța lucrării Duhului Sfânt să fie modelată în voi. În timpul experienței voastre legate de lucrarea Duhului Sfânt, ajungeți să cunoașteți atât pe Duhul Sfânt, cât și pe voi înșivă și, în mijlocul numeroaselor cazuri de suferință extremă, dezvoltați o relație normală cu Dumnezeu, iar relația dintre voi și Dumnezeu devine tot mai apropiată, zi după zi. După nenumărate exemple de emondare și rafinare, voi dezvoltați o adevărată dragoste pentru Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care trebuie să realizați că suferința, lovirea și necazurile nu sunt descurajante; ceea ce este înfricoșător, este a avea doar lucrarea Duhului Sfânt, dar nu și intrarea voastră. Când vine ziua în care lucrarea lui Dumnezeu este terminată, voi veți fi lucrat pentru nimic; deși ați experimentat lucrarea lui Dumnezeu, nu veți fi ajuns să cunoașteți Duhul Sfânt sau să fi avut propria voastră intrare. Luminarea omului de către Duhul Sfânt nu este pentru a susține pasiunea omului; este pentru a deschide o cale de ieșire pentru intrarea omului, precum și de a-i permite omului să ajungă a cunoaște Duhul Sfânt și, de la acesta, să dezvolte o inimă de venerație și adorație pentru Dumnezeu.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Lucrarea și intrarea (1)

De când oamenii au început să pășească pe calea cea dreaptă a vieții, au existat multe lucruri despre care ei rămân nelămuriți. Ei încă sunt complet confuzi în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu și despre cât ar trebui ei să lucreze. Acest lucru se datorează, pe de o parte, abaterii din experiența lor și limitărilor în capacitatea lor de a primi; pe de altă parte, aceasta se datorează faptului că lucrarea lui Dumnezeu nu a adus încă oamenii la această etapă. Deci, toată lumea este nesigură cu privire la cele mai multe probleme spirituale. Nu numai că sunteți nelămuriți în ce ar trebui să intrați; sunteți mai neștiutori cu privire la lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este mai mult decât, pur și simplu, o chestiune de neajunsuri ale voastre: este un cusur extraordinar care aparține tuturor celor din lumea religioasă. Aici se află cheia motivului pentru care oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu și, astfel, acest cusur este un defect obișnuit împărtășit de toți cei care Îl caută. Nicio singură persoană nu L-a cunoscut vreodată pe Dumnezeu sau nu I-a văzut vreodată adevărata față. Acesta este motivul pentru care lucrarea lui Dumnezeu devine la fel de dificilă ca mutarea unui munte sau golirea mării. Câți oameni și-au sacrificat viețile pentru lucrarea lui Dumnezeu; câți au fost izgoniți ca urmare a lucrării Sale; câți, de dragul lucrării Lui, au fost chinuiți până la moarte; câți, cu ochii plini de lacrimi de iubire pentru Dumnezeu, au murit pe nedrept; câți au întâlnit persecuții crude și inumane...? Faptul că aceste tragedii se întâmplă – oare nu este totul din cauza lipsei de cunoaștere a oamenilor despre Dumnezeu? Cum ar putea cineva, care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, să aibă obrazul de a veni înaintea Lui? Cum ar putea cineva, care crede în Dumnezeu și, totuși, Îl persecută, să aibă obrazul de a veni înaintea Lui? Acestea nu sunt exclusiv nepotrivirile celor din cadrul lumii religioase, ci, mai degrabă, sunt obișnuite atât pentru voi, cât și pentru ei. Oamenii cred în Dumnezeu, fără să-L cunoască; doar din acest motiv, ei nu-L venerează pe Dumnezeu și nu se tem de El în inimile lor. Există chiar și cei care, cu mare fast și ceremonie, fac lucrarea pe care o vizualizează ei înșiși în acest curent și o abordează făcând lucrarea lui Dumnezeu potrivit cu propriile lor cerințe și dorințe extravagante. Mulți oameni acționează sălbatic, nerespectându-L pe Dumnezeu și urmându-și propria lor voie. Oare nu sunt acestea întruchipări desăvârșite ale inimilor egoiste ale oamenilor? Nu manifestă acestea elementul excesiv de abundent al înșelăciunii pe care o au oamenii? Oamenii pot fi, într-adevăr, extrem de inteligenți, însă cum pot talentele lor să ia locul lucrării lui Dumnezeu? Într-adevăr, oamenilor poate să le pese de povara lui Dumnezeu, însă ei nu pot acționa prea egoist. Oare faptele oamenilor sunt, într-adevăr, divine? Poate cineva să fie absolut sigur? A-I fi martor lui Dumnezeu, a moșteni slava Sa - acestea înseamnă că Dumnezeu face o excepție și îi ridică pe oameni; cum ar putea ei să fie demni? Lucrarea lui Dumnezeu abia a început, cuvintele Sale abia au început să fie rostite. În acest moment, oamenii se simt bine referitor la ei înșiși; nu ar fi aceasta, pur și simplu, o invitație la umilire? Ei înțeleg mult prea puțin. Chiar și cel mai talentat teoretician, cel mai elocvent orator nu pot descrie întreaga abundență a lui Dumnezeu – cu cât mai puțin puteți voi? Mai bine nu v-ați stabili propria valoare mai sus de cea a cerurilor, ci mai degrabă să vă vedeți ca fiind inferiori celor mai neînsemnați dintre acei oameni raționali care caută să-L iubească pe Dumnezeu. Aceasta este calea pe care veți intra: de a vă vedea ca fiind mai scunzi cu o palmă decât toți ceilalți. De ce să vă considerați atât de sus? De ce să vă estimați atât de sus? Pe calea lungă a vieții, nu ați făcut decât primii pași. Tot ce vedeți este brațul lui Dumnezeu, nu pe Dumnezeu în întregime. Este de datoria voastră să vedeți mai mult din lucrarea lui Dumnezeu, să descoperiți mai mult din ceea ce ar trebui pătruns, pentru că v-ați schimbat prea puțin.

Lucrarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată să prelucreze omul și să transforme firea acestuia, pentru că el are prea multe lipsuri și nu este la înălțimea standardelor stabilite de El. Și astfel, se poate spune că, în ochii lui Dumnezeu, veți fi mereu nou-născuți, care au prea puține dintre elementele care sunt pe placul Lui, deoarece nu sunteți decât creaturi în mâinile lui Dumnezeu. Dacă cineva cade în mulțumirea de sine, nu va fi detestat de Dumnezeu? Faptul că Îl puteți satisface pe Dumnezeu în prezent este discutat în raport cu trupul vostru, dar în comparație cu Dumnezeu, veți fi mereu înfrânți în arenă. Trupul omului nu a cunoscut niciodată victoria. Doar prin lucrarea Sfântului Duh omul are posibilitatea de a dobândi trăsături răscumpărătoare. Într-adevăr, din nenumăratele lucruri ale creației lui Dumnezeu, omul este cel mai mărunt. Deși este stăpânul tuturor lucrurilor, omul este singurul dintre ele care este supus înșelăciunii Satanei, singurul care cade pradă, în nenumărate feluri, corupției lui. Omul nu a deținut niciodată suveranitatea asupra lui însuși. Majoritatea oamenilor trăiesc în locul murdar al Satanei și suferă batjocura lui; el îi tachinează într-un fel și în altul până când ei sunt pe jumătate vii, îndurând tot felul de vicisitudini, tot felul de greutăți în lumea umană. După ce se joacă cu ei, Satana pune capăt destinului lor. Și, astfel, oamenii trăiesc întreaga lor viață într-o uluială haotică și nu se bucură, măcar o dată, de lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru ei, dar, în schimb, sunt vătămați de Satana și lăsați în zdrențe. Astăzi, ei au devenit atât de moleșiți și apatici, încât, pur și simplu, nu au nicio aplecare de a lua cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu au nicio aplecare de a lua cunoștință de lucrarea lui Dumnezeu, experiența lor este sortită să rămână, pentru totdeauna, fragmentată și incompletă, iar intrarea lor va fi, pentru totdeauna, un spațiu gol. În cele câteva mii de ani de când Dumnezeu a venit în lume, nenumărați oameni cu idealuri înalte au fost folosiți de Dumnezeu pentru a face lucrarea Sa de-a lungul a nenumărați ani; dar cei care-I cunosc lucrarea, sunt atât de puțini încât aproape nu există. Pentru acest motiv, un număr imens de oameni își asumă rolul de a I se opune lui Dumnezeu, în același timp în care ei fac lucrarea Sa, deoarece, decât să facă lucrarea lui Dumnezeu, ei, de fapt, fac lucrarea omenească într-o poziție acordată de Dumnezeu. Poate fi aceasta numită lucrare? Cum pot ei intra? Umanitatea a luat harul lui Dumnezeu și l-a îngropat. Din această cauză, de generații încoace, cei care fac lucrarea Lui au puțină intrare. Ei, pur și simplu, nu vorbesc despre cunoașterea lucrării lui Dumnezeu, deoarece ei înțeleg prea puțin din înțelepciunea lui Dumnezeu. Se poate spune că, deși sunt mulți care Îi slujesc lui Dumnezeu, ei nu au reușit să vadă cât de preamărit este El și, de aceea, toți s-au ridicat pe ei înșiși ca pe Dumnezeu pentru ca alții să li se închine.

Timp de atât de mulți ani, Dumnezeu a rămas ascuns în creație; a observat, de-a lungul a atât de multor primăveri și toamne, din spatele unei ceți învăluitoare; a privit în jos, din al treilea Cer, timp de atât de multe zile și nopți; a umblat printre oameni, timp de atât de multe luni și ani. El S-a așezat deasupra tuturor oamenilor, așteptând, în tăcere, timp de atât de multe ierni reci. Nici măcar o dată, El nu S-a arătat nimănui, în mod deschis, nici nu a scos vreun sunet, îndepărtându-Se fără un semn și, la fel de tăcut, întorcându-Se. Cine poate cunoaște adevărata Lui față? El nu i-a vorbit, măcar o dată, omului, niciodată nu i S-a arătat omului. Cât de ușor este pentru oameni să facă lucrarea lui Dumnezeu? Puțin își dau ei seama că, a-L cunoaște pe El este cel mai greu dintre toate lucrurile. Astăzi, Dumnezeu i-a vorbit omului, însă omul nu L-a cunoscut niciodată pe El, deoarece intrarea lui în viață este prea limitată și superficială. Văzuți din perspectiva Lui, oamenii sunt totul nepotriviți să se arate în fața lui Dumnezeu. Ei au prea puțină înțelegere despre Dumnezeu și sunt prea mult înstrăinați de El. Mai mult, inimile cu care ei cred în Dumnezeu, sunt prea complicate, iar ei, pur și simplu, nu poartă chipul lui Dumnezeu în locurile cele mai intime ale inimii lor. Ca rezultat, efortul conștiincios al lui Dumnezeu și lucrarea Sa, la fel ca bucățile de aur îngropate sub nisip, nu pot emite o licărire de lumină. Pentru Dumnezeu, calibrul, motivele și punctele de vedere ale acestor oameni, sunt peste măsură de dezgustătoare. Sărăciți în capacitatea lor de a primi, nesimțitori până la insensibilitate, decăzuți și degenerați, extrem de slugarnici, slabi și fără puterea voinței, ei trebuie să fie conduși așa cum sunt conduși caii și vitele. În ceea ce privește intrarea lor în duh sau intrarea în lucrarea lui Dumnezeu, ei nu acordă nici cea mai mică atenție, neavând nicio iotă de determinare pentru a suferi de dragul adevărului. Nu va fi ușor ca acest tip de persoană să fie făcut complet de către Dumnezeu. Astfel, este vital să abordați din acest unghi intrarea voastră – prin lucrarea și intrarea voastră, vă apropiați, ajungând să cunoașteți lucrarea lui Dumnezeu.

"Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic        

Toți cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sunt aceia care I se împotrivesc lui Dumnezeu

A înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu, ce efect trebuie să aibă aceasta în oameni și voia lui Dumnezeu față de oameni, este ceea ce ar trebui să realizeze fiecare om care Îl urmează pe Dumnezeu. Acum, ceea ce lipsește tuturor oamenilor este cunoașterea lucrării lui Dumnezeu. Omul nici nu cuprinde, nici nu înțelege exact ce constituie faptele lui Dumnezeu în om, toată lucrarea lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu de la crearea lumii. Această inadecvare nu este întâlnită doar în lumea religioasă, ci mai mult în toți cei ce cred în Dumnezeu. Când vine ziua în care Îl vezi pe Dumnezeu cu adevărat și pricepi înțelepciunea lui Dumnezeu; când vezi toate faptele lui Dumnezeu și recunoști ceea ce este Dumnezeu și ce are El; când vezi abundența Lui, înțelepciunea, minunăția și întreaga Sa lucrare în oameni, atunci vei fi ajuns la o credință de succes în Dumnezeu. Când se spune despre Dumnezeu că este atotcuprinzător și plin de abundență, ce se înțelege prin atotcuprinzător? Și ce se înțelege prin abundență? Dacă nu înțelegi, nu te poți considera un credincios al lui Dumnezeu. De ce spun că cei din lumea religioasă nu cred în Dumnezeu și sunt răufăcători, la fel ca diavolul? Atunci când spun că sunt răufăcători, este pentru că ei nu înțeleg voia lui Dumnezeu și nu-I văd înțelepciunea. Dumnezeu nu le revelează niciodată lucrarea Lui; sunt oameni orbi care nu văd faptele lui Dumnezeu. Sunt aceia părăsiți de Dumnezeu și care nu beneficiază deloc de grija și protecția lui Dumnezeu, cu atât mai puțin de lucrarea Duhului Sfânt. Aceia fără lucrarea lui Dumnezeu sunt răufăcători și stau împotriva lui Dumnezeu. Aceia care eu spun că sunt împotriva lui Dumnezeu sunt aceia care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, aceia care Îl recunosc prin cuvinte goale, dar cu toate acestea, nu Îl cunosc, aceia care Îl urmează pe Dumnezeu, dar, cu toate acestea, nu Îl ascultă și aceia care se desfată în harul lui Dumnezeu, dar, cu toate acestea, nu Îi pot fi martori. Fără o înțelegere a scopului lucrării lui Dumnezeu și a lucrării lui Dumnezeu în oameni, oamenii nu pot fi în acord cu inima lui Dumnezeu și nu Îi pot fi martori lui Dumnezeu. Motivul pentru care oamenii se împotrivesc lui Dumnezeu își are originea, pe de o parte, în firea stricată a oamenilor și, pe de altă parte, în ignoranța față de Dumnezeu și lipsa de înțelegere a principiilor lucrării lui Dumnezeu și a voii Lui față de oameni. Aceste două aspecte se îmbină într-o istorie a împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu. Cei începători în credință se împotrivesc lui Dumnezeu pentru că o astfel de împotrivire este în natura lor, în timp ce, împotrivirea față de Dumnezeu a celor care au mulți ani în credință rezultă din ignoranța lor față de Dumnezeu, pe lângă firea lor stricată. Înainte ca Dumnezeu să devină trup, măsura după care se constata dacă un om se împotrivea lui Dumnezeu, era dacă ținea legile lăsate de Dumnezeu din cer. De exemplu, în Epoca Legii, cei care nu țineau legile lui Iahve erau aceia care se împotriveau lui Dumnezeu; cei care furau jertfele lui Iahve și cei care se opuneau celor plăcuți de Iahve, erau aceia care se împotriveau lui Dumnezeu și erau uciși cu pietre; cei care nu își respectau tatăl sau mama și cei care loveau sau blestemau pe cineva erau aceia care nu păzeau legile. Și toți aceia care nu păzeau legile lui Iahve erau aceia care I se împotriveau. În Epoca Harului, situația s-a schimbat: oricine se opunea lui Isus, se opunea lui Dumnezeu și cei care nu ascultau cuvintele rostite de Isus erau aceia care se opuneau lui Dumnezeu. În această epocă, a devenit tot mai clar definit și mai real ce înseamnă „împotrivirea față de Dumnezeu”. Pe când Dumnezeu nu devenise încă trup, măsura împotrivirii oamenilor față de Dumnezeu se stabilea în funcție de faptul dacă oamenii se închinau și apelau la Dumnezeul invizibil din ceruri. Definiția „împotrivirii față de Dumnezeu” la acea vreme, nu era atât de reală, pentru că oamenii nu Îl puteau vedea pe Dumnezeu, nici nu puteau cunoaște imaginea lui Dumnezeu sau cum a lucrat sau a vorbit El. Oamenii nu aveau nicio concepție cu privire la Dumnezeu și credința lor în Dumnezeu era una nedeslușită, pentru că El nu Se arătase oamenilor. Prin urmare, Dumnezeu nu a condamnat oamenii și nu a cerut mult de la ei, indiferent cum credeau aceștia în Dumnezeu în imaginația lor, pentru că ei nu puteau să Îl vadă deloc pe Dumnezeu. Când Dumnezeu devine trup și vine să lucreze printre oameni, cu toții Îl văd pe Dumnezeu, Îi aud cuvintele și văd faptele lui Dumnezeu în trup. La acea vreme, toate concepțiile oamenilor se transformau în nimic. Cât despre cei care Îl văd pe Dumnezeu arătându-Se în trup, toți cei care au supunere în inimi, nu vor fi condamnați, în timp ce aceia care se opun dinadins Lui vor fi considerați adversari ai lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt antihriști și sunt dușmani care se opun intenționat lui Dumnezeu. Cei care au concepții cu privire la Dumnezeu, dar cu toate acestea ascultă cu bucurie, nu vor fi condamnați. Dumnezeu condamnă omul pe baza intențiilor și acțiunilor lui, niciodată pentru gândurile și ideile lui. Dacă omul ar fi fost condamnat pe o astfel de bază, atunci nici unul nu ar putea scăpa din mâinile pline de urgie ale lui Dumnezeu. Aceia care se împotrivesc în mod deliberat Dumnezeului întrupat, vor fi pedepsiți pentru neascultarea lor. Împotrivirea lor deliberată față de Dumnezeu vine din concepțiile lor față de El, care duc la tulburarea lucrării lui Dumnezeu. Astfel de oameni opun rezistență și distrug lucrarea lui Dumnezeu cu bună știință. Ei nu au doar concepții despre Dumnezeu, dar și fac acele lucruri care tulbură lucrarea Lui, motiv pentru care astfel de oameni vor fi condamnați. Aceia care nu se angajează într-o tulburare deliberată a lucrării, nu vor fi condamnați ca și păcătoși, pentru că ei sunt capabili să asculte în mod intenționat și să nu cauzeze perturbare și tulburare. Astfel de oameni nu vor fi condamnați. Cu toate acestea, atunci când oamenii au experimentat mulți ani lucrarea lui Dumnezeu, dacă încă nutresc propriile concepții despre Dumnezeu și rămân incapabili să cunoască lucrarea Dumnezeului întrupat și, în ciuda multor ani de experiență, ei continuă să țină strâns de multe concepții despre Dumnezeu și încă nu sunt capabili să ajungă să Îl cunoască, atunci chiar dacă nu cauzează nicio problemă prin multele lor concepții despre Dumnezeu în inima lor și chiar dacă astfel de concepții nu se ivesc, astfel de oameni nu sunt de folos lucrării lui Dumnezeu. Ei nu sunt capabili să predice Evanghelia sau să Îi fie martori lui Dumnezeu; astfel de oameni nu sunt buni de nimic și sunt imbecili. Pentru că nu Îl cunosc pe Dumnezeu și sunt incapabili să renunțe la concepțiile lor despre Dumnezeu, ei sunt condamnați. Se poate spune astfel: Nu este neobișnuit pentru cei noi în credință să aibă concepții despre Dumnezeu sau să nu cunoască nimic despre El, dar este anormal pentru aceia care au crezut mulți ani și au experimentat mult din lucrarea lui Dumnezeu să aibă astfel de concepții și, cu atât mai mult ca astfel de oameni să nu aibă cunoaștere despre Dumnezeu. Rezultatul unei astfel de stări anormale este condamnarea unor astfel de oameni. Astfel de oameni anormali nu sunt buni de nimic; sunt aceia care se împotrivesc cel mai mult lui Dumnezeu și care s-au bucurat în zadar de harul lui Dumnezeu. Toți oamenii de acest fel vor fi eliminați la sfârșit!

Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu sunt aceia care se opun lui Dumnezeu și, chiar mai mult, aceia care sunt conștienți de scopul lucrării lui Dumnezeu, dar nu caută să-L mulțumească pe Dumnezeu. Cei care citesc Biblia în bisericile mari, recită Biblia în fiecare zi și, totuși, niciunul nu înțelege scopul lucrării lui Dumnezeu. Niciunul nu este capabil să-L cunoască pe Dumnezeu; mai mult, niciunul nu este în concordanță cu inima lui Dumnezeu. Toți sunt oameni netrebnici, ticăloși, fiecare crezându-se la înălțime ca să-L învețe pe Dumnezeu. Deși ei flutură numele lui Dumnezeu, ei I se opun voit. Cu toate că ei se denumesc credincioși ai lui Dumnezeu, ei sunt cei care mănâncă trupul și beau sângele omului. Toți astfel de oameni sunt diavoli care devorează sufletul omului, demoni șefi care îi tulbură intenționat pe cei care încearcă să umble pe calea cea dreaptă, și obstacole în calea celor care Îl caută pe Dumnezeu. Cu toate că ei au „un trup robust”, cum vor ști adepții lor că ei sunt antihriști care îi conduc pe oameni contra lui Dumnezeu? Cum vor ști ei că aceștia sunt diavoli vii care caută, pentru un scop anume, suflete ca să le devoreze? Aceia care se cinstesc singuri înaintea lui Dumnezeu sunt cei mai josnici dintre oameni, în timp ce aceia care se smeresc sunt cei mai demni de cinste. Și aceia care cred că știu lucrarea lui Dumnezeu și proclamă lucrarea lui Dumnezeu altora în sunet de fanfară în timp ce ochii le sunt ațintiți asupra Lui – aceștia sunt cei mai ignoranți oameni. Astfel de oameni sunt aceia fără mărturia lui Dumnezeu și aceia care sunt aroganți și îngâmfați. Aceia care cred că au prea puține cunoștințe despre Dumnezeu în ciuda experienței lor reale și a cunoștințelor practice despre Dumnezeu, sunt cei mai iubiți de El. Astfel de oameni au o mărturie adevărată și pot fi cu adevărat desăvârșiți de Dumnezeu. Aceia care nu înțeleg voia lui Dumnezeu sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care înțeleg voia lui Dumnezeu, dar nu practică adevărul sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu, dar merg împotriva substanței cuvintelor lui Dumnezeu, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care au concepții despre Dumnezeul întrupat și se răzvrătesc intenționat, sunt adversarii lui Dumnezeu; aceia care Îl judecă pe Dumnezeu, sunt adversarii lui Dumnezeu; și oricine nu este capabil să Îl cunoască pe Dumnezeu și să Îi fie martor, este adversarul lui Dumnezeu. Așa că, ascultați îndemnul meu: Dacă aveți cu adevărat credința să umblați pe această cărare, atunci continuați să o urmați. Dacă nu puteți să vă abțineți de la a vă împotrivi lui Dumnezeu, atunci mai bine vă întoarceți până nu e prea târziu. Altfel, se prevestesc lucruri mai degrabă rele decât bune, pentru că natura voastră e prea stricată. Nu aveți nici un pic de loialitate sau ascultare sau o inimă care însetează după dreptate și adevăr. Și nu aveți nici un strop de dragoste pentru Dumnezeu. S-ar putea spune că starea voastră înaintea lui Dumnezeu este în totală dezordine. Nu reușiți să vă păziți ceea ce ar trebui sau să vorbiți ceea ce ar trebui. Nu sunteți capabili să puneți în practică ceea ce ar trebui și nu sunteți capabili să îndepliniți rolul pe care ar trebui. Nu aveți loialitatea, conștiința, ascultarea sau fermitatea care ar trebui. Nu ați îndurat suferința pe care ar trebui să o îndurați și nu aveți credința care ar trebui. Sunteți lipsiți total de orice merit; aveți respectul de sine necesar pentru a continua să trăiți? Vă spun că e mai bine pentru voi să închideți ochii pentru odihna veșnică, scutindu-L astfel pe Dumnezeu de grija pentru voi și să sufere de dragul vostru. Credeți în Dumnezeu, dar nu Îi cunoașteți voia; mâncați și beți cuvintele lui Dumnezeu, dar nu sunteți capabili să țineți poruncile lui Dumnezeu. Credeți în Dumnezeu, dar nu Îl cunoașteți și trăiți ca și cum nu ați avea un scop la care să năzuiți. Nu aveți nicio valoare și nu aveți niciun scop. Trăiți ca oameni, dar nu aveți nicio conștiință, integritate sau cea mai mică credibilitate. Cum puteți fi considerați oameni? Credeți în Dumnezeu, dar Îl înșelați. Mai mult, luați banii lui Dumnezeu și mâncați din jertfele Lui, dar, la sfârșit, nu arătați nicio apreciere pentru sentimentele lui Dumnezeu sau conștiință față de Dumnezeu. Nu puteți îndeplini nici cea mai neînsemnată dintre poruncile lui Dumnezeu. Prin urmare, cum puteți fi considerați oameni? Mâncarea pe care o mâncați și aerul pe care îl respirați vin de la Dumnezeu, vă bucurați de harul Său, dar, la final, nu aveți nici cea mai mică cunoștință despre Dumnezeu. Dimpotrivă, ați devenit nefolositori care I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu sunteți atunci niște dobitoace cu nimic mai bune decât un câine? Care dintre animale este mai rău decât voi?

Acei pastori și bătrâni care stau la amvon învățând oamenii, sunt adversarii lui Dumnezeu și aliații lui Satana; aceia dintre voi care nu stați la amvon învățând oamenii nu ați fi adversarii și mai mari ai lui Dumnezeu? Mai mult, nu sunteți în înțelegere cu Satana? Aceia care nu înțeleg scopul lucrării lui Dumnezeu, nu știu cum să fie în acord cu inima lui Dumnezeu. Cu certitudine, nu poate fi adevărat pentru aceia care înțeleg scopul lucrării Lui? Lucrarea lui Dumnezeu nu e greșită niciodată; mai degrabă căutarea omului e defectuoasă. Nu cumva acei degenerați, care se împotrivesc voit lui Dumnezeu, sunt mai cumpliți și răuvoitori decât acei pastori și bătrâni? Mulți sunt cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu și, printre acei oameni mulți, există diferite tipuri de împotrivire față de Dumnezeu. La fel cum există tot felul de credincioși, există și tot felul de împotrivitori față de Dumnezeu, fiecare diferit de celălalt. Niciunul din aceia care nu recunosc clar scopul lucrării lui Dumnezeu nu poate fi mântuit. Indiferent de modul în care omul poate să se fi împotrivit lui Dumnezeu în trecut, atunci când omul ajunge să înțeleagă scopul lucrării lui Dumnezeu și își dedică eforturile în scopul satisfacerii lui Dumnezeu, păcatele lui de dinainte vor fi șterse complet de către Dumnezeu. Atâta timp cât omul caută și practică adevărul, Dumnezeu nu va ține minte ceea ce a făcut acesta. Mai degrabă, Dumnezeu justifică omul pe baza practicării adevărului de către acesta. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Înainte ca omul să-L fi văzut pe Dumnezeu sau să fi experimentat lucrarea Lui, indiferent de cum acționează omul față de Dumnezeu, El nu Își aduce aminte. Cu toate acestea, odată ce omul L-a văzut pe Dumnezeu și a experimentat lucrarea Lui, toate faptele și acțiunile omului sunt scrise în „cronici” de către Dumnezeu, pentru că omul L-a văzut pe Dumnezeu și a trăit în lucrarea Lui.

Când omul a văzut cu adevărat ce are Dumnezeu și ce este El, a văzut supremația Lui și a ajuns să cunoască cu adevărat lucrarea lui Dumnezeu și, mai mult, atunci când vechea fire a omului se schimbă, atunci omul își va fi înlăturat complet firea răzvrătită care se împotrivește lui Dumnezeu. Se poate spune că fiecare om s-a împotrivit odată lui Dumnezeu și fiecare om s-a răzvrătit odată împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă intenționezi să Îl asculți pe Dumnezeu întrupat și, de acolo înainte, să satisfaci inima lui Dumnezeu cu loialitatea ta, să practici adevărul care ar trebui, să îți îndeplinești datoria așa cum ar trebui și să păzești regulile care ar trebui, atunci ești unul care e gata să își dea la o parte răzvrătirea pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și unul care poate fi desăvârșit de Dumnezeu. Dacă ar trebui să refuzi să realizezi ce greșeli faci și nu ai o inimă de pocăință; dacă persiști în căile tale de răzvrătire și nu ai deloc o inimă care să lucreze cu Dumnezeu și să Îl mulțumească pe Dumnezeu, atunci ești un nebun îndărătnic care va fi pedepsit cu siguranță și nu va fi niciodată desăvârșit de Dumnezeu. Dacă așa stau lucrurile, tu ești dușmanul lui Dumnezeu, azi și mâine, și vei rămâne dușmanul lui Dumnezeu în ziua ce vine; vei fi veșnic un adversar al lui Dumnezeu și dușmanul lui Dumnezeu. Cum ar putea Dumnezeu să te elibereze? Este în natura omului să se împotrivească lui Dumnezeu, dar omul nu poate căuta intenționat „secretele” împotrivirii față de Dumnezeu pentru că a-și schimba natura este o sarcină de nedepășit. Dacă aceasta este situația, ar fi mai bine să te îndepărtezi până nu e prea târziu, ca mustrarea să nu devină tot mai aspră în viitor și ca natura ta sălbatică să nu iasă la iveală și să devină de nestăpânit, până când trupul tău de carne va fi eliminat de Dumnezeu, la final. Crezi în Dumnezeu pentru a fi binecuvântat; dacă, la final, doar nenorocirea s-ar abate asupra ta, nu s-ar merita osteneala. Vă îndemn mai bine să vă faceți un alt plan; orice alt exercițiu ar fi mai bun decât credința voastră în Dumnezeu. Cu siguranță există și alte cărări pe lângă aceasta? Nu ați continua să trăiți la fel fără să căutați adevărul? De ce să trăiți astfel, împotrivindu-vă lui Dumnezeu?

A avea o fire neschimbată înseamnă a fi în vrăjmășie cu Dumnezeu

După câteva mii de ani de corupție, omul a devenit insensibil și stupid, un demon care I se împotrivește lui Dumnezeu, în măsura în care răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu a fost documentată în cărțile de istorie și nici măcar omul însuși nu este capabil să dea socoteală despre comportamentul lui răzvrătit – căci omul a fost profund corupt de Satana și a fost dus pe cărări greșite de Satana, încât nu știe unde să se întoarcă. Chiar și astăzi omul Îl trădează pe Dumnezeu: când omul Îl vede pe Dumnezeu, Îl trădează și, când nu Îl poate vedea, chiar și atunci Îl trădează. Sunt chiar unii care, după ce au fost martori la blestemele și mânia lui Dumnezeu, tot Îl trădează.

Ar trebui să îți menții devotamentul față de Dumnezeu

Cum lucrează Sfântul Duh în cadrul bisericii acum? Ai o pricepere privind aceasta? Care sunt cele mai mari dificultăți ale fraților și surorilor? Ce le lipsește cel mai mult? În prezent, există anumiți oameni care sunt pesimiști în mijlocul încercărilor, iar unii dintre ei chiar se și plâng, și unii nu mai merg înainte pentru că Dumnezeu nu mai vorbește. Oamenii nu au intrat pe calea dreaptă a credinței în Dumnezeu. Ei nu pot trăi independent și nu își pot menține propria viață spirituală. Există anumiți oameni care urmează, caută cu energie și sunt dispuși să practice când vorbește Dumnezeu. Dar când Dumnezeu nu vorbește, ei nu mai merg înainte. Oamenii încă nu au înțeles voia lui Dumnezeu din inimile lor și ei nu au automat dragoste pentru Dumnezeu; urmarea lui Dumnezeu din trecut era deoarece ei erau forțați. Acum există niște oameni care sunt sătui de lucrarea lui Dumnezeu. Nu sunt ei în pericol? Mulți oameni sunt într-o stare în care doar fac față. Deși mănâncă și beau cuvintele lui Dumnezeu și se roagă la El, totul este cu jumătate de inimă. Ei nu au motivația pe care au avut-o odată, iar majoritatea oamenilor nu sunt interesați de lucrarea lui Dumnezeu de rafinare și desăvârșire. Este ca și cum nu au niciodată o motivație internă, iar când sunt copleșiți de fărădelegi ei nu se simt datori față de Dumnezeu, nici nu regretă. Ei nu urmăresc adevărul sau părăsesc biserica. Ei urmăresc doar plăceri temporare. Acesta este cel mai stupid tip de idiot! Când vine momentul, ei toți vor fi izgoniți și niciunul nu va fi mântuit! Crezi că dacă cineva a fost salvat o dată, va fi întotdeauna salvat? Aceasta înseamnă doar să încerci să-i păcălești pe oameni! Toți aceia care nu urmăresc intrarea în viață vor fi mustrați. Majoritatea oamenilor nu au niciun interes în a intra în viață, în viziuni sau în punerea adevărului în practică. Ei nu urmăresc intrarea și cu siguranță nu urmăresc să intre mai profund. Nu se ruinează oare pe ei înșiși? Chiar acum, există o parte din oameni ale căror condiții devin din ce în ce mai bune. Cu cât lucrează mai mult Duhul Sfânt, cu atât au mai multă încredere și cu cât experimentează mai mult, cu atât simt misterul profund al lucrării lui Dumnezeu. Cu cât intră mai profund, cu atât mai mult înțeleg. Ei simt că iubirea lui Dumnezeu este atât de mare și se simt stabili și luminați în interior. Ei au o înțelegere a lucrării lui Dumnezeu. Aceștia sunt oamenii în care lucrează Duhul Sfânt. Unii oameni spun: „Deși nu există noi cuvinte de la Dumnezeu, trebuie încă să caut să merg mai profund în adevăr, trebuie să fiu sincer despre totul din experiența mea actuală și să intru în realitatea cuvintelor lui Dumnezeu.” Acest tip de persoană are lucrarea Duhului Sfânt. Deși Dumnezeu nu Își arată chipul și este ascuns vederii fiecărei persoane și nu rostește niciun cuvânt și există momente când oamenii experimentează niște rafinare interioară, totuși Dumnezeu nu i-a părăsit complet pe oameni. Dacă nu poți menține adevărul pe care ar trebui să-l îndeplinești, atunci nu vei avea lucrarea Duhului Sfânt. În timpul perioadei de rafinare, perioadei în care Dumnezeu care nu se arată pe Sine Însuși, dacă nu ai încredere și te faci mic de frică, dacă nu te concentrezi pe experimentarea cuvintelor Lui, aceasta înseamnă fuga de lucrarea lui Dumnezeu. Mai târziu, vei fi izgonit. Aceia care nu caută să intre în cuvântul lui Dumnezeu nu au cum să mărturisească ferm pentru El. Oamenii care sunt capabili să fie martori ai lui Dumnezeu și să-I satisfacă voia se bazează complet pe voința lor de a urmări cuvintele lui Dumnezeu. Lucrarea pe care o îndeplinește Dumnezeu în oameni este, în primul rând, pentru a le permite să dobândească adevărul. Urmărirea vieții de către tine este pentru a te desăvârși – totul este pentru a te face potrivit pentru ca Dumnezeu să te folosească. Tot ceea ce cauți acum este auzirea unor taine, ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, desfătarea ochilor tăi, privirea a ceva nou sau vederea înclinației care există și satisfacerea curiozității tale. Dacă aceasta este intenția din inima ta, nu ai cum să îndeplinești cerinț‏ele lui Dumnezeu. Aceia care nu caută adevărul nu pot urma până la capăt. În momentul de față, nu este Dumnezeu cel care nu face ceva – oamenii sunt cei care nu cooperează pentru că sunt sătui de lucrarea Sa. Ei vor doar să audă cuvintele binecuvântării Lui și nu sunt dispuși să audă cuvintele judecăț‏ii și mustrării Lui. Care este motivul pentru aceasta? Este deoarece dorința oamenilor de a dobândi binecuvântări nu a fost îndeplinită și ei sunt pesimiști și slabi. Nu este Dumnezeu Cel care dinadins nu le permite oamenilor să-L urmeze și El nu trimite în mod intenționat lovituri omenirii. Oamenii sunt negativi și slabi doar pentru că intențiile lor sunt nepotrivite. Dumnezeu este Dumnezeul care dă viață omului și El nu poate duce omul la moarte. Negativitatea, slăbiciunea și retragerea oamenilor sunt toate cauzate de ei înșiși.

Lucrarea actuală a lui Dumnezeu le aduce oamenilor o anumită rafinare și doar aceia care își pot menține poziția în mijlocul acestei rafinări vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent cum El se ascunde pe Sine Însuși, fără a vorbi sau a lucra, tot poți să cauți cu vigoare. Chiar dacă Dumnezeu a zis că te va respinge, tu tot l-ai urma. Aceasta înseamnă să dai mărturie fermă pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu se ascunde pe Sine Însuși de la tine și tu nu Îl mai urmezi, este aceasta a da mărturie fermă pentru Dumnezeu? Dacă oamenii nu pătrund într-adevăr, ei nu au cu adevărat statură și când ei într-adevăr dau de o încercare mare, se împiedică. Dumnezeu nu vorbește în momentul de față sau ceea ce face El nu se potrivește cu propriile tale noțiuni, deci nu ești în regulă. Dacă Dumnezeu s-ar comporta acum conform noțiunilor tale, dacă El ți-ar satisface voia și tu ai fi în stare să te ridici și să urmărești cu energie, atunci din ce ai trăi tu de fapt? Spun că există mulți oameni care trăiesc cu totul bazându-se pe curiozitatea umană! Ei nu au absolut deloc o inimă adevărată de urmărire. Toți aceia care nu urmăresc intrarea în adevăr, ci se bazează pe curiozitatea lor în viață sunt oameni vrednici de dispreț în pericol! Diferitele tipuri de lucrări ale lui Dumnezeu sunt toate pentru a desăvârși omenirea. Totuși, oamenii sunt întotdeauna curioși, le place să întrebe despre zvonuri, sunt preocupați cu ce se întâmplă în străinătate – ce se întâmplă în Israel, dacă a fost un cutremur în Egipt – ei caută întotdeauna niște lucruri noi, ciudate pentru a-și satisface dorințele lor egoiste. Ei nu urmăresc viața, nici nu urmăresc să fie desăvârșiți. Ei caută doar ca ziua lui Dumnezeu să sosească mai curând pentru ca visul lor frumos să fie realizat și dorințele lor extravagante să fie împlinite. Acest tip de persoană nu este practică – este o persoană cu o perspectivă nepotrivită. Urmărirea adevărului este baza credinței omenirii în Dumnezeu. Dacă oamenii nu urmăresc intrarea în viață, dacă ei nu caută să-L satisfacă pe Dumnezeu, atunci ei vor fi supuși pedepsei. Aceia care trebuie pedepsiți sunt cei care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în timpul perioadei de lucru a lui Dumnezeu.

Cum ar trebui să coopereze oamenii cu Dumnezeu în timpul acestei etape a lucrării Sale? În prezent, Dumnezeu testează oamenii. El nu rostește un cuvânt; El se ascunde pe Sine Însuși și nu contactează direct oamenii. Din afară, pare că El nu lucrează, dar adevărul este că El încă lucrează în interiorul omului. Oricine urmărește intrarea în viață și are o viziune pentru propria sa urmărire a vieții, nu are dubii, chiar dacă nu înțelege complet lucrarea lui Dumnezeu. În mijlocul încercărilor, chiar și când nu știi ce vrea să facă Dumnezeu și ce lucrare vrea să îndeplinească, ar trebui să știi că intențiile lui Dumnezeu pentru omenire sunt întotdeauna bune. Dacă Îl urmărești cu o inimă sinceră, El nu te va părăsi niciodată, iar în final te va desăvârși cu siguranță și va duce oamenii la o destinație potrivită. Indiferent cum testează Dumnezeu oamenii în prezent, va exista o zi când El va oferi oamenilor un rezultat potrivit și le va da o răsplată potrivită pe baza a ceea ce au făcut. Dumnezeu nu va duce oamenii la un anume punct, iar apoi doar să îi dea deoparte și să îi ignore. Aceasta este deoarece El este un Dumnezeu credincios. În această etapă, Duhul Sfânt face lucrarea de rafinare. Rafinează fiecare persoană. În pașii de lucru a încercării de moarte și a încercării de mustrare, rafinarea din acel moment era doar rafinare prin cuvinte. Pentru ca oamenii să experimenteze lucrarea lui Dumnezeu, ei trebuie să înțeleagă mai întâi lucrarea Lui actuală și să înțeleagă cum ar trebui să coopereze omenirea. Aceasta reprezintă ceva ce ar trebui să înțeleagă toată lumea. Indiferent ce face Dumnezeu, chiar dacă este rafinare sau dacă El nu vorbește, fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu nu se potrivește cu concepțiile omenirii. Acestea se destramă toate și se destramă prin concepțiile oamenilor. Aceasta este lucrarea Sa. Dar trebuie să crezi că atunci când lucrarea lui Dumnezeu ajunge la un anumit stadiu, indiferent de orice, El nu va omorî toată omenirea. El oferă și promisiuni și binecuvântări omenirii și toți cei care Îl urmăresc vor putea să dobândească binecuvântarea Lui, în timp ce aceia care nu o fac, vor fi izgoniți de Dumnezeu. Aceasta depinde de urmărirea ta. Orice ar fi, trebuie să crezi că atunci când lucrarea lui Dumnezeu este încheiată, fiecare persoană va avea o destinație potrivită. Dumnezeu a oferit omenirii aspirații frumoase, dar dacă ei nu urmăresc, nu le pot dobândi. Ar trebui să poți vedea asta acum – rafinarea și mustrarea lui Dumnezeu este lucrarea Sa, dar pentru oameni, ei trebuie să urmărească o schimbare a firii tot timpul. În experiența ta practică, trebuie mai întâi să știi cum să mănânci și să bei cuvintele lui Dumnezeu și să găsești lucrul pe care să-l pătrunzi și lipsurile tale din cadrul cuvintelor Lui și să cauți intrare în experiența ta practică. Ia partea din cuvintele lui Dumnezeu care ar trebui pusă în practică și încearcă să o practici. Mâncarea și băutul cuvintelor lui Dumnezeu este un aspect, viața bisericii trebuie de asemenea menținută, trebuie să ai o viață spirituală normală și să fii în stare să predai toate stările tale actuale lui Dumnezeu. Indiferent cum se schimbă lucrarea Sa, viața ta spirituală ar trebui să rămână normală. O viață spirituală poate menține intrarea ta corespunzătoare. Indiferent ce face Dumnezeu, vei putea să-ți continui viața spirituală în mod neîntrerupt și să-ți îndeplinești datoria. Aceasta este ceea ce oamenii ar trebui să facă. Toate acestea sunt lucrarea Duhului Sfânt, dar pentru cei cu o condiție normală înseamnă a fi desăvârșit. Pentru cei cu o condiție anormală este o încercare. În etapa actuală a lucrării de rafinare a Duhului Sfânt, unii oameni spun că lucrarea lui Dumnezeu este atât de mare și că oamenii au mare nevoie de rafinare, altfel statura lor ar fi prea mică și ei nu ar avea cum să atingă voia lui Dumnezeu. Totuși, pentru cei cu o condiție care nu este bună, devine un motiv pentru a nu-L urmări pe Dumnezeu și un motiv pentru a nu participa la adunări sau a mânca și bea cuvântul lui Dumnezeu. În lucrarea lui Dumnezeu, indiferent ce face El sau ce se schimbă, cel puțin oamenii trebuie să mențină o viață spirituală normală. Poate că nu ai fost slab în actuală etapă a vieții tale spirituale, dar tot nu ai dobândit multe; nu ai cules foarte mult. În acest gen de circumstanțe tot trebuie să urmezi regulile; trebuie să respecți aceste reguli astfel încât să nu suferi pierderi în viața ta și astfel încât să satisfaci voia lui Dumnezeu. Dacă viața ta spirituală nu este normală, nu poți înțelege lucrarea actuală a lui Dumnezeu; simți întotdeauna că este complet incompatibilă cu propriile tale noțiuni și ești dispus să Îl urmezi, dar îți lipsește motivația internă. Deci indiferent ce face Dumnezeu în prezent, oamenii trebuie să coopereze. Dacă oamenii nu cooperează Duhul Sfânt nu își poate face lucrarea, iar dacă oamenii nu au o dorință de a coopera, ei nu pot dobândi lucrarea Duhului Sfânt. Dacă dorești să ai lucrarea Duhului Sfânt în interiorul tău și vrei să dobândești aprobarea lui Dumnezeu, trebuie să îți menții devotamentul inițial în fața lui Dumnezeu. Acum, nu este necesar ca tu să ai o înțelegere mai profundă, o teorie mai înaltă sau mai multe lucruri – tot ceea ce ți se cere este să respecți cuvântul lui Dumnezeu pe fundamentul original. Dacă oamenii nu cooperează cu Dumnezeu și nu urmăresc pătrunderea mai profundă, Dumnezeu le va lua ceea ce aveau odată. În interior, oamenii sunt întotdeauna lacomi pentru confort și s-ar bucura mai degrabă de ceea ce este deja disponibil. Ei vor să dobândească promisiunile lui Dumnezeu fără a plăti niciun preț. Acestea sunt gândurile extravagante din interiorul omenirii. Dobândirea vieții însăși fără a plăti niciun preț – ce lucru a fost vreodată așa ușor? Când cineva crede în Dumnezeu și caută să intre în viață și caută o schimbare a firii sale, acesta trebuie să plătească un preț și să dobândească o stare în care ei Îl vor urma întotdeauna pe Dumnezeu indiferent ce face El. Aceasta este ceva ce trebuie să facă oamenii. Chiar dacă urmezi toate acestea ca regulă, trebuie să te ții de ea și indiferent cât de grele sunt încercările, nu poți renunț‏a la relaț‏ia ta normală cu Dumnezeu. Ar trebui să te poți ruga, să îți menții viața de biserică și să stai cu frații și surorile. Când Dumnezeu te încearcă, ar trebui să continui să cauți adevărul. Aceasta este cerința minimă pentru o viață spirituală. Întotdeauna să ai o inimă ce caută și se străduiește să coopereze, aplicând întreaga ta energie – poate aceasta să fie făcută? Pe această bază, discernământul și intrarea în realitate va fi ceva ce poți obține. Este ușor să accepți cuvântul lui Dumnezeu când propria ta stare este normală și când nu îți este greu să practici adevărul și simți că lucrarea lui Dumnezeu este mare. Dar dacă condiția ta este slabă, indiferent cât de mare este lucrarea lui Dumnezeu și indiferent cât de frumos vorbește cineva, nu vei da importanță. Când condiția unei persoane nu este normală, Dumnezeu nu poate lucra în aceasta și ea nu poate obține schimbări ale firii sale.

Dacă oamenii nu au încredere, nu este ușor să continui pe această cale. Toată lumea poate vedea acum că lucrarea lui Dumnezeu nu este deloc potrivită cu noțiunile oamenilor – indiferent cât de multă lucrare face El sau cât de mult vorbește El, este complet nepotrivit cu noțiunile umane. Aceasta necesită ca oamenii să aibă încredere și hotărâre ca să poată respecta ceea ce au văzut deja și ceea ce au câștigat din experiențele lor. Indiferent ce face Dumnezeu în oameni, ei trebuie să respecte ceea ce ei înșiși posedă, să fie sinceri în fața lui Dumnezeu și să fie devotați Lui până la capăt. Aceasta este datoria omenirii. Aceasta ar trebui să facă oamenii – ei ar trebui să respecte asta. Credința în Dumnezeu necesită ascultarea față de El și experiența lucrării Sale. Dumnezeu a făcut atât de multă lucrare – s-ar putea spune că pentru oameni este toată desăvârșire, toată rafinare și chiar mai mult, este toată mustrare. Nu a existat niciun singur pas din lucrarea lui Dumnezeu care să se potrivească cu noțiunile umane; oamenii au avut parte de cuvintele dure ale lui Dumnezeu. Când Dumnezeu vine, oamenii ar trebui să se bucure de măreția Sa și de mânia Sa, dar indiferent cât de dure sunt cuvintele Lui, El vine să mântuiască și desăvârșească omenirea. Fiind creaturi, oamenii ar trebui să își îndeplinească datoriile pe care ar trebui să le îndeplinească și să mărturisească ferm pentru Dumnezeu în mijlocul rafinării. În fiecare încercare, ei ar trebui să respecte mărturia pe care ar trebui să o dea și să fie martori răsunători ai lui Dumnezeu. Acesta este un biruitor. Indiferent cum te rafinează Dumnezeu, tu rămâi plin de încredere și nu îți pierzi niciodată încrederea în Dumnezeu. Tu faci ceea ce ar trebui să facă omul. Aceasta este ceea ce Dumnezeu îi cere omului, iar inima omului ar trebui să se poată întoarce la El pe deplin și către El în fiecare moment. Acesta este un biruitor. Aceia la care Dumnezeu se referă ca biruitori sunt cei care încă pot să dea mărturie, să-și mențină încrederea și devotamentul față de Dumnezeu când sunt sub influența Satanei sau sunt asediați de Satana, adică atunci când sunt sub stăpânirea forțelor întunericului. Dacă încă poți să îți menții curăția inimii și iubirea autentică pentru Dumnezeu indiferent de situație, tu dai mărturie în fața lui Dumnezeu, iar acesta este lucrul la care Dumnezeu se referă ca fiind biruitor. Dacă urmărirea ta este excelentă când Dumnezeu te binecuvântează, dar te retragi fără binecuvântările Sale, este aceasta puritate? Din moment ce ești sigur că această cale este adevărată, trebuie să o urmezi până la capăt; trebuie să-ți menții devotamentul față de Dumnezeu. Din moment ce ai văzut că Dumnezeu Însuși a venit pe pământ pentru a te desăvârși, ar trebui să îți dai inima complet Lui. Indiferent ce face El, chiar dacă El îți acordă un rezultat nefavorabil la final, încă Îl poți urma. Aceasta înseamnă să-ți menții puritatea în fața lui Dumnezeu. Oferirea unui corp spiritual sfânt și unei fecioare pure lui Dumnezeu înseamnă să-ți menții o inimă de sinceritate în fața lui Dumnezeu. Pentru omenire, sinceritatea este puritate și a fi capabil să fii sincer față de Dumnezeu înseamnă să îți menții puritatea. Aceasta este ceea ce ar trebui să pui în practică. Când ar trebui să te rogi, te rogi; când ar trebui să te aduni la părtășie, tu faci asta; când ar trebui să cânți imnuri, tu cânți imnuri; și când ar trebui să te lepezi de trup, tu te lepezi de trup. Când îți îndeplinești datoria, nu lucrezi de mântuială; când te confrunți cu încercări, îți menții poziția. Acesta este devotament către Dumnezeu. Dacă nu respecți ceea ce ar trebui să facă oamenii, atunci toate suferințele și hotărârile anterioare au fost zadarnice.

Pentru fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, există un mod în care oamenii ar trebui să coopereze. Dumnezeu rafinează oamenii pentru ca ei să aibă încredere în mijlocul rafinărilor. Dumnezeu îi desăvârșește pe oameni pentru ca ei să aibă încrederea de a fi desăvârșiți de Dumnezeu și pentru ca ei să fie dispuși să accepte rafinările Sale și tratarea și emondarea de către Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu lucrează în interiorul oamenilor pentru a le aduce luminare și iluminare și pentru a-i determina să coopereze cu El și să practice. Dumnezeu nu vorbește în timpul rafinărilor. El nu Își folosește vocea, dar există încă lucrarea pe care oamenii ar trebui să o facă. Ar trebui să respecți ceea ce ai deja, ar trebui să te poți ruga încă lui Dumnezeu, să fii aproape de Dumnezeu și să mărturisești ferm în fața lui Dumnezeu; în acest mod îți vei îndeplini propria datorie. Toți ar trebui să vedeți clar din lucrarea lui Dumnezeu că încercările Sale ale încrederii și iubirii oamenilor necesită ca ei să se roage mai mult lui Dumnezeu și ca ei să savureze cuvintele lui Dumnezeu în fața Lui mai des. Dacă Dumnezeu te luminează și te face să înțelegi voia Sa, dar tu nu o pui în practică deloc, nu vei câștiga nimic. Când pui în practică cuvintele lui Dumnezeu, ar trebui să te poți încă ruga Lui și când Îi savurezi cuvintele, ar trebui să cauți mereu în fața Lui și să fii plin de încredere în El fără a fi descurajat sau rece. Aceia care nu pun în practică cuvintele lui Dumnezeu sunt plini de energie în timpul adunărilor, dar cad în întuneric când se întorc acasă. Există unii care nici măcar nu vor să meargă la adunări. Deci trebuie să vezi clar care este datoria pe care oamenii ar trebui să o îndeplinească. Poate că nu știi care este de fapt voia lui Dumnezeu, dar îți poți îndeplini datoria, poți să te rogi când ar trebui, poți pune adevărul în practică când ar trebui și poți face ceea ce oamenii ar trebui să facă. Poți să îți respecți viziunea inițială. În acest mod, vei fi mai capabil să accepți următorul pas al lucrării lui Dumnezeu. Este o problemă dacă nu urmărești când Dumnezeu lucrează într-un mod ascuns. Când El vorbește și predică în timpul adunărilor, tu asculți cu entuziasm, dar când El nu vorbește, îți lipsește energia și te retragi. Ce tip de persoană face aceasta? Acesta este cineva care se lasă dus de val. Nu are nicio postură, nicio mărturie și nicio viziune! Majoritatea oamenilor sunt așa. Dacă continui pe calea aceea, într-o zi când vei da peste o încercare mare, vei cădea în pedeapsă. Să ai postură este foarte important în desăvârșirea de către Dumnezeu a oamenilor. Dacă nu te îndoiești de niciun pas al lucrării lui Dumnezeu, îndeplinești datoria omului, respecți cu sinceritatea ceea ce Dumnezeu te-a pus să pui în practică, adică, îți aduci aminte de îndemnurile lui Dumnezeu și indiferent ce face El acum, tu nu uiți îndemnurile Sale, nu ai dubii privind lucrarea Sa, îți menții postura, îți menții mărturia și ești victorios la fiecare pas, în final tu vei fi desăvârșit ca biruitor de către Dumnezeu. Dacă ești capabil îți menții poziția în fiecare etapă a încercărilor lui Dumnezeu și poți să îți menții poziția până la capăt, ești un biruitor și ești cineva care este desăvârșit de Dumnezeu. Dacă nu îți poți menține poziția în încercările actuale, în viitor va deveni chiar mai dificil. Dacă doar suporți un pic de suferință nesemnificativă și nu urmărești adevărul, nu vei câștiga nimic în final. Vei rămâne cu mâinile goale. Există unii oameni care renunță la urmărirea lor când văd că Dumnezeu nu vorbește, iar inima lor devine împrăștiată. Nu sunt aceștia nesăbuiți? Aceste tipuri de oameni nu au nicio realitate. Când Dumnezeu vorbește, ei se agită întotdeauna, ocupați și entuziasmați în exterior, dar acum că El nu vorbește, ei nu mai caută. Acest tip de persoană nu are niciun viitor. În timpul rafinărilor, trebuie să pătrunzi dintr-o perspectivă pozitivă și să înveți lecțiile pe care ar trebui să le înveți; când te rogi lui Dumnezeu și Îi citești cuvântul, ar trebui să îți compari propria stare cu acesta, să-‏ți descoperi lipsurile și să descoperi că ai atât de multe lecții de învățat. Cu cât cauți mai sincer în mijlocul rafinărilor, cu atât mai mult vei descoperi că ești inadecvat. Când experimentezi rafinări, există multe probleme pe care le întâmpini; nu le poți vedea clar, te plângi, îți revelezi propriul trup – doar prin aceasta descoperi cât de puternică este firea ta coruptă.

Oamenilor le lipsește calibrul și nu corespund standardelor lui Dumnezeu, în viitor ei ar putea avea nevoie de și mai multă încredere pentru a merge pe această cale. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă necesită o încredere enormă – necesită o încredere chiar mai mare decât cea a lui Iov. Fără încredere, oamenii nu vor putea continua să dobândească experiență și nu vor putea să fie desăvârșiți de Dumnezeu. Când vine ziua marilor încercări, unii oameni vor părăsi această biserică și unii vor părăsi acea biserică. Vor fii unii care se descurcaseră destul de bine în urmărirea lor din zilele anterioare și nu este clar de ce ei nu mai cred. Se vor întâmpla multe lucruri și nu vei ști ce se petrece și Dumnezeu nu va revela niciun semn și nicio minune sau nu va face nimic supranatural. Aceasta este pentru a vedea dacă îți poți menține poziția – Dumnezeu folosește faptele pentru a rafina oamenii. Nu ai suferit încă prea mult. În viitor când vin marile încercări, în anumite locuri fiecare biserică din biserică va pleca și cei cu care te înțelesesei foarte bine vor pleca și își vor abandona credința. Vei putea atunci să îți menții poziția? Acum, încercările cu care te-ai confruntat au fost minore și probabil că tu abia le-ai putut face față. Acest pas include rafinări și desăvârșire doar prin cuvânt. În pasul următor, faptele vor veni asupra ta pentru a te rafina și atunci vei fi în mijlocul pericolului. Când devine cu adevărat serios, Dumnezeu te va sfătui să te grăbești și să pleci și oamenii religioși vor încerca să te atragă. Aceasta este pentru a vedea dacă poți continua pe această cale. Acestea sunt toate încercări. Încercările actuale sunt minore, dar va veni ziua când vor exista părinți în casă care nu vor mai crede și vor exista copii din casă care nu vor mai crede. Vei putea atunci să continui? Cu cât te duci mai departe, cu atât vor deveni mai mari încercările tale. Dumnezeu Își îndeplinește lucrarea de rafinare a oamenilor conform nevoilor și staturii lor. În timpul etapei lui Dumnezeu de desăvârșire a omenirii, nu este posibil ca numărul de oameni să continue să crească – doar se va micșora. Doar prin aceste rafinări pot fi desăvârșiți oamenii. Să fii tratat, disciplinat, testat, mustrat, blestemat – poți rezista la toate acestea? Când vezi o biserică cu o situație deosebit de bună, unde frații și surorile caută toți cu multă energie, tu însuți te simți încurajat. Când vine ziua în care toți vor fi plecat, în care unii dintre ei nu vor mai crede, unii vor fi plecat să facă afaceri sau să se căsătorească, iar unii se vor fi alăturat religiei, vei putea atunci să îți menții poziția? Vei putea atunci să rămâi neafectat pe dinăuntru? Desăvârșirea de către Dumnezeu a omenirii nu este un lucru așa simplu! El utilizează multe lucruri pentru a rafina oamenii. Oamenii văd acestea ca metode, dar în intenția originală a lui Dumnezeu acestea nu sunt deloc metode, ci fapte. În final, când El a rafinat oamenii până la un anume punct și când ei nu mai au plângeri, această etapă a lucrării Sale va fi finalizată. Marea lucrare a Duhului Sfânt este de a te desăvârși și când El nu lucrează și Se ascunde pe Sine Însuși, este chiar mai mult pentru scopul de a te desăvârși și în acest mod se poate vedea în special dacă oamenii au iubire pentru Dumnezeu și dacă au încredere adevărată în El. Când Dumnezeu vorbește simplu, nu este nevoie ca tu să cauți; doar când El este ascuns trebuie să cauți, trebuie să îți găsești calea. Ești capabil să îți îndeplinești datoria de creatură și indiferent care sunt viitorul tău rezultat și viitoarea ta destinație, ești capabil să urmărești cunoașterea și iubirea lui Dumnezeu în timpul anilor vieții tale și indiferent cum te tratează Dumnezeu, ești în stare să nu te plângi. Există o singură condiție pentru lucrarea Duhului Sfânt în interiorul oamenilor. Atât timp cât ei sunt însetați și caută și nu sunt cu jumătate de inimă sau nu se îndoiesc de acțiunile lui Dumnezeu și pot să își mențină datoria tot timpul, doar în acest mod pot ei dobândi lucrarea Duhului Sfânt. În fiecare pas al lucrării lui Dumnezeu, ceea ce se cere de la omenire este o încredere enormă și căutare în fața lui Dumnezeu – doar prin experiență pot oamenii să descopere cât de adorabil este Dumnezeu și cum lucrează Duhul Sfânt în oameni. Dacă nu experimentezi, dacă nu îți găsești calea prin aceasta, dacă nu cauți, nu vei câștiga nimic. Trebuie să îți găsești calea prin experiențele tale și doar prin experiențele tale poți vedea acțiunile lui Dumnezeu și poți recunoaște minunăția și profunzimea Sa insondabilă.